Sunteți pe pagina 1din 40

CHILDFREE – O VIATA SUPER, FARA CORVOADA DE A FI PARINTE

Acest articol/mesaj se adreseaza exclusiv celor care inca nu au copii, pe cei care
sunt deja parinti, acest articol nu-i va ajuta ci doar le va genera frustari.

Conceptul de childfree se refera la faptul ca esti liber, fara sa fii subjugat de


meseria de parinte.

Haideti sa va spun cat de misto e viata childfree : esti liber si independent, iti
traiesti viata constient si responsabil, te bucuri de viata, de oameni, de
experiente, nu esti stresat si satul de treaba si griji pana peste cap, ce sa mai, e
super smecherie. Practic iti conservi libertatea si independenta obtinuta in
tinerete si prima parte a vietii de om matur iar apoi toata intelepciunea
acumulata ulterior te face sa experimentezi viata si mai interesant. Esti ca un
tanar de 25-30 de ani care nu mai imbatraneste nicioadata, cel putin nu
psihologic in sensul de ramolire/prejudecati/intoleranta ci ramai un tanar
entuziasmat de viata, curios din fire, open-minded, mai tot timpul zambitor si
optimist dar cu o experienta de viata care se aduna, cu noi cunostinte
profesionale si personale care te fac mai bun, mai intelept pe zi ce trece.

Acum comparati acest stil de viata CHILDFREE cu orice cunostinte pe care le


aveti si au copii si veti trage singuri concluzia daca merita childfree sau parinte.
Pentru mine raspunsul este cat se poate de evident, ramane ca si voi sa alegeti
pentru voi, vreau doar sa va informez cum sta treaba. Da, stiu, parintii hateri sau
parinti in devenire hateri vor sari cu prejudecata ca de fapt nu m-am maturizat
dar in primul rand articolul nu era pentru ei si in doilea rand matur inseamna sa
fii responsabil, sa iti asumi alegerile facute, sa iti recunosti greselile si sa inveti
din acestea, oare ei fac asta?

Eu stiu foarte bine de ce nu vreau copii, adica sa nu fiu parinte, am argumente


foarte clare si pertinente care pot desfiinta orice prejudecati care trambiteaza
sus si tare ca toata lumea trebuie sa faca copii, ma intreb oare cei care au ales sa
fie parinti isi inteleg si constientizeaza la fel de bine alegerea lor?…

Pentru marea majoritate a oamenilor sa fii parinte in actualul format socio-


economic nu poate fi altfel decat o corvoada si oricat de mult ti-ai dori emotional
sa ai copii, aceasta alegere iti va distruge viata si libertatea. Nu vei mai avea timp
si bani pentru tine, pentru relatia de cuplu, pentru prieteni si astfel vei arunca la
cos sanatatea ta si toate aceste relatii sociale, totul pentru a te ocupa de cresterea
si ingrijirea copilului/copiilor. Mie imi suna a nebunie, a obsesie daca e vorba de
iubire, a sacrificiu inutil daca e vorba de altruism, nu e nimic onorabil sau
laudabil la o astfel de viata.

La modul cum este astazi structurata societatea, cu un job full-time de 8 ore, cu o


meserie de parinte care nu este platita ci dimpotriva o faci pe cheltuiala ta, cu
clasicul format de familie(doar 2 oameni care sa aiba grija de copii) atunci
activitatea de parinte nu poate fi altfel decat o corvoada, un chin si nicidecum
ceva constructiv care sa iti implineasca viata. Este nevoie de o schimbare
radicala de paradigma in acest sens, dar pana cand nu vom fi suficienti oameni
care vor refuza sa mai procreeze, sistemul nu se va schimba si meseria de parinte
va continua sa fie la fel ca si pana acum, adica foarte naspa. Cum ar trebui sa fie
integrata corect si sanatos meseria de parinte in societate ramane o problema de
rezolvat pentru cand se va atinge pragul critic si mai mult de 50% din populatie
va refuza sa mai faca copii, eu am cateva idei dar ce rost are sa le expun acum
cand pericolul este cel de suprapopulare si nu cel de perpetuare al speciei.

Planeta este suprapopulata si poluata, in nici un caz nu avem nevoie ca toti


oamenii sa faca copii ci dimpotriva, cu cat mai putini cu atat mai bine. In acest
secol/mileniu trebuie sa ne concentram pe educatie si dezvoltare
durabila/ecologie. Specia noastra nu este in pericol de perpetuare ci in pericol de
suprapopulare si distrugere a habitatului si nu ma refer la habitatul pentru
animale salbatice ci la habitatul care sa ne asigure noua o viata sanatoasa. Avem
nevoie de natura pentru ca facem parte integranta din ea, suntem fiinte biologice,
materiale nu roboti ca sa putem trai conectati la priza sau la internet.
E tragic sa vad cum majoritatea oamenilor se arunca cu capul inainte sa faca
copii, fiind niste parinti nepregatiti si iresponsabili care nu fac decat sa
perpetueze sechele si traume din copilarie, generatie dupa generatie, aceleasi
modele comportamentale eronate, aceleasi prejudecati vechi chiar de milenii
persista pana in zilele noastre. Este nevoie de o evolutie mentala, sa ne intelegem
mai bine pe noi insine, sa deblocam potentialul imens al cortexului cerebral si sa
alegem sa traim viata mai constient, mai mult ca oameni si nu doar ca simple
animale care actioneaza instinctual.

Ce e si mai tragic este ca multi nu au luat hotararea de a face copii dupa o


indelungata vreme de introspectie, nu au tras concluzia cu lux de argumente
pertinente ca meseria de parinte este cea mai buna alegere pentru ei. Nu, au
actionat impulsiv, instinctual si nu s-au gandit prea mult la consecinte, au fost
ghidati de vechi prejudecati milenare si acum se plang ca nu le mai ajung timpul
si banii, ca lumea e impotriva lor, ca nu sunt ajutati de stat sau de dumnezeu, ca
nu-i asculta copiii, adica isi plang de mila si se victimizeaza cand de fapt vina si
alegerea a fost a lor, nu i-a obligat nimeni sa faca copii.

Sper ca v-ati lamurit cum sta treaba cu childfree si a fi parinte si veti alege
intelept. Eu mi-am facut datoria sa va informez, ca sa puteti avea o imagine de
ansamblu acestui subiect, sa aveti acces si la niste informatii ceva mai „outside
the box” si nu doar simple prejudecati vechi de milenii.

ALEGE CHILDFREE – O VIATA LIBERA

ALEGEREA ITI APARTINE!

Comunitatea Childfree din Romania este in plin proces de constientizare si


dezvoltare, romanii incep sa isi puna mai des intrebari in afara normelor
traditionale precum :
– de ce trebuie altii sa-mi zica ca e bine sa fac copii si sa nu fie asta pur si
simplu alegerea mea?
– de ce trebuie sa fiu si eu parinte, doar pentru ca asa e datina strabuna?

– de ce sa fac copii daca nu ma simt pregatit/-a pentru viata de parinte?

Odata puse aceste intrebari vor veni o gramada de raspunsuri, care mai de
care mai personale, pentru care o buna parte din tineri nu isi mai doresc
copii. Cand incep sa constienteze cu adevarat ce inseamna meseria de parinte si
incep sa ia la „bani marunti” aceasta idee, cutumele traditionale se prabusesc
imediat si alegerea de a fi childfree sau parinte devine o alegere personala in
viata, la fel cum este dreptul de a alege unde si ce sa lucrezi.
Acest stil de viata abia prinde aripi in Romania, oficial sunt putin peste 30 de
oameni care s-au strans pe un grup social si admit ca sunt Childfree. Insa
ideea nu este inca foarte promovata si multi dintre cei care aud pentru prima
data ca exista un blog pe acesta tema sau un grup pe facebook sunt foarte
incantati pentru ca aveau impresia ca sunt singurii care nu vor copii. Asta
pentru ca ideea de childfree este privita ca un fel de erezie in mainstream,
mentalitatea colectiva a romanilor fiind inca una plina de prejudecati
milenare, multe cu tente religioase.Tocmai de aceea am creat acest blog ca o
varianta decenta de a intelege ca e foarte ok sa nu vrei sa ai copii si aceasta este o
alegere personala care trebuie respectata de catre ceilalti.
Exista multe familii destramate, traume din copilarie si sechele comportamentale
care se perpetueaza de-a lungul multor generatii, este timpul sa ne asumam
constient propriile vieti si sa nu ne mai lasam condusi de prejudecati vechi, chiar
antice as putea spune. Astfel putem evolua ca mentalitate si cultura iar viitorul
niciodata nu seamana cu trecutul, asadar priviti increzatori spre viitor cu o
gandire libera de tip „outside the box” si viitorul o sa va apartina.
Varsta celor care sunt Childfree este undeva intre 25 si 45 ani, aproape toti au
auzit despre acest concept online si tot asa au reusit sa se conecteze cu altii care
impartasesc acest stil de viata. Asadar, internetul este o unealta prielnica pentru
a promova acest concept si pentru a dezvolta comunitatea celor aleg sa isi
traiasca viata fara sa fie vreodata parinte.
Aici gasiti un grafic cu motivele principale care conduc la decizia de a fi childfree
si a renunta la ideea de parinte:
Lista motivelor o gasiti mai jos dar daca e sa fie unul semnificativ, acela este cel
care a fost trecut primul in lista si care a primit 77,8% din voturile celor care au
completat chestionarul:
Un copil imi rapeste libertatea de a dispune de timpul meu liber dupa bunul meu
plac – 77,8%;
Un copil iti da peste cap programul de somn, nu te poti odihni sanatos;

Nu vreau sa-mi deformez corpul;

Cresterea si intretinerea unui copil este foarte scumpa;

Cu un copil nu te poti intelege cum te intelegi cu un adult, interactiunea cu


copiii este foarte dificila si limitata;

Copii sunt foarte galagiosi si agitati, ma enerveaza;

Copii sunt foarte neastamparati, nu poti iesi undeva cu ei fara sa nu creeze


probleme;

Nu am rabdare cu un copil, ma scoate din minti;

Suprapopularea planetei;

Iata ce spun cei care sunt deja in aceasta Comunitate Childfree Romania:
1.Andra
Cand ai aflat pentru prima data de conceptul childfree?
Cred ca acum 4 sau 5 ani,chiar daca tot nu vroiam copii

De cand esti intr-un grup sau comunitate childfree, online sau offline?

nu stiu,poate de un an sau doi

Cand ai hotarat ca nu vrei sa ai copii?

inca din adolescenta

Bifeaza care dintre motivele de mai jos te-au determinat sa iei aceasta
decizie?

Un copil imi rapeste libertatea de a dispune de timpul meu liber dupa bunul
meu plac

Ce alte motive care nu se regasesc mai sus te-au determinat sa nu vrei copii?

Nu vreau sa imi distrug tot corpul si nici relatia frumoasa cu sotul meu…plus
nu doresc sa bag bani in investitii proaste precum un copil.

2.Ellie
Cand ai aflat pentru prima data de conceptul childfree?

Prin 2009, de pe internet


De cand esti intr-un grup sau comunitate childfree, online sau offline?

Cam de un an

Cand ai hotarat ca nu vrei sa ai copii?

Când eram eu însămi un copil

Bifeaza care dintre motivele de mai jos te-au determinat sa iei aceasta
decizie?

Un copil iti da peste cap programul de somn, nu te poti odihni sanatos

Ce alte motive care nu se regasesc mai sus te-au determinat sa nu vrei copii?

Toate cele menționate mai sus

3.Oana
Cand ai aflat pentru prima data de conceptul childfree?

Din adolescenta

De cand esti intr-un grup sau comunitate childfree, online sau offline?

Doar in grupul childfree

Cand ai hotarat ca nu vrei sa ai copii?


In adolescenta

Bifeaza care dintre motivele de mai jos te-au determinat sa iei aceasta
decizie?

Un copil imi rapeste libertatea de a dispune de timpul meu liber dupa bunul
meu plac

Ce alte motive care nu se regasesc mai sus te-au determinat sa nu vrei copii?

Am caini….multi

4.Krisztina
Cand ai aflat pentru prima data de conceptul childfree?

La 21 de ani (24 in prezent), dar întodeauna am știut ca nu doresc sa am


copii.

De cand esti intr-un grup sau comunitate childfree, online sau offline?

De 2 ani

Cand ai hotarat ca nu vrei sa ai copii?

La 19 ani
Bifeaza care dintre motivele de mai jos te-au determinat sa iei aceasta
decizie?

Un copil imi rapeste libertatea de a dispune de timpul meu liber dupa bunul
meu plac

Ce alte motive care nu se regasesc mai sus te-au determinat sa nu vrei copii?

(As fi bifat la toate)

5.Miruna
Cand ai aflat pentru prima data de conceptul childfree?

Am citit niste articole pe Internet despre femei care nu vor copii si am vazut un
film – Preggoland

De cand esti intr-un grup sau comunitate childfree, online sau offline?

De pe la inceputul anului cred. Am intrat pe Facebook, am gasit grupul


international, apoi era un mesaj despre existenta grupului romanesc, am dat
join (eram vreo 8), iar apoi grupul a continuat sa creasca

Cand ai hotarat ca nu vrei sa ai copii?

De pe la finalul liceului/inceput de facultate. Am avut o relatie in care am


discutat despre viitorul impreuna si am analizat mai mult subiectul. Atunci mi-
am dat seama ca nu imi doresc copii, nici cu el, nici niciodata pentru ca nu
vreau sa trec prin viata de parinte. Si ca este o alegere gandita si asumata.
Bifeaza care dintre motivele de mai jos te-au determinat sa iei aceasta
decizie?

Nu vreau sa-mi deformez corpul

Ce alte motive care nu se regasesc mai sus te-au determinat sa nu vrei copii?

Sunt valabile toate cele mai de sus: de la faptul ca in copil te leaga de un


barbat (si poti ajunge la divort, iar situatia sa fie ciudata pentru ca un copil te
leaga pe viata de persoana cu care il ai), la faptul ca sarcina te deformeaza si
iti pune in pericol sanatatea (nasterea in sine poate duce la deces), la faptul
ca sunt multi copii abandonati si ca este un fapt de egoism sa ai copil propriu,
la faptul ca reprezinta „a thankless job” si o responsabilitate permanenta (cer
timp, bani, provoaca griji si nesomn mai ales in primii ani), la faptul ca sunt
enervanti (sunt neajutorati cand sunt mici, scarbosi, galagiosi, trebuie sa iti
faci programul dupa ei, prin urmare te limiteaza).

6.Beatrice
Cand ai aflat pentru prima data de conceptul childfree?

acum cativa ani

De cand esti intr-un grup sau comunitate childfree, online sau offline?

3 ani

Cand ai hotarat ca nu vrei sa ai copii?

de cand m am nascut :))


Bifeaza care dintre motivele de mai jos te-au determinat sa iei aceasta
decizie?

Un copil imi rapeste libertatea de a dispune de timpul meu liber dupa bunul
meu plac

Ce alte motive care nu se regasesc mai sus te-au determinat sa nu vrei copii?

toate de mai sus

7.Vlad
Cand ai aflat pentru prima data de conceptul childfree?

Cred ca acum 10 ani

De cand esti intr-un grup sau comunitate childfree, online sau offline?

De 5 ani

Cand ai hotarat ca nu vrei sa ai copii?

Acum 12 ani

Bifeaza care dintre motivele de mai jos te-au determinat sa iei aceasta
decizie?
Un copil imi rapeste libertatea de a dispune de timpul meu liber dupa bunul
meu plac

Ce alte motive care nu se regasesc mai sus te-au determinat sa nu vrei copii?

Pur si simplu nu e genul de lucru de care as vrea sa ma preocup; in plus,


presupune niste cheltuieli foarte mari pe care nu sunt dispus sa le fac. Imi va
rapi libertatea cu care m-am obisnuit atatia ani si pur si simplu nu pot renunta
la ea

8.Anonima
Cand ai aflat pentru prima data de conceptul childfree?

Când oarecum „era vremea” să mă gândesc la copii, când toți ceilalți deja
aveau, eu amânam momentul și atunci mi-am pus întrebarea dacă eu chiar
vreau asta sau nu. Fusesem crescuta in mediul in care toată lumea se
căsătorește și are copii…nu exista alta varianta. Și atunci, odată cu întrebarea
„dar eu vreau copii”? , am inceput sa caut pe internet alți oameni cu aceleași
întrebări.

De cand esti intr-un grup sau comunitate childfree, online sau offline?

De prin 2003-2004

Cand ai hotarat ca nu vrei sa ai copii?

La 28 de ani ( in 2009)
Bifeaza care dintre motivele de mai jos te-au determinat sa iei aceasta
decizie?

Un copil imi rapeste libertatea de a dispune de timpul meu liber dupa bunul
meu plac

Ce alte motive care nu se regasesc mai sus te-au determinat sa nu vrei copii?

Libertatea de mișcare ( inclusiv dintr-o țară în alta), faptul că un copil te leagă


de un partener care poate fi nepotrivit. Lipsa de somn și sacrificiul propriei
vieți/ programului, responsabilitatea pe care o femeie trebuie să și-o asume
uneori singură în creșterea copilului și necesitatea de a pune mereu copilul pe
primul plan, sunt iarăși motive demne de luat in seamă.

9.George
Cand ai aflat pentru prima data de conceptul childfree?

De prin 2017, cautam pe net „femei care nu vor copii” si am vazut ca daca nu
vrei copii se spune ca esti childfree, un concept imprumutat din vest, unde
este ceva mai dezvoltat si mai cunoscut decat in Romania unde suntem
predominant invaluiti de valori traditionale religioase.

De cand esti intr-un grup sau comunitate childfree, online sau offline?

Din 2018, eu am facut blogul acesta si o pagina facebook cu descrierea „nu


vreau copii” si mai apoi am descoperit ca mai era un grup roman pe aceasta
tema si o pagina a grupului international childfree.

Cand ai hotarat ca nu vrei sa ai copii?


De mai bine de 10 ani, de prin 2007 aproximativ(eu aveam 25 de ani atunci),
de cand am vazut cat de naspa e sa ai copii, observand viata surorilor mele
care au facut copii iar apoi au facut copii pe rand toti cei din grupul de prieteni
din facultate si mi-am zis ca eu asa ceva nu o sa fac nicioadata, clar nu e
pentru mine viata de parinte.

Bifeaza care dintre motivele de mai jos te-au determinat sa iei aceasta
decizie?

Un copil imi rapeste libertatea de a dispune de timpul meu liber dupa bunul
meu plac este clar motivul principal.

Ce alte motive care nu se regasesc mai sus te-au determinat sa nu vrei copii?

Am facut un intreg blog cu argumente care imi sustin aceasta alegere, as


putea scrie si un mic ghid Childfree – de ce sa nu faci copii nicioadata.

Dupa ce ai analizat serios acest subiect si consideri ca alegerea childfree ti se


potriveste atunci te asteptam si pe tine sa te alaturi Comunitatii Childfree din
Romania.
Aici te poti conecta la grup
: https://www.facebook.com/groups/400467933733643/

MESERIA DE PARINTE NU ESTE PENTRU ORICINE!


ALEGE CU INTELEPCIUNE!
Conceptul de CHILDFREE defineste un stil de viata in care alegi sa nu faci copii
si sa nu adopti copii, indiferent ca esti singur sau intr-o relatie de cuplu. Este o
idee foarte noua si foarte putin promovata in Romania dar nu atat de putin
populara in occident , in special in SUA.
In ultimii 50-100 de ani datorita accesului mai facil al femeilor la educatie,
castigarea mai multor drepturi si o putere de exprimare cunoscuta ca
feminism a aparut femeia moderna care este o femeie de cariera, independenda.
Aceasta noua imagine nu se mai potriveste atat de bine vechiului concept de
„mama la cratita” adica rolul femeii in trecut era diminuat la acela de a da
nastere copiilor si de a-i creste pe acestia, principalele sale activitati fiind casnice.
Revolutia feminista alaturi de accesul la metode contraceptive a dus la mai
putine sarcini(populatia in occident este in general in scadere fata de
cresterile exponentiale ale populatiei din tarile subdezvoltate) si nasterea
copiilor are loc la varste de peste 25-30 de ani sau in unele cazuri renuntarea
completa la a mai avea copii cum este noul curent CHILDFREE.
Alaturi de aceste femei in trendul CHILDFREE sunt si barbati pentru care un
copil reprezinta o limitare a libertatii si mai mult o corvoada decat o implinire in
viata si bineinteles ca si acestia subscriu acestui stil de viata fara copii.
Revenind la Romania, ideea de a nu face copii este inca privita ca o anormalitate
pentru ca nu se incadreaza in asa zisele valori traditionale care sunt impuse
dogmatic de societate, in special de catre biserica. Sa nu uitam ca avortul si
sexul inainte de casatorie este considerat un pacat de catre biserica sau tot
scandalul demn de stirile de la ora 5 care a avut loc de curand cu
referendumul legat de familia traditionala. Biserica este exasperata de faptul ca
isi pierde clientii(nunti si botezuri) la fel cum mari corporatii se tem ca lumea se
va lasa de fumat sau de baut : batalia este pe consumatori, cum sa-i faca pe
acestia sa fie in trendul dorit de cei care obtin bani usor prin oferirea unor
produse si servicii de proasta calitate sau chiar daunatoare.
Industria jucariilor , a dulciurilor si tot felul de produse alimentare nesatoase
sunt o piata extrem de mare care ar avea mult de suferit daca prea multi oameni
ar alege sa nu mai faca copii sau doar unul si de aceea se promoveaza la greu
ideea de familie cu doi copii(fata si baiat) peste tot unde te uiti in jur. Multe
dintre produsele destinate copiilor si adolescentilor reprezinta o economie
junk, demna de aruncat la gunoi pentru ca ofera doar non-valoare si chiar
aduce probleme de sanatate si de educatie a noului adult care astfel este
prins in consumul exagerat de tot felul de porcarii.
Meseria de parinte este o meserie pe viata si pot confirma ca nu este pentru
pentru oricine. Nu toti trebuie sa fim parinti asa cum nu toti nu trebuie sa fim
bone, psihologi, profesori sau manageri pentru ca a fi parinte implica toate
profesiile enumerate anterior. Prin urmare, daca nu iti doresti si/sau nu te simti
pregatit/-a sa fii parinte atunci alegerea inteleapta este sa nu faci pasul acesta.
Daca e sa intrebam pe cineva de ce vrea sa faca copii sau de ce nu vrea sa faca
copii vom vedea ca multe dintre raspunsurile celor care merg pe ideea de a
face copii sunt mai mult emotionale si mai putin argumentate decat ale celor
care nu isi doresc copii si asta datorita faptului ca alegerea de a face copii este
mult mai puternic instinctuala, emotionala iar alegerea de a nu face copii este
una mult mai rationala, explicata prin argumente.
Eu am o tona de argumente foarte clare pentru care am ales sa nu fiu parinte
si pot contracara toate prejudecatile care ma indeamna sa fac copii cand eu
stiu foarte clar ca nu este alegerea potrivita pentru mine, voi demonta toate
aceste prejudecati foarte detaliat in urmatoarea postare.

ALEGEREA ITI APARTINE!


3 MOTIVE SERIOASE SA NU FACI COPII
1.SUNT COPII ORFANI CARE AU NEVOIE DE PARINTI
2.SUPRAPOPULAREA PLANETEI SI PRESIUNEA PE RESURSE
3.NU ESTI CU ADEVARAT PREGATIT/-A PENTRU A FI PARINTE
1.Daca iubesti cu adevarat copiii atunci iti vei dori sa-i ajuti, sa-i cresti, educi,
indiferent ca sunt ai tai sau ai altcuiva. Sunt inca multi copii orfani care au
nevoie de ajutorul tau atat in tara cat si in strainatate si atata timp cat exista
orfani pe lume iar tu faci copii este clar un act 100% egoist pentru ca tu nu vrei
sa ajuti copiii ci iti e frica de moarte si sub presiunea unui instinct vrei doar sa
te reproduci ca sa fie cineva care sa iti poarte genele mai departe, nu e nimic
uman in asta, este pur si simplu un instinct biologic care exista la toate animalele
pana si la bacterii.
Arta, stiinta si tehnologia sunt aspectele fundamentele care ne fac umani,
mostenirea culturala este specifica omului si se obtine prin educatie asadar
modul in care iti educi copii este un aspect uman foarte important insa faptul ca
ai ales sa faci copii repet – este doar un instinct animalic si este 100% egoist. Iar
pe langa copiii orfani sunt si multe alte categorii de copii care au nevoie de
ajutor, in primul rand de acces la educatie si aici poti face o diferenta notabila
in ceea ce priveste viitorul umanitatii faca ca macar sa fii nevoit sa
adopti, trebuie doar sa te implici intr-un fel sau altul in educatia noii generatii,
fie din postura de parinte(natural sau adoptiv), fie din cea de profesor, fie din cea
de blogger sau pur si simplu oferind bani si sprijinind pe cei care ofera educatie
de calitate.
Astazi nu ducem lipsa de copii ci ducem lipsa de educatie atat a copiilor cat si a
parintilor, asta e prioritatea zero : sa ne educam pe noi insine si apoi daca
avem capacitatea si rabdarea sa-i educam si pe altii. In caz contrar,
prejudecati vechi de milenii se transmit din generatie in generatie si evolutia
culturala a umanitatii lasa de dorit la nivel general.
2.Suprapopularea planetei este o problema reala si foarte grava iar influenta
umana asupra modului in care functioneaza natura se vede din ce in ce mai des
in zilele noastre. Momentan nu dispunem de tehnologii 100% prietenoase cu
mediul natural si activitatea noastra duce inevitabil la poluare si la dezechilibre
ecologice si atunci cea mai sigura solutie pe termen scurt si mediu este ca
populatia sa scada printr-o natalitate redusa. Suntem deja peste 7 miliarde, deci
nu se pune problema de extinctie sau de diversitatea genetica, suntem cu mult
mai mult decat suficienti pentru a intruni aceste cerinte, pot spune dezamagit ca
suntem multi si degeaba : prea putina calitate adica prea putini oameni de inalta
educatie si prea multa cantitate adica extrem de multi oameni needucati sau cu o
educatie precara demna doar de evul mediu sau comuna primitiva.
Cea mai importanta masura ecologica pe care o poti lua in acest moment si care
este cea mai la indemana este sa nu faci copii. Pentru ca oricat de mult am
incerca sa fim eco nu avem tehnologia necesara si nici nu o vom avea prea
curand, intr-o mai mare sau mai mica masura tot vom polua natura si atunci
daca suntem mai putini atunci acesta e un aspect determinant in reducerea
poluarii care ne afecteaza direct si indirect pe noi ca oameni pentru ca si noi
suntem parte din natura, nu suntem roboti conectati la internet ci suntem fiinte
biologice.
Pe langa poluare si dezechilibrele ecologice exista si o problema de natura
economica a suprapopularii pentru ca nu ducem lipsa de tineri care sa ne
furnizeze pensia ci ducem lipsa de locuri de munca decente si resurse pentru
toti. Chiar daca s-ar imparti frateste resursele planetei, managementul
acestora tot va fi problematic pentru ca pur si simplu suntem prea multi pentru
a putea avea un nivel de trai decent fara sa fim nevoiti sa intram in conflict.
Deci cu cat suntem mai multi cu atat mai mult ne vom dezumaniza pentru ca
lupta pentru resurse va fi mai acerba si conflictele umane vor fi din ce in ce mai
des intalnite. Deja in ziua de astazi prea putini dintre noi ii putem privi pe ceilalti
ca pe niste potentiali colaboratori si tot mai multi ii privim pe ceilalti ca
potentiali dusmani.
3.Multi spun ca nicioadata nu esti pregatit pentru a avea un copil si atunci eu le
spun acestora ca daca e asa atunci nicioadata nu ar trebui sa faci copii. Asta
pentru ca nu toti suntem facuti pentru a fi parinti, sa fii parinte nu presupune
doar sa faci sex ca sa procreezi ci inseamna sa fii bona, profesor, psiholog si
manager si multi dintre noi nu au vocatia si pregatirea necesara pentru o asa
provocare profesionala, sa fii parinte este o meserie si este o meserie pe viata care
nu este pentru toti.
Prea multi parinti fac o treaba cel mult mediocra daca nu chiar execrabila si n-
au decat sa ma injure daca adevarul ii deranjeaza pentru ca adevarul crunt este
acesta : prea multi parinti cu o educatie/pregatire precara ajung sa transmita
mai departe copiilor prejudecatile lor toxice.
Ganditi-va ca de peste 2000 de ani incoace prea mult nu s-a schimbat modul in
care educam copiii, totul se face „dupa ureche” iar rezultatele sunt deplorabile.
Ar trebuie ca parintii cei mai profesionisti sa creeze scoli de parenting care sa fie
acreditate oficial asa cum si pentru alte meserii exista cursuri de
pregatire/formare la fel ar trebui sa existe si pentru meseria de parinte. Sa faci
cursuri de comunicare, de pedagogie, de psihologie a copiilor mici si a
adolescentilor, sa faci practica pe langa o bona/mama, etc si abia apoi poti
emite pretentii ca esti pregatit profesional sa fii parinte.
NU VA ARUNCATI CU CAPUL INAINTE SA FACETI COPII!
NU TOTI TREBUIE SA FACEM COPII SI SA FIM PARINTI!
ESTI SIGUR CA VREI SA FACI COPII? THINK AGAIN!
Acest articol nu este destinat parintilor ci celor care inca nu au copii si se
intreaba daca nu cumva e mai bine pentru ei sa nu devina parinti nici pe viitor.
Motivele sunt numeroase si foarte bine argumentate, cele mai importante le
gasiti enumerate si descrise amanuntit mai jos:
1.Nu iti doresti copii pentru ca pasiunea vietii tale nu este aceea de a deveni
parinte. In acest caz inseamna ca ai alte pasiuni si visuri pentru cariera ta sau
modul in care iti face placere sa iti petreci timpul tau liber iar aceea de a fi
parinte nu este nici pe departe in capul listei.
Meseria de parinte este o meserie pe viata, nu poate fi privita nici macar ca un
hobby ocazional si prin urmare este foarte important sa fii dedicat/-a 100%
acestei provocari profesionale care presupune sa fii bona, psiholog, profesor
si manager in acelasi timp. Daca nu iti doresti din tot sufletul sa ai un copil si o
faci doar la presiunea celorlalti(partener/-a, parinti, prieteni, societate in
general) si renunti astfel la ceea ce te pasioneaza cu adevarat in viata atunci
practic renunti la tine si din pacate vei avea de suferit, iti garantez acest
lucru. Nu putini oameni dintre cei care sunt astazi parinti se afla in aceasta
situatie dar se mint pe ei insisi pentru ca pe de o parte inevitabil isi iubesc
copiii dar pe de alta parte simt ca au facut mari sacrifiicii pentru viata de
familie, ceea ce nu este deloc sanatos psihologic vorbind si cu siguranta nu
acesta este modul de a trai o viata implinita si fericita.
2.Nu faci copii pentru ca nu esti pregatit/-a iar daca unii spun ca nicioadata nu
esti cu adevarat pregatit atunci nicioadata sa nu faci copii.
Este una dintre cele mai mari greseli in viata sa te arunci cu capul inainte la viata
de familie fara sa fii pregatit pentru acest lucru din toate punctele de vedere :
– emotional(sa fii maturizat emotional si cu suficienta experienta de viata si
intelepciune ca sa dai lectii de viata altora, adica copiilor tai);

– financiar(sa iti permiti sa cresti un copil cu nu minim de cerinte decente, nu


sa ceri bani de la altii precum parinti, stat sau alte persoane, nu e obligatia
altora sa iti creasca tie copii, a fost alegerea ta si prin urmare este
responsabilitatea ta);

– profesional, aici e o grava problema sistemica de educatie in randul


parintilor care nu se pregatesc deloc profesional pentru meseria de parinte.
Ce te recomanda pe tine sa fii parinte daca tu nu stii nimic despre psihologia
copilului sau daca nu ai fost bona si nu stii cum trebuie sa ingrijesti un
copil?…este extrem de riscant si daunator pentru un copil ca el sa fie un cobai
pentru un parinte lipsit de experienta de a fi parinte.
3.Nu toti trebuie sa fim parinti asa cum nu toti trebuie sa fim bone, profesori,
psihologi si manageri. Este un status-quo, o traditie, o cutuma , o prejudecata ca
scopul principal in viata sa fie inmultirea, adica sa faci copii.
Practic orice forma de viata pana la o simpla bacterie e in stare de acest lucru,
nu e nimic uman in asta insa ceea ce ne face umani este cultura si civilizatia
noastra asadar ar trebui ca mai multi dintre noi sa se concentreze si pe alte
lucruri in viata nu doar sa facem copii.
Nu putine mame si chiar tati au renuntat la carierele lor pentru viata de familie
si s-au multumit cu un job monoton doar cat sa le asigure supravietuirea si nu
implinirea profesionala sau daca au incercat sa le faca pe amandoua au esuat
lamentabil in multe cazuri pentru ca efectiv nu ai timp de 2 job-uri in acelasi
timp : ori esti parinte si nu mai faci nimic altceva, ori te concentrezi pe un alt
domeniu in viata.
De aceea atata stres si boli si multi oameni care spun ca sunt atat de ocupati si nu
mai au timp pentru ei insisi si traiesc doar pentru si prin copii si job-ul lor(care
nu e oricum pasiunea vietii lor ci doar un mijloc de supravietuire), este trist dar
adevarat si la asta se rezuma viata multor oameni.
4.O planeta suprapopulata care nu duce lipsa de copii ci de resurse si parinti
responsabili. Omenirea are alte prioritati astazi cand suntem 7 miliarde,
perpetuarea speciei si biodiversitatea genetica se poate obtine lejer in acest
moment si daca doar jumatate din populatie ar alege sa faca un singur copil,
restul ar fi mult mai benefic sa isi canalizeze energia spre alte domenii si sa
gaseasca solutii la o multitudine de probleme cu care umanitatea se confrunta
acum.
Cresterea populatiei globului este daunatoare mediului si noua implicit, in plus
contribuie la aparitia unor noi conflicte sociale ce tin de resursele limitate care
nu sunt suficiente pentru ca toti sa ducem un trai decent pentru mileniul 3. Decat
multi si saraci la propriu sau „saraci cu duhul” mai bine mai putini si mai
civilizati, moderni in gandire si cu un nivel de trai ridicat dar sustenabil si
ecologic.
DECI MARE ATENTIE CAND VA HOTARATI CE VRETI SA FACETI IN
VIATA!
SA NU FACI COPII POATE FI ALEGEREA CEA MAI POTRIVITA PENTRU
TINE!
ALEGEREA ITI APARTINE!
SA NU FACI COPII ESTE O ALEGERE POTRIVITA PENTRU UNII
DINTRE NOI.
Eu pot desfiinta usor toate acele replici pline de prejudecati ale celor care
trambiteaza sus si tare ca e bine sa faci copii. Pot face acest lucru prin argumente
pertinente pentru ca lumea sa inteleaga mai bine ca viata traita fara sa fii parinte
este una fericita si este o alegere personala care tine cont atat de sentimente cat si
de ratiune.
1. Prejudecata „pentru ce mai traiesti atunci”
1.1.Contraargument la prejudecata „pentru ce mai traiesti atunci” : am o
gramada de motive pentru care traiesc si care imi aduc implinire in viata, acela
de a fi parinte nu este unul dintre ele, chiar sunt fericit fara sa am copii. Pentru
ce traiesc atunci daca nu pentru a face copii : ma pot bucura de viata in
general(sunt fericit ca sunt viu si traiesc pe o planeta plina de vietuitoare,
lucru destul de rar in universul cunoscut), ma pot bucura de relatiile de calitate
cu oameni de calitate, ma pot bucura de arte precum muzica sau filmul, de
stiinta si de cunoastere(am o cultura generala deosebita), de sport si miscare,
de domenii profesionale precum marketing online si multe altele.
Intrebarea mea retorica pentru tine este urmatoarea : daca pentru tine sensul
vietii este dat de faptul ca faci un copil, in afara acestui lucru inseamna ca tot
ceea ce faci in viata nu are nici o valoare si sens?
2.Prejudecata „asta e menirea ta pe pamant”
2.1.Contraargument la prejudecata „asta e menirea ta pe pamant” : scopul
primordial al vietii este supravietuirea si cum toate formele de viata sunt
muritoare, supravietuirea pe termen lung a unei specii se poate obtine prin
inmultire. In cazul omului, perpetuarea speciei si biodiversitatea genetica se
poate obtine si daca doar un sfert din cei 7 miliarde ar face copii si restul nu.
E adevarat ca daca nimeni nu si-ar dori sa faca copii ar fi o problema la nivel
de specie si in acest caz ipotetic am putea alege cine sa procreeze, cine sa
ingrijeasca si cine sa educe noua generatie, in acest nou format cel mai
probabil eu voi fi profesor de liceu sau universitate(am o inclinatie mai buna
catre educarea tinerilor decat de a fi bona si sa sterg la fund un copil de 1 an
de zile). Asadar nu toti trebuie sa facem copii pentru ca specia umana sa se
perpetueze in continuare, chiar e o problema de suprapopulare in acest moment.
Revenind la realitatea zilelor noastre, scopul meu printre altele este acela de a
lasa o mostenire culturala nu neaparat genetica, cultura si civilizatia este ceea ce
ne face umani si aceste informatii nu sunt codificate genetice si nu as putea sa le
transmit copiilor mei decat prin educatie, deci nu e mai logic sa fac educatie cu
copiii/oamenii care exista deja si au nevoie de ea?…chiar asta fac acum prin
acest blog.
3.Prejudecata „o sa regreti la batranete ca nu ai facut copii”
3.1.Contra argument la prejudecata „o sa regreti la batranete ca nu ai facut
copii”: mai bine sa regret la batranete ca nu am facut copii decat sa regret o
viata intreaga ca am facut copii cand eu nu vroiam acest lucru iar viata de
familie este una plina de sacrificii, stres si neimplinire.
Aceasta prejudecata este una strans legat de una mai generala si anume „mai
bine sa regreti ce ai facut decat ce nu ai facut” si are la baza o gandire
inconstienta si incapabila care te incurajeaza sa actionezi impulsiv in loc sa iti
poti imagina si empatiza anumite scenarii si situatii relationale ca sa poti lua o
decizie inteleapta.

4.Prejudecata „cine o sa-ti mai aduca o cana de apa la batranete”


4.1.Contraargument la prejudecata „cine o sa-ti mai aduca o cana de apa la
batranete” : pe aceasta prejudecata este cladit si sistemul de pensii care s-a
dovedit a fi un joc piramidal riscant nu doar in Romania ci si in Europa sau alte
tari ale lumii. Adica faci copii ca un fel de asigurare economica pentru
batranete si banii pe care i-ai cheltuit acum pe copii speri sa se intoarca la tine
la batranete (ca pensie daca vorbim de stat sau ca un ajutor in caz particular
de genul „iti aduce o cana cu apa”).
Este o constructie economica total defectuoasa pentru ca porneste de la ideea ca
toti oamenii dupa o anumita varsta nu mai pot avea o activitate profesionala si
nu se mai pot intretine singuri si trebuie sa fie intretinuti de restul societatii –
total eronat.
In primul rand multi pensionari intra intr-un declin mental si fizic tocmai
datorita iesirii bruste din campul muncii si stau toata ziua cu ochii pe vizor, la
scara blocului sau butonand telecomanda pentru ca „mor” de plictiseala. In
mod firesc ar trebui sa te pensionezi doar pe caz de boala, atunci e o situatie in
care este necesar un sistem de asigurari de sanatate care sa se regaseasca si sub
forma unei pensii de boala care sa te protejeze si sa iti asigure traiul in cazul
nefericit in care nu mai poti munci pe motive de sanatate : asa cum un angajator
iti plateste concediu medical la fel si statul/asiguratorul iti plateste pensie de
boala.
La fel de firesc este sa nu muncesti zi-lumina cat esti tanar pentru ca evident vei
fi praf si pulbere pe la varsta de 50-60 de ani, munca in exces dauneaza sanatatii
la fel de mult ca inactivitatea de la pensionare. Totul trebuie facut echilibrat si
ideal este sa fii cat mai putin bolnav si nevoit sa fii platit de restul societatii cu
pensie de boala pentru ca este mult mai placut sa fii sanatos si sa poti profesa
pana in ultima zi a vietii tale. Evident ca sunt anumite profesii care nu pot fi
realizate la nivel optim dupa o anumita varsta dar reconversia profesionala este
o realitate cu care trebuie sa ne obisnuim si ideea ca faci o singura profesie toata
viata este limitativa ca dezvoltare a individului si problematica ca sustinere
social-economica, este practic o fundatura profesionala.
Logic ar fi sa fii platit pentru meseria de parinte dar atunci nu oricine s-ar
califica sa fie parinte si astfel tot ce tine de cresterea, ingrijirea si educatia
copiilor acasa ar fi realizat mult mai profesional si ar fi extrem de benefic pentru
noua generatie. Iar dupa ce ai fost parinte timp de 18-25 de ani e timpul pentru
o reconversie profesionala si de exemplu sa te faci profesor este oarecum
tangential cu activitatea de parinte.
STATI ASA CA NU AM TERMINAT, URMEAZA PARTEA A 2-A!
Aceasta postare ca si cea anterioara este dedicata in special celor care insista
prea mult pe ideea ca toti trebuie sa facem copii(o dogma sociala) si au impresia
ca aceasta e alegerea corecta atat pentru ei cat si pentru altii asa ca mine care nu
isi doresc copii.
5.Prejudecata „chiar daca acum nu iti doresti copii o sa vezi tu cand il vei tine in
brate”
5.1.Contraargument la prejudecata „chiar daca acum nu iti doresti o sa vezi tu
cand il vei tine in brate” : am tinut copii in brate si care m-au strans de mana si
m-au imbratisat si normal m-au emotionat acele momente ca nu sunt de gheata
dar in acelasi timp m-au exasperat acei copii cand am petrecut timp cu ei si de
multe ori a fost o corvoada.
Astfel am inteles si mai bine ca iubirea pe care o simt pentru copii si pe care o
ofera copiii nu este suficienta pentru mine ca sa contrabalanseze cu toate celelalte
parti negative ale vietii de parinte cum ar fi :
– copiii sunt mult prea posesivi si obositori,

– sunt neascultatori, neintelegatori si te scot din minti,

– imi fura libertatea si independenta cu greu dobandita de-a lungul anilor,

– reprezinta un risc financiar pe care nu doresc sa mi-l asum, orice bani in


plus fata de cat consum uzual voi prefera sa-i investesc intr-o afacere si nu in
cresterea unui copil,

– cu cat sunt mai mici copiii cu atat sunt mai incompetenti si incapabili iar
interactiunea cu ei este una foarte limitata,

– cand incep sa se dezvolte nu sunt neaparat cei mai buni prieteni ai tai
pentru ca poate nu au aceleasi preferinte ca si tine si atunci timpul petrecut cu
ei nu este neaparat unul de calitate sau chiar lipseste.

Ce va este atat de greu sa acceptati/intelegeti ca unii oameni chiar nu vor sa fie


parinti!

6.Prejudecata „poate nu iti plac copiii altora dar pe al tau o sa-l iubesti la
nebunie”
6.1.Contraargument la prejudecata „poate nu iti plac copiii altora dar pe al tau o
sa-l iubesti la nebunie” : nicioadata nu am iubit la nebunie si nici nu o voi face
cat timp sunt sanatos mintal, voi iubi nebuneste cand voi fi nebun, o iubire
obsesiva e un semn de instabilitate emotionala.
Iar in ceea ce priveste legaturile de sange aceste nu au nici o relevanta pentru
mine cand vine vorba de iubire si prietenie : poti fi mult mai apropiat de un
strain decat de un membru al familiei, pana la urma relatiile clasice de
iubire(de cuplu) au loc intre doi straini si nu intre parinti si copii sau intre frati si
surori, asadar e limitativ sa spui ca nu poti iubi pe cineva care nu e ruda cu
tine la fel de mult ca pe o ruda de a ta. De fapt aceasta prejudecata este cea
care ii tine departe de adoptie pe multi oameni care fac copii, pentru ca daca ar
iubi copiii fara nici o dorinta de egocentrism( aceea de a-si perpetua propriile
gene mai departe prin copii, adica „sa te tragi la xerox”) atunci nu ar conta ca e
sange din sangele tau sau ca e genetic mai putin inrudit cu tine, pana la urma e
tot om, tot un copil.

7.Prejudecata „toata lumea face copii deci esti anormal daca nu vrei copii”
7.1.Contraargument la prejudecata „toata lumea face copii deci esti anormal
daca nu vrei copii” Aceasta prejudecata este atat de hilara incat o voi combate
printr-un simplu reflex de logica si anume : nu toata lumea vrea copii pentru ca
eu nu vreau, deci poti afirma ca majoritatea vor copii si nu toata lumea, cel putin
eu fiind exceptia.
Acum daca e sa mergem in continuare pe reformularea ca majoritatea face
intr-un fel si asta e normalitatea intram practic la o alta prejudecata, una pur
discriminatorie si anume ca majoritatea e ok iar minoritatea e in neregula.
Contraargumentul este ca notiunea de normal este pur subiectiva, mai ales la
nivel cultural iar sustinerea cantitativa si nu calitativa a oricarei majoritati
considerate normale nu are nici o valoare : de exemplu daca majoritatea
fumeaza asta nu inseamna ca e normal si sanatos sa faci si tu la fel sau daca
majoritatea se da cu capul de perete de 3 ori pe zi pentru ca asta e traditia nu
inseamna ca e normal si indicat sa faci si tu asa ceva.
Notiunea corecta suna logic astfel : este normal sa faci ce este cel mai potrivit
pentru tine atata timp cat nu incalci drepturile si libertatile altora, in rest e viata
si libertatea ta si poti sa faci ce vrei cu ea.
Daca considerati ca puteti argumenta in favoarea sustinerii meseriei de
parinte atunci astept argumente serioase care sa ma convinga cel putin ca voi
ati facut alegerea potrivita atunci cand ati hotarat sa faceti copii.

Chiar mi-as dori sa aud cat mai multi parinti care au vocatie pentru aceasta
profesie, care se educa constant pentru a fi niste parinti din ce in ce mai buni si
care imi pot descrie o viata de familie frumoasa, echilibrata si implinita.
Revenind la cititorii uzuali ai acestui blog care sunt oameni ce nu vor copii sau
care nu sunt siguri daca e alegerea potrivita pentru ei, sper ca v-am lamurit
acum mai bine si veti lua decizia inteleapta pentru voi, in ciuda insistentelor din
exterior care dupa cum ati observat, majoritatea au o baza eronata.
Ca sa concluzionez mai pe scurt contraargumentele:
1.Copiii nu reprezinta unicul scop biologic si spiritual al omului.
2.Copiii nu reprezinta o obligatie socio-economica.
3.Copiii vin la pachet cu foarte multe aspecte negative in ciuda relatiei de iubire
obtinute, iubire care de cele mai multe ori este folosita ca santaj emotional.
E O ALEGERE PERSONALA, ASADAR TU DECIZI SI NU MAJORITATEA!
UN COPIL ITI POATE DISTRUGE VIATA – ALEGE INTELEPT
Extrem de putini parinti au curajul sa recunoasca acest lucru, momentan eu nu
am auzit niciunul care sa o spuna atat de franc ci asa mai pe ocolisuri. Nu au
curajul pentru ca ar trebui sa recunoasca ca au facut o alegere gresita, ca
viata de parinte in actual format socio-economic nu este potrivita pentru ei si
ca daca ar fi sa analizeze la rece, per total sunt mai nefericiti ca inainte. In
general parintii se plang ca nu mai au timp pentru ei insisi, ca nu mai au timp
pentru prieteni, ca nu-i asculta copii, ca sunt prea stresati si au prea multe griji
pe cap, ca nu le ajung banii pentru tot ce tot ce le trebuie in familie si tot asa mai
departe.Deci viata de parinte pare a fi reteta perfecta pentru esec in viata.
VIATA DE PARINTE NU ESTE SOLUTIA CATRE FERICIRE SI IUBIRE
SANATOASA
Tot ce au obtinut ca parinti este o iubire posesiva de natura dependenta, adica
copilul te iubeste pentru ca depinde de tine dar imediat cum va creste si isi va
dezvolta personalitatea, prapastia intre generatii va aparea si te va iubi asa mai
mult din mila, un fel de respect ca doar l-ai crescut si iti este dator ca macar
sa petreaca sarbatorile cu tine dar nu este si nu va fi un foarte bun prieten al
tau asa cum nici tu nu esti un foarte bun prieten pentru el. Astfel rolul de parinte
este un fel de crescator/ingrijitor de copii si extrem de rar un prieten si un
mentor pentru copil si mai apoi pentru tanarul dezvoltat.
Iubirea pe care o simt unii parinti pentru copii lor este de multe ori una obsesiva
fiind astfel total nesanatoasa si te poate face sa iti pierzi moralitatea si orice
echilibru emotional.Sa iubesti ca un nebun inseamna ca esti nebun, nimic mai
mult. Insa prea multi parinti se lauda cu iubirea lor obsesiva pentru copii
fiindca este singura iluzie care ii mai tine pe linia de plutire. Obsesia nu este
sanatoasa si implicit iubirea obsesiva nu are ce cauta in modelul unei vieti
echilibrate si fericite.
Certurile in familie si discutiile legate de libertate si independenta sunt constante
intre parinti si copii si astfel copii vor privi familia ca pe o ingradire, un fel de
inchisoare si isi vor dori sa creasca mari si sa devina mai independeti si mai
liberi.Acesta este cel mai oribil aspect al meseriei de parinte – sa rapesti
libertatea unui om, sa obligi pe cineva sa faca ca tine chiar daca uneori o faci
deoarece copilul este un pericol pentru el insusi si isi poate pune inconstient viata
in pericol.
In afara necesitatii de perpetuare a speciei nu vad nici un alt motiv pertinent
care sa vina in sprijinul vietii de parinte. Dar momentan suntem in pericol
de suprapopulare si atunci doar cativa dintre noi este cazul sa facem copii dar cu
siguranta nu toti, nici macar majoritatea. Asadar alegeti cu mare grija si nu va
aruncati cu capul inainte, mai bine childfree decat amagit cu o iubire obsesiva
care vine la pachet cu o viata plina de stres si frustari.Meseria de parinte nu
este pentru oricine si in actualul format socio-economic cu greu intrezaresc
solutia optima pentru o viata de parinte echilibrata si fericita, in general este un
esec.
O VIATA PLINA DE STRES SI SACRIFICII PENTRU PRAF IN OCHI
Intrebare e, pana la urma cu ce ai ramas dupa 18-25 de ani de munca si
sacrificii?
– cu visele spulberate pentru ca nu ti-ai urmat pasiunea sau pasiunile vietii
tale si ai renuntat la ele pentru copil;

– cu o sanatate precara, un corp si o minte sleite de stres si drama pentru ca


asta a cam insemnat in mare parte viata ca parinte;

– cu un tanar/-a care te mai viziteaza de sarbatori si mai sta pe acasa doar


daca nu e in stare sa isi plateasca singur/-a chirie;

– cu niste amintiri frumoase pastrate in poze care incearca sa acopere


nenumaratele ore de certuri si probleme pe care le-ai intampinat in meseria
de parinte;

– cu o iubire obsesiva pe care probabil inca o mai ai pentru copilul tau si


aceasta obsesie e singura care iti mai aduce alinare ca un drog, ca sa nu o iei
razna de tot;

Cand faci balanta ajuns/-a la batranete si cu o minte ramolita, ce sa mai te apuce


regretele acum, ar fi prea tarziu si inutil oricum, asa ca mai pui un bandaj pe
rana si te minti frumos din nou ca esti atat de mandru/-a de copilul tau, pentru
ca altceva nu ti-a mai ramas din viata ta amara de care sa te bucuri.
CEI CARE NU SUNTETI INCA PARINTI, MARE, MARE ATENTIE!
Parintii sunt o cauza pierduta pentru mine si pentru mesajul pe care vreau sa-l
scot in evidenta cu acest blog. Deja au facut o alegerea de la care nu mai pot
da inapoi si este prea tarziu acum ca sa mai contempleze daca pentru ei era
mai bine sa nu faca copii.
Imi indrept atentia catre tinerii care inca nu sunt parinti si asupra carora
planeaza acest risc major sa isi distruga viata daca nu fac alegerile potrivite
pentru ei. Iar una dintre alegerile cele mai importante in viata este alegerea de
a fi parinte, care daca nu e luata in cunostinta de cauza iti va distruge viata.
Asadar recomand extrem de mare atentie la planificarea familiala adica mai pe
sleau la metodele contraceptive, luati in calcul ca daca vor ceda(niciuna nu este
100% sigura) trebuie sa faceti avort ca sa evitati o drama pe viata. Este neaparat
necesar sa discutati aceste aspecte inainte de a face sex, multi copii au aparut ca
sarcini nedorite, neplanificate si au dat peste cap viata si relatia de cuplu,
oamenii respectivi nefiind deloc pregatiti pentru asa ceva.
ALEGE O VIATA LIBERA SI RELAXANTA, FARA STRESUL DE A FI
PARINTE
CHILDFREE – ALEGEREA ITI APARTINE
Meseria de parinte nu este pentru oricine!
Fii sigur ca asta vrei cu adevarat de la viata ta!
Nu te lua dupa altii, alege pentru tine!
Pot spune cu siguranta ca alegerea de a nu face copii a fost de departe cea mai
importanta alegerea pe care am luat-o in viata. Foarte multe aspecte pozitive
ale vietii mele de acum se datoreaza acestei alegeri, fiind o alegere cruciala
care iti modeleaza puternic stilul de viata. Nu putine sunt familiile atat din jurul
meu cat si mai din exterior in care fericirea, lipsa de stres si implinirea
spirituala sunt absente. Eu in schimb am parte de toate aceste aspecte
pozitive in viata mea, asa fara copil si este super pentru mine.
Ma consider norocos ca am avut capacitatea intelectuala si emotionala de a
intelege foarte bine implicatiile alegerii de a fi parinte si cum aceasta alegere ar
fi insemnat pentru mine o schimbare radicala plina de stres, frustari si
probleme care mi-ar fi distrus orice sansa la fericire. Am vazut la altii, am avut
capacitatea de a empatiza si am inteles foarte clar ca nu este pentru mine.
De ce foarte multi oameni aleg gresit sa faca copii cand nu isi doresc cu adevarat
acest lucru si nu sunt deloc pregatiti pentru asa ceva?
Din cauza presiunii sociale de multe ori ambalate religios si este tragic sa vezi
milioane de cupluri si familii dezbinate care si-au pierdut echilibrul emotional
dupa ce un copil a facut parte din viata lor.
M-am intrebat adesea, oare ce i-a determinat pe acei oameni sa faca copii
chiar daca acest lucru le-a complicat viata si ei tot nu si-au gasit sensul vietii
si alinarea sufleteasca dupa care tanjeau. Treptat am inceput sa descopar
motivele si le voi enumera mai jos:

– pentru ca dorinta de a avea copil a fost ceva pur instinctual, nu puteau sa


explice in cuvinte foarte bine aceasta nevoie puternica dar exista in ei si mai
ales in ele adica in femei, acel instinct matern despre care se vorbeste des;
– pentru ca asa se obisnuieste, e ceva considerat normal si inevitabil ca
scopul principal al vietii tale este sa faci copii si sa lasi urmasi, o dogma
sociala primitiva;

– pentru ca se tem de moarte si vor sa lase ceva in urma lor, ceva care sa fie
sange din sangele lor si educat dupa valorile si credintele lor, un fel de
incercare mascata catre nemurire;

Dupa cum se observa se ajunge inexorabil la aceeasi concluzie, alegerea de a face


copii este o chestiune pur instinctuala si este modelata de unele dintre cele mai
bazale instincte si porniri ale noastre. Nu este nimic complex in motivatia alegerii
acestei meserii de parinte, nu este ca o cautare a sinelui sau a vocatiei personale
care ar putea reprezenta implinirea adevaratului potential pe care il are cineva.
Din contra, sa faci copii inseamna in general sa renunti la visurile si pasiunile
tale sau in cel mai bun caz sa le pui pe plan secundar, practic arunci pe
fereasta tot potentialul tau mental ca in schimb sa vorbesti despre caca si
voma, despre raceli si rosu in gat sau despre alte lucruri banale din viata
copilului.
Nu am auzit nici un parinte care sa spuna ca a ales sa fie parinte pentru ca
iubeste sa aiba grija de oamenii neajutorati. Asta ar spune o bona sau o asistenta
medicala cu vocatie dar nu toti parintii sunt bone sau medici cu vocatie.
Nu am auzit nici un parinte care sa spuna ca a ales sa fie parinte pentru ca lui ii
place foarte mult sa educe oamenii si in special copiii pentru ca e fascinat de
modul cum se formeaza o personalitate in constiinta unei fiinte in devenire. Asta
ar spune un profesor cu vocatie dar nu toti parintii au vocatie sa fie educatori si
profesori.
Nu am auzit nici un parinte care sa spuna ca a ales sa fie parinte pentru ca
iubeste sa lucreze cu oamenii, ii respecta si doreste sa gasesca solutii pentru o
buna cooperare intre ei. Asta ar spune un lider cu vocatie dar nu toti parintii au
vocatie sa fie lideri sau manageri.
Pentru ca in fond asta presupune sa fii cu adevarat parinte : sa fii
bona/ingrijitor, sa fii profesor, sa fii lider/manager.
Sa nu intelegeti gresit, eu nu urasc copiii ci urasc sa fiu parinte! Copiii au parti
bune dar si multe parti rele. Problema cu meseria de parinte este ca toate
partile nasoale specifice unui copil se vor rasfrange din plin asupra parintelui
iar daca asta e o problema pentru tine atunci sigur nu este potrivit pentru tine
sa fii parinte.
Dintre partile nasoale ale unui copil amintesc :
– un copil este un pericol pentru el insusi si trebuie supravegheat aproape
non-stop, adica „sa stai cu ochii pe el ca pe butelie” pentru ca oricand isi
poate pune viata sa in pericol sau sa distruga ceva in jurul sau;
– un copil nu e in stare sa faca lucruri de baza si atunci trebuie sa stai tu sa-l
stergi la fund sau sa-i dai de mancare, esti practic un servitor pentru el;

– un copil nu intelege multe lucruri si atunci nu te poti intelege cu el asa cum


te intelegi cu un om in toata firea, e ca un animal salbatic care trebuie dresat,
sistemul recompensa-pedeapsa este baza educatiei-interactiunii cu un copil;

– un copil nu e capabil sa aiba competentele unui adult si atunci orice


interactiune cu el este una limitata, sunt foarte putine activitati pe care le poti
face cu el la acelasi nivel intens cum le faci cu adultii;

De toate aceste aspecte fug cand vine vorba de a face un copil si imi este
foarte clar ca nu vreau sa fiu parinte. Au fost multe momente cand copiii m-au
scos din sarite si abia asteptam sa plec acasa si sa stau linistit ca sa scap de
aceasta corvoada(am interactionat si eu cu copiii rudelor si ai prietenilor).

Dintre partile bune ale unui copil amintesc :


– inocenta si entuziasmul unui copil il face sa fie deschis sa invete si sa
descopere lucruri noi si in general este optimist din fire;

– joaca este ceva definitoriu pentru un copil si sa te joci demonstreaza ca te


poti relaxa si te poti bucura de viata;

Aceste aspecte pozitive sunt singurele aspecte pe care le-am pastrat din
copilaria mea si probabil de aceea sunt unchiul cool pentru nepoti pentru ca
sunt „de gasca” fiind pus pe glume si pe joaca ca mod de socializare. Insa am
renuntat la toate partile nasoale din viata unui copil si m-am maturizat
emotional, imi pot purta singur de grija si sunt capabil sa inteleg multe lucruri.

Cand eram copil vroiam sa ma fac mare tocmai ca sa depasesc neajunsurile de


copil iar acum ca m-am facut mare si m-am stabilizat, sa fac un copil ar insemna
sa o iau de la zero si sa dau cu piciorul la tot ce am realizat ca adult.

MESERIA DE PARINTE NU E PENTRU ORICINE


1. MESERIA DE PARINTE E O MESERIE PE VIATA.
2. FII SIGUR CA ASTA VREI SI PREGATESTE-TE TEMEINIC.
3. NU CRESTE SI EDUCA UN COPIL “DUPA URECHE”, FA-O
PROFESIONIST.
Sa fii parinte e o meserie pe viata, nu e un hobby pe care sa il faci in timpul liber.
Sa fii parinte si sa ai un job full-time inseamna sa ai 2 job-uri. Esti sigur ca poti
face fata?
Daca nu raspunzi cu un da raspicat atunci mai bine nu-l face momentan.
Ce pregatire teoretica si experienta relevanta ai in domeniu ? Zero?!
Atunci fa un internship pe langa o bona si revino mai tarziu la interviu sau vrei
sa inveti totul pe cobaiul, pardon copilul tau?
Ai bani ca sa cresti si sa educi decent un copil? Nu? Si ce astepti, sa iti dea statul
bani?
Lupta cu rechinii pentru un salariu decent si apoi fii parinte, nu fi egoist sa-i
transmiti si copilului saracia ta!
Prea multi oameni se arunca cu capul inainte in aceasta provocare de parinte
fara sa se pregateasca deloc si fara sa inteleaga cu adevarat ce greutati si
responsabilitati presupune aceasta cariera. Da, ati auzit bine, sa fii parinte e o
cariera, o meserie pe viata nu e un hobby pe care sa-l faci la nivel de amator
atunci cand nu ai altceva mai bun de facut. Pentru ca daca procedezi imatur
atunci se va alege praful de viata ta de familie si aceleasi prejudecati se vor
perpetua din generatie in generatie si evolutia noastra sociala bate pasul pe
loc in ciuda dezvoltarii tehnologice.
Sa fii parinte inseamna sa fii bona, psiholog, profesor si manager, ceea ce
presupune o pregatire profesionala pe masura. Nimeni nu face un curs de
pedagogie inainte, prea putini fac un intership de bona pe langa un copil al
rudelor sau prietenilor, aproape toti oamenii fac copii pur si simplu instinctual si
la fel ii si cresc.
Din pacate prea multi oameni se arunca in gol si aleg sa fie parinti instinctual
fara sa se pregateasca deloc in acest sens si considera un afront daca le spui ca
nu stiu sau nu sunt in stare sa creasca si sa educe un copil. E ca si cum te-ai
urca la volan fara sa fi condus in viata ta si fara ca macar sa fi invatat semnele de
de baza de circulatie. In gandul tau e ceva de genul : cat de greu poate sa fie? –
daca e curba la drepta trag de volan la dreapta, daca e curba la stranga trag
de volan la stanga iar daca e ceva in fata pun frana. Evident sofatul , precum
si cresterea si educarea unui copil sunt mult mai complexe si chiar daca ai
ajuns la destinatie pe 4 roti, masina este o epava si la fel si tu de atata stres
numai pana te-ai prins cum sta treaba cu ambreiajul. Astfel sechele
comportamentele se perpetueaza de zeci de generatii, prejudecati si gandiri
inguste sunt transmise “din tata in fiu” si societatea stagneaza ca evolutie la
nivel de dezvoltare socio-comportamentala. Ca sa nu mai zic de rata
despartirilor si a divorturilor din aceasta cauza pentru ca de fapt unul sau chiar
niciunul dintre parinti nu erau pregatiti pentru un copil.
Suntem cu mult in urma in acest sector, nu exista nici macar o scoala de
parinti, un modul psiho-pedagogic pentru parinti, ceva oficial pentru a te
pregati serios, e ca si cum am fi in comuna primitiva in ceea ce priveste modul in
care ne crestem si ne educam copii acasa, e la fel ca acum 2000 de ani.Cel putin
in privinta educarii publice a copiilor s-au inventat scoli si profesori dar pentru
educatia primita acasa nu e nimic organizat sau profesional, totul se face
“dupa ureche”, toate lumea stie sa faca asta instinctual, ca asa suntem noi
smecheri si ne-am nascut invatati!
Lumea s-a mai desteptat putin si au aparut cursuri de parenting, incercari
timide de asociatii de parinti care isi expun experientele si incearca sa invete
unii de la altii dar inca nu exista o scoala pentru profesia de parinte. In primul
rand lumea trebuie sa realizeze ca responsabilitatea de a fi parinte trebuie
privita profesional si abia apoi usor-usor sa se faca o scoala in acest sens,
macar incapand cu marile orase.
Pe langa lipsa mare de pregatire profesionala a parintilor mai este o alta
problema legata de familie si anume faptul ca structura socio-economica actuala
nu da dreptul oricui sa fie un parinte si sa aiba un trai decent. Atata timp cat un
om munceste cinstit, e de bun simt sa primeasca o remuneratie care sa-i
permita un nivel de trai decent. Insa cu salariul minim pe economie(si nu sunt
putini in aceasta situatie) nu iti permiti un acoperis deasupra capului fara sa
mananci paine cu salam daramite sa mai cresti un copil si astfel marea
majoritatea a parintilor si implicit a copiilor sunt condamanati la o viata de
familie plina de neajunsuri si sacrificii, mai simplu spus la saracie. Probabil nici
1500 lei net nu este un salariu decent pentru ca in doi (3000 de lei) sa iti
permiti o locuinta si in plus sa cresti si sa educi decent un copil. Iar daca acum
castigi mai bine nu poti garanta ca peste 10 de ani vei putea sa castigi la fel de
bine si e un risc foarte mare sa pierzi locuinta luata cu credit pe 30 de ani si sa te
zbati in saracie alaturi de copii tai doar pentru ca a trebuit sa iti schimbi locul de
munca.
Iar daca te agati de prejudecata ca faci un act de altruism atunci adopta copii
daca intr-adevar iubesti copiii, daca doar faci unul ca sa fie “sange din sangele
tau”atunci esti chiar mai egoist decat unul care nu face copii si suprapolezi inutil
Pamantul doar “ca sa te tragi tu la xerox”, de frica ca esti muritor si nu ai nimic
de afirmat atunci macar speri sa o faca copilul in locul tau.
Asadar daca va hotarati sa fiti parinti , ganditi-va de 10 ori inainte, pregatiti-va
temeinic pentru aceasta mare responsabilitate si faceti-o din tot sufletul. In
caz contrar mai bine va ocupati de altceva in viata, pentru binele vostru, al
copiilor vostri si al nostru ca societate care se doreste sa evolueze.
PREA MULTI PARINTI SE COMPORTA PRECUM NISTE COPII!
DACA NU ITI DORESTI SAU NU ESTI PREGATIT ATUNCI SA NU FACI
COPII!
MESERIA DE PARINTE E O MESERIE PE VIATA. FII SIGUR CA ASTA VREI SI PREGATESTE-TE TEMEINIC.
NU TOTI TREBUIE SA FIM PARINTI ASA CUM NU TOTI TREBUIE SA FIM BONE, PSIHOLOGI, PROFESORI,
MANAGERI.

DACA IUBESTI COPIII ATUNCI ADOPTA, ALEGEREA DE A FACE COPII E LA FEL DE EGOISTA CA ACEEA DE A
NU FACE COPII.

Nu vreau copii pentru ca nu mi se potriveste stilul de viata al unui parinte, asadar nu toti trebuie sa fim
parinti la fel cum nu toti trebuie sa fim bone, psihologi sau profesori . Fiecare e liber sa aleaga ce vrea sa
faca in viata si unul dintre aspectele importante este cel legat de alegerea de a fi parinte.

Sa fii liber inseamna sa poti alege din cel putin 2 variante : unii care sunt parinti si altii care nu sunt
parinti in cazul de fata. Daca toti suntem obligati sau ne simtim obligati sa facem copii atunci nu mai
putem vorbi de libertate si nu putem spune ca am ales sa fim parinti si de aici rezulta multe lucruri
negative care nu sunt bune nici pentru parinti si nici pentru noii copii adusi pe lume.

Aceasta obligatie si presiune sociala este o dogma puternic inradacinata in mentalul colectiv si
reprezinta o prejudecata care nu ne ajuta deloc. Cine vrea sa faca copii e bine sa stie ca acest lucru nu se
rezuma doar la procrearea lui, orice animal se poate reproduce, nu e rocket science, e ceva instinctual.
In schimb cresterea, ingrijirea si educarea unui copil e cu totul altceva si am curajul sa afirm ca nu e
pentru oricine si nu e ceva ce se poate face doar instinctual pentru ca noi suntem mai mult decat niste
animale care actioneaza instinctiv. Prin urmare trebuie mult mai multa atentie si analiza inainte de a lua
o astfel de decizie in care e in joc viata si viitorul unei alte persoane : a viitorului copil.

Atata timp cat exista si varianta B pe acest subiect : aceea de a nu avea copii (de a nu fii parinte) si este
considerata una la fel de normala ca aceea de a avea copii atunci putem spune ca am evoluat ca
mentalitate pe acest subiect si ca alegerea de a fi parinte devine astfel mult mai responsabila si mai
constienta si in final va avea rezultate mult mai satisfacatoare pentru toti cei implicati.

Nu uitati ca multe cupluri se despart dupa ce apare si un copil in ecuatie si astfel multi copii sunt
crescuti de un singur parinte, tocmai pentru ca nu s-au gandit si nu au discutat prea bine inainte si au
actionat instinctiv.

Eu descriu aceasta varianta B, un stil de viata alternativ care nu presupune sa fii parinte si ii invit pe toti
cei care sunt nesiguri de aceasta alegere foarte importanta in viata sa discutam despre argumentele
care vin in sustinerea acestei alternative si cand si pentru cine este cea mai potrivita alegere. Cei care
trec prin acest proces de cumpatare si aleg sa fie parinti le urez multa bafta si sanatate celor mici.
PREA MULTE COMPROMISURI ITI POT COMPROMITE LIBERTATEA SI VIATA

aprilie 3, 2019

George Leurzeanu

73.Compromisul - libertatea si negocierea - minimalism - 03.04.2019

COMPROMISUL ESTE IN FOND O FORMA DE NEGOCIERE.

COMPROMISUL ESTE O FORMA DE APLANARE A CONFLICTELOR.

INSA PREA MULTE COMPROMISURI TE POT COMPROMITE.

Compromisul este de multe ori vazut ca ceva negativ si multa lume incearca sa iasa in evidenta spunand
ca ei nu accepta compromisuri dar este total fals. Nici un om nu este perfect de acord cu tot ce se
petrece in jurul sau cu lumea ca ansamblu si atunci intr-o mai mica sau mai mare masura toti acceptam
compromisuri pentru ca sunt o forma inerenta a vietii : libertate sau independenta absoluta nu exista.

Daca spui ca tu nu accepti compromisuri ar trebui sa te teleportezi intr-o alta galaxie in care totul sa fie
exact asa cum vrei tu…deci toti facem compromisuri, mai multe sau mai putine.

Unii spun ca nu le pasa de lucruri care nu ii afecteaza pe ei direct si acesta este cel mai intalnit tip de
compromis : indiferenta, Atata timp cat nu ai ceva important de pierdut accepti totusi o lume cu multe
aspecte pe care le consideri negative. De exemplu : nu poti spune ca esti de acord si ca iti place ca unii
copii mor de foame in Africa, ca teroristii omoara oameni nevinovati, ca unele corporatii sau banci fac
bani imoral, ca unii oameni scuipa seminte pe jos sau injura in trafic, etc; dar accepti existenta acestor
lucruri pentru ca nu te afecteaza atat de mult sau direct pe tine, adica „iti vezi interesul”.

Acest compromis numit indiferenta nu este ceva foarte rau pentru ca nu poti sa salvezi tu lumea de
toate problemele si atunci ar fi suficient sa nu fii un ipocrit. De exemplu : daca spui ca nu iti place ca
lumea injura in trafic atunci tu sa nu injuri la randul tau la volan, daca spui ca nu iti place ca marile
corporatii fac bani imoral ar trebui ca tu sa nu faci acelasi lucru si sa te intrebi serios daca modul in care
faci tu faci bani este moral…altfel esti doar un ipocrit.
Acum sa trecem la o categorie mai des intalnita de compromisuri : compromisurile in relatii directe si
aici avem 4 categorii principale iar ordinea este in functie de cat de multe compromisuri se fac de obicei
in aceste tipuri de relatii :

1.Compromisul la locul de munca

2.Compromisul in relatia de cuplu

3.Compromisul in familie

4.Compromisul in relatiile de prietenie, anturaj

Este foarte important sa pui mereu mereu in balanta ce castigi cu ceea ce pierzi si daca faci acest lucru
vei descoperi ca multe compromisuri nu merita sa le faci pentru ca per total vei iesi in pierdere. De
aceea multa lume zice ca nu face compromisuri in sensul ca nu accepta compromisuri care ii
dezavantajeaza ci doar compromisuri de tipul unei negocieri „win-win situation”.

Coaching minimalism si esentialism - 24.06.2019

1.Compromisul la locul de munca – in aceasta categoria de relatii au loc cele mai multe compromisuri
pentru ca nevoia de supravietuire te impinge la cele mai multe compromisuri. Problema e ca multi
oameni nu se opresc la a face compromisuri la locul de munca doar pentru supravietuire(minimul venit
necesar sa traiesti de azi pe maine) ci pentru orice suma de bani primita in plus care nu este neaparat
necesara pentru supravietuire.

Aici consumerismul este o mare problema pentru ca nevoia irationala de consum exagerat te impinge sa
muncesti in exces si in domenii care nu te pasioneaza ca sa castigi banii pe care apoi sa ii irosesti pe
toate tampeniile care chipurile ar trebui sa iti aduca fericirea dar nu ti-o aduc decat la nivelul satisfactiei
unei doze de drog iar data viitoare vei dori mai mult : o casa nu doar un apartament, o masina mai cool
decat cea pe care o ai acum, ultimul model de telefon si nu orice smartphone, ultimele haine la moda si
nu doar haine de calitate, etc.

Solutia la acest caz clinic care implica dependenta si depresie este minimalismul : te vei multumi sa
castigi mai putini bani dar vei munci ce vrei tu, cand vrei tu si mai ales cat vrei tu si astfel vei castiga timp
pretios ca sa te bucuri de viata si sa traiesti constient pentru valorile tale si nu pentru cele impuse fortat
prin publicitate agresiva si cresterea consumului.

2.Compromisul in relatia de cuplu – in general compromisurile in relatia de cuplu se fac pentru statut
sau pentru sex.

Pentru multi suna mai bine sa spuna ca sunt intr-o relatie de cuplu decat sa spuna ca sunt single si
pentru acest statut sunt dispusi la multe compromisuri care de fapt le fac viata mult mai nefericita decat
daca ar fi single. De aceea, de multe ori un cuplu si ulterior o familie devine o inchisoare pentru ca
majoritatea timpului petrecut intr-o astfel de relatie disfunctionala bazata pe multe compromisuri nu
este unul de calitate si faci in general ce trebuie si nu ceea ce iti face placere. Practic iti vinzi libertatea
pentru a spune ca esti in „randul lumii”.

O buna parte din oameni accepta compromisuri in relatia de cuplu pentru sex, in fond tocmai pentru sex
ati inceput o relatie de cuplu pentru ca altfel ati fi ramas doar cunostinte. Insa sexul e o simpla nevoie de
baza care poate fi satisfacuta destul de usor si daca e vorba doar de sex atunci nu trebuie sa ne dam
intreaga viata peste cap pentru o relatie de cuplu care nu functioneaza.

O relatie de cuplu este una implinita daca aveti mult mai multe valori, interese, planuri comune si mult
mai putine valori/interese/planuri diferite si astfel lucrurile comune le faceti impreuna iar lucrurile
diferite le faceti separat si sunteti in acelasi timp liberi si intr-o relatie de cuplu. Daca nu va potriviti,
despartiti-va cat mai repede!

3.Compromisul in familie – este urmatorul pas pentru multe relatii de cuplu si problema este ca
societatea considera ca fiind singurul pas de facut si nu accepta faptul ca nu toti oamenii vor si sunt
potriviti sa faca copii. Este un subiect sensibil dar fiindca multi oameni refuza sa vorbeasca pe aceasta
tema atunci dramele in familie sunt la ordinea zilei. mai multe pe acest subiect puteti gasi aici :

https://nuvreaucopii.wordpress.com/2018/08/15/nu-vreau-copii-un-stil-de-viata-diferit/

Presiunea sociala de genul „cand va casatoriti” sau „cand faceti copii” este una extrem de daunatoare iar
aceasta dogma culturala distruge la foc automat milioane de cupluri si vieti. Sunt mult prea multe familii
dezordonate si nefericite incat e evident ca nu merita sa faci multe compromisuri o viata intreaga doar
ca sa fii „in rand cu lumea” .
Asadar ganditi-va nu de 2 ori ci de 10 ori inainte sa luati hotararea de a face copii, e ceva ce va
marcheaza intreaga viata!

In cazul relatiilor familiale dintre frati, surori si alte rude – daca familia nu ai putut sa o alegi atunci poti
alege daca merita sa petreci timpul tau cu acestia sau nu. Ideal este sa puteti fi foarte buni prieteni cu
familia si rudele dar daca nu se poate, asta e – viata merge mai departe, fiecare pe drumul lui.

4.Compromisul in relatiile de prietenie, anturaj – aici apar cele mai putine compromisuri pentru ca spre
deosebire de renuntarea la un job sau la o relatie de cuplu/familie este mult mai usor sa renunti la niste
prieteni nepotriviti.

Insa in adolescenta si in tinerete presiunea anturajului poate fi destul de mare si nevoia de acceptare si
validare sociala te poate duce la multe compromisuri pe care nu merita sa le faci. De exemplu, la
presiunea anturajului aproape toti oamenii au avut primul contact cu drogurile : in adolescenta ai tras
prima betie sau primul fum de tigara pentru ca era cool si facea parte din efectul de turma al anturajului.

Speranta mea este ca macar atunci cand ne maturizam sa putem sa corectam aceste greseli facute in
adolescenta si sa nu ne mai lasam atat de usor dusi de val si de turma ci sa alegem cu mai multa
inteleptiune stilul nostru de viata si implicit prietenii cu care ne petrecem timpul.

Daca ti-a placut articolul si doresti sa fii la curent cu ultimele articole si noutati despre minimalism
aboneaza-te la newsletter la urmatorul link :

https://mailchi.mp/57949203ab20/traieste-minimalist

ALEGE SA TRAIESTI MINIMALIST

ALEGEREA ITI APARTINE


REVOLUTIA MENTALA A INCEPUT –
ERA CONSTIINTEI
REVOLUTIA MENTALA IN MILENIUL 3 – ERA CONSTIINTEI

Pe parcursul ultimilor 200 de ani, multe descoperiri in stiinta si inovatii in tehnologie ne-au facut viata
mai usoara si ne-au ridicat nivelul de trai considerabil fata de trecut. La nivel intelectual s-au descatusat
potentiale, insa doar punctual intr-un anumit domeniu si pentru o chestie anume. Ultimele 2 secole
abunda de astfel de realizari care ne-au schimbat modul de a trai in sensul ca ne-au usurat viata dar nu
ne-a schimbat semnificativ perspectiva vietii si evolutia mentala.

In privinta evolutiei generale la nivel mental, constient, oamenii nu prea au evoluat comparativ cu
acum 200 de ani sau chiar cu 2000 de ani in urma. Suntem condusi de aceleasi instincte, avem aceleasi
prejudecati, arhitectura relatiilor sociale este in mare aceeasi iar perspectiva noastra asupra vietii nu
s-a schimbat radical. Tocmai de aceea majoritatea oamenilor se conduc in viata dupa aceleasi vechi
traditii, dupa aceleasi vechi religii de acum 2000 de ani, fie ele bune sau rele.

Oamenii isi cresc in general copiii tot ca acum 2000 de ani, adica „dupa ureche”, instinctual. Tot la fel
relationam unii cu altii, in mare masura instinctual, bazandu-ne inconstient pe body-language si mai
putin pe comunicarea verbala de idei si concepte. Cu alte cuvinte, am ramas aceleasi animale conduse
puternic de instinctul de reproducere, de instinctul teritorial si competitivitate.

back to school siscom

Scoala vietii nu este predata nicaieri dar totusi este cel mai important aspect al educatiei noastre care ne
directioneaza comportamentul nostru si perspectiva asupra vietii. Invatam ani de zile ecuatii
matematice si limbi straine dar nu stim sa explicam in cuvinte ce este iubirea sau cum sa o comunicam
corect. Avem o capacitate intelectuala extraordinara dar am directionat-o gresit in afara noastra,
incercand sa aflam cu ce viteza merge un avion si cum poate pluti in aer, cand noi habar nu avem cine
suntem, ce vrem de la viata si nici macar nu ne putem explica propriile emotii.

Ce sa mai spun de a raspunde la niste intrebari de baza precum ce inseamna sa fii uman, care este
scopul nostru sau care este scopul vietii. Acestea par intrebari filozofice desprinse din filme SF cand de
fapt ar trebui sa raspundem concret la ele, foarte clar, cu argumente pertinente si fara aiureli religioase
sau chestii bombastice, asta ca sa putem spune ca am atins un alt nivel de constientizare, de cunoastere,
de intelepciune.

Iar apoi urmeaza seria altor intrebari existentiale precum: ce este bine si ce este rau, exista viata dupa
moarte, originea vietii si a universului, exista zei sau extraterestrii, ce este realitatea si perceptia, etc.
Acestea sunt ceva mai complexe dar sunt derivate tot din acele 3 intrebari de baza prin care incercam sa
ne cunoastem pe noi insine(ce inseamna sa fii uman, care este scopul nostru sau care este scopul vietii)
iar daca reusim sa ne cunoastem pe noi insine avem mari sanse sa intelegem mai bine intreg universul.

Insa exista speranta si nu e bazata pe ceva intangibil ci pe ceva foarte palpabil, statistic.In ultimele
decenii oamenii devin tot mai interesati in a se descoperi pe ei insisi, iar aceasta tendinta este accelerata
de internet(tehnologia care ne permite sa acceleram procesul de comunicare si schimbul de
cunoastere).Practic declicul s-a produs, acum intrebarea este cat va dura pana cand aceasta tendinta va
fi una generalizata si intreaga omenire va atinge un nivel de constientizare mai ridicat.

Astazi se discuta din ce in ce mai mult despre dezvoltare personala, parenting, coaching si mentorat,
psihoterapie. Toate acestea sunt semnale ca revolutia mintii a inceput, adica nu ne mai multumim sa
actionam ca niste robotei sau ca niste turme de oi ci vrem sa traim mai constient, mai responsabil, mai
intelept.

Daca in medicina si tehnologie lucrurile au evoluat extraordinar in ultimele 2 secole, in ceea ce priveste
intelegerea mintii umane abia acum incepe o evolutie semnificativa.

Daca e sa luam tiparul evolutiei tehnologice ca reper atunci putem estima ca undeva in jurul anului 2200
vom privi in jos catre anul 2000 si vom spune cat de inapoiati eram atunci din punct de vedere mental,
asa cum astazi putem spune cat de inapoiati tehnologic eram in anul 1800. Vom spune atunci ca peste
90% din comportamentul nostru era unul automat, subconstient, si ca nu intelegeam la nivel constient
mai nimic despre noi sau despre viata in general.

Tinand cont ca astazi o buna parte a comportamentului uman este subconstient, cateva minti un pic mai
rasarite au inteles ca oamenii pot fi manipulati foarte usor pentru a le directiona obiceiurile de consum,
mai simplu spus, sa faca bani folosindu-se de slabiciunea mentalului uman.

Insa acele minti un pic mai rasarite au omis faptul ca si ele sunt prinse in aceeasi mreaja a
consumerismului pentru ca altfel nu ar mai fi fost interesati sa fie milionari, miliardari si sa se sparga in
fite si etalare de putere economica. Ei doar s-au prins ca unii sunt mai naivi decat ei si pot profita de pe
urma lor, dar mental nu sunt deloc mai evoluati decat victimele acestora.
Aceasta este industria consumerismului si oamenii sunt astazi momiti subliminal cu diverse produse asa
cum un animal este atras de mirosul unei bucati de mancare si astfel poate fi atras acolo unde se
doreste, adica intr-o cusca. Si uite asa, omul alearga astazi spre cursa sobolanului consumerist,
ramanand prizonier acolo si alergand de nebun pe rotita, in speranta ca va prinde odata si odata
momeala ideala. Iar intre timp uita sa mai traiasca, sa se bucure de viata si de potentialul mintii sale.

Daca vrei sa iesi din cusca sobolanului consumerist, solutia e simpla, TRAIESTE MINIMALIST –
ESENTIALIST si te vei detasa de toata aceasta nebunie primitiva. Vei privi ca un observator neutru acest
experiment socio-economic dezastruos si partial vei intra in joc doar cat sa iti asiguri un minim de trai
decent, insa in mare parte vei incerca probabil sa schimbi jocul in bine sau il vei ignora pur si simplu,
stiind ca se va schimba intr-un final de la sine.

CHILDFREE SI MINIMALISM : SOLUTII PENTRU O PLANETA


SUPRAPOPULATA SI POLUATA
CEA MAI ECOLOGICA MASURA PE CARE O POTI LUA ASTAZI ESTE
ALEGEREA DE A NU FACE COPII.
SUPRAPOPULAREA PLANETEI SI PRESIUNEA MARE PE RESURSE ESTE
O REALA PROBLEMA.
POLUAREA ASOCIATA INDUSTRIALIZARII ESTE O GRAVA
PROBLEMA LA ADRESA SANATATII.
Suntem peste 7 miliarde de oameni, cu siguranta nu se pune problema de
extinctie a speciei asadar grija sa ai copii ar trebui sa fie ultima la care sa te
gandesti, altele sunt prioritatile acum pentru umanitate. Daca nu te intereseaza
aceste aspecte atunci dorinta ta de a face copii este cat se poate de simpla,
instinctuala si egoista, daca chiar iubesti copii atunci adopta un copil african ca
sa-mi demontrezi contrariul afirmatiei mele de mai sus.
In secolul 21, dupa mai bine de 2000 de ani de civilizatie foarte bine inscrisa
istoric nu mai putem avea pretentia sa ne consideram civilizati daca nu putem
gandi global orice fel de problema pe care o intampina umanitatea.

Prin urmare gandirea ingusta cum ca populatia Europei e imbatranita si


guvernele unor astfel de tari incurajeaza natalitatea este un mare semnal de
alarma ca degeaba au trecut ei pe la scoli pentru ca habar nu au pe ce lume
traiesc. Au temeri xenofobe cum ca arabii vor fi mai multi decat europenii sau ca
populatia de etnie roma o va depasi pe cea de origini romane.
Astfel de oameni nu pot gandi global, nu pot avea acea imagine de ansamblu
denumita „big picture”. In conditiile in care populatia globala este in continua
crestere si din ce in ce mai multi dintre oamenii din tarile subdezvoltate si in curs
de dezvoltare isi cresc semnificativ nivelul de trai si implicit consumul de energie
si resurse atunci pericolul unor dezechilibre majore ecologice si a unor conflicte
armate pentru accesul la resurse pretioase este iminent.
Deja acest lucru se intampla si avantul dezvoltarii economice al Chinei este
modelul care poate fi urmat curand de India si tarile din Africa iar razboaiele
pentru rezervele de petrol si gaze naturale purtate chipurile in numele
civilizatiei si schimbarile climatice evidente probabil ca le cunoasteti deja cu
totii.

Populatia occidentala consuma in exces si face o risipa ingrozitoare prin


consumerismul asociat capitalismului fara scupule.Iar poluarea datorata
acestora a intoxicat aerul american si european cat si solurile si apele acestor
continente. Daca la aceasta situatie se mai adauga in acest secol cateva miliarde
cu nivel de trai occidental consumerist, pana in 2100 ne vom lupta pana la
moarte pentru un strop de apa potabila!
Tehnologia ecologica aproape ca nu exista si sansele sunt minime ca toata
vechea tehnologie poluanta sa fie inlocuita in doar 50 de ani cu una care sa
nu ne distruga mediul si implicit sanatatea noastra. In plus gandirea obscura a
capitalistilor care detin actualele mijloace de productie industriala poluanta ii
fac sa nu cedeze putere economica chiar daca exista riscul major sa arunce
intreaga omenire in haos.

Prin urmare solutia este una de schimbare a mentalitatii maselor iar concepte
precum MINIMALIST si CHILDFREE sunt revolutionare si sunt modelele
castigatoare pentru urmatoarele decenii. Odata cu accesul la informatie trendul
acestor concepte se va populariza mai mult si oricum tendinta femeilor
educate este de a face doar un copil si acela cat mai tarziu, deci odata cu
occidentalizarea populatiilor in curs de dezvoltare natalitatea va scadea
voluntar asa cum se intampla acum in Europa. Apropierea de natura si
tendintele cat mai eco, cat mai bio, cat mai sanatos se vor potrivi foarte bine cu
trendul minimalist si consumul se va modera in multe privinte.
Solutia pe termen scurt si mediu este aceea de a consuma cu mult mai multa
moderatie si de a ne reduce constant populatia globala prin metode
contraceptive pana la un nivel acceptabil dpdv ecologic si asta este miza
umanitatii in acest secol. Solutia pe termen lung este dezvoltarea unor
tehnologii nepoluante, sustenabile economic si ecologic si inlocuirea completa
a vechiului model tehnologic din era industriala bazata pe combustibilii fosili,
dar asta va mai dura cu mult mai mult decat anul 2100.
Revenind la conceptul CHILDFREE in aceasta imagine de ansamblu, cei care
aleg astazi acest lucru sunt niste temerari pe un drum ecologic onorabil pentru
situatia actuala a civilizatiei. Nu ducem lipsa de copii, este evident acest lucru la
cele 7 miliarde de oameni care sunt in crestere, ducem lipsa in schimb de
educatie si resurse si acest lucru se vede foarte bine.
Deci in loc sa faceti copii va recomand sa-i educati pe cei mai putin educati ca
voi care nu cunosc si nu inteleg la fel de bine ca voi anumite lucruri sau
concepte. Alegerea de a nu face copii astazi este masura ecologica cu cel mai
mare impact pe care o puteti avea in acest moment asupra umanitatii si a
planetei.Nu toti trebuie sa fim parinti, unii chiar nu suntem facuti pentru aceasta
meserie!
Chiar asta fac eu acum cu acest articol si cu alegerea mea de a nu face copii!
Este ceva real si palpabil, amprenta mea de carbon este redusa, sunt fericit si
implinit(nu sunt stresat si nefericit cu o viata de familie impovaratoare si
nepotrivita ci imi dezvolt potentialul nativ care evident nu este acela de a fi
bona pentru copil) si aduc speranta in viata altora ca se poate mai bine, tot ce
trebuie este sa ne schimbam mentalitatea prin educatie.
ALEGE SA TRAIESTI MINIMALIST SI/SAU CHILDFREE
O LUME MAI BUNA INCEPE CU TINE!
ALEGEREA ITI APARTINE LA FEL SI RESPONSABILITATEA ALEGERII
TALE!