Sunteți pe pagina 1din 13

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE LITERE
Departamentul de Studii Culturale

- Naționalismul și rolul identității în formarea unei


națiuni –

Student: Palașanu Mirela Angelina


Master: CPCEI, anul II, Sem. II

Bucureşti
Martie 2019
Cuprins

Introducere ................................................................................................ 3
1. Teorii ale naționalismului ......................................................................... 4
2. Caracteristici ale naționalismului ............................................................ 5
3. Conceptul de loialitate de grup .................................................................6
4. Cum definim identitatea națională? .........................................................8
5. Păstrarea identității în contextul
migrației.......................................................................................................9
6. Raportarea la alte etnii .............................................................................11
7. Concluzii .....................................................................................................12
Bibliografie .................................................................................................13

2
Introducere
Identitatea și apartenența față de un grup au fost probleme intens disputate de-a
lungul anilor și a creat numeroase controverse pe parcursul istoriei. Cu toate acestea, aceste
elemente constituie factori importanți în ceea ce reprezintă ideea de naționalism și de
protejare a elementelor identitare specifice unei națiuni.
Privind spre trecut, istoria ne evidențiază o serie de evenimente, în care
naționalismul a avut consecințe negative, aceasta fiind strâns legată de imaginea unor lideri
puternici care au impus acest factor unor națiuni prin intermediul unor măsuri aspre și
violente, culminând cu înregistrarea unui număr impresionant de victime și cu o amprentă
sângeroasă asupra trecutului istoric. Cu toate acestea, apartenența la o națiune și loialitatea
față de aceasta poate fi privită și dintr-o altă perspectivă, dacă sunt analizate efectele pe
care acest factor le are în păstrarea identității naționale și în construirea caracterului uman.
Subiectul tezei acestei lucrări constă într-o analiză asupra acestui factor și a rolului
pe care-l joacă în conturarea și protejarea identității unei națiuni. Astfel, lucrarea va conține
câteva teorii și definiții ale naționalismului, în care se regăsește conceptul de loialitate, ca
și caracteristică principală a acestei ideologii, precum și o analiză asupra rolului pe care
acest factor îl are în raport cu conceptul de identitate națională. De asemenea, lucrarea își
propune să înfățișeze atât aspecte pozitive ale acestei trăsături, cât și aspecte negative, prin
punerea în balanță a efectelor pe care le produce.
Am ales această temă deoarece ideea de identitate este o caracteristică importantă
a unei națiuni, însă în ceea ce privește țara noastră, această trăsătură și-a pierdut din
intensitate treptat, pe fondul crizelor din ultimii ani, care au crescut rata de migrație a
românilor în țările occidentale dar și în urma schimbărilor survenite în plan politic sau
cultural. Aceste evenimente au condus la o detașare față de origini, de obiceiuri, cultură și
de tot ceea ce înseamnă etnic și național, toate aceasta riscând să se șteargă odată cu
trecerea ireversibilă a timpului.

1. Teorii ale naționalismului


Una dintre teorii, relaționează în mod direct naționalismul cu un set de credințe ce
aparține unei națiuni. Această idee îi aparține lui Steven Grosby, în lucrarea sa
„Nationalism. A very short introduction”, în care încearcă să facă o distincție clară între
ideea de națiune și naționalism, acuzând faptul că mulți tind să creadă că sunt doi termeni

3
sinonimi. Distincția pe care Steven o remarcă între cele două concepte constă în faptul că
națiunea este singura cale demnă de urmat, care implică o loialitate indubitabilă și
necondiționată. De asemenea, acesta menționează faptul că națiunea se raportează și la
modul de a trata libertatea individuală, în vreme ce naționalismul favorizează rivalitatea
unei națiuni față de celelalte, stârnind antipatii față de modul de viață al acestora, cultura
sau religia lor.1
Totuși, naționalismul este văzut diferit de numeroși istorici, atât în ceea ce privește
originea sa cât și rolul pe care îl are în cadrul unei națiuni, fiind analizat din punct de vedere
social, politic, cultural și economic. Ernest Gellner descrie naționalismul în cartea sa
Nationalism ca un element total diferit față de componentele necesare unei națiuni,
susținând următoarele:

„Cultura și organizarea socială a societății sunt universale și de durată. Statele și


naționalismul nu sunt. Aceasta este o caracteristică centrală și foarte importantă. Națiunile
și sentimentele naționaliste nu sunt găsite în mod universal, în timp ce culturile și
organizările sociale sunt.”2

Această teorie descrie conceptul de naționalism ca fiind unul cu caracter


schimbător, fiind interpretat diferit de fiecare stat în parte, iar impactul pe care îl are în
cadrul unei națiuni este influențat de factori precum: timpul, circumstanțele, evenimentele
istorice și obiectivele vizate de popor. Existența sau lipsa naționalismului poate avea
consecințe pozitive sau negative pentru viitorul unui stat, unde oamenii fiind preocupați de
crearea unui mod de viață, care implică și apartenența la un grup sau o comunitate.
O altă teorie legată de mișcările naționaliste și de importanța lor în cadrul unei
societăți este prezentată de Elie Kedourie, în lucrarea Nationalism. Autoarea menționează
că:
„Mișcările naționale pot fi progresive și retrogresive, acestea depinzând mult de
nivelul de dezvoltare economică atunci când s-au manifestat. În starea lor de progres,
mișcările naționale reprezintă o expresie a conflictului dintre capitalismul burghez și
controlul politic și social care și-a depășit justificarea economică. Naționalismul era o

1
Steven Grosby, Nationalism. A very short introduction, Oxford University Press, New York, 2005, pp. 4-5.
2
Ernest Gellner, Nationalism, Weidenfeld and Nicolson, London 1997, p. 5.

4
mișcare progresivă care a existat de foarte mult timp, chiar și în perioada în care
capitalismul se lupta împotriva feudalismului.”3

Toate aceste teorii leagă conceptul de naționalism de numeroase elemente


caracteristice unei națiuni: ideea de progres, importanța unei ideologii, evoluția economică
și legătura dintre sentimentele naționaliste pe care o națiune le capătă.

2. Caracteristici ale naționalismului


Naționalismul are o serie de caracteristici care sunt diferite de la o țară la alta, fapt
ce determină impactul pe care conceptul îl poate avea atât pe plan intern cât și pe plan
extern. Trăsătura specifică termenului este atașamentul față de țară, față de principiile și
politicile care sunt reprezentate în cadrul relațiilor internaționale. Apartenența la un grup
sau o comunitate este importantă pentru răspândirea ideilor naționaliste specifice unei țări,
deoarece valorile, politicile, drepturile, libertățile și dorința de unitate sunt necesare pentru
a ajuta la continuitatea unei națiuni.
Scriitorul Thomas Hylland Eriksen a analizat conceptul de naționalism în lucrarea
sa Ethnicity versus Nationalism, și menționează că:

„Dintr-o perspectivă geopolitică, naționalismul reprezintă un tip ambiguu de


ideologie. Poate să fie agresivă și expansionistă, atât pe plan intern cât și pe plan extern;
sau poate să fie utilizată drept o forță care să mențină pacea și integrarea culturală într-o
națiune sau o regiune. De cele mai multe ori, naționalismul este văzut de către teoreticienii
liberali ca fiind o ideologie care accentuează egalitatea și drepturile dintre oameni, dar
poate să și refuze să acorde drepturi cetățenilor care nu fac parte din statul respectiv.” 4

În funcție de circumstanțele istorice, naționalismul poate să capete trăsături diferite


care pot accentua o latură agresivă sau pașnică a conceptului. De cele mai multe ori, statele
care au un teritoriu vast și o populație mare au un caracter expansionist, din cauza setei de
putere care amplifică dorința de extindere a propriei influențe asupra altor state.

3
Elie Kedourie, Nationalism, Blackwell Publishers Ltd, Cambridge, Massachusetts, 1996, p. 85.
4
Thomas Hylland Eriksen, Ethnicity versus Nationalism, Sage Publications Ltd, Journal of Peace Research,
University of Oslo, 1991, p. 265.

5
Cu toate acestea, atașamentul față de țară și față de valorile naționale, reprezintă
caracteristica principală a curentului naționalist, toate celelalte putând fi manifestate în
funcție de intensitatea loialității pe care un popor naționalist o are față de țara sa. Astfel,
această caracteristică se dovedește a fi una importantă, întrucât, în funcție de gradul de
intensitate, poate genera efecte majore, atât pozitive cât și negative. Analizând efectele
pozitive ale acestui factor, acesta poate fi considerat a fi un punct cheie în protejarea și
păstrarea elementelor identitare ale unei națiuni.

3. Conceptul de loialitate de grup


În ceea ce privește conceptul de loialitate de grup, acesta poate fi descris în
numeroase moduri, fiecare accentuând mai mult sau mai puțin ideea de naționalism. În
contextul în care acesta devine un element definitoriu în caracterizarea unui grup, conceptul
capătă valențe naționaliste, identificându-se cu valorile poporului respectiv.
În acest context, conceptul se va referi la atașamentul unui popor față de cultura,
tradițiile, obiceiurile, trăsăturile fundamentale care-l descriu și elementele specifice
propriei națiuni. Loialitatea de grup poate fi amplificată sau diminuată în funcție și de
factorii politici, economici și sociali.

O perspectivă clară asupra grupului și a elementelor ce-l caracterizează, ne este


oferită de Daniel Druckman în lucrarea sa Nationalism, Patriotism and Group Loyalty: A
Social Psychological Perspective:

„Grupurile în general sunt organizate pentru a face față nevoilor, structurilor și


proceselor modelate de nevoi. La nivelul unei națiuni, grupul îndeplinește mai multe funcții
economice, socio-culturale și politice, oferind indivizilor sentimente de securitate, de
apartenență și de prestigiu”.5

Astfel, o națiune manifestă loialitate față de statul său, în momentul în care statul
respectiv oferă condițiile necesare unui mod de viață decent, satisfăcând nevoile esențiale
ale grupului. În lipsa satisfacerii acestor nevoi, atașamentul față de propria națiune scade,
generând efecte negative, cum ar fi fenomenul imigraționist.

5 Daniel Druckman, Nationalism, Patriotism and Group Loyalty: A Social Psychological Perspective,
Blackwell Publishing, Mershon International Studies Review, Cambridge, 1994, p. 44

6
Conceptul de loialitate este influențat și de educație, așa cum afirmă și Anthony D.
Smith în lucrarea Naționalism and Modernism: A critical survey of recent theories of
nations and nationalism:

„Sistemul de educație publică are misiunea fundamentală de a introduce în rândul


cetățenilor o loialitate înflăcărată față de națiune, cu scopul de a susține societatea
industrială a culturii înalte.”6

Aceasta poate fi considerată și o modalitate de îndoctrinare a propriilor cetățeni,


aceștia fiind învățați să creadă în valorile propriei națiuni, întrucât sistemul educațional are
rolul de a le prezenta, în general, partea pozitivă a acesteia. În statele democrate, cetățenii
au dreptul la liberă exprimare, fapt pentru care, conștientizarea inconsistențelor poate fi
exprimată liber, fără ca acest gest să aibă repercusiuni asupra individului. Sunt state în care
realitatea coincide cu cele învățate în instituțiile publice, însă există și state în care realitatea
se află la polul opus, dreptul la liberă exprimare fiind suprimat prin intermediul cenzurii.
Cu toate acestea, insuflarea loialității față de grup prin intermediul sistemului
educațional, pune bazele atașamentului pe care individul îl are față de valorile poporului
său, și totodată întărește sentimentul de apartenență la grup prin identificarea individului
cu elementele caracteristice propriei națiuni, acestea cuprinzând atât aspecte culturale, cât
și valori morale, credințe, religie sau afinități politice.

4. Cum definim identitatea națională?


Identitatea națională constituie un alt element semnificativ pentru imaginea unei
națiuni, fiind relaționat în mare măsură cu ceea ce reprezintă conceptul de loialitate. În
lucrarea Nationalism: A critical Introduction, Philip Spencer și Howard Wollman ne oferă
o explicație a necesității unui stat de a-și proteja identitatea națională, precum și modul de
manifestare a acesteia pe care istoria ni-l oferă.

„De cele mai multe ori, războiul s-a dovedit locul unde se manifestă faptele eroice
în numele unei patrii, pentru ca țara respectivă să fie unită din punct de vedere spiritual. În
această situație, identitatea este necesară și construită de către stat, cu scopul de a asigura

6 Anthony D. Smith, Nationalism and Modernism: A critical survey of recent theories of nations and
nationalism, Routledge Taylor and Francis Group, New York, 1998, p. 39.

7
unitatea poporului și loialitatea supușilor. Celelalte națiuni sunt văzute drept pericole de
cele mai multe ori.”7

Fidelitatea manifestată față de propria națiune reprezintă astfel un factor important


în protejarea valorilor naționale și a elementelor care ne definesc identitatea și care
determină acțiunile soldaților în ceea ce privește apărarea națională.
Apartenența la un grup este ceea ce ne ajută să ne construim identitatea națională,
prin asumarea elementelor reprezentative poporului din care facem parte, acest lucru
conferind fiecărui individ în parte sentimentul de unicitate și de prestigiu. Națiunile sunt
construite pe baza unui set de elemente care cuprind limba vorbită, spațiul geografic în care
se află precum și sistemul de valori bazat în principal pe religie și pe factorii economici.
Națiunile nu pot fi delimitate, acestea fiind de fapt artefacte, constructe mentale în care
oamenii sunt învățați să creadă, deoarece acestă idee le conferă o identitate națională și
sentimentul de unicitate al grupului din care fac parte. 8
Desigur, atașamentul pe care un individ îl are față de țara sa poate fi influențat de
gradul de acceptare a valorilor care reprezintă națiunea sa, precum și de gradul de
satisfacție a individului față de modul de funcționare a statului.
Problema păstrării identității naționale a fost profund discutată și analizată în ultimii
ani, în special datorită schimbărilor survenite pe scena internațională în ceea ce privește
nivelul de acceptare a altor culturi sau a fenomenului de omogenizare a acestora. Această
situație s-a instalat treptat, în special prin creșterea numărului de emigranți, care au fost
nevoiți să se integreze altor culturi, ajungând să adopte elemente specifice acestora.

5. Păstrarea identității în contextul migrației


Una dintre principalele probleme cu care se confruntă națiunile în prezent este
problema migrației, fenomen accentuat în ultimii ani pe fondul crizelor economice
existente. De cele mai multe ori, acest fenomen aduce un impact mare la nivel politic,
social, economic și demografic în țările în care se manifestă o adevărată criză la nivel
internațional.

7 Philip Spencer and Howard Wollman, Nationalism: A critical Introduction, Sage Publications, London,
2002, pp. 16-17.
8 Anthony F. Upton, History and national identity: some Finnish examples, Finnish Literature Society,
Helsinki, 1999, p. 153.

8
În aceste condiții păstrarea identității naționale a devenit prioritară, întrucât riscul
pierderii acestor valori a crescut odată cu interacțiunea tot mai mare dintre culturi. Acest
lucru a ridicat și alte probleme, scoțând la iveală și aspectele negative ale unei societăți, în
ceea ce privește statutul minorităților sau problema rasismului, după cum afirmă și Raquel
Y. Saenz în lucrarea sa Globalization, Migration and National Identity: A Global
Perspective on the Role of Education in Second-Generation Immigrants, că:

„Atât identitatea cât și cetățenia sunt construite prin intermediul elementelor


culturale, care stabilesc diferențele dintre țări: cetățenia implică în mod tradițional o limbă
comună, o cultură și o religie. Din cauza aspectului cultural al cetățeniei, discriminarea
împotriva minorităților are și un anumit suport din partea sistemului politic național. În
această situație, minoritățile, mai ales imigranții, nu au parte de niciun sprijin politic din
partea statului.”9

Toate aceste aspecte pot fi privite ca implicații negative pe care le aduce loialitatea
față de grup, generând probleme a căror rezolvare este ambiguă, și care presupune o serie
de concesii din partea statelor, majoritatea fiind încă nepregătite să le accepte. Această
situație nu este o noutate pe care o aduce contemporaneitatea, discriminarea altor etnii fiind
o problemă care persistă încă din cele mai îndepărtate timpuri, ceea ce diferă în prezent
fiind interesul acordat în elaborarea unor soluții precum și perspectivele din care este tratată
problema.
O altă dificultate cu care se confruntă imigranții este legată de așteptările pe care le
are o națiune față de un popor diferit. Sonia Gsir descrie acest proces provocator în lucrarea
sa - Maintaining national culture abroad: Countries of origin, culture and diaspora.
Aceasta afirmă că:

„Imigranții sunt de așteptat să adopte limba și valorile culturale reprezentate de


majoritatea societății. Acest lucru este accentuat și de politicile de integrare, care au fost
organizate conform obiectivelor statului. În același timp, imigranții trebuie să își mențină

9
Raquel Y. Saenz, Globalization, Migration and National Identity: A Global Perspective on the Role of
Education in Second-Generation Immigrants, International Journal of Social Science and Humanity, Volume
2, 2012, p. 192.

9
identitatea culturală și să își păstreze rădăcinile lor lingvistice, care sunt considerate
importante și sunt promovate de țara de origine.”10

Această situație stârnește iarăși controverse, din prisma faptului că foarte mulți
imigranți preferă să adopte elementele culturale ale altor state, lăsând în urmă valorile
naționale, cultura și obiceiurile cu care au crescut. În aceeași măsură însă, alții preferă să
răspândească obiceiurile si valorile culturale naționale și în străinătate sau cel puțin să le
păstreze, manifestând reticență față de adoptarea valorilor străine. Din acest motiv, se
creează comunități de emigranți, aceștia obișnuind să își poarte tradiția în paralel, departe
de propria țară.
Aceste situații, involuntar, au dus la apariția fenomenului de multiculturalism, care
implică omogenizarea culturilor existente în granițele unui teritoriu. Acest fenomen, este
considerat ca o fiind o modalitatea de a demonstrarea acceptarea culturii altei etnii, fapt
care generează diversitate culturală și implică studierea și adoptarea unor tradiții, obiceiuri
și alte elemente culturale care există într-o societate multi-etnică. 11

6. Raportarea la alte etnii


O trăsătură a naționalismului modern care se manifestă în prezent este legată de
importanța acordată trecutului etnic, în ideea redescoperirii a ceea ce este autentic, pentru
a nu rupe rădăcinile unei națiuni. Scriitorul Stuart Woolf menționează acest aspect în cartea
Nationalism in Europe: 1815 to the present:

„Una din cele mai importante idei motivaționale legate de naționalismul modern
pune accent pe trecutul etnic, care nu trebuie să fie pierdut deoarece creează legătura dintre
măreție și elementele ce o compun. În această situație, limba de baștină căpăta un caracter
misterios și semnificativ pentru identitatea națională”.12

10
Sonia Gsir, Elsa Mescoli, Maintaining national culture abroad: Countries of origin, culture and diaspora,
European University Institute, 2015, p.13.
11 Will Kymlicka, Multiculturalism: Success, Failure and the Future, Migration Policy Institute, Berlin,
2011, p. 4.
12 Stuart Woolf, Nationalism in Europe: 1815 to the present, Routledge, London and New York, 1996,
p.158.

10
Această situație poate fi privită și ca pe o încercare de a rezista în fața fenomenului
multiculturalist care a căpătat amploare din ce în ce mai mult în ultimii ani, și ale cărui
efecte s-au întrezărit prin evenimentele recente manifestate la scară internațională, cum ar
fi criza refugiaților, o controversă care a stârnit numeroase reacții în plan cultural, politic
și social. Totodată, este și o modalitate de a demonstra faptul că loialitatea față de propria
națiune încă există și trebuie demonstrată prin această întoarcere la trecutul etnic și prin
redescoperirea unor tradiții și obiceiuri strămoșești.
Naționalismul a pus accentul și pe legătura dintre rasă și etnie, două concepte care
de cele mai multe ori au cauzat controverse în rândul istoricilor. Thomas Hylland Eriksen
analizează legătura dintre cei doi termeni în cartea sa Ethnicity and Nationalism:
Anthropological Perspective, definind relația dintre rasă si etnie ca fiind una complexă,
nefiind necesar să includem ideea de rasă în ideologiile etnice, deoarece nu întotdeauna se
încadrează în acestea. Totuși, scriitorul susține faptul că principala cauză a diviziunilor
dintr-o societate este rasa, comparativ cu etnia. Discriminarea față de grupurile etnice este
considerată drept rasism și creează probleme între diferite grupuri care nu se pot asimila în
cadrul unei societăți, problemă care persistă și în cazul grupurilor de minorități, fiind
adesea văzute în mod diferit de majoritatea populației.13

7. Concluzie
Naționalismul a dat dovadă de rezistență de-a lungul timpului, fiind un curent care
încă s-a păstrat, nu doar ca sistem politic, ci la nivel ideologic, în mentalitatea oamenilor.
Loialitatea de grup rămâne în continuare o caracteristică fundamentală a naționalismului,
indivizii manifestând această trăsătură care-i ajută să-și definească identitatea oriunde s-ar
afla.
În ciuda efectelor negative pe care această trăsătură le poate genera, indivizii preferă
să o păstreze în pofida constrângerilor sociale sau politice, deoarece este singura formă de
rezistență prin care o națiune își poate apăra valorile și cultura specifică. Deși diversitatea
culturală este din ce în ce mai vizibilă în rândul tinerelor generații, atașamentul față de
propria cultură încă nu s-a pierdut, fapt care demonstrează dorința de mândrie care există
la nivel mental, precum și nevoia constantă de apartenență a individului la un anumit grup.

13 Thomas Hylland Eriksen, Ethnicity and Nationalism: Anthropological Perspective, Pluto Press, New
York, 1994, p. 7.

11
Dovada faptului că aceste lucruri nu s-au pierdut încă, se regăsește chiar și în
numeroasele campanii publicitare împărtășite prin intermediul mass - media, prin care
oamenii simt nevoia de a utiliza simboluri naționale, în semn de respect și de atașament
față de propria națiune.
În ceea ce privește problemele de tip etnic, cum ar fi discriminarea sau respingerea
unor grupuri care manifestă tendințe și elemente culturale distincte față de cele proprii,
aceste probleme ar putea fi rezolvate doar în timp și în contextul în care oamenii ar renunța
la prejudecăți și s-ar accepta unii pe alții, indiferent de rasă, sex, cultură sau religie. Această
ipoteză nu prezintă însă un procent mare de probabilitate, singurul argument valabil fiind
trecutul istoric, care ne relevă faptul că tot acestea au fost motivele de la care s-au produs
cele mai mari războaie în lume și care nu au încetat să se existe nici până în prezent.

12
Bibliografie:

1. Anthony D. Smith, Nationalism and Modernism: A critical survey of recent


theories of nations and nationalism, Routledge Taylor and Francis Group, New
York, 1998;
2. Anthony F. Upton, History and national identity: some Finnish examples,
Finnish Literature Society, Helsinki, 1999;
3. Daniel Druckman, Nationalism, Patriotism and Group Loyalty: A Social
Psychological Perspective, Blackwell Publishing, Mershon International
Studies Review, Cambridge, 1994;
4. Elie Kedourie, Nationalism, Blackwell Publishers Ltd, Cambridge,
Massachusetts, 1996;

5. Ernest Gellner, Nationalism, Weidenfeld and Nicolson, London 1997;


6. Philip Spencer and Howard Wollman, Nationalism: A critical Introduction,
Sage Publications, London, 2002;
7. Raquel Y. Saenz, Globalization, Migration and National Identity: A Global
Perspective on the Role of Education in Second-Generation Immigrants,
International Journal of Social Science and Humanity, Volume 2, 2012;
8. Sonia Gsir, Elsa Mescoli, Maintaining national culture abroad: Countries of
origin, culture and diaspora, European University Institute, 2015;

9. Steven Grosby, Nationalism. A very short introduction, Oxford University


Press, New York, 2005;
10. Stuart Woolf, Nationalism in Europe: 1815 to the present, Routledge, London
and New York, 1996;
11. Thomas Hylland Eriksen, Ethnicity and Nationalism: Anthropological
Perspective, PlutoPress, New York, 1994.
12. Thomas Hylland Eriksen, Ethnicity versus Nationalism, Sage Publications Ltd,
Journal of Peace Research, University of Oslo, 1991;

13. Will Kymlicka, Multiculturalism: Success, Failure and the Future, Migration
Policy Institute, Berlin, 2011.

13