Arta Gotică în România

Tatălui meu, alături de care am început să descopăr Transilvania

și care a reacționat cu răbdare la curiozitatea istoricului de artă.
 Dragoș Năstăsoiu

Arta Gotică în România

cartea a apărut cu sprijinul administraţiei fondului cultural naţional

Mulțumirile autorului se îndreaptă către Editura NOI Media
Print care a considerat oportună publicarea unui album dedicat
artei gotice și către toți aceia care au contribuit la realizarea
acestei cărți prin imaginile pe care le-au pus la dispoziție.
Autorul mulțumește, în special, Annei Adashinskaya, Laurei
Sava, lui Gerhard Jaritz, Vladimir Agrigoroaiei și, nu în
ultimul rând, lui Vlad Bedros.
cuprins

arta gotică în europa 8

spațiul românesc,
loc de întâlnire a orientului cu occidentul 30
arta gotică în românia 50
Civilizația europeană occidentală a cunoscut în Evul Mediu două fenomene artistice
care dovedesc, prin coerența cu care s-au manifestat într-o perioadă și o arie geografică
determinate și prin îndepărtarea de formele clasice antice, consecvență și originalitate.
Aceste două fenomene, cunoscute în istoria artei drept stiluri, vor purta denumiri inventate
la secole distanță după încheierea perioadei lor de manifestare: secolele X-XIII, pentru
arta romanică și secolele XII-XV, pentru arta gotică. Dedicate celei din urmă, rândurile de
față își propun familiarizarea cititorului cu dovezile materiale pe care arta gotică, artă de
sorginte apuseană, le-a lăsat într-un spațiu aflat în partea orientală a Europei, adică în spațiul
românesc care, în Evul Mediu, era alcătuit din trei formațiuni politice distincte: Transilvania,
Țara Românească şi Moldova. Pentru o mai bună înțelegere a complexității acestei realități
artistice, prezentarea principalelor monumente gotice din România va fi precedată de o
privire de ansamblu asupra trăsăturilor definitorii ale artei gotice europene și de o evocare a
datelor spirituale autohtone medievale; aceste două capitole introductive au rolul de a pune
în context european arta gotică din România și de a explica prezența inegală a acesteia în cele
trei provincii istorice românești.
Arta gotică în Europa

Scriind despre arta secolelor premergătoare Renașterii italiene, autorul „Vieților celor mai
renumiți arhitecți, pictori și sculptori italieni” (1550), Giorgio Vasari (1511-1574), critică
dezordinea, abundența decorației și lipsa proporțiilor clasice din arhitectura medievală pe
care o numește, în general, „germană” și o atribuie, în mod eronat, goților (la maniera da
i Goti), vechiul trib germanic care dezmembrase, în secolele IV-V, Imperiul
Roman. Atitudinea negativă, explicabilă într-o epocă dornică să reînvie
idealul clasic al Antichității greco-romane, de care secolele întunecate ale
Evului Mediu o îndepărtaseră considerabil, va fi perpetuată în perioada
următoare, adjectivul gotic ajungând să fie sinonim cu orice manifestare sau
trăsătură medievală considerată improprie și respingătoare. Semnificația
peiorativă a acestui termen, reflectând caracterul barbar și prostul gust, va
deveni un loc comun în scrierile estetice din secolele XVII-XVIII. Abia
secolul al XIX-lea, perioadă a avântului romantic și a căutărilor febrile pentru
descoperirea identității națiunilor europene nou-formate, va însemna o
repunere în drepturi a arhitecturii gotice și a însemnatelor ei cuceriri tehnice.
Pornind de la o scriere de tinerețe a lui Johann Wolfgang Goethe (1749-
1832), „Despre arhitectura germană” (1772), pe care, mai târziu, autorul
însuși o va repudia, dar în care evocă impactul copleșitor al fațadei vestice
a catedralei din Strasbourg, un grup de entuziaști germani vor transforma
monumentul medieval într-un simbol al trecutului lor național – în fapt, un
grăitor exemplu de influență franceză în arhitectură – și vor celebra calitatea
organică a acestei construcții. În scurt timp, catedrala gotică va ajunge să fie

8 arta gotică în europa

arta gotică în europa 9
Spațiul Românesc,
loc de întâlnire a Orientului
cu Occidentul

Teritoriul din partea de nord a Dunării de Jos și desfășurat de ambele părți ale arcului carpatic,
teritoriu care astăzi desemnează o entitate politică ce a fost creată în urma Primului Război
Mondial și a primit numele de România, era în Evul Mediu locul de ființare a trei formațiuni
statale cu o existență istorică separată, dar cu interacțiuni firești atunci când vine vorba de
state feudale învecinate. Tratarea unui subiect precum arta gotică realizată în acest spațiu
ar trebui deci să fie divizată în trei părți distincte, dedicate fiecăreia dintre aceste entități
politice individuale care au avut în comun același element etnic autohton – evităm în mod
conștient folosirea avant la lettre a termenului românesc, a cărui existență poate fi pusă sub
semnul îndoielii în perioada medievală, căci neamul care locuia acest teritoriu a fost numit în
izvoarele istorice „vlah”. Faptul că aceste trei capitole separate ale artei medievale din Europa
răsăriteană sunt reunite, totuși, sub titlul întrucâtva arbitrar de Arta gotică în România se
datorează încercării de a oferi, pe lângă o simplă înregistrare a mărturiilor artistice gotice,
o imagine a modului de răspândire a acestei arte în locul unde Orientul se întâlnește cu
Occidentul, dar și de a ilustra gradul diferit, cauzat de varii motive, în care arta gotică se
regăsește în acest spațiu. Înainte de a pune problema modului de propagare a unui stil artistic
și a dozajului acestuia într-o regiune ce poate fi socotită periferică în raport cu focarul lui de
Catedrala romano-catolică Sfântul Mihail din
iradiere, se cuvine să ne familiarizăm cu particularităţile acestei regiuni. Alba Iulia, fațada vestică. Sediu al uneia dintre
cele trei episcopii catolice de pe teritoriul
În Evul Mediu, criteriul de evaluare a condiției unui individ era, în primul rând, religia sa,
Transilvaniei, edificiul de cult a fost distrus
iar apoi apartenența la un grup social – nobilime, cler, orășenime sau țărănime –, criteriul parțial de invazia mongolă din 1241-1242;
stilul romanic al primei etape de construcție
etnic neavând relevanța pe care o va căpăta în epoca modernă, întrucât formațiunile politice
se îmbină, ca în multe alte construcții
ale acestei perioade erau adesea adevărate conglomerate etnice. Din punct de vedere religios, medievale, cu stilul gotic care îi succedă.

30 spaţiul românesc
spaţiul românesc 31
Arta Gotică în România

Intenția de a-și menține poziția dobândită în interiorul arcului carpatic, iar apoi puternica
impresie pe care devastatoarele invazii ale Hoardei de Aur au lăsat-o asupra țării – cea
din 1241-1242, care „înroșise tot pământul de sânge”, după cum spune Rogerius în a sa
„Carmen miserabile” (1249), este doar prima dintr-o serie ce se va încheia un secol mai
târziu – au determinat regalitatea maghiară să pună la cale un sistem defensiv de fortificații,
la realizarea căruia au contribuit diferitele categorii sociale ale vremii. Deși de scurtă durată
în Transilvania, prezența cavalerilor teutoni în Țara Bârsei a însemnat aducerea în acest
spațiu a experienței de constructori acumulată în Țara Sfântă și în Asia Mică; călcând peste

50 arta gotică în românia

arta gotică în românia 51
 Biserica fortificată din Biertan. Situată pe
un deal și înconjurată de două ziduri de
incintă concentrice punctate din loc în
loc de turnuri de apărare, biserica de la
Biertan se înscrie în categoria bisericilor
fortificate din Transilvania.

cele mai vulnerabile la atacurile otomane – conferă arhitecturii ecleziastice rurale un aspect
particular și ilustrează amploarea acestui fenomen; eleganța și zveltețea specifice bisericilor gotice
din mediul urban sunt sacrificate de lucrările de fortificare care transformă edificiile religioase în
masive de zidărie cu aspect greoi și mici deschideri de fereastră care abia lasă lumina să pătrundă
în interior, dar le conferă acestora caracterul unor redute greu de cucerit.
Vehicul al răspândirii arhitecturii gotice timpurii pe cuprinsul Europei, călugării cistercieni
vor fonda, la începutul secolului al XIII-lea, cu sprijinul direct al regalității maghiare, abațiile
de la Igriș (Banat) și Cârța (Țara Făgărașului), transplantând astfel în spațiul transilvănean
p. 63
noul mod de organizare a vieții monastice occidentale. Construite în locuri care le asigurau sus
Biserica fortificată din Prejmer, detaliul
izolarea față de societate, abațiile cisterciene presupuneau, pe lângă biserica propriu-zisă, o încăperilor dispuse în sistem columbar.
serie de alte clădiri care reflectau specificul acestui ordin în care viața austeră se împletea Uneori, grosimea zidurilor de apărare
care înconjurau biserica era dublată de
cu rugăciunea individuală a călugărilor. Aceștia locuiau în dormitoare comune spațioase,
construcția unor camere suprapuse,
prevăzute cu mici nișe în perete pentru păstrarea obiectelor personale, luau masa frugală în asemenea cotețelor de porumbei, în care
sătenii puteau locui sau depozita proviziile
refectoriile încăpătoare, meditau plimbându-se în claustru (curtea interioară a mănăstirii) și
pe durata atacurilor.
comunicau între ei în fratrie sau în sala capitulară doar atunci când aveau de luat hotărâri legate
jos
strict de treburile bisericești; în restul timpului, păstrau tăcerea sau se rugau în numeroasele Biserica fortificată din Hărman, detaliul
capele dimprejurul corului bisericii, care îi izolau de ceilalți frați. Construită în două etape unor camere de depozitare adosate
zidului bisericii prin umplerea spațiului
separate cronologic de teribila invazie mongolă din 1241-1242, biserica abațială de la Cârța, dintre contraforturi.

62 arta gotică în românia

arta gotică în românia 63
În contextul dezvoltării economice a aşezărilor transilvănene, unde coexistau bresle prospere stânga
Catedrala romano-catolică Sfântul Mihail
ale meşterilor fierari, aurari, lemnari, postăvari, olari, armurieri etc., care întreţineau din Alba Iulia, vedere interioară către cor.
importante relaţii comerciale cu statele medievale învecinate, şi al privilegiilor regale acordate
dreapta
de la bun început coloniştilor saşi, o serie de aşezări cu caracter urban vor dobândi în secolul Catedrala romano-catolică Sfântul Mihail
din Alba Iulia, detaliul corului gotic.
al XIV-lea rangul de civitas. Dacă înainte de invazia mongolă, doar Sibiul şi Braşovul
Distrugerea semnificativă a părții romanice
deţineau acest rang, acum numeroase alte aşezări, precum Clujul, Sebeşul, Dejul, Mediaşul, a catedralei, în urma invaziei tătare din
1241-1242, a dus la reconstrucția unor
Oradea, Bistriţa, Sighişoara, Timişoara etc., vor dobândi acelaşi statut şi vor decide în
părți ale edificiului religios; corul a fost
consecinţă refacerea vechilor biserici parohiale şi înlocuirea lor cu edificii impozante şi bogat modernizat, căpătând aspectul gotic pe
care îl are astăzi.
decorate care să reflecte noua poziţie administrativă pe care o ocupau. Aceste biserici urbane
contribuiau ele însele la prosperitatea economică a aşezărilor, deoarece beneficiau pe perioada
construcţiei de scutiri de taxe din partea regalităţii şi de danii din partea credincioşilor, iar,
o dată terminate, în funcţie de dimensiunea şi strălucirea lor, oraşele dobândeau o creştere a
numărului zilelor de târg, primind în interiorul zidurilor lor, cu ocazia diferitelor sărbători
p. 73
sau la hramul bisericii, pelerini generoşi şi cumpărători înstăriţi. Catedrala romano-catolică Sfântul Mihail
din Alba Iulia, vedere interioară a unei
Astfel, la jumătatea secolului al XIV-lea, este începută construcţia bisericii parohiale Sfânta
capele laterale cu elemente deopotrivă
Maria din Sibiu (astăzi, biserică evanghelică) după un plan bazilical cu trei nave şi transept, romanice și gotice.

72 arta gotică în românia

arta gotică în românia 73
96 arta gotică în românia
arta gotică în românia 97
corp comun cu fundalul, după cum se întâmplase cu reliefurile perioadei romanice,
aceste sculpturi rămân subordonate totuşi funcţiei lor de a decora faţadele edificiilor de
cult. Într-un context artistic dominat de opere sculpturale modeste apariţia, în a doua
jumătate a secolului al XIV-lea a fraţilor Martin şi Gheorghe din Cluj, fiii pictorului
Nicolae, care au realizat amintitele statui ale regilor sfinţi ai Ungariei de la Oradea
şi ecvestra Sfântului Gheorghe de la Praga, este surprinzătoare şi anticipează operele

maeştrilor din Quattrocento, prin execuţia primelor monumente medievale de piaţă Biserica din Richiș, detaliul portalului
vestic cu tema Crucificării, realizat de
publică. Statuia în ronde-bosse a Sfântului Gheorghe redă admirabil mişcarea calului
meșterul Andreas Lapicida din Sibiu, în
şi călăreţului în jurul axului schiţat de lancea ucigătorului de balaur şi surprinde prin jurul anului 1516.

minuţiozitatea detaliilor răspândite pe suportul stâncos care aminteşte de peisajele

din manuscrisele ilustrate ale epocii; calitatea execuţiei şi eleganţa figurilor înscriu

100 arta gotică în românia

această operă în rândurile goticului prezent la marile curţi europene, iar cizelarea
detaliilor îi apropie pe autori de realizările aurarilor medievali, în ambianţa cărora
şi-ar fi putut chiar deprinde meşteşugul (Virgil Vătăşianu). Alte realizări de o calitate
artistică asemănătoare care s-au păstrat pe teritoriul Transilvaniei, precum frumoasa
madonă din Pietà, păstrată la Muzeul Brukenthal sau Crucificarea în trei piese distincte
datorată sculptorului Petrus Lantregen şi păstrată în capela Sfintei Cruci din Sibiu,

stânga
Biserica evanghelică din Sebeș, detaliul
sculpturii decorative a unui contrafort,
reprezentând unul dintre cei trei regi magi.

dreapta
Biserica Neagră din Brașov, detaliul statuii
Sfântului Iacob cel Mare de pe unul din
contraforturile sud-estice. Pălăria şi mantia
decorate cu scoică, precum şi toiagul
de pelerin sunt atributele tradiţionale
ale Sfântului Iacob cel Mare, patronul
credincioşilor-pelerini.

nu reprezintă creaţii ale unor sculptori autohtoni, ci pot fi puse în relaţie cu ambianţa
austriacă a primelor două decenii ale secolului al XV-lea, perioadă de manifestare a
goticului internaţional.
Preferinţa meşterilor arhitecţi transilvăneni pentru traseul neaccidentat al pereţilor
edificiilor de cult a oferit suportul necesar pentru dezvoltarea picturii murale, fenomen

arta gotică în românia 101

Epilog

La sfârşitul acestor rânduri, care sunt departe de a fi o înregistrare exhaustivă a

mărturiilor pe care arta gotică le-a lăsat pe cuprinsul teritoriului locuit în Evul Mediu
de vlahi, ci mai degrabă o sumară trecere în revistă a principalelor monumente şi
opere aparţinând stilului ogival, se cuvine să subliniem încă o dată caracterul arbitrar
al titlului acestei lucrări. Menţinerea lui a fost determinată de dorinţa autorului de
a ilustra varietatea factorilor – religioşi, politici, sociali, economici etc. – care au
contribuit la propagarea artei gotice în partea orientală a Europei şi care s-au regăsit
în acest spaţiu, privit astăzi ca unitar, dar scindat pe durata Evului Mediu, în dozaje
diferite, determinând manifestări artistice consecvente, influenţe stilistice şi importuri
întâmplătoare de obiecte de artă. Prezenţa catolicismului şi a regalităţii maghiare în
interiorul arcului carpatic, dublate de existenţa în acest spaţiu a comunităţilor de saşi
şi secui, a contribuit în mod decisiv la apariţia şi înrădăcinarea în Transilvania a unei
arte occidentale cu inerente particularităţi regionale. Opţiunea confesională făcută în
a doua jumătate a secolului al XIV-lea de voievozii Valahiei şi Moldovei nu a avut un
ecou uniform în cele două state, căci Ţara Românească a depăşit rapid etapa modei
occidentale de la curte şi a produs o artă esenţial bizantină, în timp ce Moldova lui
Ştefan cel Mare a oferit terenul prielnic manifestării în arhitectură a unor influenţe
stilistice gotice, conferind artei bizantine de aici un caracter cu totul original. Iată de
ce este productivă pentru demersul unui istoric de artă delimitarea arbitrară a unui
spaţiu geografic şi politic, căci îi oferă acestuia prilejul de a explica ceea ce înseamnă
o anumită manifestare artistică – arta gotică din Transilvania –, de a evidenţia prin
contrast cauzele apariţiei şi răspândirii acesteia – arta bizantină din Ţara Românească –,

138 arta gotică în românia

Bibliografie

Adrian, Victor. Biserica Neagră. Bucureşti: Editura Meridiane, 1968.

Belting, Hans. „The New Role of Narrative in Public Painting of the Trecento: Historia
and Allegory”, Herbert L. Kessler şi Marianna Shreve Simpson, ed., Studies in the History of Art,
vol. 16, 151-166. Londra: University Press of New England, 1985.
Chihaia, Pavel. „Monuments romans et gothiques du XIII-e au XVI-e siècle en Valachie”,
Revue Roumaine d’Histoire de l’Art. Série Beaux-arts 5 (1968): 37-60.
Crăciun, Maria. „Iconoclasm and Theology in Reformation Transylvania: The Iconography
of the Polyptych of the Church at Biertan”, Archiv für Reformationsgeschichte 95 (2004): 63-97.
Crăciun, Maria. „Polipticul de la Dupuş în contextul devoţiunii euharistice din
Transilvania (sec. XV-XVI)”, Ars Transsilvaniae 12-13 (2002-2003): 139-158.
Dâmboiu, Daniela. Breasla aurarilor din Sibiu între secolele XV-XVII. Alba Iulia:
Editura Altip, 2008.
Drăguț, Vasile. Arta gotică în România. București: Editura Meridiane, 1979.
Drăguț, Vasile. Cetatea Sighişoara. Bucureşti: Editura Meridiane, 1968.
Drăguț, Vasile. „Iconografia picturilor murale gotice din Transilvania”, in Vasile Drăguţ,
ed., Pagini de veche artă românească, vol. 2, 9-81. Bucureşti: Editura Meridiane, 1972.
Drăguț, Vasile. „Însemnări despre pictura murală a bisericii fortificate din Drăuşeni”,
Studii şi Cercetări de Istoria Artei. Seria Artă Plastică 1 (1962): 180-188.
Drăguț, Vasile. „Legenda eroului de frontieră în pictura medievală din Transilvania”,
Revista Muzeelor şi Monumentelor. Monumente Istorice şi de Artă 2 (1974): 21-38.
Drăguț, Vasile. „Picturile murale ale bisericii reformate din Mugeni”, Studii şi Cercetări de
Istoria Artei. Seria Artă Plastică 2 (1964): 307-320.

140 arta gotică în românia

 Drăguț, Vasile. „Picturile murale din biserica evanghelică din Mălîncrav”, Studii şi
Cercetări de Istoria Artei. Seria Artă Plastică 1 (1967): 79-93.
Drăguț, Vasile. „Probleme comune ale picturii murale medievale din Transilvania și
Cehoslovacia, așa cum rezultă din studiile publicate în revista Umĕni”, Studii și Cercetări de
Istoria Artei. Seria Artă Plastică 1 (1963): 263-266.
Drăguț, Vasile. „Restaurarea picturilor murale de la Ghelinţa”, Buletinul Monumentelor
Istorice 4 (1973): 45-54.
Engel, Pál. Regatul Sfântului Ștefan. Istoria Ungariei medievale. 895-1526. Cluj-Napoca:
Editura Mega, 2006.
Fabini, Hermann. Sibiul gotic. Bucureşti: Editura Tehnică, 1984.
Firea, Ciprian. „Altar sau retablu? O reconsiderare a problematicii polipticelor medievale
din Transilvania (I)”, Ars Transsilvaniae 14-15 (2004-2005): 121-142.
Firea, Ciprian. „Artă şi patronaj artistic în Transilvania medievală – polipticul din Sibiu”,
Ars Transsilvaniae 12-13 (2002-2003): 123-138.
Focillon, Henri. Arta Occidentului. Evul Mediu gotic, vol. II. București: Editura
Meridiane, 1974.
Frodl, Walter. Die gothische Wandmalerei in Kärnten. Klagenfurt: Leon Verlag, 1944.
Heitel, Radu. Monumentele medievale din Sebeş-Alba. Bucureşti: Editura Meridiane, 1964.
Jenei, Dana. „Art and Mentality in the Late Middle Ages Transylvania”, in Irina Vainovski-
Mihai, ed., New Europe College. GE-NEC Program 2000-2001. 2001-2002, 13-71. Bucureşti:
New Europe College, 2004.
Jenei, Dana. „Biertan. Picturile capelei din Turnul Catolicilor”, in Daniela Marcu-Istrate,

arta gotică în românia 141

Adrian Rusu și Szőcz Péter Levente, ed., Arhitectura religioasă medievală din Transilvania, vol.
3, 269-280. Satu Mare: Editura Muzeului Sătmărean, 2004.
Jenei, Dana. „Pictura murală a capelei Corporis Christi din Sânpetru (jud. Braşov)”, Ars
Transsilvaniae 5 (1995): 83-108.
Jenei, Dana. „Pictura murală a capelei din Hărman”, Ars Transsilvaniae 12-13 (2002-
2003): 81-102.
Jenei, Dana. Pictura murală gotică din Transilvania. Bucureşti: Noi Media Print, 2007.
Jenei, Dana. „Tema Credo în pictura murală medievală din Transilvania”, Ars Transsilvaniae
10-11 (2000-2001): 13-19.
Kidson, Peter. „Panofsky, Suger and St Denis”, Journal of the Warburg and Courtauld
Institutes 50 (1987): 1-17.
Legner, Anton, ed. Die Parler und der schöne Stil 1350-1400. Europäische Kunst unter den
Luxemburgern: ein Hanbuch zur Ausstellung des Schnütgen-Museums in der Kunsthalle Köln.
Köln: Museen der Stadt Köln, 1978.
Marosi, Ernő. „Die zentrale Rolle der Bauhütte von Kaschau (Studien zur Baugeschichte
der Pfarkirche St. Elisabeth um 1400)”, Acta Historiae Artium 15 (1969): 28-75.
Năstăsoiu, Dragoş Gh. „Nouvelles représentations de la Légende de Saint Ladislas à
Crăciunel et Chilieni”, Revue Roumaine d’Histoire de l’Art. Série Beaux-Arts 45 (2008): 1-22.
Năstăsoiu, Dragoş Gh. „Political Aspects of the Mural Representations of sancti reges
Hungariae in the Fourteenth and Fifteenth Centuries”, in Katalin Szende şi Judith A. Rasson,
ed., Annual of Medieval Studies at CEU, vol. 16, 93-119. Budapesta: Central European
University.
Panofsky, Erwin. Arhitectură gotică și gândire scolastică. București: Anastasia, 1999.
Papacostea, Șerban. Românii în secolul al XIII-lea între Cruciată și Imperiul Mongol.
București: Editura Enciclopedică, 1993.
Pop, Ion Aurel. Istoria României. Transilvania, vol. I. Cluj-Napoca: Editura George
Barițiu, 1997.
Pop, Ion Aurel. Românii și maghiarii în secolele IX-XIV. Geneza statului medieval în
Transilvania. Cluj-Napoca: Centrul de Studii Transilvane. Fundația Culturală Română, 1996.
Popa, Corina. „Pictura murală a Bisericii din Deal Sf. Nicolae şi istoria oraşului Sighişoara”,
Ars Transsilvaniae 8-9 (1998-1999): 175-186.
Richter, Gisela şi Richter, Otmar. Siebenbürgische Flügelaltäre. Thaur bei Innsbruck: Wort
und Welt, 1992.

142 arta gotică în românia

 Ringbom, Sixten. Icon to Narrative. The Rise of the Dramatic Close-up in the Fifteenth-
century Devotional Painting. Doornspijk: Davaco, 1983.
Rudolph, Conrad. „Bernard of Clairvaux’s Apologia as a Description of Cluny, and the
Controversy over Monastic Art”, Gesta 27 (1988): 125-132.
Stelé, France. „Slovenska gotska podružnica i njen ikonografski kanon”, Sbornik Narodog
Muzeja 4 (1964): 315-328.
Van de Winckel, Madelaine Andrianne. „Introduction sommaire à l’étude des signes
lapidaires de Roumanie”, in Pagini de artă veche românească, vol. I, 169-261. Bucureşti: Editura
Meridiane, 1970.
Van der Ploeg, Kees. „How Liturgical Is a Medieval Altarpiece?”, Studies in the History of
Art 61 (2002): 102-121.
Vătășianu, Virgil. Istoria artei europene, I. Epoca medie. București: Editura Didactică și
Pedagogică, 1967.
Vătășianu, Virgil. Istoria artei feudale în Țările Române. Cluj-Napoca: Centrul de Studii
Transilvane. Fundația Culturală Română, 2001 (reed.).
Velescu, Oliver. Castelul Hunedoara. Bucureşti: Editura Meridiane, 1961.
Wiener, Philip P., ed. The Dictionary of the History of Ideas: Studies of Selected Pivotal Ideas.
New York: Charles Scribner’s Sons, 1973-1974.

arta gotică în românia 143

text: Dragoș Năstăsoiu
fotografii: Arpad Harangozo, Ovidiu Morar, Dana Voiculescu
redactare: Dana Voiculescu, Adrian Manafu, Emil Stanciu
dtp: Gabriel Nicula
editor: Adrian Manafu
coordonator proiect: Arpad Harangozo

tipărit la R.A. Monitorul Oficial

©NOI Media Print

str. Tokyo Nr. 1
sector 1, Bucureşti
tel.: 021 222 07 34
fax: 021 222 07 86
e-mail: nmp@nmp.ro
www.nmp.ro