Norme Europene

UNIVERSITATEA ŞTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA
FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ

DEPARTAMENTUL DE TEHNOLOGII ALIMENTARE,
SIGURANŢA PRODUCŢIEI ALIMENTARE ŞI A MEDIULUI
MATERIALE PENTRU ECHIPAMENTE DIN INDUSTRIA

ALIMENTARĂ
-PROIECT-
Cadru didactic:
Şef lucrări dr. ing. Silviu-Gabriel STROE
Student:
Mantea Ionela-Claudia
Program de studii: CEPA
Anul: III
SUCEAVA, 2016
Separator centrifugal de lapte
TEMĂ: Studierea problematicii globale privind influența materialelor

pentru echipamentele din industria alimentară asupra calității finale a
produselor alimentare
Page 2
CUPRINS
INTRODUCERE ............................................................................................................................ 5
ISTORIC ......................................................................................................................................... 6
CAPITOLUL I ................................................................................................................................ 7
DENTIFICAREA PRINCIPALELOR TIPURI DE MATERIALE DIN CARE ESTE
REALIZAT UTILAJUL ................................................................................................................. 7
1.1 Reglementări la nivel internațional privind materialele şi obiectele destinate să vină în
contact cu produsele alimentare ................................................................................................. 7
1.2 Principalele materiale utilizate in industria laptelui la realizare utilajelor ........................ 8
1.3 Aplicabilitatea oțelurilor inoxidabile în industria alimentară și cea a lactatelor .............. 11
CAPITOLUL II IDENTIFICAREA CONDIȚIILOR DE LUCRU.............................................. 17
CAPITOLUL III ........................................................................................................................... 19
IDENTIFICAREA FENOMENELOR DE LA INTERFAȚA MATERIAL MEDIU
ALIMENTAR ............................................................................................................................... 19
3.1 Legile lui Fick (legile difuziei) ............................................................................................ 19
3.2 Migrarea ionilor metalici din oțel în mediul alimentar ...................................................... 21
3.3 Procesul de coroziune a materialelor ................................................................................. 22
3.4 Mecanismul formării peliculelor în timpul coroziunii ........................................................ 25
3.5 Coroziunea oțelurilor inoxidabile ....................................................................................... 26
CAPITOLUL IV ........................................................................................................................... 27
TEHNICI DE TESTARE LA COROZIUNE A MATERIALELOR METALICE ..................... 27
4.1 Tehnici de analiză a materialelor la corziune .................................................................... 27
4.1.1 Tehnici potențiodinamice ............................................................................................. 27
4.1.2 Tehnici potențiostatice .................................................................................................. 29
4.1.3 Tehnici fizico-chimice pentru evaluarea comportării la coroziune ............................. 30
CAPITOLUL V ............................................................................................................................ 31
METODE ANALITICE DE CARACTERIZARE A COMPORTĂRII LA COROZIUNE A
MATERIALELOR ....................................................................................................................... 31
5.1 Spectrometria de absorbție atomică(AAS) .......................................................................... 31
5.1.1 Cercetare privind posibilele contaminări cu metale toxice ale laptelui praf în timpul
procesului de productie- Institutul de chimie, Universitatea Federal Fluminense, Niteroi, RJ,
din Brazilia, martie 2014 ....................................................................................................... 32
Page 3
5.1.2 Cercetare privind nivelul de metale (Cd, Pb, Cu și Fe) în laptele vacilor, produsele
lactate și ouăle găinilor din West Bank, Palestine- Deparatamentul de Biologie și Biochimie
Universitea Birzeit, P. O. Box 14, West Bank-Palestine ....................................................... 34
5.1.3 Cercetare privind ioni ai metalelor grele în probele de lapte colectate de la animale
hrănite cu furaje irigate cu efluenții orașului – Departamentul de Chimie al Universității
Gomal- Dera Ismail Khan, Pakistan ...................................................................................... 36
5.2 Spectroscopia de masă cu plasmă cuplată indusctiv (ICP- MS) ........................................ 38
5.2.1 Cercetare -Utilizarea spectrometriei de masă cu plasmă cuplată inductiv (ICP-MS)
pentru-Determinarea elementelor toxice și esențiale în diferite tipuri de probe de produse
alimentare- Universitatea Babeș-Bolyai, 400292 Cluj-Napoca, România ............................ 39
5.4 Microscopia electronică cu scanare SEM: ......................................................................... 41
5.5.Încercarea la coroziune în ceața salină .............................................................................. 42
5.6 Criterii de bază în protecția anticorozivă ........................................................................... 43
5.7 Metode anticorozive a materialelor metalice................................................................. 44
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................... 46
Page 4
INTRODUCERE
Știința interdisciplinară care studiază și proiectează materialele poartă numele de
materiologie, prin materiale înțelegându-se acele materii prime sau semifabricate care sunt
destinate obținerii de bunuri materiale.
Industriile alimentare fac parte din categoria industriilor de process, respective sunt
bazate pe procese tehnologice, în urma cărora materiile prime naturale, artificiale sau sintetice
sunt transformate în produse finite comercializabile sau în semifabricate utilizate drept materii
prime în alte ramuri prelucrătoare. Un proces tehnologic, oricât de complex, poate fi descompus
într-o succesiune de procese distincte, în care materialele intrate suferă o serie de modificări.
Funcție de natura modificărilor suferite, procesele componente ale unui proces tehnologic pot fi
clasificate în procese de natură mecanică, fizică, chimică, biochimică. Este important de știut că
nu se poate face o delimitare netă între procesele biochimice și cele pur chimice, clasificarea
reactoare- bioreactoare fiind oarecum artificială [Ga, 01].
Utilajele din industria alimentară şi alimentaţie publică sunt maşini de lucru utilizate
pentru efectuarea unor operaţiuni diversificate în cadrul procesului de producţie. Pentru siguranța
alimentelor o mare importanță o are și materialor din care este realizat utilajul, mai ales
componentele care intră în contact cu alimentrul, deoarece substanțele chimice nesigure nu
trebuie să migreze din material în aliment.
Materialele pot fi caracterizate prin structură (modul de alcătuire din particule,

organizarea internă a acestora) și prin proprietăți. La temperaturi și presiuni obișnuite cele mai
multe materiale se regăsesc în stare solidă, aceasta fiind o stare condensată a materiei. Starea
condensată este caracterizată prin interacțiuni atomice suficient de puternice pentru a conferi
materialului un volum definit.
Materialele folosite în construcţia şi exploatarea utilajelor tehnologice sunt în general

materiale metalice şi nemetalice. Pe lângă acestea, în exploatarea utilajelor se mai folosesc
combustibilii şi lubrifianţii [Ro, 14].
În industria alimentară un criteriu important este comportarea materialelor în contact cu

medii agresive din punct de vedere chimic, cum ar fi în industria alimentară și chimică. În
alegerea materialelor din industria laptelui trebuie să se țină cont de condițiile de lucru cum ar fi:
temperatură, pH, timp etc.
Materialele din industria alimentară trebuie să prezinte o stabilitate chimică deosebită

(rezistență mare la oxidare și coroziune pentru a nu modifica caracteristicile alimentelor,
băuturilor etc.).
Instalațiile din industria laptelui se execută în mod curent din table, țevi trase sau
laminate, toate lustruite, din oțeluri inoxidabile austenitice aliate cu Cr-Ni, Cr-Ni-Mo stabilizate
sau nu cu titan sau niobiu. Pentru instalațiile de producție sau transport al produselor alimentare,
Page 5
când produsele vin în contact un timp limitat cu instalațiile, se pot folosi și oțelri inoxidabile
feritice aliate cu Al-Cr, Ti-Mo-Cr, Mo-Cr sau aliate numai cu crom. Când contactul dinre
produsul alimentar este îndelungat (stocare, producție etc.), se vor folosi numai oțeluri
inoxidabile austenitice cu molibden și titan care au stabilitate chimică superioară [Po, 97].
ISTORIC
Oțelurile inoxidabile au fost inventate de Krupp Stahl în 1912 și Richard J. Choulet în

1997. Oțelurile inoxidabile sunt aliaje de fier în care se adaugă mici cantități de carbon în
compoziție. Pe lângă asta, oțelul inoxidabil conține în jur de 10,5% crom care formează un strat
oxidant subțire, transparent și durabil , protector care contribuie la caracteristica sa, rezistența la
coroziune. Rezistența la coroziune a oțelului și stabilitatea stratului pasivat crește odată cu
creșterea cromului din aliaj. Acest strat protector de oxid se vindecă singur, indiferent de cât de
multă suprafață este îndepărtată. Oțelul este și el rezistent la coroziune [22].
În contrast cu cazurile oțelurilor din carbon sau dintr-un aliaj subțire sunt protejate de
coroziune prin straturile metalice precum cele din zinc sau din cadmiu sau prin straturile
organice precum cele de vopsea (Technical Handbook of Stainless Steels, 2008). Rezistența la
coroziune a oțelurilor depinde de asemenea de variabile metalurgice și de procesare. Deși oțelul
inoxidabil ar putea fi mai scump decât alte metale cu caracteristici similare mecanice, este folosit
mai des deoarece este cunoscut faptul că îmbunătățește rezistența la coroziune. Prezența
cromului (16-28%) și nichelului (3,5-32%) și un a conținutului mic de carbon (de obicei mai mic
de 0,1%) asigură o structură stabilă austenică pe toată gama de temperatură (de la temperatura de
solidificare la cea a camerei). (W. Ozgowicz & A. Kurc, 2009)[22].
Un metalurg englez la începutul anului 1913 care lucra la un proiect pentru a îmbunătăți
butoaiele de pușcă a descoperit accidental că dacă adaugi chrom în oțel cu un nivel mic de
carbon, acesta este mai rezistent. Prima aplicație a acestor oțeluri inoxidabile a fost în fabricarea
tacâmurilor în care înainte se folosea oțel cu carbon și care a fost înlocuit cu oțeluri inoxidabile
noi . Printre aliajele oțel – bază investigate se află aliajele fier-chrom-nickel cu un conținut
ridicat în chrom. S-a descoperit că specimenele de aliaje cu mai mult de 20% Cr nu rugineau în
laborator timp de mult timp. S-a conclus așadar că este necesară o cantitate de cel puțin 20%
chrom pentru ca materialul să fie rezistent la oxidare sau scalare. Acesta a fost punctul de
începere a dezvoltării oțelelor rezistente la căldură aplicabile în industriile alimentare, chimice, a
lactatelor, a băuturilor, a procesării bio și cea farmaceutică [25].
Page 6
CAPITOLUL I
IDENTIFICAREA PRINCIPALELOR TIPURI DE MATERIALE DIN

CARE ESTE REALIZAT UTILAJUL
1.1 Reglementări la nivel internațional privind materialele şi obiectele destinate să vină în
contact cu produsele alimentare
REGULAMENTUL (CE) nr. 1935/2004 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL
CONSILIULUI din 27 octombrie 2004
HG 1146/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea în muncă de

către lucrători a echipamentelor de muncă, definește echipamentul de muncă ca fiind:
Orice utilaj, aparat, instrument sau instalație folosită în cadrul procesului de muncă.
Hotărârea de Guvern nr. 1029 din 3 septembrie 2008 privind condițiile introducerii pe piață a
mașinilor prin care se stabilesc condițiile introducerii pe piață a mașinilor, definește mașina ca
fiind:
Ansamblul de piese sau organe unite între ele, din care cel putin una este mobilă, după caz,
ansamblul de piese de acțiune, circuite de acționare și de putere și altele, asociate în mod solitar,
în vederea execuției unei anumite aplicații.
Directiva 89/109/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislaţiilor statelor

membre privind materialele şi obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare
Materialele care intră în contact cu alimentele, să nu transfere substanțe care întră în

compoziția lor în cantități care ar putea
- să pericliteze sănătatea oamenilor
-să producă o modificare inacceptabilă a compiziției produselor alimentare
-sa producă o alterare a caracteristicilor organoleptice a acestora.
Page 7
Materialele din care sunt realizate utilajele să nu cauzeze modificări ale compoziției sau ale
caracteristicilor organoleptice ale produselor alimentare.
[1].
1.2 Principalele materiale utilizate in industria laptelui la realizare utilajelor

Gama materialelor folosite în industria constructoare de maşini este foarte bogată şi
variată. Întrucât de alegerea materialului depinde de tehnologia de execuţie şi îndeplinirea
condiţiilor cerute organelor de maşini, se impune ca această alegere să se facă după o analiză
atentă, sub toate aspectele, a avantajelor şi dezavantajelor fiecărei soluţii posibile.
Notiunea de “material”este des întâlnită în domeniul știintelor inginerești și are următorul

înțeles : o substanță folosită în producție și în prelucrare. știința materialelor este o ramură a
știintelor tehnice care studiază raportul dintre sinteza, structura și proprietățile materialelor de uz
ingineresc[7].
Ingineria materialelor studiază relația dintre structura materialului și “cei 3 P” –

proprietăți; performante; procese – simbolizate schematic sub forma unui tetraedru [7].
Page 8
fonte
feroase
oteluri
Materiale metalice bronzuri
alame
neferoase
aliaje din aluminiu
materiale plastice
magneziu ș.a
de tip elastomer
nemetalice
materiale sticloase
materiale fibroase
Figura 1.1 Clasificarea materialelor folosite pentru construcția de utilaje
Microstructura materialelor se defineste ca descrierea microscopică a fiecarui constituent

dintr-un material. Domeniul de măsurare este între 1 – 100 μm.
Figura nr.1.2.Tipuri de structuri de materiale : a) otel – 1 mm; b) aliaj de Al-Si la 100 μm; c) polietilena
(PE) la 200 nm [7]
Page 9
Există trei clase de oțeluri inoxidabile:
Oțeluri inoxidabile austenitice ( seria 300 – 304 si 316 ) – cea mai des folosită, conține
0,15 % carbon – un minim 16 % crom și nichel sau mangan care mențin structura austenitică la o
gamă largă de temperaturi. O compoziție uzuală este 18 % crom si 10 % nichel, folosită pentru
tacâmuri. Conținutul ridicat de oțel austenitic mărește prețul acestora. Versiuni cu mai puțin
carbon, ca 316 L sau 304 L sunt folosite pentru a evita probleme de coroziune cauzate de sudură.
L indicâ faptul câ conținutul de carbon din aliat este sub 0,03 % reducând efectul de sensitizare
înregistrat în momentul sudurii la temperaturi înalte.
Oțeluri inoxidabile feritice ( cel mai des 430 ) are proprietăți inginerești mai bune decât
cel austenitic, dar are o rezistență mai scăzută la coroziune, datorită conținutului scăzut de crom
și nichel. De obicei este mai ieftin , pentru că conține între 10,5 - 27 % crom și puțin nichel.
Otelul inoxidabil martensitic nu este rezistent la coroziune ca celelalte două, dar este
foarte puternic și greu de mașinat, putând fi călit prin tratament termic. Oțelul martensitic conține
crom (12 – 14 %), nichel (2 %) – fiind magnetic [2].
Mărcile de materiale inoxidabile sunt simbolizate, conform standardelor naţionale, în

mod diferit. Tabelul oferă un ajutor pentru corespondenţa simbolizării materialelor după
standardele naţionale din ţara noastră şi normativele ISO. Mărcile de materiale recomandate şi
mai răspândite în comerţ, conform DIN 17007, sunt prezentate mai jos cu cifre îngroşate, iar
mărcile de materiale mai puţin solicitate sunt înşirate cu cifre neîngroşate.
Tabel nr. 1.1 Mărcile materialelor conform standardelor naționale
FERITICE 1.4000; 1.4002; 1.4016; 1.4104; 1.4105; 1.4113; 1.4509; 1.4510; 1.4511;
1.4512; 1.4522; 1.4575
MARTENSITICE 1.4006; 1.4024; 1.4028; 1.4057; 1.4109; 1.4112; 1.4116; 1.4120; 1.4122;
1.4125; 1.4313; 1.4418; 1.4542
FERITO- 1.4021; 1.4034

MARTENSITICE
FERITO- 1.4362; 1.4460; 1.4462

AUSTENITICE
AUSTENITICE 1.4301; 1.4303; 1.4305; 1.4306; 1.4311; 1.4315; 1.4541; 1.4550

Cr-Ni
AUDSTENITICE 1.4401; 1.4404; 1.4406; 1.4429; 1.4435; 1.4436; 1.4438; 1.4439; 1.4465;
CR-NI-MO 1.4539; 1.4561; 1.4563; 1.4565 S; 1.4571 [3].
Page 10
1.3 Aplicabilitatea oțelurilor inoxidabile în industria alimentară și cea a lactatelor
Oțelurile inoxidabile au câteva dintre cele mai potrivite caracteristici ale materialelor de
construcție pentru echipamentele de alimentație. Este cel mai folosit material care intră în contact
direct cu alimentele și care se găsește în industrie. În condiții speciale de coroziune, precum
manipularea alimentelor cu fluide acide sau a alimentelor care conțin oțele inoxidabile SO2,
AISI 316 sau 316L ar trebui să fie folosit, și nu AISI 302 sau AISI 304. Oțelul inoxidabil AISI
302 este folosit pentru a îmbunătăți aspectul extern al echipamentelor de alimentație, dar nu în
cazul echipamentelor care intră în contact cu alimentul sau cu agenții corozivi [25].
Oțelul inoxidabil AISI 304 este cel mai folosit în general pentru a oferi mai multă
putere. Există șase motive principale pentru care oțelurile inoxidabile sunt folosite în industria
alimentară și în cea a lactatelor: rezistența la coroziune, durabilitatea, modul ușor de a le crea,
rezistența la căldură, protecția gustului și a culorii și ușurința de curățare. Rezistența la coroziune
și ușurința de curățare sunt foarte importante când vine vorba de igiena alimentelor. Oțelurile
inoxidabile austenitice ar trebui să fie folosite mai des în aplicațiile alimentare și lactate deoarece
este cel care rezistă cel mai mult la coroziune și cel mai stabil dintre toate [25].
În figura de mai jos este prezentată o clasificare a materialelor care se folosesc la

confecționare utilajelor din industria alimentară.
Specificare C Si Mn Cr Mo Ni Duritate Rm Proprietăți și

AISI % % % % % % [HB] [MPa] domenii de
aplicare
301 0,07 1,0 2,0 17,0 8.5 235 550
19,0 10,5 700
304 0.07 1.0 2.0 17.0 8.5 235 550 Medii cu apă,
19.0 10.5 750 alimente, acizi
carbonici, în general
până la pH 4,5, fără
clor.
316 0.07 1.0 2.0 16.5 2.0 10.5 245 550 Rezistență mai bună
18.5 2.5 13.5 270 700 decăt grupa
anterioară.
316 L 0.03 1.0 2.0 16.5 2.0 11.0 225 550 Se recomandă
18.5 2.5 14.0 270 700 pentru instalaţii
industria chimică, a
hârtiei
316Ti 0.08 1.0 16.5 2.0 10.5 270 540 respectiv la un
18.5 2.5 13.5 690 conţinut mai ridicat
de clor.
409 0.08 1.0 10.5 - - - 390 Sisteme de eşapare.
12.5 560
441 0.03 1.0 17.5 - - - 420 Componente sudate
19.5 600 ale instalaţiilor, în
locuri expuse
Page 11
acţiunii acizilor
slabi şi bazelor
[3].
Utilajele din industria laptelui sunt confectionate în cele mai multe cazuri din urmâtoarele
materiale:
 Oțeluri inoxidabile austenitic -seria AISI 300- ( AISI 301, AISI 304, AISI 316, AISI
316L)
 Oțeluri inoxidabile feritic -seria AISI 400- ( AISI 409, AISI 410, AISI 430)
Procesul tehnologic de fabricare a laptelui de consum trebuie să asigure obținerea

unui produs „gata de consum”, fiind pasteurizat şi normalizat la un conținut de grăsime
constant. Pentru separarea amestecurilor eterogene lichid-lichid (emulsii) se folosesc centrifugele
cu tobă cilindrică și talere conice cu orificii. Separarea urmărește divizarea amestecului în două
faze cu densități apropiate, acest proces este redat în schema tehnologică a laptelui.
Page 12
Figura nr.1.2. Schema tehnologică de obținere a smântânii
Page 13
Separarea urmărește divizarea amestecului în două faze cu densități apropiate. În figura

de mai jos este prezentat principiul de funcționare al unui separtor centrifugal de lapte.
LAPTE INTEGRAL
LAPTE
SMÂNTÂNIT
Figura nr.1.3 Principiul de funcționare a unui separator centrifugal de lapte

1 – pâlnie de alimentare; 2 -tobă; 3 – talere; 4 – colector de lapte smantanit; 5 – colector de smântână; 6 –
conductă evacuare smântână; 7 – conductă evacuare lapte smântânit; 8 – robinet reglare; 9 – ax antrenare
tobă; 10 – motor electric;
11 – dispozitiv imobilizare tobă; 12 – dispozitiv frânare tobă; 13 – capac protecţie; 14 – baterie.
Page 14
Componentele separatorului care

intră în contact direct cu laptele sunt
urmâtoarele :
1-pâlnia de alimentare,
2-tobă,
3-taler central de alimentare,
4-talere curente,
5-taler superior,
6-7- racorduri de evacuare,
8-robinet reglare.
Figura nr. 1.4 Părțile componente ale separatorului care intră în contact direct cu produsul
Piesele utilajului care intră în contact cu produsul trebuie să fie confecționate dintr-un anumit
material care să prezinte o stabilitate chimică deosebită la oxidare și coroziune, pentru a nu
reacționa cu produsul supus procesului.
Pâlnia de alimentare (1), talerul central de alimentare (3), și talerul curent și superior (4-5)
sunt confecționate din oțel inoxidabil austenitic seria AISI 304.
Racordurile de evacuare (6,7) sunt realizate tot din oțel inoxidabil austenitic seria AISI 316.
Oțelurile sunt aliaje pe bază de fier, cu un conţinut obligatoriu de crom de minim 12% şi
caracterizate de un grad sporit al rezistenţei la coroziune (în conformitate cu standardele
europene EN10088). În componenţa oţelurilor inoxidabile intră şi alte elemente aliate: carbon,
nichel, siliciu, fosfor, sulf, mangan, cobalt, titaniu.
Separatorul este confecționat din clasa oțeluri austenitice serile AISI 304 și AISI 316.
Compoziția chimică a celor două oțeluri inoxidabile folosite este prezentă în următorul tabel:
Page 15
Tabel nr 1.1 Compoziția chimică a oțelurilor austenitice
Specificare C Si Mn Cr Mo Ni Duritate Rm Proprietăți și

AISI % % % % % % [HB] [MPa] domenii de
aplicare
304 0.07 1.0 2.0 17.0 8.5 235 550 Medii cu apă,
19.0 10.5 750 alimente, acizi
carbonici, în general
până la pH 4,5, fără
clor.
316 0.07 1.0 2.0 16.5 2.0 10.5 245 550 Rezistență mai bună
18.5 2.5 13.5 270 700 decăt grupa
anterioară.
3.
Caracteristici fizice AISI 304

Densitate Modul de elasticitate Conductivitate Căldură Rezistivitate
La 20 C termică specifică Electric[
La 20 C La 200 C La 400 C
Kg/dm3 GPa W/ mK J/kgK Ωmm2 /m
7.9 200 186 172 15 500 0.73
Temperatura T C 100 200 300 400 500

Coeficientul de dilatare 16.0 17.0 17.0 18.0 18.0
termică între 20 C și T
CONCLUZII:
Materialele utilizate în industria lactatelor sunt oțelurile inoxidabile austetinice deoarece

prezintă rezistență la coroziune, dar mai sunt și alese pentru realizarea echipamentelor din motive
economice și practice . Oțelul inoxidabi este cel mai folosit material care intră în contact direct
cu alimentele. În industria laptelui cel mai utilizat oțel este AISI 304 și AISI 316, iar pentru a
îmbunătăți aspectul exterior al echipamentelor se folosește oțelul inoxidabil AISI 302.
Oțelurile inoxidabil sunt cele mai folosite în industria alimentară și în cea a lactatelor:
rezistența la coroziune, durabilitatea, modul ușor de a le crea, rezistența la căldură, protecția
gustului și a culorii și ușurința de curățare. Rezistența la coroziune și ușurința de curățare sunt
foarte importante când vine vorba de igiena alimentelor.
Page 16
CAPITOLUL II
IDENTIFICAREA CONDIȚIILOR DE LUCRU
Aciditatea laptelui este dată de amestecul de acizi liberi şi de săruri cu reacţie acidă şi
constituie un indicator al prospeţimii laptelui. Aciditatea laptelui poate fi apreciată rapid prin
anumite reacţii calitative (proba fierberii, proba cu alcool), iar cantitativ prin metoda titrării
(metodă standardizată). Aciditatea laptelui se exprimă în grade Thörner (ºT) care reprezintă
numărul de mililitri de soluţie hidroxid de sodiu 0,1N necesar pentru neutralizarea a 100 ml de
lapte în prezenţa fenolftaleinei ca indicator.
Laptele proaspat muls are o aciditate de 16-18˚T. Dupa mulgere aciditatea laptelui
crește, datorită activității bacteiilor lacitice asupra lactozei cu formare de acid lactic.
La aciditatea de peste 35˚T laptele coagulează la fierbere, iar la 60-70˚T fenomenul se produce
spontan la temperatura camerei.
Un alt factor important de care trebuie tinut cont este pH-ul și aciditatea alimentului cu
care interacționează materialul.
pH-ul reprezintă logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentrației ionilor din soluție.
Prin noțiunea de pH se exprimă cantitativ aciditatea (sau bazicitatea) unei substanțe, pe baza
concentrației ionilor numiți hidroniu H3O+. Pentru soluțiile foarte diluate se consideră că pH-ul
nu mai este egal cu concentrația hidroniului, ci cu concentrația molară a soluției.
PH-ul laptelui de vacă este cuprins între 6,6 și 6,8. Laptele prezintă propietatea tampon,
care este datorată substanțelor proteice și sărurilor minerale, în special citrați și fosfați.
Factorii de care se țin cont atunci când se alege materialul pentru realizarea separatorului
centrifugal de lapte sunt:
Viteza de separare a globulelor de grăsime sub acțiunea forței centrifuge, care depinde de
dimensiunea lor, de greutatea specifică și plasmei laptelui și vâscozitatea acestora.
Globulele cu diametru mediu se separă mai complex. Creșterea vâscozității laptelui
înrăutățește procesul de degresare
Temperatura mărită care reduce vâscozitatea laptelui și sporește viteza de separare a
grăsimii. Temperatura optimă a laptelui în procesul smântânirii este de 38-42 C. Ea
corespunde temperaturii de preîncălzire a laptelui în secțiile de recuperare a
pasteurizatoarelor. În cazul obținerii smântânii cu procent înalt de grăsime pentru
fabricarea untului, smântânirea se efectuează la temperaturi de 80-90 C și se aplică la
fabricarea untului cu flux continuu.
Gradul de curățenie al laptelui și aciditatea crescută. Smântânirea decurge normal în
cazul smântânirii laptelui curat cu aciditate de până la 20 T. Impuritățile particulelor de
proteine precipitate în cazul laptelui cu aciditate ridicată, măresc vâscozitatea laptelui și
împiedică separarea normală a grăsimii.
Page 17
Tratamentul mecanic prealabil al laptelui destinat pentru smântânire- influențează

negativ asupra procesului de separare a grăsimii și mărește pierderile de grăsime cu
laptele degresat. Păstrarea laptelui până la smântânire timp de 24 de ore mărește
conținutul de grăsime în laptele degresat cu 15-20% [5].
Factorii de care se mai ține cont în alegerea materialului sunt cei ce se referă la tehnica de
exploatare a separatorului în timpul procesului:
Montarea corectă a separatorului, uniformitatea spațiilor dintre talere și echilibrarea

tobei. Smântânirea decurge normal, dacă spațiile dintre talere sunt uniforme în caz
contrar, laptele va tinde să treacă prin spațiile mai mari, și, deci, se dereglează
procesul de dirijare a acestuia în cavitatea tobei și ca rezultat, se înrăutățește procesul
de degresare.
Viteza de rotație a tobei- cu cât viteza este mai mare cu atât smântânirea este mai
completă. În scopuri de securitate nu se recomandă mărirea vitezei tobei peste
prevederile pașaportului tehnic, deoarece aceasta poate provoca accidente. Micșorarea
numărului de rotații cu 25 % duce la creșterea procentului de grăsime în laptele
degresat de 4-5 ori, de aceea separarea trebuie începută numai după ce separatorul a
atins viteza maximă.
Montarea și exploatarea corectă a separatorului. Separarea poate fi efectuată numai
în cazul funcționării normale a separatorului, respectând strict instrucțiunea de
exploatare. Acesta duce nu numai la smântânire completă, dar și la evitarea
posibilelor dereglări si accidente [5].
Condițiile de procesare și de lucru din industria laptelui sunt importante pentru alegerea
materialelor cu care se vor realiza utilajele și instalțiile :
Tabel nr. 2.1 Condiții de procesare
Medii alimentare Condiții de procesare

Temperatura pH Timp
Lapte 2...4 6,4...6,6 30 min.
Smântănă 40 5,8...6,0 15 min.
Brânzeturi 40...50 4,8...5,4 30 min.
Unt 10 4,7...5,0 40...50 min.
CONCLUZII: Un alt factor foarte important în alegerea materialului pentru realizarea unui
utilaj din industria alimentară sunt condițiile de procesare. Laptele nu este un mediu foarte acid
în comparatie cu alte medii alimentare cum ar fi alcool sau oțetul. În funcție de temperature de
procesare, pH-ul și timpul de fabricație s-au ales materialele de construcție a utilajului.
Page 18
CAPITOLUL III
IDENTIFICAREA FENOMENELOR DE LA INTERFAȚA MATERIAL
MEDIU ALIMENTAR
Un sistem fizic poate fi static, dinamic, termic, etc., iar în cadrul lui se pot desfășura
succesiv sau în paralel mai multe procese. Similitudinea este procesul care stabilește relațiile
dintre sistemele fizice de diverse mărimi, în scopul punerii la scară mai mică sau mai mare a
proceselor fizice și chimice, fiind un principiu enunțaț prima dată de Newton [11].
3.1 Legile lui Fick (legile difuziei)
Difuzia staţionară. Legea I a lui Fick.
Fie direcţia x după care concentraţia speciei ionice i variază şi direcţiile y, z după care
concentraţia este constantă. Diversele planuri imaginare y, z sunt echimolare sau echinormale
(c=constant).
Transferând 1 mol de specie i de la concentraţia iniţială 𝑐𝑖,𝑓 , corespunzătoare distanţei 𝑥𝑖, ,
la concentraţia 𝑐𝑖,𝑓 de la 𝑥𝑓 , variaţia de potenţial chimic va fi:
𝑐
𝛥µ = µ𝑖,𝑓 − µ𝑖,𝑖 = 𝑅𝑇𝑙𝑛 𝑐𝑖,𝑓 (3.1)
𝑖,𝑖
Figura 3.1 Legea I a lui Fick
Forţa difuzivă este un gradient al potenţialului chimic şi apare în mişcarea de difuzie a

ionilor dintr-o regiune având concentraţia mai mare, într-una cu concentraţie inferioară. Forţa de
difuzie 𝐹𝐷 produce un flux de difuzie (sau flux difuziv) 𝐽𝐷 , exprimat prin numărul de moli de
specie i care străbat unitatea de suprafaţă normală la flux, în unitatea de timp.
Dacă 𝐹𝐷 este îndeajuns de mic, se poate scrie direct proporţionalitate între 𝐽𝐷 şi 𝐹𝐷 :
𝐽𝐷 = 𝐴 ∗ 𝐹𝐷 (3.2)
Page 19
de unde rezultă că:

𝑑µ
𝐽𝐷,𝑖 = −𝐴 𝑑𝑥𝑖 (3.3)
Luând în considerare modul de exprimare al potenţialului chimic în soluţii ideale (μi=μi0+RT

lnci ), se obţine relaţia:
𝑅𝑇 𝑑𝑐𝑖 𝑑𝑐𝑖 𝑑𝑐
𝐽𝐷,𝑖 = −𝐴𝑐𝑖 ∗ = −𝐴𝑅𝑇 ∗ = −𝐷 (3.4)
𝑐𝑖 𝑑𝑥 𝑑𝑥 𝑑𝑥
unde D=ART este constanta (coeficient) de difuzie şi are dimensiunile exprimate în 𝑐𝑚2 𝑠 −1
Relaţia exprimă relaţia dintre fluxul de difuzie în regim staţionar şi gradientul de
concentraţie şi e cunoscută din anul 1855 când Fick a elaborat-o empiric.
Fluxul 𝐽𝐷 şi gradientul de concentraţie sunt mărimi vectoriale orientate în sens contrar şi
astfel se explică semnul negativ din membrul drept.
Difuzia nestaţionară. A doua lege a lui Fick

Anterior a fost prezentată difuzia în condiţii staţionare, caracterizată prin constanta în
timp a fluxului 𝐽𝐷 şi a forţei motoare 𝐹𝐷 a difuziei. Bineînţeles, regimul staţionar nu se atinge
instantaneu ci într-un interval de timp în care concentraţia (sau difuzia în ultimă instanţă) sunt
dependente de timp. Modul în care variază concentraţia cu timpul este arătat în cea de-a doua
lege a lui Fick.
Figura 3.2 Legea a II a a lui Fick
Folosind prima lege a lui Fick pentru a exprima fluxul de ioni ce pătrunde prin 𝑃𝑠𝑡 şi iese prin
planul 𝑃𝑑𝑟 , se obţine:
𝑑𝑐
𝐽𝑑𝑟 = −𝐷 (3.5)
𝑑𝑥
Respectiv:
𝑑 𝑑𝑐
𝐽𝐷.𝑑𝑟 = −𝐷 𝑑𝑥 (𝑐 − 𝑑𝑥 𝑑𝑥) (3.6)
sau
Page 20
𝑑𝑐 𝑑2 𝑐
𝐽𝐷.𝑑𝑟 − 𝐽𝐷.𝑠𝑡 = −𝐷 𝑑𝑥 + 𝐷 𝑑𝑥 2 𝑑𝑥 (3.7)
Valoarea netă a fluxului ce iese din elementul de volum dx va fi:
𝑑2𝑐
𝐽𝐷.𝑑𝑟 − 𝐽𝐷.𝑠𝑡 = +𝐷 𝑑𝑥 (3.8)
𝑑𝑥 2
Fluxul net pe unitatea de volum şi în unitatea de timp este 𝐷𝑑 2 𝑐/𝑑𝑥 2 şi reprezintă tocmai
variaţia în unitatea de timp a fluxului de ioni, emergent din paralelipipedul elementar , adică
𝜕𝑐
tocmai variaţia 𝜕𝑡 a concentraţiei cu timpul[6].
Deoarece concentraţia c depinde şi de distanţa x şi timpul t, în ecuaţie trebuie introduse
derivatele parţiale:
𝜕𝑐 𝜕2 𝑦
( ) =𝐷 (3.9)
𝜕𝑡 𝑥 𝜕𝑥 2
3.2 Migrarea ionilor metalici din oțel în mediul alimentar

O importantă sursă de contaminare cu metale grele a alimentelor poate fi contactul cu
mașinile, instalațiile sau utilajele de prelucrare, păstrarea conservelor în ambalaje metalice.
Tendința metalelor de a trece în stare ionică sau combinată – a se coroda - diferă mult de la
un metal la altul și poate fi caracterizată energetic, în termeni termodinamici, prin variația
entalpiei ∆G (Gibbs) ce însoțește procesul.
Un proces electrochimic este spontan dacă variația entalpiei libere de reacție este negativă.
O valoare negativă pentru ∆G arată descreșterea energiei sistemului prin desfășurarea procesului
de coroziune și tendința lui de reacție. Rezultă că metalele care au entalpia liberă de ionizare
negativă, ∆G<0 se corodează.
Acesta este cazul majorității metalelor tehnologice, care se găsesc în natură nu mai sub
formă de combinații. Unele metale se caracterizează prin valori pozitive ale entalpiei de oxidare,
ceea ce arată imposibilitatea producerii reacției în mediul considerat. Astfel, în condiții
atmosferice, adică în prezenta oxigenului și umidității și la un pH=7 metalele nobile ca aurului,
platina, iridiul, paladiul nu reacționează. În realitate, coroziunea metalelor implică acțiunea unui
mare număr de factori, a căror influență rezultată poate fi obținută numai prin calcule
termodinamice exacte asupra echilibrelor chimice și electrochimice din sistemul studiat.
Stabilitatea metalului în condiții date și natura diferiților produși de coroziune sunt
dependente de potențialul de electrod ce apare în sistem și de pe pH-ul mediului corosiv.
Reprezentarea grafică a dependenței potențial-pH, în condiții izoterme dă diagrama de
echilibru termodinamic a tuturor reacțiilor ce pot avea loc între metal și mediu agresiv la o
temperatură dată.
Figura reprezintă diagrama simplificată Potențial-pH pentru sistem fier-apă, sistem de
coroziune des întâlnit în practică (Diafragma Pourbaix). Liniile trasate pe diagramă corespund
echilibrului între fier și diversele sale specii de oxidare (Fe2+; Fe3+; Fe(OH)2; Fe2O4) iar
suprafețele delimitate de aceste linii indică regulile în care fierul este imun la coroziune,
regiunile în care se corodează, cu formarea ionilor Fe2+ și Fe3+ sau Fe2OH- precum și regiunea
în care fierul se pasivează, datorită formării unor oxizi insolubili.
Page 21
Figura 3.3 Diagrama Pourbaix a sistemului Fe-H2O pentru [Fe2+]=10mol/l și t=250C[8]
Suprafaţa diagramei este împărţită astfel:

domeniul de imunitate unde reacţia de ionizare a metalului, termodinamic nu este posibilă;
două domenii de coroziune unde are loc dizolvarea metalului;
un domeniu de pasivitate unde, deşi coroziunea este posibilă din punct de vedere
termodinamic, ea nu se produce din cauza formării unor pelicule protectoare pe suprafaţă
metalului.
Mărimea acestor domenii este dependentă de activitatea ionilor metalici din soluţie şi de
stabilitatea produşilor de coroziune la suprafaţa metalului. Rezultă că, deşi diagramele potenţial-
pH pot indica probabilitatea de desfăşurare a unui proces de coroziune dat şi modul în care
mediul agresiv poate fi modificat pentru ca să se reducă energia liberă a sistemului, ele nu dau
nici o informaţie în legătură cu viteza reacţiei [6].
3.3 Procesul de coroziune a materialelor

Fenomenul coroziunii reprezintă o succesiune de reacţii prin care metalul sau aliajul este
atacat de un agent agresiv, şi ca rezultat al acestui atac se produce transformarea parţială sau
totală a metalului în stare ionică sau în stare combinată. În totalitatea sa, coroziunea poate fi
Page 22
considerată ca un proces eterogen, care are loc la interfaţa metal/ mediu coroziv nemetalic, unde
se produce un schimb de ioni şi de electroni între cele două faze[7].
Corodarea metalelor implică două feluri de reacţii parţiale, care se desfăşoară paralel şi
simultan, şi care sunt legate printr-un bilanţ energetic riguros: o reacţie de oxidare şi una de
reducere. În procesul de oxidare se produce ionizarea metalului, coroziunea propriu- zisă, în
urma contactului direct metal / mediu coroziv. Ionii metalului trec în mediul coroziv lăsând o
suprafaţă încărcată negativ ceea ce va atrage ionii pozitivi aflaţi în imediata apropiere. În acelaşi
timp, la suprafaţa metalului imersat în mediul coroziv are loc absorbţia de constituenţi ai
mediului, fizic, prin forţe de tip Van der Wals sau chimic. De asemenea, dipolii apei şi
moleculele polarizabile prezente, se orientează sub influenţa sarcinii suprafeţei. Toate aceste
procese însumate conduc la aşa numitul: strat dublu electrochimic la limita de separare a celor
două faze:
Figura 3.3.1 Stratul dublu electric [7]
Datorită structurii lor electronice, caracterizată prin prezența electronilor asa-zisi “liberi”
în rețeaua cristalină, metalele și aliajele reacționează ușor cu medii foarte diverse, corodându-se
(oxidându-se). Rezultă că adevarata cauză a coroziunii metalelor și aliajelor este instabilitatealor
termodinamică în condiții naturale și deci tendința lor spontană de a trece în stare oxidata (în
combinatii) Asa se explica faptul ca în natura majoritatea metalelor, cu exceptia metalelor nobile
(Au, Pt, Ir), se găsesc în stare combinată (oxidata - minereuri) [10].
Page 23
Energetic, tendița metalelor

de a se coroda, este caracterizată de
variația entalpiei libere Ga
procesului, care însa nu evidențiază
obstacolele ce stau în calea reacției și
viteza ei . Fenomenele de coroziune a
materialelor (metalelor) se manifestă
doar prin contactul materialului cu
mediul și în acest sens am
reprezentat schematic un sistem de
cororziune în figura 3.3.2.[10].
Figura 3.3.2 Reprezentarea unui sistem de coroziune [10].
Page 24
3.4 Mecanismul formării peliculelor în timpul coroziunii

Este în esenţă un proces de difuzie - reacţie chimică – difuzie
Zonă de creștere a Zonă de creștere a

peliculei peliculei
metal Mediu metal

oxidant
Mediu
oxidant
Figura 3.4.1 Mecanismul formării peliculei de oxizi [9]
În cazul a. difuzează numai ionii metalici Me+ și electronii e– și este specific formării
compușilor oxid de cupru (CuO) sau sulfură de argint (Ag2S), când pelicula crește exclusiv la
suprafață.
În cazul b. difuzează de la metal spre mediu ionii metalici Me+ și electronii e– iar
dinspre mediul oxidant difuzează agentul oxidant O2. Din compararea dimensiunilor parametrilor
rețelei cristaline cu dimensiunile particulelor, rezultă ca prin pelicula difuzează de preferință
ionii de metal, având diametrul mai mic decât atomii de metal și atomii de oxigen, cu diametrul
mai mic decât al ionilor de oxigen O2– .
Unii compuși ca Al2O3, ZnO, CdO, AgCl, Ag2S, conțin un exces de ioni metalici
Me+ și electronii e– disponibili a se deplasa prin interstițiile rețelei cristaline, deoarece au
dimensiuni mici față de parametrii rețelei. Alți compuși ca FeO, CaO, NiO, Cu2S conțin exces de
ioni de O2 și goluri sau noduri catodice.
Teoria ionoelectronică a creșterii peliculelor de coroziune arată ca această creștere a

peliculei este rezultatul funcționării unei pile galvanice cu circuitele interior și exterior dispuse în
interiorul aceleiași faze (pelicula de coroziune). Anodul pilei, constituit de suprafața de la
interfața metal-peliculă, cedează ioni metalici Me+ și electronii e– iar catodul alcătuit din
suprafața exterioară a peliculei și partial insă și masa peliculei accepta electronii e–. Această
teorie admite că deplasarea ionilor în peliculă se produce nu atât sub influenta gradientului de
concentratie, cât indeosebi ca urmare a migratiei ionilor țn campul electric creat de diferența
dintre potențialul electric intern și cel extern[9].
Page 25
3.5 Coroziunea oțelurilor inoxidabile
În cazul oțelurilor inoxidabile în special și a materialelor pasivabile în general, polarizația

este deplasarea potențialului de echilibru sub acțiunea trecerii curentului electric propriu de
coroziune, produs de cele două reacții chimice simultane care produc coroziunea. În cazul
aliajelor Fe-Cr, în care cromul formeaza cu Fe, solutii solide, cromul are tendinșa foarte
pronunțată de pasivare și joacă rolul componentului protector.
Dacă vom compara curbele de polarizare anodica a fierului, cromului și nichelului

(componente principale în oțelurile inoxidabile) figura1.3.8, cu cele ale aliajelor FeCr se poate
constata că potențialele de pasivare a aliajelor Fe-Cr sunt apropiate de cele ale cromului pur și se
situează între cele al fierului și cromului pur [10].
Figura nr.3.5.1 Curbe de polarizare anodica pentru Fe, Ni, Cr in 0,5M H2SO4
CONCLUZII:
O importanță deosebită trebuie acordată transferului de ioni ai metalului din care este
realizat utilajul în timpul procesului de separare. Contaminarea cu metale grele a alimentelor a
devenit o problemă foarte important. Materialul poate fi atacat de diferiți agenți, și ca rezultat
poate rezulta coroziunea lui, care produce o transformare parțială sau totală a metalului. Prin
acest atac se produce un schimb de ioni și electroni între cele două faze. Oțelurile inoxidabile
supuse fenomenului de coroziune față de alte materiale au o rezistanță mai bună la coroziune.
Page 26
CAPITOLUL IV
TEHNICI DE TESTARE LA COROZIUNE A MATERIALELOR

METALICE
Mediile corozive acţionează asupra oţelurilor neuniform și cu intensitate diferită dintr-un

punct în altul indiferent de mediul alimentar cu care se lucrează Pentru determinarea gradului de
coroziune se vor alege diferite metode spectrometrice . Evaluarea probei analizate se face uneori
prin măsurarea pierderii în greutate, raportată la suprafaţa dată pe o durată de timp stabilită.
Pierderea în greutate este foarte bună în cazul în care analizăm epruvete scufundate
complet în mediul agresiv, însă această evaluare convine numai în cazul unui atac uniform.
Metoda nu poate fi folosită atunci când migrarea ionilor metalici este foarte scăzută, fenomen
care este caracteristic proceselor de difuzie întâlnite în industria alimentară.
4.1 Tehnici de analiză a materialelor la corziune
4.1.1 Tehnici potențiodinamice

Metoda potențiodinamică constă în varierea potențialului electrodului de lucru ca urmare
a devierii valorii sale de la valoarea inregistrată în circuit deschis, cu înregistrarea simultană a
curentului care trece prin sistem. Cu alte cuvinte, curba potențiodinamică reprezintă înregistrarea
grafică a variației curentului funcție de variația potențialului electrodului polarizat. În cazul
măsurătorilor potențiodinamice, potențialul aplicat între electrodul de lucru și cel de referință
este baleiat cu viteza constantă[ 17].
Exista trei tipuri fundamentale de polarizări anodice și catodice:
polarizarea de activare - secvența de reacție de la interfața metal/ electrolit este

cea care controlează procesul electrochimic
polarizare de concentrare
polariza de rezistență .
Tabel nr. 4.1.1 Parametrii de corziune esențiali din măsurători potențiodinamice
Depozit Icorr Ecorr Ba Rezistența de

(µAcm-2) (mV vs. Ag/AgCl2) ( V/dec) polarizare
(Ω cm2)
Zn-TiO2CeO2 68.6 -967 0.106 1552
Zn-(TiO2+CeO2) 20.2 -950 0.061 3036
Zn-CeO2 23.7 -940 0.068 2865
Zn-TiO2 39.5 -960 0.073 1862
Zn 76.2 -951 0.094 1239
Page 27
Figura nr. 4.1.1 Curbele de polarizare (±200 mV vs. Figura nr. 4.1.2 . Curbele de polarizare (±200 mV vs.
OCP) aferente depunerilor de Zn pur, Zn−TiO2, şi OCP) aferente depunerilor de Zn pur, Zn−CeO2·TiO2
Zn−CeO2 şi Zn−(CeO2+TiO2
Figura nr 4.1.3 Porțiunea catodică a unei curbe clasice potențiodinamice și reacțiile

electrochimice aferente fiecărei zone [19]
Page 28
Principalul avantaj al măsurării rezistenței de polarizare este înregistrarea instantanee a

vitezelor de coroziune și folosirea acestei tehnici pentru monitorizarea on-line a unui număr mare
de procese de coroziune care ar putea provoca probleme.
4.1.2 Tehnici potențiostatice

Pe baza curbelor potențiostatice curent/timp, se poate determina perioada de timp după
care are loc degradarea unui film preexistent sau format pe probe; această perioadă de timp este
indicată printr-o scădere exponențială a curentului figura 4.1.3.
Curent
Timp
Figura nr. 4.1.3 Curba potențiostatică a variației curentului funcție de timp, la potențial constant [17]
În măsurătorile executate sub potențial constant –potențiostatice – este folosit același

sistem cu 3 electrozi în care un potențial constant, generat de un potențiostat este menținut
automat între electrodul de lucru și cel auxiliar. Curentul rezultat este măsurat și înregistrat
funcție de timp folosind un potențiometru-electrometru de mare impedanță și un ampermetru cu
mai multe scale. Principalele domenii în care este folosit acest tip de teste sunt urmatoarele:
pentru simularea coroziunii spontane, pentru prognozarea coroziunii care se poate produce în
decursul protecției anodice și pentru accelerarea coroziunii în anumite condiții.
În cazul testelor potențiostatice, potențialele pot fi selectate din oricare din cele trei
regiuni caracteristice curbelor de polarizare potențiodinamică: regiunea activă, cea de tranziție
activ-pasiv și regiunea transpasivă [17].
Pentru determinarea potențialelor de initiere a piturilor sunt utilizate măsuratorile

potențiostatice pe termen lung; ele au, însă, dezavantajul că sunt mari consumatoare de timp și
implicit scumpe. Pentru accelerarea procesului de inițiere și implicit pentru micșorarea duratei
testelor potențiostatice a inceput să se utilizeze prefisurarea mecanică a probelor, care înlăturând
filmul superficial, crează o zonă mai susceptibilă la coroziune pitting decât în restul probei [17].
Page 29
4.1.3 Tehnici fizico-chimice pentru evaluarea comportării la coroziune

 Metoda gravimetrică
O metoda de monitorizare a coroziunii uniforme a materialelor este metoda gravimetrică.

Aceasta constă în determinarea masei probelor ori de câte ori este necesar prin cântărire,
cântărire care se face utilizând balanțe care au precizia egala cu (±1.10-4)g în vederea stabilirii
variațiilor de masă în timp. Înainte de aplicarea metodei gravimetrice probelor proaspăt debitate,
este necesar sa fie parcurse următoarele etape: pregătirea și curățarea suprafeței, măsurarea și
cântărirea probelor uscate.
De exemplu, în cazul aliajelor de zirconiu, pregătirea probelor se va face conform ASTM

G2, iar probele din oțel vor fi pregătite anterior testării conform LI-TH-33. Funcție de natura
materialului, după expunerea probelor, perioade diferite de timp într-un mediu apos, unele pot
prezenta câștiguri în greutate (ca de ex. aliajele de zirconiu), iar altele pierderi în greutate.
Pe baza cântăririi probelor care au suferit o coroziune uniformă se poate calcula viteza de
coroziune în mediul respectiv, corespunzătoare fiecărei periode a expunerii în mediul apos.
Reprezentând grafic variația vitezelor de coroziune funcție de perioadele de timp dupa care au
fost măsurate, se va obține cinetica coroziunii materialului respectiv în mediul de expunere [17].
 Examinare metalografică
Examinarea metalografică se execută la microscopul metalografic Neophot. Pentru punerea

în evidență a oxizilor, o porțiune din proba oxidată este înglobată în folie de cupru tratată, după
ce se definitivează înglobarea în rașina termoplastică cu ajutorul presei metalografice
“Prestopress”. Slifurile astfel pregătite trebuiesc slefuite pe hârtie abrazivă până la granulația 800
și apoi pe pâsla acoperită cu pastă diamantată, până la dispariția tuturor rizurilor de pe probe.
Urmează apoi examinarea la microscopul metalografic și fotografierea porțiunilor interesante
[17].
CONCLUZII:
Tehnicile folosite pentru a determina corziunea unui metal sunt cele potențiostatice și
cele potențiodinamice Principalul avantajal metodei potențiodinamice este că se înregistrează
instantaneu viteza de coroziune și numărul de procese de coroziune care ar putea cauza daune
materialului. Metoda potențiostatică este folosită: pentru simularea coroziunii spontane,
prognozarea coroziunii care se poate produce în decursul protecției anodice și pentru accelerarea
coroziunii în anumite condiții.
Page 30
CAPITOLUL V
METODE ANALITICE DE CARACTERIZARE A COMPORTĂRII LA

COROZIUNE A MATERIALELOR
5.1 Spectrometria de absorbție atomică(AAS)
Spectrometria de absorbție atomică (AAS) face parte din metodele optice UV-VIS şi se
bazează pe măsurarea puterii radiante adsorbite de către o populaţie de atomi liberi. Intrucât la
temperatura obişnuită numai mercurul metalic poate furniza vapori de atomi liberi, probele
trebuie atomizate prin încălzire. Mijloacele de evaporare şi atomizare , care s-au impus in AAS
sunt flacăra şi evaporarea electrotermică. În cazul utilizării cuptorului de grafit avem
spectrometrie de absorbţie atomică cu evaporare electrotermică (ET-AAS) [12].
Schematic, un spectrometru de absorbţie este redat în figura urmatoare:
Figura nr 5.1 Spectometru de absorbţie atomică principiul metodei [13]
Avantaje dezavantaje
-reproductibilitate bună a datelor experimentale - timp de analiză foarte lung ;
-există metode verificate și publicate, toleranță -număr limitat de analize cu un set de lămpi
bună la substanțe solide dizolvate; -liniaritate slabă;
-costul mic ; -foarte ușor influențat de interferențe chimice
-sensibilitatea bună pentru o gamă largă de -dezvoltare greoaie a metodelor ;
probe alimentare cu interferenţe relativ mici; -flexibilitate redusă;
-utilizarea spectrometriei de absorbţie atomică -există o serie de elemente refractare, cum ar fi
în flacără limitează temperatura de excitaţie la V, Zr, Mo sau B care nu pot fi detectate
un maxim de aproximativ 2600ºC [St, 14]. datorită temperaturii insuficiente produsă de
flacăra de acetilenă, soluţia fiind folosirea
spectrometriei de absorbţie cu cuptor de grafit
unde sunt obţinute temperaturi de excitaţie de
până la 3000ºC [St, 14].
Page 31
5.1.1 Cercetare privind posibilele contaminări cu metale toxice ale laptelui praf în
timpul procesului de productie- Institutul de chimie, Universitatea Federal Fluminense,
Niteroi, RJ, din Brazilia, martie 2014
 Posibile surse de contaminare a laptelui praf cu metale toxice
Echipamentele și materialele folosite în industria de prelucrare a laptelui, în general, sunt

proiectate și dimensionate pentru procese continue sau discontinue. Rezervoarele utilizate în
prelucrarea industrială a laptelui sunt în general construite din AISI 304 și AISI 316 , deși este
de asemenea posibil să se găsească alte tipuri de oțeluri slab aliate, care au o rezistență mai mică
la coroziune. Un punct care merită atenție sunt elementele de metal folosite în timpul
construcției și asamblării echipamentelor industriale. Dacă materialul nu este ales corect poate
duce la fisuri, corodare, carii, produse de coroziune, așa cum se arată în figura urmatoare
Figura nr. 5.1.1 Elementele existente în construcția și asamblarea de echipamente
Literatura de specialitate privind fabricarea laptelui, furnizează raporte privind problemele

de coroziune, specificând că oțelul inoxidabil utilizat în fabricarea echipamentelor industriale
elimină acest proces. Este esențial să rețineți că această afirmație nu e adevarată. Oțeluri
inoxidabile sunt aliaje, cu continut reduse de carbon, 12-26% crom și până la 22% nichel și alte
metale pentru a da proprietăți specifice. Conform ASTM (Societatea Americană pentru Testare și
Materiale), există mai mult de 80 de tipuri , cu compoziții chimice diferite. Oțelul inoxidabil,
prezintă strat de pasivizare cu oxid de crom care conferă o rezistență excelentă la coroziune în
medii oxidante. Odată cu creșterea conținutului de crom și molibden, oțelurile au devenit din ce
în ce mai rezistente în solțiile agresive. Oțelurile sunt inerte în raport cu apa, atmosfera, în
general vapori de apă și cu procesul de fabricație a produselor lactate [21].
Page 32
În plus, echipamentele sunt supuse și presiunilor mecanice (tracțiune și compresiune), care

pot provoca coroziune intergranulară și transgranulară, așa cum se arată prin metalografiile din
figura urmatoare:
Figura nr.5.1.2 Coroziune intergranulară (A) și transgranulară(B)[21]

Un alt punct care trebuie subliniat este prezența ionilor Cd2 +datorită posibilei coroziuni asupra
șuruburilor și șaibelor confecționate din oțel acoperit cu cadmiu.
Pe baza acestor dovezi, se poate confirma faptul că materialele și echipamentele utilizate în

prelucrarea industrială a laptelui nu sunt imune procesului de coroziune și, în consecință,
contaminarea cu metale toxice poate apare în acest process.
 Analiza chimică a laptelui praf
Tabelul 5.1.3 prezintă limitele maxime de toleranță privind prezența unor metale în lapte, în
conformitate cu legislația braziliană, punându-se accent pe elementele luate în studiu. În Brazilia,
legislația în vigoare, care stabileaște toleranța maximă pentru contaminanți anorganici și aditivi
din produsele alimentare este Legea nº 585, 27/09/1998 dată de Agenția Națională de
Supraveghere a Sănătății –( ANVISA) subordonată Ministerului Sănătății [21].
Tabel nr. 5.1.3 Limita maximă tolerată a unor metale în lapte
Metal Limita maximă tolerata

(mg/L)
Arseniu 0.1
Cadmiu 1.00
Plumb 0.05
Cupru 30
Crom 0.10
Staniu 250
Nichel 5.00
Seleniu 0.05
Mercur 0.01
Page 33
Au fost luate 15 probe de la diferite firme din Brazilia care comercializau lapte praf și au fost
studiate cu ajutorul spectrometrului de absorbție atomică.
 Evaluarea probelor de lapte praf
Valorile găsite pentru plumb, nichel și cadmiu pentru toate cele 15 probe de lapte analizate au
fost sub limitele de detecție.
Valorile au fost: Cd <0.02 pg / L, Pb <0.81 pg / L și Ni <0,85 pg / L. Aceste rezultate poate

indica faptul că laptele praf introdus pe piața din Brazilia prezintă foarte puține contaminări cu
metale, în timpul procesului de producție[21].
 Concluzii
În procesul de producție a laptelui praf, este posibil să se accepte două căi de contaminare.
Prima se referă la diferite tipuri de contaminări ale laptelui crud, cum ar fi substanțe organice,
anorganice și biologice. Cea de a doua se referă exclusiv la uzură mecanică (eroziune) sau
coroziunea echipamentelor utilizate în producție. Acest lucru înseamnă că instalațiile industriale
pot fi, teoretic, surse potențiale de eliberarea de metale toxice prin reacții de oxidare, care permit
acestor metale trecea în mediu.
Cu toate că cele mai multe industrii folosesc echipamente din oțel inoxidabil, care este mai
rezistent la procesele oxidative, unele utiliză, de asemenea zinc sau șuruburi acoperite cu cadmiu,
accesorii, garnituri din materiale cu potențial toxic. Mai mult decât atât, contaminarile se poat
produce, de asemenea, în timpul procedurilor de rutină de întreținere pentru curățarea și
dezinfectarea echipamentelor și conductelor.
În probele de lapte praf analizate , conținutul acestor metale este de cel puțin zece ori mai
mic decât limitele stabilite de legislația braziliană[21].
5.1.2 Cercetare privind nivelul de metale (Cd, Pb, Cu și Fe) în laptele vacilor, produsele
lactate și ouăle găinilor din West Bank, Palestine- Deparatamentul de Biologie și Biochimie
Universitea Birzeit, P. O. Box 14, West Bank-Palestine
 Introducere
Laptele este considerat un aliment complet deoarece este o bună sursă de proteine, grăsimi,
zahar, vitamine și minerale. Întrucât, laptele și produsele lactate sunt componente importante ale
dietei oamenilor fiind consumate pe scară largă de către sugari și adulți, în special de bătrâni din
toată lumea (Buldini et al., 2002; Enb et al., 2009; Qin et al., 2009). Totuși, laptele este o sursă
ideală de macroelemente (Ca, K, P) și microelemente (Cu, Fe, Zn, Se), deși cantități mari de
metele ar putea intra în lapte și produsele lactate atingând nivele care sunt dăunătoare omului
(Qin et al., 2009). Laptele și produsele lactate pot fi contaminate cu metale grele fie prin
Page 34
produsele alimentare și apa sau prin procele de producție și ambalare (Anastasio et al., 2006;
Ayar et al., 2009). Bakircioglu et al. (2011) investigând concentrațiile de Cd, Co, Cr, Cu, Mn,
Ni, Pd, Se și Zn în probele de brânză împachetate în plastic și containăre [23].
 Materiale și metode
Un total de 160 de probe disponibile comercial de lapte de vacă ( lichid și uscat), produse lactate
( iaurt, brânză albă). Probele aparțin a 21 de firme diferite , 14 sunt locale și cele 7 rămase
aparțin unor firme străine. Colecția de probe a avut loc de două ori în 2009. Concentrațiile de Cu,
Cd, Pb si Fe au fost măsurate cu ajutorul unui spectrofotometru de absorbție atomică [23].
 Rezultate și discuții
Figura 5.1.2 prezintă concentrația

metalelor în laptele praf din 6 firme
straine. Nivelul de Cd și Fe indică o
diferență semnificativă dintre firme
oricum; nivelul de Cu și Pb au fost
asemănătoare în laptele praf din 6
firme. Imbogățirea laptelui praf cu fier
este practicată de multe companii.
Concentrațiile de plumb în laptele praf
au depășit nivelul maxim permis pentru
plumb in laptele praf și branză care a
fost de 0.2 µg/g. Oricum, concentrațiile
de Cd au fost sub nivelul maxim permis
0.5 µg/g Cd in laptele praf[23].
Concentrațiile metalelor în laptele lichid
de la 7 firme comerciale sunt rezumate
in tabelul 2. Nici o diferență
semnificativă dinte firmele laptelui
lichid au fost observate pentru Cu, Pb și
Fe. Singura diferență semnificativă a
fost observată pentru concentrația de
Cd, unde laptele lichid de la o firma
având un conținut deosebit de mare de
Cd (102.0 ng/g) față de celelalte firme.
Concentrațiile medii ale metalelor în
diferite probe de lapte lichid au fost:
8.23, 0.62, 0.20 µg/g and 35.71 ng/g for
Fe, Cu, Pb și Cd
Figura nr. 5.2.1 Nivelul de metale din probele de lapte și laptele praf a 6 firme studiate [23]
Page 35
Nivelele metalelor în laptele praf

aveau ordinea următoare:
Fe>Cu>Pb>Cd și au fost mai puțin
decat cele măsurate în laptele praf.
Oricum , concentratia medie de Pb
și Cd în lapte depășesc nivelul
maxim permis de 0.02 și 0.01 µg/g .
Concentrațiile celor patru metele in
iaurt sunt prezentate în imaginea nr.
5.2.2. Nici o diferență statistică în
concentrațiile de Cd, Pb și Fe au fost
observate pentru iaurt din toate
firmele. Diferențe semnificative au
fost observate pentru concentrația de
Cu din iaurt a firmelor I-L conținând
nivelul maxim de Cu. Potrivit
concentrației din iaurt, metalele
aveau următoarea ordine: Fe>Pb>
Cu>Cd [23].
Figura nr. 5.2.2 Nivelul de metale din iaurt [23]
 Concluzii
Concentrațiile de Cd, Pb, Cu și Fe în lapte, produse lactate și ouă consumate în West Bank au
arătat putină variabilitate între firmele. Laptele praf au fost găsite cele mai multe, în timp ce
branza albă fiind cea mai săracă. Dintre cele patru metele studiate, concentrația de Fe a fost
întotdeauna cea mai mare și concentrația de Cd cea mai mică[23].
5.1.3 Cercetare privind ioni ai metalelor grele în probele de lapte colectate de la animale
hrănite cu furaje irigate cu efluenții orașului – Departamentul de Chimie al Universității
Gomal- Dera Ismail Khan, Pakistan
 Introducere
Laptele este secreția caracteristică a glandelor mamare ale tuturor mamiferelor, care întâlnesc
nevoile nutrțtionale ale corpului mai bine decât orice alt produs alimentar. Conține proteine,
carbohidrați, grasimi, minerale și vitamine. Mai mult decât atât conține aceste elemente esențiale
în proporții destul de adecvate (Atherton, 1982). Cantitatea și calitatea laptelui depinde de
condiția sănătății animalelor. Elementele minerale anorganice necesare alimentației include
Ca, P, Fe, Cu, Mn, Mg, Na, K, Cl, I, Co și Zn (Atherton, 1982; Castle si Watkins, 1984). Totuși
multe minerale sunt denumite ca fiind esențiale pentru animalele atunci când sunt mâncate
Page 36
corect, aceleasi minerale pot fi toxice și chiar letale cand sunt mâncate în exces. Astfel,
suplimentarea cu minerale, trebuie să se facă cu mare grijă [24].
Concentrația oligoelementelor în dietă afectează calitatea laptelui deoarece nutrienții sunt

îndepărtați din sânge prin glandele mamare, transformate în lapte și secretat de uger [24].
 Materiale si metode:
Concentrația metalelor grele ca și cadmiu (Cd), crom(Cr), plumb(Pb) și nichel (Ni) a fost
determinată prin metoda de Absorbție Atomică Spectrofotometru (AOAC, 1984).
 Probele de lapte și analizele:
Probele de lapte sunt colectate de la fermele de bovine din zonele luate în studiu. Probele au
fost colectate imediat dupa mulgerea vacilor și bivolilor.
Diluare suplimentară a fost făcută cu soluție de HCI 1% și metale grele cum ar fi cadmiu
(Cd), crom (Cr), plumb (Pb) și concentrări de nichel (Ni) în probele preparate au fost determinate
prin utilizarea metodei de Absorbție Atomică Spectrofotometru model Varian SpectraAA 250
plus .
 Rezultate si discutii:.
Cadmiu (Cd2+)
Cadmiul este extrem de toxic și a fost implicat în unele cazuri de otrăvire prin alimente. Cantități
infime de cadmiu sunt suspectate a fi responsabile pentru schimbări adverse în arterele rinichilor
oamenilor (APhA, 1995) [24].
Crom(Cr3+)
În laptele colectat din zone poluate , concentrație de Cr era de aproximativ 0.29ppm ,comparată
cu(0.10ppm) cel obținut de la zonele nepoluate (tabelul 1). Într-un studiu similar nivelul ridicat
de crom a fost de asemenea observat în probele de lapte recoltat din zonele orașlui unde efluenții
erau utilizați pentru creșterea furajelor (Khattak et al, 2004) [24].
Plumb(Pb2+)
Concentrația de plumb din probele de lapte din zonele poluate era de cinci ori (0.11 ppm) mai
mare comparativ cu zona nepoluata (0.02 pmm). Nivel similar ridicat de plumb a fost raportat de
către Dwivedi și Swarup (1995) în studiile lor asupra laptelui colectat din zonele urbane din
India. Valorile raportate au fost mult sub valorile admise citate de Hough (2003) și Lokeshwari
și Chandrappa (2006) de 0,02 ppm în lapte. Mediul înconjurător a jucat un rol vital în nivelul
ridicat de furaje care au determint în cele din urmă concentrația de Pb în lapte. (Khattak et al,
2004; Tripathi 1999; Ayyadurai1998) [24].
Page 37
Nichel(Ni2+)
Probe de lapte recoltate din zonele poluate au de trei ori (0,11 ppm) concentrație mai mare
de nichel, comparativ cu zona nepoluată (0.04), care reflectă poluarea cu nichel (tabelul 1), în
mediul zonei de studiu. Underwood (1977) au raportat valori mai mici în laptele colectat din
zonele nepoluate decât valorile detectate de Ni în acest studiu. Mai mult, au fost investigate că
valorile detectate au fost mai mici decât limitele superioare raportate de Walstra și Roberto
(1984) și Khattak et al (2004) [24].
Tabel nr. 1 Concentrația de ioni ai metalelor grele (ppm) din laptele colectat din zone poluate și
nepoluate
Metale grel Zona poluată Zona nepoluată
Cadmiu 0.06 0.02

Crom 0.29 0.10
Plumb 0.11 0.02
Nichel 0.11 0.04
5.2 Spectroscopia de masă cu plasmă cuplată indusctiv (ICP- MS)

ICP-MS este un tip de spectrometrie de masă, extrem de sensibilă prin care se poate
masura o gamă larga de metale si unele nemetale, la concentratii foarte mici, la nivel de 1-10
parti per trilion (ppt). Spre deosebire de spectrometria de absorbție atomica (AAS), ICP-MS, are
capacitatea de a detecta toate elementele simultan.Metoda ICP-MS se bazează pe combinarea
plasmei cuplate inductiv, ca metoda de ionizare, cu spectrometria de masă, ca metodă de
separare și detectțe a ionilor. Întrucât în multe cazuri este nevoie să se determine nu numai
cantitatea totală dintr-un anumit element, ci și forma chimică a acestuia, întrucât aceasta are un
impact semnificativ asupra biodisponibilității, mobilității și toxicității acelui element [14].
Avantaje dezavantaje
-metoda este folosită pentru detectarea unei -preţul ridicat al echipamentelor şi a
game foarte largi de elemente ; consumabilelor;
-din cauza timpilor relativ mici în care are loc - în cazul analizelor unui singur element se
contactul dintre materialele metalice şi impune folosirea metodei GFAAS, care
produsele alimentare pe liniile de procesare, prezintă limite de detecţie relativ
gradul de migrare al metalelor grele în asemănătoare;
alimente este mic [St,14]; -un alt dezavantaj al metodei este acela al
-capacitatea de a măsura Hg la nivel de mg/l; interferenţelor ce se produc între matricea
Page 38
-posibilitatea de a analiza probe solide prin probei şi ioni, interferenţă datorată

evaporare laser; concentraţiei mari a matric [St, 14];
-prin metoda ICP-MS pot fi detectate toate - cost ridicat al elementelor de uzură (conul de
elementele, mai puţin C, N, O, P, S, K şi Cl; nichel și platină).
-metoda necesită cantităţi mici de probă
(<10ml).
5.2.1 Cercetare -Utilizarea spectrometriei de masă cu plasmă cuplată inductiv (ICP-

MS) pentru-Determinarea elementelor toxice și esențiale în diferite tipuri de probe de
produse alimentare- Universitatea Babeș-Bolyai, 400292 Cluj-Napoca, România
 Aparatură – Toate analizele au fost realizate cu un spectrometru de masă cu plasmă

cuplată inductiv.
 Rezultate și discuții
Conținutul de metale determinate (Ca, Cd, Pb, Zn, Cu, Zn, Hg) din produse lactate analizate
sunt prezentate în tabelul 1. Linearitatea curbei de calibrare a fost considerată acceptabilă (R>
0,998). Valorile limită de detecție a elementelor în mg/kg analizate cu ICP-MS s-au dovedit a fi
de : 0,0005 pentru Pb, 0,003 Cd, 0,005 As, 0,006 Cu, 0,003 Zn și Sn, iar pentru Hg 0,02.
Deviația standard obținută a fost în intervalul 1.2-3.5 μg/l [26].
Tabel nr 1 Concentrația metalelor toxice din produse lactate
Produse Concentrația metalelor [mg/kg]

As Cd Pb Zn Cu Sn Hg
Lapte <0,001 0.002 0,006 3.610 0,056 <0,001 0,010
Cottage <0,001 0.006 0,083 12.060 0,475 <0,001 0,004
cheese
Brânză <0,001 0,009 0,252 27.046 0,633 <0,001 <0,001
Reglementările naționale și internaționale privind calitatea produselor alimentare au

redus nivelurile maxime admise de metalele toxice din alimentația umană prin urmare, un aspect
tot mai important al calității produselor alimentare ar trebui să fie controlul urmelor
concentrațiilor de metale din produsele alimentare[26].
În Tabelul 2 sunt prezentate concentrația limită a metalelor grele admise în produsele

alimentare, amintim că plumbul și cadmiu sunt printre cele mai abundente metale, acestea fiind
și deosebit de toxice. Plumbul este un metal toxic detectabil practic în toate fazele de mediu
inert și în toate sistemele biologice, deoarece la expuneri mari este toxic pentru cele mai multe
lucruri vii.
Page 39
Tabel nr. 2 Concentrația limită a metalelor grele din produsele lactate
Produse Concentrația metalelor [mg/kg]

As Cd Pb Zn Cu Sn Hg
Lapte 0,10 0,01 0,10 5,00 0,50 - 0,01
Cottage 0,15 0.05 0,50 55,00 2,50 - 0,05
cheese
Brânză 0,15 0,01 0,50 25.00 2,50 - 0,05
Datorită proprietăților sale de a nu coroda, Cd este utilizat în electroplacare sau galvanizare.

Aportul zilnică totală de cadmiu din hrană, apă, aer din America de Nord și Europa variază
considerabil. Cu toate acestea, sunt estimate la aproximativ 60 pg de cadmiu și 214 pg plumb.
Cuprul este un element esențial pentru viața noastră, dar în doze mari poate provoca anemie,
deteriorarea ficatului , rinichilor , a stomacului și iritarea intestinelor. Necesarul zilnic de Cu
pentru adulți este de 3 mg. Produsele alimentare au un conținut scăzut în Cu, cu excepția cafelei
și a piperului.
Mercurul cauzează daune la nivel sistemului nervos central, determinînd modificări psihologice
iar la copii determină modificări de dezvoltare. Excesul de Zn nu prea este întâlnit, proba de
brânză prezintă o concentrație mai mare decăt limita admisă. Aceste constatări sugerează faptul
că unele contaminari au avut loc în timpul producției de lapte și/ sau de fabricare a brânzei, în
funcție de echipamentul folosit [26].
 Concluzii
În această lucrare, după evaluarea mai multor parametri statistici și a corectitudinii metodei
utilizate ICP-MS s-a constat că concentrațiile de Ca, Pb și Sn au fost sub limitele admise pentru
toate probele studiate. Concentrația de Cd, Cu și Hg sunt peste limita admisă. Urmelor de
metalepot ajunge în alimente din mai multe surse: sol, produse chimice utilizate în agricultură ca
îngrășăminte, apă utilizată în prelucrarea produselor alimentare sau de gatit, echipamente,
containere și ustensile folosite pentru procesarea alimentelor și ambalarea lor [26].
5.3 Spectroscopia diversivă de raze X-EDX
Spectroscopia de raze X prin disperie de energie (EDX) este o tehnică analitică folosită
pentru analiza elementară sau caracterizarea chimică a unei probe şi constă în investigarea probei
prin intermediul analizei razelor X emise de către materie în urma bombardamentului cu
particule încărcate ca urmare a interacţiei dintre radiaţia electromagnetică şi materie.
Page 40
Cu menţiunea că spectrometria de raze X prin disperie de energie (EDX) poate determina

numai elemente cu număr atomic mai mare de 5, tehnica este versatilă şi permite obţinerea de
informaţii privind:
• Legătura dintre compoziţia elementară şi o caracteristică morfologică particulară
• Distribuţia generală a ionilor şi a elementelor în celulele plantelor şi animalelor
• Localizarea unor ioni cu funcţie fiziologică cunoscută, etc [Fl, 09].
5.4 Microscopia electronică cu scanare SEM:

Microscopia cu electroni poate fi împărțită în două mari categorii de transmisie- în cazul
specimenelor aproape bidimensionale (cu grosimi mai mici sau comparabile cu drumul liber
mediu al electronilor accelerați-zeci de nm) sau de investigare a suprafeței în cazul celor
tridimensionale ( când dimensiunile depășesc drumul liber mediu pe toate axele [15].
Exemple de imagini SEM pentru diferite materiale:
Figura nr.5.4.1 Imaginile SECM pentru: (a) Ti30Ta și (b) Ti20Mo polarizate la -0.6 V în soluție
de 0.1 M NaC [Ma, 14]
Page 41
Figura nr.5.4.2 Imaginile SEM pentru aliajele oxidate la 500 oC:(a) Zr5Ti și (b) Zr25Ti în secțiune
transversală [Ma, 14]
avantaje dezavantaje
-față de alte microscoape adâncimea de câmp -nu pot fi analizate probe ne-conductoare;
este mult mai bună pentru același grad de - necesită probe de dimensiuni mici(mm-cm);
mărire din cauza fasciculului de electroni - limitarea analizelor numai la suprafaţa
foarte îngust; probelor.
- ordine de mărire de până la1000000x;
-rezoluţii foarte bune a imaginilor
tridimensionale;
-furnizând informaţii complete privind
topografia, morfologia şi distribuţia elementală
pentru o varietate mare de probe din industria
alimentară;
5.5.Încercarea la coroziune în ceața salină
Sisteme cu camera de pulverizare salină pentru testare coroziunii:

Sarea este un compus universal, există peste tot în atmosferă, în ocean, în apele fluviale, lacuri și
în sol. Camera de ceață salină este sistemul de testare a coroziunii cu sare neutră adaptat încă din
anul 1914 pentru testare și evaluare a rezistenței diferitelor materiale și acoperiri de suprafețe
Această metodă de testare necesită în general stabilirea anumitor condiții:
 soluție salină de 5% este pulverizată cu ajutorul unui compresor de aer în interiorul

incintei de testare creând o atmosferă numită ceață salină iar mostrele sunt alocate sub
pulverizator.
Page 42
 Ceața salină creată se depune pe suprafața probelor supuse testării pe o rată de 1.0 la
2.0ml/80cm²/oră, iar valoarea pH-ului va fi neutră și controlată între pH 6.5 și pH 7.2
 Procesul de pulverizare este continuu de-a lungul duratei testului, iar durata de testare
variază în funcție de materialul probei de testare și a metodelor de standardizare în aplicație. În
general durata unui test este de 24 ore sau multiplele de 24 ore.
 În general dacă nu se specifică parametrii de testare, temperatura interioară trebuie sa
fie controlată la +35°C și umiditatea limitată între 95% și 100%RH. Aceste condiții trebuie
menținute de-a lungul duratei testului.
Alți parametri sunt de asemenea controlați: cum ar fi puritatea de sare și de apa folosită în
prepararea soluției saline, poziția și orientarea probelor testate în interiorul camerei, astfel încât
putem controla toate variabilele la limita când rezistența coroziunii probei testate poate fi
modificată [20].
Figura nr 5.5.1 Rezultatele testului de ceață de salină pentru probele Zn–TiO2+CeO2 și Zn–TiO2·CeO2
5.6 Criterii de bază în protecția anticorozivă
Protecția anticorozivă reprezintă totalitatea măsurilor care se iau pentru a proteja

suprafața materialelor de acțiunea mediului coroziv. Principalele măsuri pentru a asigura o
protecție anticorozivă eficientă sunt:
•alegerea corectă a materialelor utilizate în constructia de aparate și utilaje industriale, din punct
de vedere al rezistenței la coroziune;
Page 43
•evitarea punerii în contact a unui metal cu un alt metal mai electronegativ decât el, de exemplu
aluminiu alături de aliajele cuprului sau oțelurilor aliate, bronz în contact cu oțelul etc.
•evitarea punerii în contact a metalelor ecruisate cu metalele recoapte sau turnate, deoarece din
cauza diferenței de potențial electrochimic dintre ele, în prezenta unui electrolit corespunzător,
primele se corodeaza;
• prelucrarea mai îngrijită a suprafeței metalului, deoarece adânciturile, zgârieturile favorizează

și accelerează coroziunea,
•proiectarea corespunzătoare a instalatiilor și dispoziztivelor,
•modificarea caracteristicilor mediului prin utilizarea inhibitorilor de coroziune,
•protectia anticorozivă prin acoperiri metalice,
•protecția anticorozivă prin acoperiri nemetalice [16].
5.7 Metode anticorozive a materialelor metalice
Cămășuirea este un process metalurgic de legare a straturilor ale acelorlași sau diferite
metale. Combinația rezultată, care de multe ori se realizează la prețuri mici, poate avea
proprietătiî de duritate, conductivitate și rezistență împotriva coroziunii care nu pot fi întalnite
într-un metal pur. Un exemplu de metal de acest gen este asa-numitul aur suflat, care are un
nucleu de alamă sau oțel acoperit de un strat de aur la suprafață. Componentele cămășuite ale
unui avion pot avea un strat gros de aliaj de aluminiu dur în interior și apoi straturi subțiri de foi
de aluminiu pur care este rezistent la coroziune. Straturile diferite de metal sunt de obicei
încălzite și rulate una peste alta. Alte metode de cămășuire include sudarea sau turnarea
metalului topit în jurul nucleului întărit. înafară de foi și dungi, metalele cămășuite sunt produse
și sub forma de fire, bari și tuburi [18].
Electrometalizarea (placarea metalelor) este un process electrochimic de depozitare a

unui strat subtire de metal pe un alt element, de obicei de origine metalică și acesta. Obiectele
sunt electrometalizate pentru a preveni coroziunea, pentru a obține o suprafața dură sau o finisare
atractivă, pentru purificarea metalelor sau pentru separarea metalelor pentru analiză cantitativă.
Cadmiul, cromul, cuprul, aurul, nickelul, argintul și cositorul sunt metalele cele mai des folosite
în electrometalizare[18].
Galvanizarea este procesul de acoperire a unui metal, cum ar fi fierul sau oțelul, cu un
strat subțire de zinc pentru al proteja de acțiunea coroziunii. Zincul este intrebuințat cu mai multă
ușurință decat alte metale de protecție cum ar fi cositorul, cromul, nickelul sau aluminiul. Stratul
de zinc protejeaza metalul chiar și în locurile unde s-au format fisuri sau mici găuri pe inveliș,
Page 44
pentru ca oxigenul reacționează mai mult cu zincul decât cu metalul care trebuie protejat. Cea
mai întrebuințată metodă de galvanizare este procesul de înmuiere la cald. Fierul sau alt element
pe baza de metal este cufundat în acid pentru curățarea de praf, mizerii sau grăsimi. Apoi este
spalat și înmuiat în zinc topit. în alt proces galvanic, obiectul metallic este acoperit cu praf de
zinc și încălzit într-un spațiu îngust la o temperatură ce variază între 300 și 420 grade Celsius.
Alte metode de galvanizare includ depunerea electrolitică a zincului pe metal sau aplicarea
zincului topit cu ajutorul unui pulverizator [18].
CONCLUZII:
Materialele utilizate în industria alimentarăpentru construcția utilajelor si a

echipamentelor sunt in general oțelurile inoxidabile austenitice, deoarece prezintă un strat de
pasivizare cu oxid de crom care ii conferă o bună rezistență la corziune în medii oxidante. Din
cercetările prezentate în această lucrare, realizăm că otelurile inoxidabile nu eleimină procesul de
corziune.
Coroziunea este prezentă la utilajele din industria alimentară realizate din oțel, în
consecință contaminarea cu metale toxice poate aparea în orice proces de fabricare. Potrivit
studiilor cele mai periculoase metale grele care pot ajunge în alimentele pe care le consumăm
sunt plumbul și cadmiu. Concentrația mazimă care ar trebuie să se gasească în produsele lactate
cum ar fi : lapte- Pb 0,10 și Cd 0,01 , în brânză - Pb 0,50 iar Cd 0,01 etc.
Cantități infime de Cd sunt suspectate a fi responsabile pentru schimbări adverse în

arterele rinichilor. Alte metale care ajung în alimente și ne pot afecta sunt cuprul care în doze
mari poate provoca anemie, deterioararea ficatului și a rinichilor, mercurul care determină
modificări ale sistemului nervos central , se mai poate găsi și Fe, Zn, As etc.
Unele metale mai pot ajunge în alimente din mai multe surse: sol, produse chimice
utilizate în agricultură ca îngrășăminte, apă utilizată în prelucrarea produselor alimentare sau de
gătit, echipamente, containere și ustensile folosite pentru procesarea alimentelor și ambalarea lor.
Page 45
BIBLIOGRAFIE
[Fl, 09] Carmen Lavinia Gavrilă- Florescu Teză de doctorat Contribuția la obținerea de
nanostructuri prin piroliza laser din fază gazoasă și caracterizarea lor, Universitatea din
Bucuresti, București 2009.
[Ga, 01] Lucian Gavrila Operatii unitare in industria alimentara si biotehnologii Universitatea
Bacau, 2001.
[Ma, 14] Daniel Mareci Raport științific sintetic Predicții de coroziune pentru biomaterialele de
titan cu suprafeșe neomogene micro și nanostructurale rețele neuronale, Universitatea tehnică
Gheorghe Asachi din Iași, 2014
[Ro, 14] Cristina Roșu Știința și ingineria materialelor ( suport de curs) Universitatea Babeș-
Bolyai Cluj Napoca, 2014
[St, 14] dr. ing. Stroe Silviu. Materiale și echipamente din industria alimentară, (suport curs
2014)
 Surse electronice
[1] http://www.ms.ro/documente/136_361_32004R1935.pdf
[2] http://www.inoxgalati.ro/tipuri-de-otel-inoxidabil.html
[3] http://www.directline.ro/pdf/oteluri.pdf
[4] http://riscurizero.ro/sites/riscurizero.ro/files/Harta%20riscuri%20lapte.pdf
[5] http://documents.tips/documents/smantanirea-laptelui-prin-smantanire-se-intelege-p.html
[6] https://alili2001.files.wordpress.com/2014/12/m09_chimfiz.pdf
[7]http://enviro.ubbcluj.ro/studenti/cursuri%20suport/Stiinta%20si%20ingineria%20materialelor
%20-%20suport%20curs.pdf
[8] https://www.wou.edu/las/physci/ch412/pourbaix.htm
[9] http://www.creeaza.com/referate/chimie/Coroziunea-protectia-metalelor845.php
[10] http://zeus.east.utcluj.ro/~hvermesan/doctorat/cap1-3.html
[11] http://www.referatele.com/diverse/FENOMENE-DE-TRANSFER111.php
[12] https://ro.scribd.com/doc/56467574/Spectrometria-de-Absorbtie-Atomica
[13] http://lori.academicdirect.org/works/?f=205
Page 46
[14] http://www.ivb.ro/biologie/radio/icp-ms.pdf
[15 ]http://www.mdeo.eu/mdeo/AD/docs/sem-19-11-2010.pdf
[16] https://ro.scribd.com/doc/95852116/Coroziune-Master
[17] http://www.creeaza.com/referate/chimie/Coroziune-prin-autoclavizare551.php
[18]http://www.scritub.com/stiinta/chimie/Coroziunea-si-protectia-antico24861.php
[19]https://www.google.ro/search?hl=ro&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1366&bih=6
43&q=Portiunea+catodica+a+unei+curbe+clasice+potentiodinamice
[20] http://www.multilab.ro/ceata_salina/cabinete_testare%20corodare.html
[21] http://cirworld.org/journals/index.php/jac/article/viewFile/3978/pdf_164
[22]http://www.ukessays.com/essays/engineering/stainless-steels-were-invented-by-krupp-stahl-
engineering-essay.php
[23]http://www.ifrj.upm.edu.my/19%20(03)%202012/(41)%20IFRJ%2019%20(03)%202012%2
0Saileh.pdf
[24] http://www.gjournals.org/GJPS/GJPS%20PDF/2012/April/Farid%20and%20Baloch.pdf
[25] http://www.ukessays.com/essays/engineering/stainless-steels-were-invented-by-krupp-stahl-
engineering-essay.php
[26]https://www.researchgate.net/publication/258569297_The_Use_Of_Inductively_Coupled_Pl
asma_Mass_Spectrometry_ICP-
MS_For_The_Determination_Of_Toxic_And_Essential_Elements_In_Different_Types_Of_Foo
d_Samples
Page 47

Norme Europene

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Norme Europene

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA ŞTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA

FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ

MATERIALE PENTRU ECHIPAMENTE DIN INDUSTRIA

TEMĂ: Studierea problematicii globale privind influența materialelor

Materialele pot fi caracterizate prin structură (modul de alcătuire din particule,

Materialele folosite în construcţia şi exploatarea utilajelor tehnologice sunt în general

În industria alimentară un criteriu important este comportarea materialelor în contact cu

Materialele din industria alimentară trebuie să prezinte o stabilitate chimică deosebită

Oțelurile inoxidabile au fost inventate de Krupp Stahl în 1912 și Richard J. Choulet în

IDENTIFICAREA PRINCIPALELOR TIPURI DE MATERIALE DIN

HG 1146/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea în muncă de

Directiva 89/109/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislaţiilor statelor

Materialele care intră în contact cu alimentele, să nu transfere substanțe care întră în

1.2 Principalele materiale utilizate in industria laptelui la realizare utilajelor

Notiunea de “material”este des întâlnită în domeniul știintelor inginerești și are următorul

Ingineria materialelor studiază relația dintre structura materialului și “cei 3 P” –

Materiale metalice bronzuri

Figura 1.1 Clasificarea materialelor folosite pentru construcția de utilaje

Microstructura materialelor se defineste ca descrierea microscopică a fiecarui constituent

Există trei clase de oțeluri inoxidabile:

Mărcile de materiale inoxidabile sunt simbolizate, conform standardelor naţionale, în

Tabel nr. 1.1 Mărcile materialelor conform standardelor naționale

FERITO- 1.4021; 1.4034

FERITO- 1.4362; 1.4460; 1.4462

AUSTENITICE 1.4301; 1.4303; 1.4305; 1.4306; 1.4311; 1.4315; 1.4541; 1.4550

1.3 Aplicabilitatea oțelurilor inoxidabile în industria alimentară și cea a lactatelor

În figura de mai jos este prezentată o clasificare a materialelor care se folosesc la

Specificare C Si Mn Cr Mo Ni Duritate Rm Proprietăți și

Procesul tehnologic de fabricare a laptelui de consum trebuie să asigure obținerea

Figura nr.1.2. Schema tehnologică de obținere a smântânii

Separarea urmărește divizarea amestecului în două faze cu densități apropiate. În figura

Figura nr.1.3 Principiul de funcționare a unui separator centrifugal de lapte

Componentele separatorului care

Tabel nr 1.1 Compoziția chimică a oțelurilor austenitice

Specificare C Si Mn Cr Mo Ni Duritate Rm Proprietăți și

Caracteristici fizice AISI 304

Temperatura T C 100 200 300 400 500

Materialele utilizate în industria lactatelor sunt oțelurile inoxidabile austetinice deoarece

Tratamentul mecanic prealabil al laptelui destinat pentru smântânire- influențează

Montarea corectă a separatorului, uniformitatea spațiilor dintre talere și echilibrarea

Tabel nr. 2.1 Condiții de procesare

Medii alimentare Condiții de procesare

3.1 Legile lui Fick (legile difuziei)

Difuzia staţionară. Legea I a lui Fick.

Figura 3.1 Legea I a lui Fick

Forţa difuzivă este un gradient al potenţialului chimic şi apare în mişcarea de difuzie a

de unde rezultă că:

Luând în considerare modul de exprimare al potenţialului chimic în soluţii ideale (μi=μi0+RT

Difuzia nestaţionară. A doua lege a lui Fick

Figura 3.2 Legea a II a a lui Fick

Valoarea netă a fluxului ce iese din elementul de volum dx va fi:

3.2 Migrarea ionilor metalici din oțel în mediul alimentar

Figura 3.3 Diagrama Pourbaix a sistemului Fe-H2O pentru [Fe2+]=10mol/l și t=250C[8]

Suprafaţa diagramei este împărţită astfel:

3.3 Procesul de coroziune a materialelor

Figura 3.3.1 Stratul dublu electric [7]

Energetic, tendița metalelor

Figura 3.3.2 Reprezentarea unui sistem de coroziune [10].

3.4 Mecanismul formării peliculelor în timpul coroziunii

Zonă de creștere a Zonă de creștere a

metal Mediu metal

Figura 3.4.1 Mecanismul formării peliculei de oxizi [9]

Teoria ionoelectronică a creșterii peliculelor de coroziune arată ca această creștere a

3.5 Coroziunea oțelurilor inoxidabile