Tema: „Marii navigatori”

Fernando Magellan

Fernando Magellan a fost un navigator și explorator portughez din epoca Marilor

Descoperiri.
Portughezul Fernando Magellan (1480-1521) participase la expedițiile din Africa de Nord,
India de Est și peninsula Malacca. Propuse regelui său organizarea unei expediții care să ajungă în
insulele Moluce – principala sursă de bogății a portughezilor, urmând o rută vestică, transatlantică.
Propunerea fiindu-i respinsă, Magellan părăsi țara în 1517, plecă la Sivilla, unde reuși să convingă
Consiliul pentru Indii că, navigând spre vest, se poate ajunge la faimoasele „insule ale
mirodeniilor”; care de fapt ar trebui să aparțină Spaniei – argumenta el, întrucât se află în zona
apuseană, cea care prin tratatul din Tordesillas fusese atribuită Spaniei. Regele încuviință
echiparea pe contul statului a cinci corăbii și asigurarea celor aproximativ 265 de oameni cu
provizii de doi ani.
În septembrie 1519, trecând prin arhipelagul Azore escadra s-a îndreptat spre coasta estică
a Braziliei. După nava-amiral, celelalte patru erau comandate fiecare de către un căpitan spaniol.
În aprilie 1520, trei dintre corăbiile rebele îndreaptă tunurile contra navei-amiral. Calm, hotărât,
neînduplecat până la cruzime, Magellan, sprijinit de partizanii săi, ordonă să fie pedepsiți: primul
căpitan este înjunghiat, al doilea decapitat, iar al treilea debarcat și abandonat pe o coastă pustie.
O lună și jumătate mai târziu, una din corăbii se sfărâmă de stânci, dar echipajul se salvează.
Escadra continuă explorarea coastei atlantice a Americii de Sud pe o distanță de 4000 km,
descoperind o serie de golfuri de pe coasta regiunii pe care exploratorul o va numi Patagonia.
Ofițerii de pe unul din vase s-au răsculat, l-au pus în lanțuri pe căpitanul lor și s-au întors în Spania,
unde l-au acuzat pe Magellan de trădare. Magellan, care nu știa de fuga acestei corăbii, a continuat
să navigheze spre sud, de-a lungul Țării de Foc, intrând într-o strâmtoare care apoi îi va purta
numele – lungă de aproape 600 km și îngustă de 20-30 km; din care, la 20 noiembrie 1520, cele
trei corăbii ieșiră în largul oceanului pe care, fiindcă în acea zi era o vreme foarte liniștită – l-a
numit „Pacific”.
În acest ocean escadra a străbătut peste 17 000 km. Mai întâi printre insulele Microneziei
și Polineziei de Sud. După descoperirea insulelor Mariane, Magellan a debarcat pe una dintre
insulele care mai târziu vor fi numite Filipine. A urmat descoperirea mai multor insule ale acestui
arhipelag. Numeroși băștinași din aceste insule au fost și botezați, după cum afirmă Pigafetta. Dar
amestecându-se ca „protector” al indigenilor creștinați în conflictele dintre localnici, într-o noapte
Magellan, care cu 60 de oameni ai săi debarcase pe insulă, a fost ucis în încăierare, împreună cu
opt spanioli din echipaj.
Pe cele trei corăbii rămăseseră numai 115 oameni, cei mai mulți bolnavi de scorbut; una
din nave, grav avariată, a fost abandonată. Rămăseseră două: „Trinidad”, fosta navă-amiral și
„Victoria”, al cărei comandant a fost ales Juan Elcano. În octombrie 1522 „Trinidad” s-a întors cu
numai 23 de oameni în insulele Moluce. Oamenii au fost predați guvernatorului portughez din
Malaca, Albuquerque. Patru ani mai târziu, din întregul echipaj de pe „Trinidad” s-au reîntors în
Spania doar patru supraviețuitori.
Ocolind Capul Bunei Speranțe, nava „Victoria” a ancorat în apele Guadalquivirului la 6
septembrie 1522. După trei ani de la plecare încheiase prima călătorie în jurul lumii. Din cele cinci
corăbii ale expediției lui Magellan s-a întors una singură, cu numai 18 oameni. Guvernul spaniol
a obținut „dreptul primei descoperiri” asupra insulelor Mariane și Filipine, formulând și pretenții
asupra insulelor Moluce.
Dar istoria expediției lui Magellan nu s-a terminat aici.
Pigafetta a fost numit cavaler al Ordinului de Rodos; raportul său autentic însă asupra
expediției a dispărut din arhive. La fel ca toate scrisorile autografe ale lui Magellan.
Magellan a încheiat seria marilor descoperitori din secolul al XVI-lea. După care, erei
descoperitorilor îi va urma era, lipsită de glorie.
În concluzie, pot spune, că în timpul trecerii peste ocean, Magellan a elaborat un sistem de
semnalizare atât de bun, incât nici o corabie din flota sa nu s-a rătăcit. Expedițiile lui Magellan au
dovedit sfericitatea planetei și circumnavigabilitatea. Au fost descoperite noi țări și popoare, au
fost acumulate cunoștințe în botanică, zoologie, medicină, istorie, lingvistică, religie și obiceiuri.