Sunteți pe pagina 1din 7

William Shakespeare este fără îndoială cel mai mare scriitor şi poet englez.

Piesele şi poeziile lui ascund o bogătie inegalabilă, în care fiecare generaţie descoperă un
mesaj nou.
Cariera de scriitor a lui Shakespeare a fost de aproximativ 20
de ani, din 1592 până la 1612. In această perioadă au domnit regina
Elizabeta I (1558-1603) si Iacob I (1603-1625). Opera lui Shakespeare
cuprinde doua poeme epice, un ciclu de sonete (poezii cu rimă si
forma fixă, iambică, având 14 rânduri) si 37 piese de teatru.
William Shakespeare a fost botezat in biserica parohiei din Stratford-
upon-Avon, din Warwickshire în data de 26 aprilie 1564, şi s-a nascut
probabil cu câteva zile înainte. Tatăl, John Shakespeare, era un meşter
înstărit, şi la putin timp dupa naşterea lui William, a devenit primarul oraşului. Situaţia
materială a familiei s-a înrăutaţit in jurul anului 1576, si probabil din această cauză
talentatul William nu a tost trimis la universitate. Din analiza manuscriselor s-a ajuns la
concluzia ca totuşi a beneficiat de o educatie foarte buna în şcoala secundară de la
Stratford. În 1582, la vârsta de 18 ani, Shakespeare a luat-o de nevastă pe Anne
Hathaway, o femeie cu opt ani mai în vârsta, care în acea vreme astepta deja copilul lor.
Soţii Shakespeare au avut doua fetiţe, Susanna şi Judith, şi un baiat, Hamnet, care a murit
la vârsta de unsprezece ani. Actor si dramaturg Shakespeare s-a facut cunoscut în Londra
prin trilogia dramatică despre Henric al VI-lea, în anul 1592.

Un dramaturg invidios contemporan cu Shakespeare, Robert Greene l-a intitulat


într-un pamflet "un cioroi parvenit". Greene l-a batjocorit pe Shakespeare deoarece acesta
nu avea studii superioare, şi aceasta a contribuit la faptul că în generaţiile urmatoare unii
l-au considerat "copilul inspirat al naturii" iar alţii au banuit că este un fals, presupunând
că a fost doar "numele" folosit de un creator eminent, ca Francis Bacon, care scria piese
de treatru in timpul liber. Din cauza unei epidemii in 1593-1594, în Londra s-au închis
toate teatrele si Shakespeare a putut să se concentreze asupra poeziei, sub patronajul
prietenului sau, Contele de Southampton. Odată cu încetarea epidemiei, Shakespeare s-a

1
alăturat unui nou teatru (Lord Chamberlain's Men) ca actor si dramaturg. În urmatorii ani
scrie mai ales comedii si piese istorice, dar şi renumita tragedie Romeo si Julieta ce
datează din jurul anului 1595. Multe dintre
operele sale de început – Chinurile zadarnice ale
dragostei sau Visul unei nopţi de vară- s-au
remarcat prin stilul proaspăt, tânar, aproape
muzical, accentuat de folosirea masivă a
rimei.Neguţătorul din Veneţia însă, deschide
drumul către comediile sobre, pe care avea să le
scrie câţiva ani mai târziu Cam la această vreme, Shakespeare terminase doua piese
despre Henric al VI-lea, în care apare una din marile lui creaţii comice,Falstaff cel gras şi
viclean.
Se spune că aventurile lui nefericite o amuzau într-un mod deosebit pe regina
Elisabeta, acesta cerându-i continuarea lor, comandă ce a fost onorata foarte repede de
scriitor, prin’’Nevestele vesele din Windsor’’. În anul 1599, cand teatrul Lord
Chamberlain's Men s-a mutat pe partea opusă a Tamisei, în teatrul Globe, Shakespeare a
cumparat o zecime din acesta. Cert este că acţiunile dintr-un teatru
cu succes, reprezentau un venit mult mai însemnat decât meseria de
scriitor, deoarece pentru o piesă de teatru primea doar şase lire. In
1603 a murit Elizabeta I, succesorul ei fiind regele Iacob I.
Trupa de teatru a lui Shakespeare era in graţiile familiei regale, şi-a
schimbat numele in King's Men (Oamenii Regelui), şi a jucat
deseori la curtea regală.Dramaturgul strânsese o avere respectabilă şi cumpărase o moşie
în oraşul natal. Cu toate acestea, piesele cele mai filozofice, mişcatoare, operele cele mai
izbutite au fost create în aceasta perioada: Hamlet, Othello, Antoniu si Cleopatra, Regele
Lear şi Macbeth. Acestea reflectă o atitudine sobră, care arată cruzimile lumii într-o
manieră atât de dezolantă încat pare că şi autorul trecea printr-o oarecare criză. Din 1610,
Shakespeare a trait retras si bogat in Stratford, dar a mai tinut legatura cu teatrul londonez
timp de cativa ani. A murit in 23 aprilie l6l6 - probabil in ziua cand implinea 52 de ani.

2
Romeo si Julieta, probabil cea mai cunoscută poveste de dragoste din istoria
lumii, scrisă în 1594 este o tragedie in
cinci acte, care are la baza o poveste
reală, petrecută în secolul al XIV-lea.
Cele doua familii importante
ale Veronei erau Capulet si Montague.
Neînţelegerile dintre cele doua familii
erau atât de mari şi durau de atât de
mult timp, încât nu era posibil ca un
servitor al casei Capulet să se întâlnească cu un servitor al casei Montague, fară ca ea sa
nu isce o cearta.
Tânărul Romeo în primele acte ale operei se amăgeste crezând că iubirea sa
pentru Rosalinda este una vrednică însa odată cu întalirea cu Julieta, întreaga sa existentă
este tulburată şi dată peste cap. Prezenţa acestei frumoase domnişoare din familia Capulet
schimba sensul vieţii tânărului Romeo, care până la acel moment trăia numai pentru
zâmbetele rare ale domnişoarei Rosalinda, care de altfel nu cunoştea in profunzime
sentimentele sincere şi admiraţia ce ii era purtată de tânărul Montague. Cei doi
protagonişti ai idilei se intâlnesc la balul anual dat de domnul Capulet, unde Romeo se
află cu scopul de a fura măcar o privire de la tânăra Rosalinda, care, însă se bucură de
prezenta altor tineri ce o curtau. Romeo nu îşi dă frâu liber sentimentelor preferând să se
mulţumească cu o privire, sau un zâmbet iar uneori nici atât.
Intriga acestei tragedii o constituie
primul act, în care batrânul lord Capulet
a organizat un dineu fastuos la care a
invitat multe doamne frumoase şi
numeroşi nobili. La această petrecere
toţi erau bineveniti în afară de cei din
familia Montague. Cu toate acestea
,Romeo, fiul batrânului lord Montague merge mascat la petrecere pentru a o vedea
pe Rosalinda, femeia pe care o iubea. Ajuns la dineu, Romeo observă o femeie

3
superbă de care se îndrăgosteşte pe loc. Tot în acea seară si Julieta se îndrăgosteşte
de Romeo, cu toate ca cei doi nu îşi cunosc identitatea, urmând ca doar mai tarziu
sa afle căror familii aparţin.
La începutul piesei, Romeo suferă din cauza
Rosalindei, care nu îi impărtăşeşete dragostea.Îsi
petrece majoritatea timpului suspinînd din cauza
unei vieti amoroase disperate. Este menţionat la
început ca un rătăcitor fără cauză, preocupat de
Rosalinda. Familia sa se întreabă care ar putea fi
cauza deznadejdii sale. Rosalinda este obsesia lui
Romeo, deşi din descrierile lui ni se relevă
superficialitatea dragostei sale. Când o descrie pe Rosalinda lui Benvolio, se referă doar
la atractivitatea şi la frumusetea ei fizica. Mai degraba decît să argumenteze de ce o
iubeşte, el blestemă nefericirea dragostei neîmpartasite. Pe parcursul piesei relaţia lui
Romeo cu Rosalinda este pasiva. El nu vorbeşte niciodata cu ea şi nici nu incearcă să facă
ceva pentru a o cuceri. Se zbate între adulare si disperare.În ciuda insistenţelor lui
Benvolio, adolescentul refuă să ia în considerare şi existenţa altor femei. Romeo o
urmareşte pe Rosalinda la petrecerea Capuleţilor, unde refuză să ia parte la festivităti şi în
loc să încerce să se apropie de ea, îşi petrece timpul “sufocându-se sub povara grea a
dragostei”

Desi Romeo îşi decalară dragostea fată de Rosalinda, din comportamentul lui,
atunci când o descoperă pe Julieta ne dăm seama de inconsistenţa sentimentelor sale.
Odată ce o vede pe Julieta, aceasta devine centrul universului iar Rosalinda e uitată. Spre
deosebire de pasivitatea fata de Rosalinda, cu Julieta, Romeo este deosebit de activ.
Încearca să se facă remarcat şi chiar să-i smulgă un sărut. După ce Romeo si Julieta îşi
dau seama ca interesul lor este reciproc, Romeo îi cere juraminte de dragoste, iar apoi
acelasi erou îi cere fratelui Lawrence să-i căsătorească.
Un moment important este confruntarea cu spada din piaţa publică, între Romeo
şi Tybalt, Mercutio încercând să-i despartă,este omorât de rivalul eroului.În final,
ucigaşul îl provoacă din nou la duel pe Romeo,dar este omorăt de acesta.Despre această

4
întamplare afla prinţul şi Lady Capulet,care hotărăsc ca Romeo sa platească cu propria-i
viata pentru fapta sa.Apoi are loc o discuţie intre doică şi Julieta,discuţie in care doica
dezaprobă atitudinea pozitiva a fetei in privinţa "ucigaşului".
Romeo este o figura romantică tragică. Începe prin a fi un tânăr superficial şi sfârşeşte
prin a se implica într-o relaţie complexă, careia i se sacrifică.

Julieta, membra a familiei Capulet, este foarte tânara, are doar 14 ani. Ea este
crescută de Doica, prietena, confidenta şi ’’mama’’protagonistei. De-a lungul piesei
Julieta se bizuie pe ea în situaţiile cele mai dificile. Doamna Capulet, mama biologica a
Julietei, nu îi este apropiată Cand Julieta atinge
vârsta măritişului, vrea sa o căsătorească cu Paris,
neţinând cont de sentimentele ei. Julieta incearca să-
i vorbescă dar mama ei nu vrea sa o asculte şi îi
spune ca se va marita cu Paris chiar şi cu sila.
Relatia Julietei cu Romeo este diferită
de toate celelalte. Îl întâlneşte la petrecere şi se
îndrăgosteşte de el la prima vedere. În cîteva ore, el devine persoana cea mai importantă a
vieţii ei. Vrea să se căsătorească cu el deşi ştie că o relaţie între familiile lor este
imposibilă. Dragostea ei însă nu ţine cont de logică aşa că se întâlneşte cu Romeo la
fratele Lawrence şi se căsătoreşte cu el. După căsătorie, ea este optimistă şi crede că
necazurile s-au încheiat, când de fapt sunt abia pe
cale să înceapă. Pe tot parcursul piesei Julieta este
complet devotată lui Romeo: este gata să renunţe la
numele său, refuză să se căsătorească cu Paris.
Singura dată când simte furie împotriva lui este
atunci când acesta îl ucide pe Tybalt, dar după o
reflecţie îşi dă seama că de fapt este de partea lui
Romeo. Julieta evolueză pe parcursul piesei
transformându-se într-

5
o femeie independenta. Primul semn este împotrivirea în faţa părinţilor la căsătoria cu
Paris. La sfârşitul piesei, tânăra Julieta se trezeşte şi îl găseşte pe iubitul său Romeo mort.
Pentru că nu vrea să trăiască fără el, se sinucide.

Teme
Piesa se concentrează pe iubirea dintre protagonişti, aceata fiind principala temă a
piesei.În Romeo şi Julieta, dragostea este un violentă, de forţă impresionantă,
copleşitoare, care înlocuieşte toate celelalte valori, loialitatea, şi emoţiile. În cursul piesei,
tineri îndrăgostiţi sunt determinaţi să sfideze întreaga lor societate: familii (“Romeo!O!
Romeo!Cum de esti Romeo?N-ai putea să te lipseşti de numele purtat de sumpu-ţi tată?
Să-mi juri ca ma iubeşti!Şi fermecată,n-aş mai fi o
Caopletto,jur”); prieteni (Romeo îi abandonează pe
Mercutio şi pe Benvolio după sărbătoarea în
pentru a merge la gradina Julietei) şi conducător
(Romeo se întoarce la Verona de dragul Julietei
după, ce a fost exilat de către Prinţ privind
pedeapsa cu moartea cauzata de uciderea lui
Tybalt.

O importantă temă din „ Romeo şi Julieta” este aceea a dualităţii. Dualitatea poate fi
descrisă ca fiind un amestec de motive ş sentimente opuse ca: dragostea şi ura, viaţa şi
moartea, binele şi răul. Ea se remarcă mai ales în monologul lui fratelui Lawrence, în care
spune că totul are un scop benefic, dar că lucrurile de care se abuză pot deveni nefaste.
Nimic nu este rău intenţionat. În altă parte a monologului, preotul considera că oamenii,
la fel ca şi plantele, pot fi buni şi răi în acelaşi timp. El alege ca exemplu plantele, care
pot fi folosite în medicină atât ca medicament dar şi ca otravă.
Deşi cele două familii, Montague şi Capulet, sunt vrăjmaşe se poate spune că :
„Una este nelegiuită şi cealaltă cinstită? ” Nu! Aşa cum Lorenzo spunea, cele două
familii au în suflet atât sentimente bune cât şi rele. Dualitatea este cu atât mai evidenţiată
cu cât iubirea îşi face apariţia: ura pe care Romeo şi Julieta ar trebui să o aibă faţă de
familia celuilalt este în contrast cu dragostea pe care o nutresc unul pentru celălalt. Aşa

6
cum Julieta se tânguia după ce aflase numele lui Romeo: „Singura mea dragoste a
izvorât din propria-mi ură/ Prea mult rămas necunoscut şi cunoscut prea târziu/ Dragostea
aceasta, în a-mi iubi duşmanul/ Este o oroare”.
Deşi cei doi îndrăgostiţi doresc ca duşmănia de moarte dintre cele două familii să
ia sfârşit, se pare că nimic nu o poate opri. Vrajba dintre Capuleţi şi Montagues atinge
punctul culminant când Mercuţio, iar apoi Tzbalt, sunt ucişi, ceea ce va conduce la
surghiunirea lui Romeo. Acest lucru o determină pe Julieta să bea din poţiunea părintelui
Lawrence, ceea ce duce la moartea lui Paris şi la sinuciderea lui Romeo, rezultând mai
apoi, şi sinuciderea Julietei.
Acest lanţ tragic de evenimente se termină totuşi cu bine: capetele celor două
familii realizează care a fost preţul vrajbei dintre cele două familii şi decid să incheie
disputele. „Această dimineaţă aduce cu ea tristeţea/ Soarele din pricina tristeţii azi nu va
răsări”, ceea ce înseamnă că, din durerea şi suferinţă celor două familii pricinuite de
pierderea celor doi, a rezultat pacea.

Folosirea temei dualităţii în acestă operă este atât de uimitoare încât este dificil să
ne imaginăm o temă universală mai importantă. De-alungul piesei, exemple ale dualităţii
sunt predominante, ele având un atât un simbol cât şi semnificaţie literară.
Unii critici consideră că, în „Romeo şi Julieta”, Shakespeare se gândea că punctul
central al operei este dualitatea, ea fiind o temă mai importantă de cât dragostea dintre cei
doi tineri.
Oricum ar fi, cele două teme-dualitatea şi dragostea- fac din „Romeo şi Julieta” o
veritabilă capodoperă.