Fernando Magellan a fost un navigator și explorator portughez din epoca Marilor
Descoperiri. Portughezul Fernando Magellan (1480-1521) participase la expedițiile din Africa de Nord, India de Est și peninsula Malacca. Propuse regelui său organizarea unei expediții care să ajungă în insulele Moluce – principala sursă de bogății a portughezilor, urmând o rută vestică, transatlantică. Propunerea fiindu-i respinsă, Magellan părăsi țara în 1517, plecă la Sivilla, unde reuși să convingă Consiliul pentru Indii că, navigând spre vest, se poate ajunge la faimoasele „insule ale mirodeniilor”; care de fapt ar trebui să aparțină Spaniei – argumenta el, întrucât se află în zona apuseană, cea care prin tratatul din Tordesillas fusese atribuită Spaniei. Regele încuviință echiparea pe contul statului a cinci corăbii și asigurarea celor aproximativ 265 de oameni cu provizii de doi ani. În septembrie 1519, trecând prin arhipelagul Azore escadra s-a îndreptat spre coasta estică a Braziliei. După nava-amiral, celelalte patru erau comandate fiecare de către un căpitan spaniol. În aprilie 1520, trei dintre corăbiile rebele îndreaptă tunurile contra navei-amiral. Calm, hotărât, neînduplecat până la cruzime, Magellan, sprijinit de partizanii săi, ordonă să fie pedepsiți: primul căpitan este înjunghiat, al doilea decapitat, iar al treilea debarcat și abandonat pe o coastă pustie. O lună și jumătate mai târziu, una din corăbii se sfărâmă de stânci, dar echipajul se salvează. Escadra continuă explorarea coastei atlantice a Americii de Sud pe o distanță de 4000 km, descoperind o serie de golfuri de pe coasta regiunii pe care exploratorul o va numi Patagonia. Ofițerii de pe unul din vase s-au răsculat, l-au pus în lanțuri pe căpitanul lor și s-au întors în Spania, unde l-au acuzat pe Magellan de trădare. Magellan, care nu știa de fuga acestei corăbii, a continuat să navigheze spre sud, de-a lungul Țării de Foc, intrând într-o strâmtoare care apoi îi va purta numele – lungă de aproape 600 km și îngustă de 20-30 km; din care, la 20 noiembrie 1520, cele trei corăbii ieșiră în largul oceanului pe care, fiindcă în acea zi era o vreme foarte liniștită – l-a numit „Pacific”. În acest ocean escadra a străbătut peste 17 000 km. Mai întâi printre insulele Microneziei și Polineziei de Sud. După descoperirea insulelor Mariane, Magellan a debarcat pe una dintre insulele care mai târziu vor fi numite Filipine. A urmat descoperirea mai multor insule ale acestui arhipelag. Numeroși băștinași din aceste insule au fost și botezați, după cum afirmă Pigafetta. Dar amestecându-se ca „protector” al indigenilor creștinați în conflictele dintre localnici, într-o noapte Magellan, care cu 60 de oameni ai săi debarcase pe insulă, a fost ucis în încăierare, împreună cu opt spanioli din echipaj. Pe cele trei corăbii rămăseseră numai 115 oameni, cei mai mulți bolnavi de scorbut; una din nave, grav avariată, a fost abandonată. Rămăseseră două: „Trinidad”, fosta navă-amiral și „Victoria”, al cărei comandant a fost ales Juan Elcano. În octombrie 1522 „Trinidad” s-a întors cu numai 23 de oameni în insulele Moluce. Oamenii au fost predați guvernatorului portughez din Malaca, Albuquerque. Patru ani mai târziu, din întregul echipaj de pe „Trinidad” s-au reîntors în Spania doar patru supraviețuitori. Ocolind Capul Bunei Speranțe, nava „Victoria” a ancorat în apele Guadalquivirului la 6 septembrie 1522. După trei ani de la plecare încheiase prima călătorie în jurul lumii. Din cele cinci corăbii ale expediției lui Magellan s-a întors una singură, cu numai 18 oameni. Guvernul spaniol a obținut „dreptul primei descoperiri” asupra insulelor Mariane și Filipine, formulând și pretenții asupra insulelor Moluce. Dar istoria expediției lui Magellan nu s-a terminat aici. Pigafetta a fost numit cavaler al Ordinului de Rodos; raportul său autentic însă asupra expediției a dispărut din arhive. La fel ca toate scrisorile autografe ale lui Magellan. Magellan a încheiat seria marilor descoperitori din secolul al XVI-lea. După care, erei descoperitorilor îi va urma era, lipsită de glorie. În concluzie, pot spune, că în timpul trecerii peste ocean, Magellan a elaborat un sistem de semnalizare atât de bun, incât nici o corabie din flota sa nu s-a rătăcit. Expedițiile lui Magellan au dovedit sfericitatea planetei și circumnavigabilitatea. Au fost descoperite noi țări și popoare, au fost acumulate cunoștințe în botanică, zoologie, medicină, istorie, lingvistică, religie și obiceiuri.