Hemoragia

Hemoragia este reprezentata de iesirea singelui din vas in anumite stari

patologice.Hemoragiile se vor diferentia intre ele in functie de caracterele
hemodinamice ale vasului din care se produce singerarea, dupa debitul de
singerare, dupa felul in care se exteriorizeaza.

Clasificare:

I). Dupa felul vasului care singera: din artera, din vena sau din vasele
microcirculatiei ( capilare), sau mixte.

a)hemoragii arteriale:se recunosc dupa caracterul pulsatil al exteriorizarii

singelui, dupa culoarea rosie aprinsa a singelui ( singe oxigenat),dupa rata mare a
singerarii intr-un timp scurt.Aspectul pulsatil este citeodata estompat daca plaga
este profunda si singele ajunge in suprafata prin umplerea plagii din profunzime
spre suprafata dar pastrind aspectul rosu aprins.Caracterul pulsatil este dat de
sistolele cordului. Compresiunea plagii deasupra ei in directia cordului , va duce la
oprirea sau diminuarea hemoragiei.

b)hemoragii venoase:se recunoaste dupa aspectul continuu al singerarii fara

aspectul pulsatil, si culoare mai inchisa.Exteriorizarea se datoreste presiunii
hidrostatice existente in vasul venos, nefiind animat de sistolele cordului si astfel
neavind aspectul pulsatil. Daca trunchiul venos banuit a fi interesat este comprimat
deasupra plagii, nu se va intimpla nimic , dar comprimarea sa sub plaga va duce la
diminuarea sau opirea hemoragiei.

c) hemoragiile capilare ( din reteaua microcirculatiei), reprezinta o

singerare difuza, in suprafata .In hemoragia capilara dupa ce se tamponeaza
suprafata singerinda se obtine pentru o clipa uscarea plagii sau oprirea singerari
pentru ca dupa un scurt timp singerarea sa fie reluata din mai multe puncte
.Hemoragia nu are caracter pulsatil ca in cea arteriala, nici nu este asa de
abundenta ca in cea venoasa.

d) hemoragiile mixte. Este situatia cea mai frecvent intilnita dar nu are
caractere distincte deoarece obisnuit exista un vas arterial a carui interesare sa
determine o singerare pulsatila.

II) Clasificare dupa locul in care se produce ( sau se varsa singele):

1) hemoragie externa, se produce in afara corpului de la inceput si este

sesizata de la inceput.In acest caz cantitatea de singe pierdut poate fi apreciata de
la inceput.Aceste hemoragii sunt in legatura cu existenta unor plagi, iar lipsa de
continuitate, leziunea , unor vase mai mari sau mai mici este pusa in legatura cu
exteriorul prin intermediul plagii.
 2)hemoragie interna denumita astfel deoarece singerarea se produce in
interiorul corpului, respectiv in cavitatile naturale existente in corp.

La rindul lor aceste hemoragii se pot sau nu exterioriza la exterior ,putind fi deci
exteriorizabile sau nu.

-a- hemoragia interna care se poate exterioriza reprezinta

singerarea intr-o cavitate naturala existenta in organism si care comunica cu
exteriorul, astfel ca in cazul in care hemoragia continua sau este brutala, dupa
acumularea in cavitatea respectiva el se va exterioriza mai mult sau mai putin
modificat in exterior.

Astfel:--hemoragia digestiva , avind cauze diferite va duce la

acumularea de singe in tubul digestiv superior (esofag-unghi duodeno-jejunal), sau
inferior (intestin subtire , colon si rect), si prin contactul cu secretiile tubului
digestiv, precum si depinzind de intensitatea , amploarea hemoragiei, se va
exterioriza cu singe proaspat sau modificat la nivelul extremiatatilor tubului
digestiv astfel: hematemeza (eliminarea de singe proaspat sau digerat prin
varsatura), melena ( exteriorizare prin defecatie de singe digerat , negru ca pacura
scun neformat, miros caracteristic.),rectoragiile, proctoragiile ,(exteriorizarea de
singe proaspat prin anus).

Hemobilia, hemoragia produsa la nivelul arborelui biliar, si exteriorizata prin tubul

digestiv.

Hemoptizia hemoragia produsa la nivelul arborelui respirator si exteriorizata cu

sputa in urma unui efort de tuse.

Metroragia hemoragia produsa in afara perioadei menstruale la nivelul organelor

genitale la femeie, pe cind menoragia reprezinta o hemoragie abundenta produsa
in timpul ciclului menstrual.

Otoragia hemoragia exteriorizata prin conductul auditiv.

Epistaxisul hemoragia exteriorizata de la nivelul piramidei nazale, prin cele doua

narine.

Hematuria exteriorizarea de singe de la nivelul cailor urinare prin urina, si in

functie de amploarea hemoragiei poate fi micro, sau macroscopica.

Uretroragia exteriorizarea de singe din uretra inafara mictiunilor.

--b—hemoragie interna care nu se exteriorizeaza, reprezinta situatia

in care hemoragia se produce intr-o cavitate naturala care nu comunica cu
exteriorul.
Hemotoracele reprezinta acumularea de singe in cavitatea pleurala in urma unor
procese patologice sau mai frecvent traumatice de la nivelul pulmonului, inimii,
vaselor mari, vaselor intercostale.Singerarea la acest nivel este favorizata de
rezistenta redusa ceea ce determina un gradient presional mare intre presiunea din
vas si cea din cavitatea pleurala care este negativa, fapt ce va permite acumularea
rapida intr-un timp scurt a unei mari cantitati de singe.

Hemopericardul este acumularea de singe in cavitatea pericardica de obicei post

traumatic, cu consecinte hemodinamice importante, producind la inceput o
impiedecare a intoarcerii venoase a singelui si ulterior oprirea cordului in diastola
prin impiedicarea expansionarii si umplerii cavitatilor cordului cu singe.

Hemoperitoneul reprezinta acumularea de singe in cavitatea peritoneala

deasemeni post traumatic in urma lezarii unui organ parenchimatos cavitar sau a
unui vas important sanguin ce se gaseste la acest nivel.

Hemartroza reprezinta acumularea de singe la nivelul unei articulatii.

4) Hemoragie interstitiala sau intratisulara este un tip de hemoragie interna dar

care s e produce difuz, singele extravazat , difuzeaza intre tesutri formind
echimoza,, sufuziunea sanguina, hematomul, fiind situatii in care cantitatea sde
singe care se acumuleaza poate fi importanta.Aceasta hemoragie interstitiala se
poate produce oriunde in organism dar, obisnuit acest termen se refera la spatiile
conjunctive de clivaj de la nivelul membrelor, in spatiul retroperitoneal, mediastin.

III)Clasificare dupa gravitate.Gravitatea unei hemoragii depinde in primul rind

de cantitatea de singe pierduta dar si de brutalitatea cu care se produce aceasta
pierdere.Aceasta, deoarece o singerare brutala a unui vas mare nu va permite
mecanismelor de aparare ale organismului sa intervina pentru a asigura
homeostazia mediului intern,in timp ce singerarea in timp, de la nivelul unui vas de
mici dimensiuni, va fi mai usor suportata de intregul organism.

Astfel putem vorbi de :

1- Hemoragii mici in care cantitatea de singe pierduta va fi de aproximativ 500

ml.

2-Hemoragii mijlocii cind se pierd intre 500 si 1500 ml de singe , si

3-Hemoragii grave cind se pierd peste 1500 ml de singe.

Se mai vorbeste de hemoragii cataclicmice , fudroaiante, cind pe linga cantitatea de

singe pierduta se mai ia in discutie factorul temporal, acestea sunt situatii critice in
care cantitatea de singe respectiva se pierde extrem de rapid, prin lezarea unui vas
sanguin important de mari dimensiuni.
In cazul hemoragiilor externe cantitatea de singe pierduta poate fi apreciata cit de
cit obiectiv, de asemeni in cazul hemoragiilor interne neexteriorizate se va pute
aprecia cantitatea de singe dupa efectuarea unei manopere chirurgicale care sa
stabioleasca accesul supra cavitatii respective. Nu acelasi lucru se poate spune
despre hemoragiile interne exteriorizate care nu pot fi apreciate cantitativ corect,
fiind cele mai inselatoare.

IV.Clasificare dupa modalitatea de producere (timp de producere).

Ca timp de producere hemoragia se poate produce intr-un timp ,sau primitiva,

atunci cind apare in momentul interesarii vasului in procesul lezional, sau in doi
timpi ,sau secundara, primul timp constind in formarea unui hematom subcapsular
sau intraparenchimatos in jurul vasului lezat, ca in timpul al doilea ,dupa citeva zile
sau ore, de la traumatism hematomul sa se rupa sau sa se evacueze si singerarea
deci sa continue intr-o cavitate exteriorizindu-se sau nu.Aceasta situatie este
caracteristica organelor parenchimatoase, ficat,splina.

V.Clasificare in raport cu durata.

Se poate vorbi despre hemoragia acuta si cea cronica.

Acut=(acutus=ascutit),cu durata scurta si intensa

Cronic=(cronos=timp,) element de compunere care introduce sensul de durata in

timp.

Hemoragia cronica se caracterizeaza prin hemoragii mici care se repeta la intervale

scurte de timp. Repetarea hemoragiei in reprize apropiate duce la modificarea
biologica si clinica a organismului, deoarece refacerea masei hematice si proteice
pierdute in mod repetat duce la epuizarea rezervelor organismului.

Ca exemplu o hemoragie prin care s epierde aproximativ 50% din volumul

circulant este mortala daca se produce in citeva minute, daca insa se produce in
reprize esalonate la intervale de timp edte suportata de organism.

FIZIOPATOLOGIA HEMORAGIEI.

Efectul hemoragiei se resimte asupra tuturor tesuturilor dar se resimte in clinica in

primul rind prin efectul asupra organelor si tesuturilor care au nevoie de oxigenare
constanta.Tulburarile pe care le poate dezlantuii o hemoragie sunt in fond de doua
feluri: unel datorate pierderii transportorilor de oxigen, de unde rezulta hipoxia-
anoxia tisulara asupra organelor vitale =snc,cord,rinichi, ficat, altele pierderii de
masa circulanta, rezultind tulburari serioase de hemodinamica.Din imbinarea celor
doua aspecte vor reiesi elementele tabloului clinic si fiziopatologic din hemoragi,
la ele putindu-se asocia tulburarea mecanismului coagularii in grade vatiate.
O hemoragie acuta poate apare fie ca un element patologic izolat(sarcina
extrauterina rupta, ruperea unui anevrism, o plaga arteriala),fie ca un element
patologic asociat la o patologie preexistenta (ruptura varicelor esofagiene,
politraumatismele).

Claude Bernard =”toate procesele vitale nu au decit un scop, acela de a mentine

constantza conditiilor de viata din mediul intern”.

Singele este in acelasi timp o parte din mediul itern dar si una din caile prin care
set asigurata mentinerea constantei mediului intern.

Ce este de fapt hemoragia? Ea reprezinta pentru organism o agresiune, actionind

prin reducerea cantitativa a fazei intravasculare a mediului intern producind
indirect o modificare a biologiei acestuia.

Pe o parte vom avea agresiunea =hemoragia care actioneaza prin intensitatea si

durata sa, pe de alta parte vom avea organismul cu mijloacele de aparare asupra
agresiunii in intentia de a restabili unitatea mediului intern si functionarea in
conditii optime sau acceptabile a organelor vitale.

Intensitatea hemoragiei se refera la debitul cu care este pierdut singele din vas,
iar durata se refera la timpul cit organismul a fost in situatia de a functiona in
conditiile unui volum scazut de singe.

Un organism adult , normal de 70 kg. Functioneaza cu un volum de 5000ml de

singe, ceea ce corespunde unui procent de 70% din greutatea corpului adica pentru
o biologie normala a unui kg corp este necesara o cantitate de 70 ml singe.

Din cei 5000ml de singe 60-70% este cuprins in linia de capacitanta venoasa, 25-
305 in linia arteriala si in cord, si numai 6-75 in reteaua capilara.De asemeni
aproximativ 75% din singe se gaseste in viscere si restul in tegument si hipoderm.

In hemoragiile mici (500 ml), organismul tolereaza bine aceasta modifixcare fara a
apare semne clinice, in hemoragiile mijlocii(500-1500ml), organismul poate
supravietui si apar semne clinice pe cind in cazul hemoragiilor mari >1500-
2000ml, daca nu se instituie rapid masurile necesare se produce moartea.De retinut
ca numai aceasta evaluare a cantitatii de singe pierdut nu este suficienta deoarece,
ea nu tine cont de reactivitatea organismului la aceasta agresiune care la rindul ei
este dependenta de eventualele tare organice, virsta precum si intervalul de timp in
care s-a produs aceasta agresiune.

Factorul timp este foarte important, deoarece el reprezinta intervalul necesar

pentru a depasi in timp viteza cuplarii mecanismelor de autocompensare.

De regula pierderea acuta de volum sanguin este acoperita rapid pentru o durata de
1-2 ore.In cazul hemoragiilor grave important este timpul in care se instituie
masurile de reechilibrare deoarece functiile organelor vitale vor fi rapid afcetate. In
normotermie parenchimul cerebral nu suporta o lipsa de oxigenare mai lunga de 5
minute, dupa care se vor produce leziuni ireversibile.

Care este raspunsul organismului la reducerea volumului circulant?

In primul rind se va produce o alterare a echilibrului intre continut si

continator.rezultatul imediat este scaderea presiunii arteriale care se va propaga
pina la nivelul microcirculatiei.Organismul actioneaza incercind sa reajusteze :

-atit continutul

-cit si continatorul.

1)Modificarea continatorului se va produce prin actiunea asupra patului vascular,

efect de ordin vasomotor.

Astfel: reducerea volumului circulant =scaderea intoarcerii venoase la inima

dreapta=scaderea debitului sistolic=scaderea T.A.

Scaderea T.A. va stimula baroreceptorii sinocarotidieni si cardioaortici-àinformatie

nervoasaàsubstanta reticulata àcale vegetativaàsistem simpatic àimpuls nervos
efectoràeliberare crescuta de catecolamine(terminatiile nervoase simpatice si
medulosuprarenala)àcresterea activitatii structurilor cu receptori alfa si beta
adrenergicià=vasoconstrictie, tahicardie.

Intrarea in vasoconstrictie seface intr-o anumita ordine care set in functie de

bogatia in receptori alfa adrenergici= celulele musculare netede ale vaselor din
piele, muschi, viscere =rinichi, teritoriu digestiv, pulmon.

La nivelul microcirculatiei dotarea cu receptori alfa adrenergici este mai bogata la

nivelul sfincterului precapilar , ceea ce va duce la arterioloconstrictie cu doua
consecinte:

-reducerea capacitatii patului vascular

-cresterea rezistentei periferice.

Urmarea directa este asigurarea unui volum sanguin circulant

corespunzator spre organele vitale (cord,pulmon, ,snc.)=centralizarea circulatiei,
redistribuirea masei sanguine.

La nivelul microcirculatiei se va produce o scurtcircuitare a sistemului capilar, care

reduce astfel patul vascular, initial va fi benefioca dar prin prelungire sa devine
periculoasa prin efectele pe care le va determina deoarec aici metabolismul se va
desfasura in conditii de anaerobioza cu acumulare de produsi nocivi.

Se apreciaza ca prin centralizarea circulatiei se asigura compensarea imediata a

unei pierderi de cca 20% din volumul circulant (1000-1500ml).

De asemeni descarcarea de catecolamine va produce asupra cordului o crester a

fortei de contractie dar si o crestere a frecventei tocmai in intentia de a mentine la
un nivel corespunzator presiunea arterilal, pentru asigurarea unei perfuzii
corespunzatoare.

2)Modificarea continutului. Se va realiza printr-o reajustare a volumuluii

circulant, in deosebi prin modificarile asupra celor doua faze componente ale
singelui=

==cea lichidianaàapa,proteinele, sarurile

==cea celularaàelementele figurate.

A) Asupra fazei lichidiene:

-mobilizarea apei interstitiale==autoperfuzia

-reducerea eliminarii renale a apei si sodiului.

Intre sectorul interstitial si cel intravascular exista schimburi continue ,dinamice

care sunt controlate in permanenta de raportul dintre valoarea presiunii hidrostatice
si cea coloidosmotice..Dupa cum se stie fotta de filtrare transcapilara a presiunii
hidrostatice este eficienta numai pina in momentul in care aceasta devine cel putin
egala cu presiunea coloidosmotica, din capilar.Din acest moment critic fenomenul
se inverseaza si dureaza ca atare pina in momentul in care gradientul de presioune
coloidosmotica din capilar se egalizeaza si depaseste pe cel din sectorul interstitial.

Hipovolemia acuta urmare hemoragiei va avea ca efect o scasdere a presiunii

hidrostatice, ca urmare gradientul presional dintre presiunea hidrostatica si cea
coloidosmotica scade si va duce la o resorbtie accentuata a apei din interstitiu in
vas.

De asemenea se apreciaza ca sub actiunea catecolaminelor creste si debitul limfatic

care astfel va contribui la cresterea volemiei.

Reducerea eliminarii apei si sodiului la nivel renal este un alt mecanism de

aparare care duce in final la cresterea volemiei.

Acesta este un mecanism complex la care participa:

 -vasoconstrictia renala in urma centralizarii circulatieiàreducerea
debitului renal.

-mecanism umoralàaldosteron si ADH.

Cresterea secretiei de aldosteron este realizata de scaderea violemiei si a perfuziei

cortexului renalàcresterea secretiei de renina de la nivelul aparatului
juxtaglomerularàcreste producerea de angiotensinogen la nivelul ficatului si
transformarea sa in angiotensina , acer va stimula zona glomerulara de la nivelul
corticosupraenalei àaldosteron.

La nivelul hipotalamusului exista un centru baroreceptor care vca stimula in

conditii de hipovolemie secretia de la nivelul hipofizei posterioare a hormonului
antidiuretic care are o dubla actiune:

àactiune vasoconstrictoare

àcresterea reabsorbtiei sodiului si apei la nivelul tubilor distali

renali.

B)Asupra componentei celulare a singelui.

Pe linga redistribuirea masei sanguine realizata asa cum am descris mai sus se va
produce o mobilizare a unei cantitati de singe de la nivelul splinei in primul rind (
ca o veritabila splenocontractie) de la nivelul ficatului.

De asemeni va exista si un raspuns al maduvei hematogene la agresiune care va fi

stimulata in sensul unei creteri a productiei de elemente figurate pe toate liniile
celulare.

Toate aceste mecanisme vor compensa in diverse grade pierderea sanguina ,si vor
fi sustinute de masurile de reanimare specifice. Daca insa masurile vor fi intirziate
sau brutalitatea hemoragiei a fost extrema nepermitind acestor mecanisme sa
intervina se ajunge in faza de soc hemoragic ( vezi socul), sau deces.

ASPECTE CLINICE.

In fata unei hemoragii 3 probleme:

-diagnosticul de hemoragie:+ ànivelul unde se produce

+àcauza care a produs-o

-aproximarea cantitatii pierdute

-instituirea imediata a tratamentului.

ASPECT CLINIC:

Generale: paloare ,teg reci,agitatie,transpiratie, tahipnee, tahicardie,

scad.TA

Locale: depind de sediul hemoragiei.

EXPLORARI PARACLINICE:

-nespecifice Hb.Ht.explorari ale ec.coag.

-specifice in functie de sediul hemoragiei.

În hemoragii există două grupe de simptome:

a) simptome locale de exteriorizare;
b) simptome generale.
În cadrul hemoragiilor mici, se iau în considerare numai simptomele locale de
exteriorizare, deoarece o cantitate mică de sânge pierdută nu se resimte la nivelul
întregului organism (există mecanisme de compensare). Totuşi, aceste hemoragii
mici trebuie privite cu seriozitate, ele putând să se repete mai ales dacă apar pe
fondul unor tulburări de coagulare a sângelui.
a) Simptomele locale de exteriorizare se recunosc prin apariţia sângelui.

 Dintre hemoragiile externe, cele arteriale se recunosc după forţa cu care

ţâşneşte sângele şi caracterul pulsatil, sincron cu bătăile inimii.
 Hemoragiile venoase se revarsă încet, continuu, iar sângele are o culoare
mai închisă.
 Hemoragia capilară este difuză, în cantitate moderată.
 Hemoragiile exteriorizate se manifestă sub diferite forme şi acestea au fost
descrise anterior.

b) Simptomele generale traduc starea de anemie acută şi reacţia de apărare a

organismului. Ele reprezintă singurele criterii de recunoaştere în cazul majorităţii
hemoragiilor interne şi sunt reprezentate de: paloare accentuată, ameţeli, frison,
lipotimie, extremităţi reci, puls accelerat, dar mic, tensiune arterială scăzută,
hipotermie, oligurie, convulsii.
Orice hemoragie constatată trebuie raportată imediat unui medic. Oprirea unei
hemoragii se numeşte hemostază. Hemostaza poate fi spontană, provizorie şi
definitivă.
Hemostaza spontană
Hemoragiile mai mici se opresc, de regulă, singure prin hemostaza spontană
realizată prin vasoconstricţie locală însoţită de coagularea sângelui la nivelul
leziunii. Realizarea hemostazei spontane are o importanţă deosebită în hemoragiile
organelor cavitare. Se va aplica în regiunea interesată o pungă cu gheaţă sau
comprese reci, cu scopul de a favoriza vasoconstricţia. Hemostaza provizorie se
efectuează în hemoragiile externe, care nu se opresc spontan, are o durată limitată
şi trebuie urmată la scurt timp de hemostaza definitivă. Hemostaza provizorie se
realizează prin apăsarea arterei sau venei lezate, pe o suprafaţă osoasă subiacentă.
Apăsarea poate fi executată la nivelul plăgii prin tamponare, pansamente
compresive sau la nevoie, cu pumnul sau degetele.
Hemostaza definitivă se efectuează în spital în serviciile de chirurgie şi constă în:

 cauterizarea capetelor vasculare secţionate;

 tamponarea plăgilor;
 ligatura vaselor;
 pensarea cu pensă hemostatică permanentă.

Măsurile de prim ajutor în hemoragiile externe

 Se întinde accidentatul la orizontală, în decubit dorsal, cu capul mai jos

decât trunchiul şi extremităţile (poziţia Trendelenburg) pentru a favoriza
circulaţia sangvină la nivel cerebral.
 Se stabilește tipul hemoragiei (venoasă, arterială, capilară).
 Se efectuează hemostaza provizorie prin pansament compresiv sau
compresie la distanţă, în funcţie de mărirea hemoragiei şi localizarea ei.
 Dacă hemoragia este foarte puternică sau dacă salvatorul este izolat sau fără
materialele necesare şi trebuie să facă faţă unui număr mare de răniţi,
precum şi în faţa unui membru secţionat, se aplică garoul. Garoul poate fi
improvizat dintr-un tub de cauciuc elastic (preferabil) sau orice material
flexibil, însă neelastic: cravată, fular, batic rulat pe diagonală, ciorap etc.
Garoul se aplică la rădăcina braţelor (la patru laturi de deget sub axilă),
pentru hemoragiile membrului superior, şi la rădăcina coapselor pentru
hemoragiile membrului inferior.

Aplicarea garoului se face fixând în zona traiectului arterei principale un rulou de

tifon sau de material textil, notând pe un bilet data şi ora când s-a aplicat. În
hemoragiile venoase, garoul se aplică dedesubtul plăgii.
– Garoul se strânge astfel încât să se oprească circulaţia, dar culoarea tegumentelor
să se menţină apropiată de cea normală.
– Garoul se menţine maximum 2 ore, slăbindu-l 1-2 minute la fiecare 20 minute –
interval pentru a se permite irigarea ţesuturilor, în acest timp hemostaza fiind
asigurată prin compresiune digitală la distanţă.
– Se iau măsuri urgente pentru a transporta rănitul la o unitate sanitară dotată
corespunzător.
– Se aşază rănitul pe o targă, în decubit dorsal, fără pernă, şi se supraveghează tot
timpul transportului.
– Se încălzeşte bolnavul în mod progresiv, administrându-i băuturi calde şi
încălzindu-i extremităţile cu sticle sau pungi cu apă caldă.
– Dacă este posibil, se administrează oxigen.
– Este de dorit ca scoaterea garoului să fie făcută de medic, deoarece trebuie luate
toate măsurile necesare pentru a interveni prompt la primele manifestări ale şocului
produs prin ridicarea garoului.
Observaţii:
– Garoul nu se menţine mai mult de maximum 120 minute (risc de gangrenă).
– Nu se fixează garoul prin nod.
– Decomprimarea garoului nu se face niciodată brusc.
Măsurile de prim ajutor în hemoragiile interne
De cele mai multe ori, se instalează starea de şoc. Semnele de recunoaştere a unei
hemoragii interne au fost enunţate anterior. Dacă este conştient, rănitul se aşază în
decubit dorsal cu picioarele uşor ridicate dacă nu sunt fracturate. Dacă este
inconştient, se aşază în decubit lateral.
Trebuie prevenită instalarea stării de şoc:
– accidentatul este mişcat cât mai puţin posibil;
– se scoate sau se slăbeşte orice parte a vestimentaţiei care apasă gâtul, toracele sau
mijlocul (cravată, curea);
– se acoperă accidentatul cu o pătură;
– nu se administrează nicio băutură pentru că orice creştere a debitului circulator
accentuează hemoragia;
– nu se lasă accidentatul nesupravegheat;
– obligatoriu, se transportă accidentatul la spital.
 Ministerul Sănătății al Republicii Moldova
Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie
„Nicolae Testemițanu”

Catedra Chirurgie Nr.5

Facultatea Stomatologie

Referat

Conducătorul grupei : Lilian Cazacu,asist.univ.

Studentă : Bantuș Alexandra,

Grupa S1606