Vocabular

1. hali vt [At: CREANGĂ, P. 145 / V: hăli / Pzi: ~lesc / E: rrm hal] (Fam) 1 A șterpeli. 2 (Fig) A se lăsa
2

păcălit. 3 A înghiți cu lăcomie. 4 (Pex) A mânca. 5 (Reg) A arunca mingea cuiva.

Vede... un boț de mămăligă. Atunci bucuria dracului! o dat-o și hălește și nu zice nemica.

2. meschin, ~ă [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 10 / S și: (înv) mesquin / Pl: ~i,

~e / E: fr mesquin] 1 a (Asr; d. construcții) Care are o înfățișare sărăcăcioasă Si: (fam) calicos,
sărăcăcios. 2 a (Îoc maiestuos, grandios) Care este lipsit de măreție. 3 a (Îvr, d. oameni)
Sărac. 4 a (Asr; d. oameni) Zgârcit. 5 a (D. oameni) Lipsit de generozitate, de noblețe sufletească și
preocupat de interese mărunte. 6 a (D. abstracte) Care arată sau trădează lipsă de generozitate, de
noblețe sufletească. 7-8 a, av (Într-un mod) lipsit de importanță Si: banal, mărunt, neînsemnat,
nesemnificativ.

Nu vezi acolo decît pitulate și împrăștiate grămezioare de pămînt, ce se par a fi înălțate cu mîna omului,
căci producerile naturei nu pot fi atît de meschine.

3. nevolnic, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. Septembrie 15 /5 / Pl: ~ici, ~ice / E: ne- + volnic] 1-2 smf, a (Înv)
r

(Om) lipsit de libertate. 3 smf (Înv) Supus. 4 smf (Înv) Rob. 5 smf (Înv) Iobag. 6-7 smf, a (Pop) (Om)
lipsit de putere fizică, de forță Si: neputincios (1-2), slab, (pop) bicisnic. 8-9 smf, a (Pop; pex) (Om)
infirm. 10-11 smf, a (Pop; pex) (Om) incapabil să muncească. 12-13 smf, a (Pop; pex) (Om) care nu
este bun de nimic. 14 av Fără putere fizică.

Mai știa, din dovezi trecute, că uneori nevolnicul avea el dreptate.

4. cleștar sn [At: DAMÉ, T. 88 / Pl: ~e / E: clește + -ar] 1 (Înv) Clește special cu care se trag cercurile
2

pe vasele din doage de lemn. 2 (Reg) Prăjini puse cruciș pe acoperiș pentru a-i mări
rezistența. 3 (Reg) Unealtă de pescuit asemănătoare cu sacul, dar mai lungă și cu gura mai mare.

Dar a venit un vînt de gheață, și pe cleștarul apei sale Și-a-ntins ințurțurata-i gură ca un voinic trudit de
cale.

5. humă sf [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~me / E: bg хума] 1 Nume popular al argilei întrebuințate la spoitul
caselor. 2 (Îs) ~ albă Humă folosită la spoit. 3 (Îs) ~ vânătă Humă folosită la trasul
brâielor Si: humoaie. 4 (Îs) ~ neagră Humă folosită la spoitul părții de jos a casei.

Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți, Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț.

6. hang sn [At: EMINESCU, P. 195 / Pl: ~uri / E: mg hang] 1-2 (Îe; șfg) A ține ~ul A acompania (o
melodie) Si: a ține isonul. 3 (Fig; îae) A ține partea cuiva. 4 (Fig; îae) A aproba tot ce face
cineva. 5 (Fig; îae) A face pe placul cuiva. 6 Părți ale instrumentelor muzicale ce servesc la
acompaniament. 7 (Cor) Nume al unui dans popular. 8 Melodie după care se execută acest dans.

Cobza ținea hangul zumzăind cînd mai tare, cînd mai înăbușit: zumba-zumba... zumba-zumba.

7. VĂLMĂȘÁG, vălmășaguri, s. n. Învălmășeală, neorânduială, dezordine; obiecte sau ființe aflate în

neorânduială, învălmășite. – [De-a] valma + suf. -șag.

De ziua orasuli in centru a avut loc un valmasag foarte mare.

 8. lefegiu sm [At: HERODOT (1645) 25 / V: (înv) ~ciu,
~ficiu, (îvr) li~ / Pl: ~ii, (îvr) ~eci / E: tc ulûfeci] 1 (Înv) Mercenar din Țările Române în perioada
Evului Mediu Si: (înv) lefaș (1). 2 (Înv; îs) ~ de țară Oștean plătit care făcea parte dintr-un corp
special și permanent de armată. 3 (Pfm) Salariat. 4 (Pfm) Funcționar. 5 (Prt; irn) Persoană care
primește plată pentru muncă puțină. 6 (Irn) Birocrat.

Iarăși s-a împrăștiat vestea la odăile lefegiilor și la cămările curtenilor... că Ferid va să fie omorit.

9. lespede sf [At: PRAV. GOV. / V: (reg) ~pide / Pl: ~ezi / E: nct] 1 Bucată de piatră lată și subțire,
desprinsă dintr-un șist. 2 Placă poligonală de piatră naturală, prelucrată, de dimensiuni mari, cu
care se acoperă mormintele, se pavează interiorul unor edificii, aleile etc. 3 (Reg) Tavă de
copt. 4 (Reg) Tigaie. 5 (Reg) Cormană (1). 6 (Reg) Ogor.

Îndată am lăsat toate acolo, acoperindu-le cu lespezi de piatră, ca să nu le fure vîntul ori țarca.