ISTORIA RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE (SEC.

XX-XXI)

20-02-2019, primul curs.

1870-1880: globul pământesc a fost împărțit între marile puteri din punct de vedere:
administrativ și din punct de vedere al influenței.
: împărțire, în funcție de clasament:

1. Marea Britanie: dominație teritorială.

: cea mai extinsă putere colonială.
: din punct de vedere al organizării intereselor geopolitice britanice:
3 categorii:

a) Colonii: regăsite în: Africa,

: Asia,
: Oceania,
: America de: N,
: S,
: C,
: Europa: puține, lipsite de resurse și importanță: Cipru, factor
influențabil: canalul de Suez.
: Malta, factor
influențabil: spațiu de: recreere,
: alimentare,
: organizare,
: etc, în cadrul Mării Mediterane.
: Gibraltar, factor
influențabil: punct important geostrategic=> controlul asupra intrării în cadrul Mării
Mediteranei.

: 1 colonie britanică: spațiul nu are mecanisme indepedente de decizie/ instituții

interne.
: tot ce ține de administrarea teritoriului se decide în Marea
Britanie(Londra).
: în momentul în care dorește, aceasta poate părăsii tutela
Marii Britanii=> confort al coloniilor=> pregătirea părăsirii tutelei Marii Britanii prin
crearea: instituțiilor,
: mass-mediei,
: etc.

b) Dominioane: teritoriu independent care la un moment dat a aparținut Marii Britanii,

dar care nu vrea să aibă drept șef de stat decât pe suveranul Marii Britanii; factor
influențabil: originea britanică a populației acestui teritoriu.
: exemple: actuale: Australia,
: Noua Zeelandă,
: Canada.
 : de-a lungul istoriei: Africa,
: India.
c) Teritorii: care sunt independente, dar care reprezintă un interes al Marii Britanii:
Grecia: interes major al Marii Britanii în ceea ce privește poziționarea geografică=>
controlul asupra Mării Mediteranei
Estonia: aprovizionarea cu ouă, aliment de bază în cadrul Marii Britanii.

27-02-2019, al doilea curs.

2. Franța: putere continentală care gândește dimensiunea geopolitică în teritoriu. Cu cât

teritoriul este mai mare, cu atât forța este mai importantă;
ex: Domnia lui Napoleon.
: deținea un imperiu colonial francez foarte mare: colonii în:
a) Africa N: Maroc, Tunisia, Algeria.
b) Africa C: Mauritania, Ciad, Guineea, Senegal, Madagascar.
c) Americi: Insulele Antile din Marea Caraibe, Haiti, Guineea Franceză.
d) Asia: Indochina= Vietnamul+ Laos + Cambodgia.(coroana franceză: orașul Saigon,
actual Hașimin)

: în Europa, Franța nu a avut colonii, dar a avut interese strategice și a conturat

pe continentul european în interitoriul acestor interese strategice alianțe regionale;
ex: Mica Înțelegere,
: Înțelegerea Balcanică.
: concepte geopolitice franceze în Europa: securitate colectivă,
: cordon sanitar.
: concepte geopolitice franceze în celelalte continente: naționalismul francez.

3. Germania: piloni= economia și armata.

: obiectiv geopolitic general= Europa C,
= Europa de S-E.
: din punct de vedere al economiei:
a) Germania și România au o relație comercială foarte bună dintotdeauna; există investiții
germane în România.
: din punct de vedere al armatei:
a) până în 1945, armata a reprezentat element cheie în cadrul Germaniei, iar alianțele
Germaniei sunt fondate drept alianțe militare, nu politice.

4. Rusia: forță geopolitică complexă.

: propune conceptul de unitate.
: piloni= ortodoxie și conducători/ profilul conducătorului.
: din punct de vedere al profilul conducătorului: realitatea politică din Rusia:
a) putere prin intermediul profilului conducătorului.
b) conducătorul apare foarte rar în public;
c) profilul conducătorului= putere a dimensiunii geopolitice/ geostrategice.
d) asociere cu cultul peronalității moderne.
: din punct de vedere al ortodoxiei:
e) control supus prin intermediul ortodoxiei; instrument= biserica.

Forțe de rang secund în a emite concepte și acțiuni geopolitice, unele dintre acestea
cu puteri coloniale în spate:

1. Spania: până în secolul al XX-lea deține pretenții de putere.

: secolul XX- putere marginală/ forță de rang secund.
: în urma războiului civil(1936-1939) își pierde importanța.
: după moartea lui Franco(1975), Spania pierde ultimele domenii coloniale pe
care le deținea.

2. Portugalia: până în secolul al XX-lea deținea pretenții de putere.

: secolul XX-putere marginală/ forță de rang secund.
: după moartea lui Salazar(1970), Portugalia pierde toate domeniile
coloniale: Angola, Mozambic, Capul Verde, Guineea Bissao, San Tone, orașul Macao.

3. Olanda, Belgia, Danemarca:

Olanda: cea mai importantă colonie: Indonezia, pierdută după cel de-al Doilea Război
Mondial; actual, Olanda deține colonii în Insulele Caraibe: Antilele Olandeze, Saint
Martin, etc.

Belgia: cea mai importantă colonie: Zair/ actuala Republica Democrată Congo.

Danemarca: foste colonii: Insulele Feroe, Islanda, Groelanda.

06-03-2019, al treilea curs.

1.Relațiile sovieto-germane în perioada 1919-1941

După semnarea tratatelor de pace 1919-1920, URSS și Germania erau 2 state situate
înafara sistemului de relații internaționale.
1919 - niciun stat nu deținea relații diplomatice cu URSS și Germania.
Fiind izolate în comunitatea internațională=> URSS și Germania= eforturi de apropriere
bilaterală:
1) Aprilie 1922, Rapallo: diplomații URSS și Germania= discuții; 3 teme
fundamentale=> acord=> semnarea ”Tratatului de colaborare în URSS și Germania”.
Conținut:
a) cele două state, excluse din sfera relațiilor internaționale se recunoșteau diplomatic
reciproc.
b) cele două state, renunțau reciproc la dezpăgubirile de război=> nerecunoașterea
”Tratatului de Pace de la Versailles”.
c) ofertă URSS= industria de război, interzisă prin ”Tratatul de Pace de la Versailles
a Germaniei să fie transferată în URSS=> soldații germani= antrenați în URSS.
=> angrenarea fabricilor industriei de război în
URSS: Bayer, BMW, Mercedes, etc.
d) ofertă Germania= proiectarea și construirea flotei maritime de război sovietică din
Crimeea, Marea Neagră.

După 1922, interes politica externă germană= îndreptarea privirii spre Răsărit.
= concept ”drang nach osten”= privind către
Răsărit, 1923; creator: Gustav Stresemann.
Conținut: nevoia de:
a) materii prime și resurse energetice
b) sprijin sovietic în fața unei amenințări din Vest
c) oprirea disidenței cordonului sanitar și punerea acestuia sub presiune

Completare: ”Tratatul de la Berlin”; 1926= reasigurarea geopolitică din partea celor 2

state că:
a) se vor sprijinii în problemele continentale
b) își vor acorda reciproc ajutor în cazul unui atac din partea unui stat terț

”Pactul Ribbentrop-Molotov”; 1939= nazismul și comunismul și-au dat mâna

= 2 componente:
a) parte oficială= pact de neagresiune + relații de colaborare în viitor
b) protocolul adițional secret= 4 puncte:
1) URSS și Germania își împărțeau Polonia: URSS- partea Răsăriteană până la fluviul
Vistula.
: Germania- partea Occidentală.
2) URSS primea cele 3 state baltice: Lituatia, Letonia, Estonia=> ocupate în iunie 1940.
3) URSS își exprimă interesul pentru Basarabia=> Germania își exprimă dezinteresul
pentru Basarabia=> ocupată în iunie 1940: pe lângă Basarabia, a fost ocupat N-
Bucovinei.
: trupele sovietice au intrat în Ținutul Herța.
4) Înțelegerea dintre URSS și Germania= menținută pe 10 ani.
Actual= primele 3 puncte nu au fost anulate/ rezolvate=> longetivitate.

2. Sistemul geopolitic francez în perioada interbelică

Securitate colectivă: 4 etape:

1. 1920-1921: ”Mica Înțelegere”=alianță regionala formată din: România, Iugoslavia și
Cehoslovacia; obiectiv: Ungaria.
2. 1921: semnarea ”Convenției de alianță defensivă”= formată din: România și Polonia;
obiectiv: URSS.
3. 1934: ”Înțelegerea Balcanică”= formată din: România, Iugoslavia, Grecia și Turcia;
obiectiv: Bulgaria.
4. 1934: ”Înțelegerea Baltică”= formată din: Lituania, Letonia și Estonia; obiectiv: URSS.
Acest concept: dacă într-o alianță regională o componentă este atacată, celelate state
membre celelalte componentă trebuie să intervină.
13-03-2019, al patrulea curs.

3. Sistemul geopolitic britanic în perioada interbelică

După încheierea Primului Război Mondial și după semnarea Tratatelor de Pace din 1920,
Marea Britanie începe să aibe rețineri în ceea ce privește Tratatul de Pace cu Germania.
Principala voce: John Maynard Keynes: economist britanic.
: 1920 redactează ”Consecințele economice ale
păcii”: Germania: nu trebuie să suporte toate daunele materiale și morale înscrise în
Tratatul de Pace de la Versaille, pentru că în felul acesta Germania ar fii slăbită ca
economie și ca stat=> slăbiciune=> 2 vulnerabilități care ar afecta întreaga Europă:
a) eliminarea democrației în Germania; motiv: poporul german ar considera regimul
democratic și elita politică vinovate de această slăbiciune=> dictatură.
b) Germania ar devenii atât de slabă încât întreaga Europă s-ar afla sub pericolul
bolșevismului/comunismului; motiv: Germania nu ar mai putea să funcționeze ca o
barieră strategică și geopolitică între spațiul rus și Occident.

Dacă: regimul democratic s-au prăbușii,

: Germania ar devenii un stat foarte slab=> există pericolul ca la Berlin să se
instaleze un regim de dictatură care să facă din Germania o mare putere.

Încă din momentul semnării Tratatului de Pace de la Versaille, Marea Britanie a fost
rezervată față de Germania.

Marea Britanie: a ales să colaboreze bilateral cu Germania:

Economiștii și diplomații britanici: concluzie: datoriile Germaiei= enorme=> în
diplomația Marii Britanii: plan de refacere economică a Germaniei care datează din 1924:
Marea Britanie împrumuta Germania cu bani, în schimbul acestul împrumut începea să
plătească din datorii.
Începând cu 1924, Marea Britanie: a împrumutat Germania anual cu 2 miliarde de dolari;
în schimbul acestui împrumut, Germania: a început să plătească anual în cuantumul
datoriilor câte 1 miliard de dolari.

În schimbul acestui plan economic, Germania a obținut din parte Marii Britanii statutul
de egalitate militară în relațiile bileterale.

1925: ”Acordurile de la Locarno”: reglementează frontierele Occidentale ale Franței și

Belgiei=> suprareglemetarea a ”Tratatului de Pace de la Versailles”=> 2 tipuri de
frontiere, garantate suplimentar.

Prima dată când un diplomat român creează o definiție și o teorie în cadrul relațiilor
internaționale: ”Convenția de la Londra de definire a agresiunii și a teritoriului”,
semnată în 3 iulie 1933=> încă este în vigoare.
=> autor: Nicolae Titulecu, Ministrul Afacerilor Externe al
României.
Textul: ”Toate statele au dreptul la independență, securitate, apărarea terioriului și la
libera lor dezvoltare și a tuturor instituțiilor lor... Va fi recunoscut ca agresor într-un
conflict internațional statul care va fii comis una dintre acțiunile următoare:
a) declarație de război împotriva altui stat.
b) invazia cu forțe armate, fără declarați de război a teritoriului unui alt stat.
c) atacare cu forțe terestre, navale sau aeriene a teroriului unui alt stat.
d) blocus naval al coastelor sau porturilor unui alt stat.
e) ajutor dat bandelor armate care, formate pe teritoriul său, vor invada teritoriul unui alt
stat sau refuzul, în pofida cererii statului invadat, de a lua pe propriul său teritoriu toate
măsurile ce-i stau în putință pentru a-i lipsii sus-zisele bande de orice ajutor sau protecție.
f) niciun considerent de ordin politic, militar, economic, sau de altă natură nu va putea
servii drept scuză sau jutificare a agresiunii.”
: ”Prin teritoriu trebuie înțeles teritoriul pe care un stat își exercită în fapt
autoritatea.”

20-03-2019, al cincilea curs.

Războiul Rece:

Război Rece: ansamblul relațiilor internaționale în perioada 1945- 1989/1990=> perioadă

în care nu a existat un conflict militar direct între cele 2 super-puteri ale lumii: SUA
: URSS
: termenul: nu a apărut în Europa.
: discutat în cadrul SUA:
a) Bernard Baruch: consilier președintelui SUA Truman.
: 1947: discurs oferit președintelui SUA Truman=> folosește
termenul de ”Război Rece”; context: inițiativa URSS de a: se infiltra,
: ocupa, 2 state: Grecia,
: Turcia.

b) Walter Lipman: junalist.

: 1947: scrie o serie de texte=> folosește termenul de ”Război Rece”.
=> conceptul politic= provenit din SUA.

c) Winston Churchill: primul ministru al Marii Britanii

: 1946: discurs ținut la Universitatea din Fulton, statul Missouri=>
folosește termenul de ”Cortina de Fier”=> Stettin(Polonia) -> Trieste(Italia)= cortină de
fier: aliniament geopolitic: separă 2 zone majore de influență: SUA(Europa Occidentală)
: URSS(Europa Răsăriteană)

Război Rece: desemnează: împărțirea lumii în sfere de influență ideologică.

: declanșarea de crize: politice,
: economice,
: militare, în mod periodic pentru a se
obține capturarea unui stat sau unui teritoriu.
Definiție oferită de URSS termenului ”Război Rece”: discuție oficială a lui Iosif Stalin
cu Tito=> ”Acest război nu se aseamănă cu cele din trecut. Oricine ocupă un teritoriu își
impune acolo propriul său sistem social. Fiecare își impune sistemul până acolo unde
poate avansa armata sa.”

Containment: termen fundamental în cadrul Războiului Rece.

: 1947: utilizat de George Kenan, în cadrul ”Telegrama cea lungă”.
: propune=> SUA vor face tot ce pot din punct de vedere: economic,
: militar,
: social,
: etc, pentru oprirea
comunismului.
: prima aplicarea practică=> 1947: doctrina Truman: ferirea: Greciei,
: Turciei, de
comunism=> ajutor economic= 400 milioane dolari.
: aplicat în toate crizele majore ale Războiului Rece: Coreea de Sud,
: Vietnamul de Sud,
: Taiwan.

În cadrul Războiului Rece, nu există niciun stat neutru=> fiecare stat deținea o influență.
În cadrul Războiului Rece, au existat state care au alternat influențele:

a) Egipt: după cel de-al Doilea Război Mondial=> a devenit un pion geopolitic american
în regiune=> întregul Orient Mijlociu era planificat și prin prisma Egiptului.
: 1952: monarhia Egipteană a fost abolită=> regele Faruk al II-lea a fost
detronat=> a fost proclamată republica.
: dintr-un pion geopolic american=> a devenit un pion geopolic sovietic;
context: președintele Gamel Abdel Nasser s-a alăturat politicii propuse de URSS.
*factor influnețtabil: naționalizarea Canalului Suez*
: investiții sponsorizate de URSS în Egipt=> 1970: treptat Egpitul iese din sfera
geopolică sovietică=> 1977: reintră în sfera geopolitică americană.
: Tratatul de Pace de la Camp David=> Egpitul devine
primul stat arab care: semnează un tratat cu Israelul,
: care recunoște Israelul.

b) Iran: până în 1979= imperiu, conduc se împăratul Mohamed Reza Pahlavi: aliat
strategic geopolitic SUA.
: 1979: imperiul= abolit=> este proclamată republica Islamică; liderul: Ayatollah-
ul(cel mai înalt nivel, în concordanță cu domeniul religios) Ali Khomeini.
: dintr-un aliat strategic geopolitic SUA=> a devenit aliat strategic geopolitic
URSS.

c) Statele tampon: influența celor 2 puteri= egală.

Finlanda: 1945: a acceptat 2 reguli fundamentale:
1. Finlanda a fost inclusă în statele care: au o economie de piață,
: au o dezvoltare constituțională democrată.
2. Finlanda a acceptat: să nu facă parte din niciun bloc: politic,
: militar european.
: ca toate guvernele să fie conduse de social-democrați.
: ca relațiile comerciale să se desfășoare în exclusivitate cu URSS.

27-03-2019, BISMUN.

03-04-2019, al șaptelea curs.

Formulele de organizare geopolitică a jucătorilor geostrategici: felul în care marile

puteri vor să organizeze lumea.
După cel de-al Doilea Război Mondial, în lume există 2 jucători geostrategici:
a) URSS
b) SUA

I. Tratatul de Pace de la Paris, 1947: URSS și SUA: impun principalele: puncte de

vedere.
: filozofii
diplomatice.
: documentul care, alături de Decalogul de la Helsinki,
sunt cele 2 documente fundamentale care stau la baza relațiilor internaționale în Europa
până în momentul de față.
*definesc aspecte elementare; exemplu: frontierele
: relațiile pașnice în sistemul european.*

După 1947=> Formule de organizare geopolitică: au baze ideologice.

a) Doctrina Truman: 1947
: formulă de organizare americană pentru: Grecia
: Turcia.
: document pe care Truman l-a adoptat la 12 martie 1947 reprezintă
o viziune americană privind organizarea Orientului Apropriat și Mediteranei Răsăritene.
: Truman: ”politica SUA trebuie să fie aceea de a susține popoarele
libere care rezistă tentativelor de aservire venite din partea minorităților armate sau a
presiunilor externe.”
: ”cele 2 țări, Grecia și Turcia, trebuie să se bazeze pe
voința majorității, pe instituții libere, pe un guvern reprezentativ, alegeri libere, garanții
ce asigură libertatea individuală, libertate cuvântului și a religiei și absența oricărei
opresiuni politice.
Există 2 direcții fundamentale în analiza textelor diplomatice sau non-diplomatice:
I. Discurs
II. Cheia instituțiilor
: impune un ajutor financiar în valoare de 400 de milioane de
dolari.
b) Planul Marshall: 1947
: secretarul de stat SUA, Marshall, a adus la cunoștința clasei politice
și opiniei publice faptul că SUA pun la dispoziția Europei suma de 13 miliarde de dolari.
: Marshalll: ”nu luptăm contra niciunei țări, doctrine, singurii miștrii
dușmani sunt foamea și mizeria.”
: cele mai mari sume pe cap de locuitori le-au obținut acele state care
au avut și au cele mai puternice sentimente anti-americane: Grecia,
: Italia,
: Franța.
Răspunsul geopolitic și ideologic oferit de URSS:
a) Kominform: 1947.
: cuprindea 8 partide comuniste europene din: URSS,
: Iugoslavia,
: Polonia,
: Franța,
: Italia,
: România,
: Ungaria,
: Bulgaria.
: ideologul sovietic al aceste organizații este Andrei Jdanov: ”conceptul
fundamental al Komiformului, este acela că relațiile internaționale funcționează pe baza
existenței a 2 lagară: lagărul democrației populare și lagărul anti-imperialist.”
: Ӕn lume s-au
format 2 lagăru: pe de-o parte lagărul imperialist și anti-democratic, care are drept scop
esențial stabilirea dominației mondiale a imperialismului american și zdrobirea
democrației și de pe altă parte lagărul anti-imperialist și democratic al cărui scop esențial
este acela de a submina imperialismul, a întării democrația și a da lichita rămășițele
fascismului.”

Toate statele comuniste europene și mai târziu și asiatice au fost trecute în primele
decenii de existență în izolare internațională. Fie o parte dintre ele nu au avut relații
diplomatice cu alte state înafara celor comuniste fie nu au fost acceptate în instuții și
orgaizații internaționale.

O dată ce cele 3 planuri se așează în sistemul de relații internaționale, după 1947, apar
state tipice ale Războiului Rece.

10-04-2019, al optelea curs.

Tratatul de la Varșovia: alianță politică militară.
: înființată în 1955.
: s-a destrămat în 1991.
: compoziție: fostele statele comuniste din Europa.
Din punct de vedere geopolitic, semnarea Tratatului de la Varșovia reprezintă un răspuns:
1. oferit semnării Tratatului Atlanticului de N=> NATO.
2. oferit aderării Republicii Federală Germania la NATO.
Republica Populară Albania: în 1968, deșii este membru fondator, aceasta părăsește
Tratatul de la Varșovia.

Compoziție:
1. State membre
2. State observatoare: Republica Populară Chineză,
: Iugoslavia,
: Republica Democrată Vietnam.

Din punct de vedere instituțional, Tratatul de la Varșovia a devenit o organizație,

instituționalizată după modelul NATO: un nivel militar: componență:
1. Comandamentul Unit al Forțelor Armate: structură militară condusă de URSS.
: forțele armate ale Tratatului de la Varșovia
nu beneficiau: de o structură de comandă unitară,
: de o rețea logistică,
: de un sistem de apărare unitar,
: toate deciziile erau luate la nivel de Minister al Apărării al URSS.
: toate armatele statelor membre erau
echipate după standarde uniforme, sovietice.
: un nivel politic: a cunoscut 2 componente
majore:
1. Consiliul Politic Consultativ: compoziție: Secretarii Generali ai partidelor comuniste
din cadrul statelor membre.
: șefii de state.
: ultima ședință a Consiliului Politic Consultativ s-a
desfășurat în decembrie 1989, la Moscova: în limbaj diplomatic, Mihail Gorbaciov și-a
luat ”rămas bun” de la Nicolae Ceaușescu.
: la începutul lunii decembrie a avut loc o întâlnire în
Malta, între Mihail Gorbaciov și George Bush Sr: au stabilit în linii mari evoluțiile geo-
politice mondiale.

2. Comitetul Miniștrilor Afacerilor Externe: compoziție: Miniștrii Afacerilor Externe ai

statelor membre.
: comite tehnic: avea misiunea de a pregătii
reuniunile la nivel înalt ale Consiliului Politic Consultativ.
: are rol de secretariat: emitea
și trimitea mesaje între: capitalele membre.
: Tratatul de la Varșovia și celelalte state din exteriorul acestuia.

Tratatul de la Varșovia: a apărut pentru a instituționaliza ocupația sovietică în cadrul

statelor din Europa C și de E.
Reglementările Tratatului de Pace de la Paris din 1947: stabileau că trupele sovietice erau
obligate să părăsească teritoriile statelor pe care le-au ocupat la 10 ani de la momentul
ocupării=> 1955: s-a instituționalizat Tratatul de la Varșovia.
Strategia militară a Tratatului de la Varșovia: consta în proiectul unei victorii rapide
împotriva NATO, într-un război care să nu cuprindă arme nucleară.
: strategii militari sovietici plănuiau
înfrângerea decisivă a NATO înainte ca structurile de comandă militară și politică a
NATO să poate lua vreo decizie.

3 crize ale Tratatului de la Varșovia: nu implică state din afara alianței.

1. Octombrie-noiembrie 1956: Budapesta, Ungaria: se conturează o revoltă anti-

comunistă=> Primul Ministru al Ungariei, Imre Nagy anunță ieșirea Ungariei din cadrul
Tratatului de la Varșovia=> 4 noiembrie 1956: trupele soviectice au ocupat Ungaria.

2. 1968: Praga, Cehoslovacia: regimul politic comunist înceracă să reformeze sistemul în

sensul liberalizării=> contradicție cu articolul 2 al Tratatului de la Varșovia=> august
1968: trupele Tratatului de la Varșovia, mai puțin România și Albania, au ocupat
Cehoslovacia.
Utilizarea forței împotriva unui stat membru al alianței a reprezentat o noutate în sistemul
de relații internaționale.

3. 13 septembrie 1968: ieșirea oficială a Albaniei din cadrul Tratatului de la Varșovia.

Pretext: intrarea trupelor Tratatului de la Varșovia în cadrul Cehoslovaciei. Motiv real:
regimul comunist se situa într-o divergență totală cu URSS=> regimul comunist albanez,
condus de Enver Xoxha, milita spre stalinism.

Din motive legate de amplasarea fabricilor de armament și muniție, 4 state ale Tratatului
de la Varșovia au devenit printre cele mai importante producătoare de armament și
muniție din lume: Bulgaria,
: Cehoslovacia,
: Republica Populară Germania,
: România.

Momentul de final al Tratatului de la Varșovia se poate consemna în 1988-1989, când o

dată ce regimuri comuniste încep să aibe probleme interne, și Tratatul de la Varșovia
începe să fie mai gripat din punct de vedere geo-politic.
După 1985, când la conducerea URSS a venit Mihail Gobaciov, Europa de E nu a mai
reprezentat o prioritate pentru Moscova.
Din 1985, controlul în cadrul statelor membre ale Tratatului de la Varșovia nu mai
reprezenta o prioritate pentru Moscova.
În mod oficial, Tratatul de la Varșovia cunoaște sfârșitul la 1 iulie 1991, la Praga, când
statele membre ale Tratatului de la Varșovia semnează o declarație prin care anunță
dizolvarea oficială.

17-04-2019, al optelea curs.

Decolonizarea:
Acest eveniment se produce în mod gradual, după ce cel de-al Doilea Război Mondial
cunoaște sfârșitul.
Momentul care declanșează, din punct de vedere al sistemului de relații internaționale,
decolonizarea este un document adoptat de ONU la 14 decembrie 1960 intitulat
”Declarația privind acordarea independenței țărilor și popoarelor coloniale”, care
cuprinde 2 puncte fundamentale:
1. ”Supunerea popoarelor unei subjugări, dominații și exploatări străine constituie o
negare a drepturilor fundamentale ale omului, este contrară Cartei ONUși o piedică în
calea promovării păcii și cooperării mondiale.”
2. ”Toate popoarele au dreptul la autodeterminare. În virtutea acesti drept, ele își decid în
mod liber statutul politic și urmăresc în mod liber dezvoltarea lor economică, socială și
culturală.”
Foste imperii coloniale:
1. Marea Britanie: colonii în Africa: Kenya, Sudan, Zambia, Nigeria, etc.
: colonii în Asia: India(1947 – iși proclamă independența), Sri Lanka,
Nepal, Pakistan și Bangladesh (își declară independența).
: Singapore, Honk Kong, Malaesia, Birmania (au rămas
în continuare sub stăpânire britanică).
: colonii în America: Bahamas, etc.
: colonii în oceanul Pacific.

2. Franța: colonii în Africa: Madagascar, Guineea, Senegal, Ciad, Algeria, Tunisia, etc.
: colonii în Asia: Indochina (Vietnam, Laos, Cambogia).
: colonii în America: Martinica și Guadelupa, Guiana Franceză (unde se află
stația din care UE își lansează sateliții - Kouru), etc.
: colonii în oceacul Pacific: Noua Caledonie, Tahiti, etc.

3. Olanda: colonii în Asia: Indonezia, etc.

: colonii în America: Antilele Olandeze, Curacao, Saint-Martin, etc.

4. Portugalia: colonii în Africa: Angola, Mozambic, etc.

: colonii în Asia: orașul Macao, Gao, etc.

5. Belgia: colonii în Africa: Zair, Rwanda și Burundi, etc.

6. Alte imperii coloniale: Danemarca, Spania.

Procedura de decolonizare: 2 abordări și 2 niveluri:

1. Pe cale amiabilă: acceptarea proclamării independenței de către metropolă.
: menținierea noilor state în sfera de interese politice, economice,
militare ale fostei puteri coloniale.
: singurul stat care a adordat acest nivel: Marea Britanie.

2. Conflicte militare: statele care au abordat acest nivel: Franța, Olanda, Portugalia,
Belgia.
: războaie: pentru independența metropolei,
: civile, exemple: Algeria (Franța), Indochina (Olanda),
Zair (Belgia).