onsideraţi orice muşcătură de la orice tip de şarpe drept urgenţă medicală.

2. Pe statisticile noastre, deşi muşcăturile de şarpe reprezintă doar 2% din totalul plăgilor
muşcate, ele au un potențial evolutiv sever. Cei veninoşi inoculează la locul muşcăturii
substanţe cu actiune hemolitică şi hemoragică, iar după aproximativ 24 de ore apar
hemoragii de diverse tipuri, tahicardia, pulsul filiform, dispnea şi transpiraţii, greţuri,
vărsături, colaps. Netratate, moartea survine la 3-4 zile de la inocularea veninului prin
hemoragii şi insuficienţă renală acută.

3. Solicitaţi rapid consult şi ajutor medical.

4. Singurul tratament eficient este o doză de antivenin.

5. Toaletaţi plaga cu apă şi săpun.

6. Efortul fizic trebuie redus la maxim, culcaţi victima, cu capul şi trunchiul puţin ridicate şi
poziţionaţi locul muşcăturii sub nivelul inimii pentru a împiedica râspândirea veninului în
fluxul sangvin.

7. Scoteţi toate bijuteriile sau alte elemente ce pot accentua edemul.

8. Muşcătura de şarpe se identifică după urmele locale (forma dinţilor şarpelui) asociată
uneori unor picături sero-sanguinolente.

9. Muşcătura este asociată cu durere intensă şi edem perilezional, de culoare violacee, ce

cuprinde o porţiune întinsă din membrul afectat. Există însă şi posibilitatea ca şerpii muşte
fără a introduce veninul în plagă şi în acest caz de «muşcătura albă» lipsesc fenomenele
inflamatorii.