Proiect de studiu privind familia rectorului Șerban

Fondatorul USAMV, Mihai Șerban, face parte dintr-o familie nobiliară românească al cărei
parcurs istoric poate fi reconstituit în mod credibil, bazat pe surse istorice solide, până la
începutul secolului al XIV-lea. Prin aceasta, familia Șorban/ Șerban face parte dintr-un grup
foarte restrâns de familii care își pot identifica ascendența până în perioada primelor atestări
scrise ale unei nobilimii de origine românească.

Axa Cosău-New York

Vorbim de o familie al cărei fondator atestat istoric este un cneaz de pe Valea Cosăului, în
Maramureșul istoric, care trăia acum 700 de ani, Locovoy, și al cărui urmaș este un regizor de
talie mondială, precum Andrei Șerban, cu domiciliul în New York. În acest lanț generațional,
Mihai Șerban este o verigă dintre cele mai importante, dar alături de el se găsesc și alți membri
marcanți ai familiei, precum Moise Nicoară, un precursor al luptei pentru emancipare națională,
canonicul de Gherla, Mihai Șerban, un pilon al establishmentului intelectual românesc de la
mijlocul secolului XIX, compozitorul și omul politic Guilelm Șorban, prefect de Someș, parțial
contemporan cu Mihai Șerban, fondatorul USAMV, pentru a numi doar câțiva.

În acest context, propunerea mea este de a trece în revistă, concis, dar cu detalii relevante,
devenirea acestei familii. Voi începe de la diploma de la 1361, care înstăpânește familia
cneazului Locovoy în cnezatul Cosăului, apoi reconstitui descendența din această familie a unui
anume Dumitru Șorba – primul cu acest nume – menționat în 1475, în Călinești, apoi urmăresc
„emigrarea” unui cap de familie Șorba în Cernești, Țara Chioarului, cu prilejul unei colonizări.
Trei fii ai acestui Șorba sunt înnobilați la 1609, iar familia își ia acum sau cu puțin timp înainte
un nume mai uzual, cel de Șorban. Mai departe, urmăresc soarta acestei familii în Cernești, până
la începutul secolului al XVIII-lea, când, pe fundalul unor condiții foarte vitrege pentru mica
nobilime din Chioar, un cap de familie Șorban, Petru, se stabilește în Câmpia Mureșului, la
Șiclău.

Spița Șerbanilor

1
Spița familiei care se trage din acest Petru își va modifica numele în Șerban, pentru a suna mai
românește, în contextul deșteptării naționale care are loc cu începere de la sfârșitul secolului al
XVIII-lea. Din această spiță se trage Maria Șerban, mama lui Petru Nicoară, și Teodor Șerban,
unchi al lui Nicoară, care îl susține în demersurile sale. Teodor Șerban îl are ca fiu pe Gheorghe
Șerban, protopop de Nădlac, care îl are pe Mihai Șerban senior, judecător la Tribunalul din
Szeged, a cărui soție le găzduiește pe soțiile memorandiștilor veniți în vizită la bărbații lor,
închiși aici. Mihai Șerban senior va avea doi fii, pe Mihai-Andrei, care va ajunge să fondeze
USAMV și pe George, care este tatăl regizorului Andrei Șerban. Voi urmări câteva episoade din
viața lui Mihai-Andrei, până în timpul facultății, reconstituite pe baza memoriilor fiului său
Alexandru, care în 1990 va deveni primul primar necomunist al Clujului.

Cei ce au rămas

De asemenea, voi aloca un spațiu și familiei care a rămas în Chioar la începutul secolului al
XVIII-lea, și care va păstra numele Șorban. Din aceasta provin Toma Șorban – arhidiacon al
părților sătmărene, lider al mișcării de emancipare națională din acea zonă, anterior pomenitul
canonic Mihai Șerban (un caz singular de schimbare a numelui la Șorbanii de nord), Teodor
Lupu, ctitor al școlii românești din Reghin și fondator al ASTRA, Ioan Șorban, vicecomite de
Bihor și căpitan suprem al Districtului Chioar și alții, inclusiv controversatul Raoul Șorban,
ajungând până la Maria Elena Șorban, muzicolog, cercetător științific grad I la Academia de
Muzică „Gheorghe Dima”.

De asemenea, voi trece scurt în revistă și situația primilor Șorba, cei rămași în Călinești, cărora le
este recunoscută nobilitatea la sfârșitul secolului al XVIII-lea, și continuă să trăiască și în zi de
azi în Călinești, cu numele flexionat românește, Șerba.

Cred că reconstituirea unei astfel de istorii de familie este revelatoare și prin prisma faptului că
familia Șorban/Șerban constituie un caz rar de conservare a privilegiilor nobiliare până în pragul
modernității, și apoi de evoluție socială, politică și intelectuală, cu începere de la începutul
secolului al XIX-lea, până în ziua de azi.

Iconografie

2
Istoria familiei Şorban/ Şerban face obiectul lucrării mele de doctorat, cu titlul „De la cnezi la
lideri ai vieții social-politice moderne românești în Transilvania și Partium. Cazul familiei
Șorban de Cernești”. În timpul cercetării pe care am făcut-o am identificat o serie de materiale
inedite, pe care le pun la dispoziție, pentru a fi publicate pentru prima dată, cum ar fi:

copie a diplomei de înnobilare de la 1609, păstrată în familie

donaționalul (donarea casei și a unui lot de pământ, scutite de dări) care a însoțit diploma de
înnobilare, păstrată în arhivele de la Baia Mare – copie după original
extras din Libri Regii (un fel de monitor oficial al Transilvaniei) care consemnează înnobilarea
familiei Șorban – copie după original
blazonul familiei, depozitat într-o arhivă genealogică de la Arhivele Naționale ale Ungariei –
copie după original
foaia din recensământul din 1720 din Șiclău în care apare Petru, primul strămoș direct
identificabil al lui Mihai Șerban - facsimil
ziar de epocă în care s-a publicat o notiță autobiografică a lui Moise Nicoară, în care vorbește de
familia Șerban – facsimil
o scrisoare adresată de soția lui Mihai Șerban lui Kornel Șorban, din spița nordică, în care i se
adresează cu „dragă unchiule” – copie după original
abecedarul lui Alexandru Șerban, preot, fratele tatălui lui Mihai Șerban, păstrat în familie –
facsimil.

Cu stimă,

Bogdan Stanciu