Columna lui Traian

CUPRINS
Introucere..............................................................................................................................................3

I. Întemeierea columnei.....................................................................................................................4

II. Rolul arhitectului Apolodor ........................................................................................................6

III. Scenele înscrise pe columnă.........................................................................................................7

Concluzie..............................................................................................................................................9

Bibliografie........................................................................................................................................10

Anexe..................................................................................................................................................11

2
 Introducere

Tema proiectului meu este denumită “Columna lui Traian” şi este rezultatul curiozităţii mele
şi al unei provocări. Motivul alegerii acestei teme derivă din dorinţa de documentare în legatură cu
acest subiect, deoarece este unul foarte important, care stă la baza începuturilor poporului nostru.

3
 CAPITOLUL I
Întemeierea columnei

Columna lui Traian a fost cel mai grandios monument al timpului, ridicat în urma victoriei
împăratului Traian asupra regelui dac Decebal de către arhitectul Apolodor din Damasc, fiind
inaugurată la 12 mai 113 d.Hr. După unii istorici "trebuia să aibă un caracter triumfal, celebrând în
acelaşi timp, răzbunarea unei mai vechi înfrângeri a romanilor în faţa dacilor, cât şi victoria obţinută
datorită intervenţiei directe a împăratului”

Jignirile aduse prestigiului romanilor în urma confruntărilor armate din perioada împăratului
Domiţian cu Decebal, încheiate în favoarea acestuia; dorinţa expansiunii Imperiului Roman ;visteria
Romei secătuită dar mai ales bogăţiile existente şi cunoscute de pe teritoriul Daciei (aur, argint, fier,
aramă, animale, cereale, piei, vin etc.) au constituit principalele cauze care au determinat pregătirea
şi desfăşurarea celor două războaie daco-romane din anii 101-102 şi 105-106.

Principalele personalități romane, au scris câteva cărți-document în urma participării la

războaiele daco-romane, dar, din motive necunoscute, acestea au dispărut în decursul timpului.

Printre acestea s-au aflat "Comentariile" împăratului Traian asupra celor două războaie, "Getica"
scrisă de medicul Criton, cel care l-a însoţit pe Traian în Dacia, dar mai ales "Istoria romană" a lui
Dio Cassius, care s-a păstrat aproape în întregime.

Dispariţia acestor documente atât de importante pentru istoria milenară a neamului românesc
determină în plus valoarea documentară a Columnei lui Traian, ca izvor istoric, constituind
principalul "document" al evenimentelor de excepţie care au consfinţit schimbarea radicală a istoriei
Daciei.

Cu împăratul MARCUS ULPIUS TRAIANUS (98-117) de origine hispan, a început o perioadă

a împăraţilor neromani, iar Dacia a devenit provincie romană, pănâ la retragerea aureliană, iar
Apulum între timp a ajuns reşedinţa guvernatorului celor trei Dacii şi sediul celei mai importante
unităţi militare romane: Legiunea a XIII-a "GEMINA" care deasemenea a fost formată din serieni.
La fel şi Legiunea V Macedonia era constituită cu soldaţi macedonieni.

Cetate dacică reprezentată pe columnă

Portretul lui Decebal
pe columnă

4
 Visteria Imperiului Roman

Valoarea prăzilor de război şi a comorilor regelui Decebal duse la Roma, au restabilit şi

completat visteria Imperiului Roman, iar serbările din capitala imperiului, care au ţinut 123 de zile,
cu spectacolele celor cca. 10000 de gladiatori care au desfătat mulţimile, cu luptele din arene cu
animalele sălbatice, confirmă bucuria victoriei asupra lui Decebal, dovedite de asemenea şi prin
scutirile de obligaţii financiare şi acordarea de recompense locuitorilor Romei.

Istoricii consemnează că Traian a distribuit câte 65 denari pe cap de plebeu după primul război
daco-roman, iar după cel de al doilea, câte 450 denari.

După ocuparea Daciei de către Imperiul Roman, timp de aproape 165 de ani "prefecţii", din
zona Auriferă a Apusenilor trimiteau anual peste o sută de "cântare" (10000 phunţi - 1 phunt = 0,5
kg) aur curat la Roma, ceea ce înseamnă după un calcul aritmetic simplu cca. 85 vagoane aur, pe
lângă cel care a urmat căile neoficiale.

Din aceste surse de la strămoşii noştri, s-a asigurat şi construirea FORULUI LUI TRAIAN care
cuprindea o suprafaţă de 116m X 95m şi care cuprindea la intrare, un arc de triumf înălţat
împăratului Traian, o statuie ecvestră de bronz aurit a împăratului, iar în continuare Basilica Ulpia şi
două biblioteci. Între acestea s-a înălţat COLUMNA LUI TRAIAN.

5
 CAPITOLUL II
Rolul arhitectului Apolodor

Cea mai de seamă personalitate ştiinţifică din Imperiul Roman din perioada împăratului Traian a
fost arhitectul APOLLODOR (60-125 e.n.) de origine elen, născut la Damasc.

Datorită pregătirii deosebite, precum şi a relaţiilor existente cu împăratul Traian, a fost numit la
comanda trupelor de "geniu" romane, cu gradul de general, iar realizarea construcţiei podului de
peste Dunăre de la Drobeta Turnu Severin în lungime de 1134,90 m, acum aproape două mii de ani
a produs admiraţie nemărginită în cadrul specialiştilor şi a contemporanilor săi. După peste 200 de
ani, împăratul Constantin cel Mare, în planul de recucerire a Daciei, a construit şi a inaugurat în
anul 328 la Sucidava, (lângă vărsarea Oltului în Dunăre) un nou pod, pe baza planurilor podului de
la Drobeta, a lui Apollodor.

Pe amplasamentul unde s-a stabilit construirea Fortului lui Traian, iniţial se afla o colină, care a
trebuit să fie excavată şi nivelată. La aceste lucrări au participat şi prizonieri daci, din cei 50000
duşi la Roma. Alţii au fost selecţionaţi şi au format unităţi militare în cadrul legiunilor romane. Din
perioada lui Traian sunt cunoscute: ALA I ULPIA DACORUM (Cappodocia) şi COHORS I
ULPIA DACORUM (Siria) iar sub Hadrian în Britania era COHORS I AELIA DACORUM. În
perioada împăraţilor Marcus Aurelius şi Caracalla în Panonia Superior se afla COHORS II
AURELIA DACORUM etc.

Proiectul COLUMNEI LUI TRAIAN a aparţinut de ase-menea renumi-tului arhitect

APOLLODOR şi a avut un triplu scop după unii istorici:

1. de a marca înălţinea dealului care a fost excavat pentru construirea FORULUI LUI TRAIAN;
2. de a construi un monument triumfal, comemorând victoria din războiul cu dacii şi
3. de a putea fi folosită ca ultim adăpost, pentru cenuşa împăratului care a înălţat-o.

Columna lui Traian a fost inaugurată la data de 12 Mai 113 şi poate fi considerată un adevărat
act de naştere a neamului românesc.

Columna lui Traian are la bază scenele din COMENTARIILE LUI TRAIAN şi reprezintă fidel
scene din războaiele daco-romane.

Columna, fără statuie, are o înălţime de 39,83 m iar diametrul acesteia are 3,83 m iar la vârf 3,66
m. Soclul are formă paralelipipedică şi măsoară 5,37 m, iar baza este în formă de cunună de lauri.
Fusul coloanei măsoară 26,62 m la care se adaugă capitelul de 1,48 m, precum şi cei doi tamburi de
4,66 m care formează suportul statuii.

Unii istorici susţin că iniţial în vârful Columnei a fost acvila imperială romană, care, după
moartea împăratului a fost înlocuită de statuia acestuia. Între timp, statuia împăratului Traian din
vârful Columnei a dispărut în împrejurări necunoscute.

La sfârşitul sec. al XVI-lea (1589-1590) papa SIXTUS V a dispus să se aşeze în locul acesteia
statuia apostolului Petru sculptată de GEROLAMO DELLA PORTA, care înfruntă şi astăzi, într-un
fel, adevărul istoric.

6
 CAPITOLUL III
Scenele înscrise pe columnă

Columna cuprinde o bandă în spirală, sculptată, cu o lungime de 200 de m, în care sunt înfăţişate
124 de episoade din cele două războaie daco-romane, cu peste 2500 figuri, delimitate în două
segmente aproape egale, corespunzătoare celor două confruntări războinice.

La sfârşitul sec. al XVI-lea (1589-1590) papa SIXTUS V a dispus să se aşeze în locul acesteia
statuia apostolului Petru sculptată de GEROLAMO DELLA PORTA, care înfruntă şi astăzi, într-un
fel, adevărul istoric.

Columna cuprinde o bandă în spirală, sculptată, cu o lungime de 200 de m, în care sunt înfăţişate
124 de episoade din cele două războaie daco-romane, cu peste 2500 figuri, delimitate în două
segmente aproape egale, corespunzătoare celor două confruntări războinice.

Scenele de pe Columna lui Traian, reprezintă pregătirile de război a romanilor inclusiv plecarea
acestora către Dacia, din portul Ancona, armatele romane în zona cetăţilor dacice, tehnici de luptă,
asaltul cetăţilor dacice, luptele desfăşurate, şi victoriile obţinute etc. Între basoreliefurile de pe
Columnă apar o serie de lucrări "genistice" care se datorează arhitectului Apollodor, iar
învingătorul, împăratul Traian, apare de 59 ori inclusiv la inaugurarea podului de peste Dunăre de la
Drobeta.

Dacii deşi au fost învinşi, apar în numeroase scene pe Columnă, începând cu cetăţile lor, luptele
armate cu romanii, închinarea unor TARABOSTES lui Traian precum şi a solilor Regelui Decebal.

Către final apar scenele normale cu cei învinşi. Scene, în care SARMISEGETUSA este
cucerită, iar apărătorii ei se sinucid, sau părăsesc cetatea pentru a rezista în altă parte. Scenele
privind grupurile de daci care se supun romanilor sunt edificatoare.

Importantă este şi scena în care romanii descoperă comorile regelui Decebal.

În scenele finale apare, prinderea copiilor lui Decebal, moartea regelui dac şi expunerea capului
regelui dac în faţa trupelor romane. Figura lui Decebal apare pe Columnă de 6 ori.

Columna lui Traian în decursul timpului, a produs admiraţie în rândul specialiştilor şi a

contemporanilor ceea ce a determinat să se aprofundeze cercetările asupra acestui important
monument din Europa.

În perioada de RENAŞTERE, ALFONSO CEACONNE, un anticar erudit din Spania a publicat

în anul 1576 prima ediţie a Columnei lui Traian, după care a fost reeditată în anul 1585 şi în 1616.
Meritul acestui învăţat constă în faptul de a fi stabilit pentru prima dată că scenele de pe Columnă se
referă la războaiele daco-romane.

Francesco Villamenes a studiat gravurile, iar după un secol Pietro Santi Bartoli, în anul 1672 a
reprodus după original. În anul 1775 Giovanni Battista Pirenesi a reluat cercetările. Importanţa şi
faima Columnei la determinat şi pe Napoleon al III-lea în anul 1861, de a luat iniţiativa reproducerii
în mulaje de ipsos relieful scenelor monumentului.
7
 Lucrările cercetătorului FRÖHNER au fost continuate printre alţii de Solomon Reinach şi
Pollen, pe baza reliefurilor existente în muzeele din Franţa şi Anglia. Cercetările lui CICHORIUS,
definitivate de Eugen Petersen, constată "realităţile topografice arheologice din România pe vechiul
teatru de război, al conflictelor daco-romane şi care pot fi comparate cu reprezentările de pe
Columnă".

Columna lui Traian până în zilele noastre a mai fost cercetată de o serie de cercetători
recunoscuţi în lume, printre care amintim pe: KARL LEHMANN HARTLEBEN, THEODOR
BIRT (germani) DAVIES (american) IAN RICHMOND (englez) EUGENIA STRONG (englez),
GIUSEPPE LUGLI, RANUCCIO BIANCHI BANDINELLI (italieni), GILBERT CHARLES
PICARD (francez), GIOVANI BEGATI, LINO ROSSI (italieni).

În ţara noastră, B.P. Haşdeu a editat o publicaţie în anul 1870 cu profil mixt de ziar şi revistă
denumită COLUMNA LUI TRAIAN (1870-1882) la care au colaborat o serie de scriitori şi oameni
de ştiinţă români: V. Alecsandri; Al. Odobescu, A. Xenopol, C. Esarcu, P. Ispirescu, Gr. Tocilescu
etc. (Dicţionarul Enciclopedic Român, vol. I, pag. 704).

Prof. Constantin Daicoviciu şi fiul său Hadrian a cercetat acest monument important pentru
neamul românesc, iar în anul 1968 a reeditat lucrarea "COLUMNA LUI TRAIAN" apărută la
Editura Meridiane.

O carte deosebită, apărută în anul 1980 de asemenea la Editura Meridiane, o reprezintă lucrarea
"STRĂMOŞII ROMÂNILOR" - vestigii milenare de cultură şi artă - DECEBAL şi TRAIAN de Ion
Miclea (fotografii şi macheta artistică) şi Radu Florerscu (studiu şi comentarii).

Episodul cu ţăranul român, Badea Cârţan şi Columna lui Traian confirmă interesul omului de
rând din ţara noastră, din perioada respectivă faţă de acest monument important care confirmă
naşterea poporului român şi care merită a fi reamintit pentru cei interesaţi.

Ţăranul patriot Badea Cârţan de la poalele munţilor Făgăraş, preocupat de obârşia sa şi a

neamului românesc, după ce şi-a însuşit datele de istorie necesare, în anul 1896 după ce şi-a lăsat
turma cu oi, ortacului său, a plecat la Roma să se convingă la Columna lui Traian. După ce a trecut
prin Budapesta, Viena, Tirol etc. a ajuns la Roma pe jos, după ce şi-a rupt patru perechi de opinci pe
drum.

Ajuns în faţa Columnei a îngenuncheat, a scos din săculeţul din desagă şi a presărat pământ şi
boabe de grâu aduse de la Oprea Cârţisoara, prinos dacic pentru marele împărat. La intrarea
monumentului şi-a aşezat cojocul pe care a dormit fericit. S-a trezit când în jurul său era o mulţime
de oameni şi care au exclamat: "s-a coborât un dac de pe COLUMNĂ". Asemănarea dintre Badea
Cârţan şi dacii sculptaţi pe Columnă, era evidentă.

8
 Concluzie

În urma unor demersuri mai îndelungate efectuate de instituţiile specializate ale statului român,
în anul 1971 s-a reuşit să se reconstituie pe baza mulajelor aduse din Italia, COLUMNA LUI
TRAIAN în capitala României - Bucureşti.,

Nu putem trăi ca neam, fără să nu ne cunoaştem "rădăcinile" şi istoria milenară a strămoşilor

noştrii", mai ales că avem dovezi multiple pentru a demonstra (dacă mai este cazul!) că rădăcinile
noastre sunt adânci şi de neclintit.

A reda adevărul istoric şi de al cunoaşte este o dovadă a fiecărui cetăţean român şi mai ales a
intelec-tualilor şi cu atât mai mult în condiţiile globalizării.

Columna lui Traian de la Roma şi Monumentul Triumfal "TROPAEUM TRAIANI" de la

Adamclisi, prin măreţia şi importanţa lor, sunt cele mai importante monumente pentru istoria
României, iar victoria strălucită a romanilor şi înfrângerea dacilor în cele două războaie, îşi dau
valoarea ce se cuvine la formarea neamului românesc.

În "Archivu pentru filologia şi istoria", nr. III şi nr. IV din anul 1869, Timotei Cipariu, a
prezentat unele date istorice importante despre împăratul Traian precum şi cu privire la Columna lui
Traian, mai puţin cunoscute care merită să le redăm cititorilor în copie după documentele
respective, fără a le comenta.

9
 Bibliografie
"Semantismul Arhidiecezei Metropolitane greco-catolice române de Alba Iulia şi Făgăraş pre anul
domnului 1900"

Constantin Daicoviciu, Hadrian Daicoviciu, "Columna lui Traian", ed. a II-a.

Ion Miclea şi Radu Florescu, "Strămoşii românilor. Vestigii milenare de cultură şi artă".

Webografie: http://www.dacoromania-alba.ro/nr26/columna_lui_traian.htm

10
 Anexa 1

Romani patrund in Muntii Orastiei, distrugand asezarile si fortificatiile inaintate

ale dacilor

11
 Anexa 2

Batalia din fata cetatilor

12