Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ERORI ŞI APROXIMĂRI
𝒂 = 𝒂𝟏 ∙ 𝟐𝒎 + 𝒂𝟐 ∙ 𝟐𝒎−𝟏 + 𝒂𝟏 ∙ 𝟐𝒎 … + 𝒂𝒏 ∙ 𝟐𝒎−𝒏+𝟏
𝑥 = 525.222554 = 0.525222554 ∙ 103 = (0.525222 + 0.000000554) ∙ 103 = 0.525222 ∙ 103 + 0.000000554 ∙ 103
= 0.525222 ∙ 103 + 0.554 ∙ 0.525222 ∙ 10−6 ∙ 103 = 0.525222 ∙ 103 + 0.554 ∙ 0.525222 ∙ 103−6
Consideram numerele zecimale: 0.2397; -0.2397; 0.2375; 0.2365; 0.23652 pentru care se va efectua rotunjirea
𝑓′(𝑥0 ) 𝑓′′(𝑥0 )
𝑓(𝑥) = 𝑓(𝑥0 ) + (𝑥 − 𝑥0 ) + (𝑥 − 𝑥0 )2 + ⋯ + 𝑅𝑛 (𝑥)
1! 2!
Seri Mac Laurin (dezvoltata in jurul valorii 0)
𝑓′(0) 𝑓′′(0) 2
𝑓(𝑥) = 𝑓(0) + 𝑥+ 𝑥 + ⋯ + 𝑅𝑛 (𝑥)
1! 2!
Orice funcţie derivabilă pe un interval, poate fi reprezentată numeric printr-o serie infinită, de exemplu de tip Taylor:
f x i
f ( x i 1) f x i xi 1 xi f xi xi 1 xi 2 f xi xi 1 xi 3
1! 2! 3!
f x i n
.... xi 1 xi n ...
n!
In practică, se estimează valoarea funcţiei folosind un număr finit de termeni din serie. Cu cât numărul de termeni este mai mare,
cu atât eroarea de trunchiere a seriei este mai mică. Şi totuşi, un număr relativ mic de termeni poate conduce la o estimare
satisfăcătoare. Reţinerea a n termeni din serie determină o aproximare de ordin „n”, eroarea rezultată din inlaturarea celorlalţi
termeni fiind egală cu aşa numitul reziduu:
f n 1 n 1
Rn h , unde x i , x i 1 , iar h x i 1 x i
n 1!
Aplicaţia 1.
Un paraşutist execută un salt în gol de la mare înălţime. Masa paraşutistului este m = 68,1 kg, coeficientul de frecare cu aerul c
=12,5 kg/s, iar acceleratia gravitationala g = 9,81 m/s2. Să se evidenţieze faptul că metodele numerice introduc erori comparativ
cu soluţia analitică.
Rezolvare:
Mişcarea acestui corp se realizează sub acţiunea a două forţe: greutatea şi forţa de frecare.
F G Ff m g c v
dv c
F ma g v
dt m
dv
a
dt
Această ecuaţie diferenţială de ordinul I descrie fenomenul şi trebuie integrată pentru a găsi funcţia care exprimă variaţia vitezei
în timp.
Soluţia analitică este:
t
c
g m
v (t ) 1 e m
c
Problema poate fi rezolvată şi numeric:
Acceleraţia reprezintă variaţia vitezei în unitatea de timp şi atunci:
dv v v t i 1 v t i
dt t t i 1 t i
v t i 1 v t i
g v t i ,
c
Se înlocuieşte în legea mişcării:
t i 1 t i m
şi se explicitează v t i 1 .
v t i 1 v t i g v t i t i 1 t i
c
m
Cunoscând viteza la pasul de timp i, se poate aprecia viteza la pasul următor de timp, i+1. Pentru derularea calculului din aproape
în aproape, sunt necesare cunoaşterea valorii la momentul considerat zero, precum şi pasul de timp. Se recomandă calcularea
numerică a vitezei alegând un pas de timp h = ti+1 - ti egal cu 4 s, apoi 2 s şi în final 1 s.
Să se reprezinte grafic soluţiile numerice şi soluţia analitică şi să se comenteze rezultatele.
Aplicaţia 2.
Să se aproximeze y = e0,5 cu o expresie McLaurin având 1, 2, 3, 4, 5, 6 termeni. Să se calculeze eroarea absolută, eroarea relativă
exactă şi eroarea relativă aproximativă dacă valoarea exactă este: e0,5 =1,648721271
Rezolvare:
Seria McLaurin pentru funcţia exponenţială este:
x 2 x3 x 4 xn
y ex 1 x .... ...
2! 3! 4! n!
Aproximaţiile de ordin „n” sunt:
n=0 y ex 1
n=1 y ex 1 x
x2
n=2 y ex 1 x
2!
x 2 x3
n = 3 y ex 1 x
2! 3!
.........
Să se comenteze erorile de truchiere asociate rezultatelor.
Aplicaţia 3.
Aplicaţia 4.
Să se aproximeze prin serie Taylor de ordinul n = 0, 1, 2, 3, 4 funcţia polinomială f ( x ) 0,1x 4 0,15 x 3 0,5 x 2 0,25 x 1,2
definită pe intervalul [0,1]. Să se reprezinte grafic funcţia exactă şi cele cinci aproximaţii şi să se calculeze erorile asociate cu
acestea.
Indicaţie:
Dacă se consideră pasul h 1, se porneşte de la valoarea f 0 1,2 şi se aplică aproximaţia prin serie finită Taylor. In prealabil
se calculează derivatele necesare ale funcţiei in x 0 . Eroarea absolută a aproximaţiei este en f 0 fn 0
f 0 f xi 2 f 0 3 f 0n n
fn (1) f 0
~
h h h .... h
1! 2! 3! n!
Astfel,
n=0: f0 (1) f 0 , e0 ...
~
f 0
n=1: f1(1) f 0
~
1, e1 ...
1!
...
Să se comenteze evoluţia erorilor e n .
Aplicaţia 5.
Să se aproximeze funcţia f x x m cu seria Taylor de ordinal întâi pe intervalul [1,2]. Se consideră m = 1, 2, 3 sau 4 şi pasul h
= 1.
Indicaţie:
f ( xi 1) f xi mxi m 1 h
~
In acest caz, x i 1 şi x i 1 2
Eroare absoluta devine e f 2 f 2 pentru fiecare valoare a lui m.
~
Să se comenteze efectul valorii puterii m asupra mărimii erorii de aproximare (efectul neliniarităţilor).
La algoritmul de aproximare de mai sus, se păstrează m 4 şi se injumătăţeşte pasul h. Să se calculeze eroarea asociată cu
aproximarea funcţiei in x 2 .
f (1.5) f 1 4 13 0.5 ...
~
% exp(0.5) = 1.648721271
x=0.5;
y0=1.648721271;
y1=1;
y2=1+x^2/2;
y3=1+x^2/2+x^3/6;
y4=1+x^2/2+x^3/6+x^4/24;
y5=1+x^2/2+x^3/6+x^4/24+x^5/120;
y6=1+x^2/2+x^3/6+x^4/24+x^5/120+x^6/720;
e_abs1=y0-y1; e_abs2=y0-y2;e_abs3=y0-y3;e_abs4=y0-y4;e_abs5=y0-y5;
e_abs6=y0-y6;
e_rel1=abs(e_abs1)/y0*100; % [%]
.......
e_rel_apr1=abs(y2-y1)/y2;
.......
Erori de rotunjire (round-off errors) la scăderea unor numere zecimale foarte apropiate
% Sa se afle radacinile ecuatiei de gradul 2: x^2+3000.001*x+3=0
clear all
x1=(-3000.001-(3000.001^2-4*3)^0.5)/2;
x2=(-3000.001+(3000.001^2-4*3)^0.5)/2;
xx2=-2*3/(3000.001+(3000.001^2-4*3)^0.5)
clear all
x=0:0.01:1;
m=length(x);
f=-0.1*x.^4-0.15*x.^3-0.5*x.^2-0.25*x+1.2;
% Aproximarea Taylor de ordinul '0':
f0=f(1)*ones(size(x));
Datele problemei
kg m
mp 68.1kg cf 12.5 ag 9.81 tf 30s
s 2
s
1.Viteza finalã calculatã în functie de un t notat ta (analitic) este:
cf
t
ag mp a t 0s 0.05s t m
vf ta mp 1 e a f vf ( 30s) 53.228
s
c
f
2. Solutia numericã
Viteza initiala
m cf
v2 0 v2 v2 g v2 h2
i 1
1 s i
mp i
tf
h3 1s n3 i 1 n3 1 t3 0 h3 ( i 1)
h3 i
Viteza initiala
m cf
v3 0 v3 v3 g v3 h3
i 1
1 s i
mp i
0.5
x 0.5 ye e
2 2 3
x x x
y1 1 x y2 1 x 2
y3 1 x 2
6
2 3 4 2 3 4 5
x x x x x x x
y4 1 x 2
6
24
y5 1 x 2
6
24
120
2 3 4 5 6
x x x x x
y6 1 x 2
6
24
120
720
e_absi
i 1 6 e_absi ye yi e_reli 100
ye
i 2 6
yi yi1
e_rel_apri
yi
fa3 f3 ( 1) m 1 m1 ( 2 1)
4
m 4 f4 ( x) x
2.1. Se dă funcţia: f(x) = -0.1 x4 - 0.15 x3 - 0.5x2 - 0.25 x + 1.2. Pornind de la f(0) = 1.2, să se aproximeze f(1) folosind o serie
Taylor de ordin 1- 5. Să se calculeze erorile absolute şi erorile relative şi să se comenteze rezultatele.
2.2. Să se calculeze eroarea asociată cu calculul rezistenţei electrice a unui rezistor de formă cilindrică cu d = 5 mm şi lungimea l
= 2 cm, alcătuit din cupru cu rezistivitatea = 1500 m. Eroarea de măsurare a lungimilor este el = 0,1 mm, iar cea de
măsurare a rezistivităţii este e=10 m
2.3. Să se calculeze eroarea relativă asociată cu aproximarea funcţiei f x ln x x 2 cu o serie Taylor trunchiată de ordinul 1, pe
intervalul [1;2] şi cu pasul h=0.5.
2.4. Să se calculeze eroarea asociată cu calculul puterii electrice P RI2 , ştiind că eroarea ohmetrului este eR = 0.5 , iar cea a
ampermetrului este el = 0.1 A, pentru R = 10 , I = 7 A
2.5. Să se calculeze eroarea absolută/relativă asociată cu aproximarea funcţiei f x x 2,5 cu o serie Taylor trunchiată de ordinul
1 sau 2, pe intervalul [1;2], h = 1.
2.6. Să se calculeze eroarea absolută/relativă asociată cu aproximarea funcţiei f x x 3 / f x x 4 cu o serie Taylor trunchiată de
ordinul 1 sau 2, pe intervalul [2;3].
2.7. Să se calculeze tg(x) pentru următoarele valori precalculate:
x~ 0.1 si x~ 0.01
2 2 2 2
x f ' x~
~
2.8. Să se calculeze criteriul de stabilitate CS în toate cazurile.
f x
Obs: Valorile precalculate ale lui x se află în apropierea unui punct singular, fapt pentru care o eroare oricat de mica in
determinarea lui x conduce la erori de calcul enorme prin functia tg.
2.9. Se consideră o barcă prevăzută cu catarg, pentru care s-au determinat următoarele mărimi şi erorile lor:
~ ~
- incărcarea liniară: F 50 N/m , eF 2 N / m ( F F eF )
~ ~
- lungimea catargului: L 30 m , eL 10 cm ( L L eL )
~
- modulul de elasticitate: E 1.5 10 8 N/m 2 , eE 106 N/m2 ( E E~ eE )
~ ~
- momentul de inerţie: I 0.06 m 4 , eI 0.0006 m4 ( I I eI )
F L4
Să se calculeze abaterea vârfului (deflecţia) catargului, y , precum şi eroarea de calcul a acesteia ey ( y ~
y ey
8 E I
).