Din cete de îngeri pe raze stelare, Vin mângâind și munte și mare,, Bunicii sunt cele mai blânde și firave ființe,ei sunt asemeni unor îngeri,care vin mângâind muntea și marea. Nu există oameni mai generoși decât buneii,cu siguranță ne amintin cu toții cum buneii spunându-ne povești se asemănau deseori cu eroii basmelor. Cu toții ținem minte cum îl vedeam pe bunicul nostru asemeni unui erou,care apăra binele și alunga răul,iar pe bunica,asemeni unei ,,zâne pictate,,, în ochii căruia nu exista nici o urmă de reproș. Ne amintim permanent mângâierea buneilor pe obrazul nostru,atitudinea lor blândă față de noi,dragostea nesfârșită pe care ne-o împărtășeau ei, de aceea fiecare om în copilăria căruia nu există pic de răutate. Aceste persoane inspiră în ființa noastră bunătate și noblețe, ajutând în mod blând la formarea personalității copilului. Anume din comportamentul bunicilor,în inima copilului încolțesc blândețea și afecțiunea,datorită blândeții din ochii bunicii,copilul învață să împartă și cea mai mică bucățică de prăjitură cu copiii,care poate nici pâine n-au mâncat de câteva zile. Acțiunea buneilor în viața copiilor se face mereu simțită,pentru că în prezența bunicilor,copilul este înconjurat doar de iubire,buneii nu sunt în stare nici să-și privească sever nepoții,pentru că nicăieri nu există atâta iubire,ca în inima bunicii când își vede nepoții. Bunicii reprezintă rădăcinile pe care se mențin copiiii și nepoții. Ei mereu sunt în preajmă cu un sfat sau cu o îmbrățișare,ei mereu sunt acolo pentru noi și nu ne scot din gând nici măcar pe o secundă,chiar dacă noi îi mai dăm uitării. Sam Levenson spunea:,, Motivul pentru care bunicii și nepoții se înțeleg atât de bine,este pentru că au un inamic comun,,. Această afirmație are o veridicitate de neînvins. Când li se întâmplă ceva rău,pentru a nu fi pedepsiți de părinți ,copiii se adresează mereu buneilor,și bunicii niciodată nu-și refuză nepoțeii,fiind mereu de încredere și de ajutor. Dar,cu părere de rău,nu toți buneii sunt prezenți în viața odraslelor lor. Mulți dintre noi n-au parte de afecțiunea și căldura buneilor,pentru că,mulți sunt plecați deja în lumea celor drepți,lăsând în inima copiilor o rană pe nume ,,lipsa buneilor,, , care se va tămădui,poate atunci când ei vor avea proprii nepoți. De aceea e nevoie să învățăm copiii încă din anii fragezi ai copilăriei,că buneii au nevoie de dragostea noastră,pentru că buneii sunt aceeași copii,care cerșesc dragoste și atenție,dar în pletele lor există deja câte 60 de ierni trăite. Pentru mine tema buneilor este una dureroasă și dificilă,deoarece niciodată n-am avut parte de mila și afecțiunea buneilor,pentru că au plecat pe lumea celor drepți înainte de nașterea mea,de aceea nu înțeleg persoanele care își neglijează buneii,se genează de prezența lor și pierd posibilitatea de a trăi momente frumoase care îi vor călăuzi toată viața.Și realizez că doar după ce îi vor pierde sau când nepoții lor se vor comporta la fel cu ei,vor înțelege cât de mult au greșit,doar atunci își vor da seama câtă durere au pricinuit oamenilor care erau în stare să își dea și viața pentru ei. Revenind la versurile de la care am pornit,reamintesc că buneii sunt perfecțiunea fiecărui copil,spre anii bătrâneții, vom tinde să fim la fel ca buneii noștri. Trebuie să ne respectăm și să ne iubim fiecare nepot în parte și chiar dacă un nepot va fi mai talentat și mai deștept decât altul,trebuie să ne învățăm să nu facem diferența între ei,pentru că nesăbuința noastră poate provoca adânci răni morale în sufletul copilului,care îl vor urma pe tot parcursul vieții,impunându-i gândul că mereu vor exista mai buni ca el. În concluzie pot spune că adevărata valoare a omului își trage rădăcinile din viața și activitatea strămoșilor lui,pentru că acolo unde a existat doar răutate și invidie , nu se va educa un copil bun la inimă,capabil să muncească cinstit,ci unul care mereu va reuși să câștige prin trufie și minciună. Aristotel spunea:,, Un copil care a fost iubit,devine un matur care știe să iubească,, , de aceea se revine încă odată la ideea că noi vom pune bazele valorilor după care își vor urma drumul copiii și nepoții noștri. Pentru a avea o generație care știe să iubească pe sine și pe cei din jur, e nevoie ca noi,pornind de la propriile valori,să-i îndrumăm pe calea vieții doar cu bunătate și smerenie. Spre final,atingând din nou versurile despre bunei,pot spune că ei reprezintă treapta de bază în educația copilului,pentru că la fel părinții cât și copiii se îndrumă după direcția buneilor,stăruindu-se cât mai mult să fie pe urmele lor,pentru că buneii reprezintă înțelepciunea întruchipată. Rareori s-a întâmplat ca copiii să urmeze alt exemplu decât cel pe care l-a văzut acasă. În familiile unde la bază stau bunăstarea copiilor,grija și respectul unul față de altul,afecțiunea și stima,înțelegerea și ajutorul,mereu vor avea parte de urmași decenți,care se vor remarca pozitiv în societate. Familiile în care a fost mereu prezentă dragostea părinților combinată cu cea a buneilor va avea parte doar de fericire și de o bătrânețe împacată,pentru că pentru mulți bunei,alinarea reprezintă faptul de a- și vedea copiii și nepoții împliniți.