Sunteți pe pagina 1din 1

JURNAL DE BORD - VACANȚĂ ÎN ITALIA - Ziua 3 - Tropea

Continuare din Ziua a 2-a

Ziua a 3-a a început însorită, dar totuși a fost vânt și ne avertiza că vor veni ceva zile cu ploaie. Deja prognoza ne spunea că o posibil ca fiecare zi rămasă
din sejur să fie una ploioasă, așa că am decis totuși, ca atât timp cât mai este soare, să vizităm cel mai mare și mai faimos orășel - stațiune din zonă,
simbolul zonei, Tropea.

Vizitasem Tropea prin camerele de filmat de la plaja din zonă și prin filmările 4K din dronă și visam cu ochii deschiși ziua când vom putea să ne bălăcim în
sfârșit, acolo. Locul este într-adevăr unul de vis, pitoresc, însă nu prea am avut mare baftă de vreme și apele s-au mai stricat și ca stare de spirit din cauza
unor neînțelegeri și dizarmonii apărute pe parcurs, iar furtul din ziua a 4-a a pus capac („bomboana de pe colivă” va urma în ziua a 7-a).

Aproape în fiecare zi a apărut câte ceva care să ne strice buna dispoziție, să ne echilibreze cumva entuziasmul, să ne enerveze, să ne zgândăre și să nu ne
putem bucura 100% de ceea ce era. Universul ne trimitea semnale poate, să fim mai centrați și mai atenți ... poate.

Cert este că de multe ori aveam o trompă până în pământ, deși în poze poate părea că eram mega, super, prea-fericit. Părea ...

Pozăm de multe ori cu masca pusă, dar nu întotdeauna (în cazul de față, aș zice cel puțin 90% din poze și filmări sunt cu bucurie și fascinație adevărate).

Probabil că unii dintre voi ați și auzit prin anumite filmări anumite momente de tensiune. Mici momente de tensiune, enervare, frustrare, nemulțumiri care
încet se acumulează și uneori izbucnesc, mai ales acolo unde există sinceritate și deschidere.

Nu am simțit să cosmetizez acele momente în filmare, căci întreg acest blog este un exercițiu de sinceritate. Cui nu-i place, să schimbe canalul ...

Uneori adevărul doare, ustură. Astfel de momente ori îți dau un șut în fund, un pas înainte, ori pot destrăma ceea ce se crează. Ori se aprofundează și crești,
ori se distruge și faci un pas în spate.

Prieteniile, relațiile sunt adeseori oglinzi prin care evoluăm, care ne reflectă parcursul.

Uneori ne călcăm pe coadă, grav, unii pe alții, fără să vrem neapărat și astfel de situații sunt inevitabile. Diferența o face modul cum gestionezi astfel de
momente.

Viața nu este doar roz bombon, uneori este maro, neagră și atunci trebuie să găsești arta de a trăi, de a găsi eleganța și grația să poți lua lecția și să mergi
mai departe, fără să lași „cadavre” (prea multe) în spate.

Oricât de frumos ar fi locul exterior, poate fi și un rai, dacă în sinea ta ești supărat, mâhnit, furios nimic nu mai contează în acele clipe și-ți vine să-ți bagi
picioarele în tot și toate.

„Înțeleptul e fericit și-n iad, prostul nici în rai.” - concluziile le trageți voi singuri :)

Dar cu bunăvoință și dorință de a ne bucura totuși de ceea ce era în jurul nostru, am reușit până la urmă, să trecem peste aceste momente mai umbroase,
dar nu de tot, ci cât să nu stricăm totul. Nu voi intra în detalii despre ce și cum, fiind aspecte personale delicate despre care nu prea se poate vorbi fără să
faci pe unii sau pe alții să sufere. Dacă eram doar eu în schema asta, nu era nicio problemă să vă spun. Oricum sunt aspecte cu care poți umple zeci de
pagini, poți scrie cărți ca să descifrezi anumite lucruri și să faci terapii peste terapii să dai de cap unor anumite aspecte și tot să nu reușești. Deci oricum n-
are sens.

Dar să le iau pe rând:

Continuarea pe blogul CĂLĂTOR ÎN MATRIX

https://viataestedoarocalatorie.blogspot.com/2019/10/jurnal-de-bord-vacanta-in-italia-ziua-
3.html#more