CAPITOLUL 4

PROBLEMATICI FUNDAMENTALE IN DOMENIUL RESURSELOR

NATURALE

4.1. TERMINOLOGIE, CLASIFICĂRI

Termenul de resurse naturale se poate defini ca fiind resursele produse natural şi toate
sistemele care sunt sau ar putea fi folositoare omului în circumstanţe de natură
tehnologică , economică şi socoiala.
Percepţia resurselor naturale este dinamică în timp, fiind dependenta de :
o condiţiile mostenite;
o nivelul tehnologic (prezent si viitor);
o condiţiile economice ;
o conjucturile relative momentane.
Stocurile sau rezervele de resurse naturale indică ceea ce se cunoaşte a fi disponibil
pentru utilizare în viitor, în condiţiile dinamicii economice.
Stocurile sau rezervele sunt dependente de :
o tehnologia disponibila ;
o costurile aferente ;
o restricţiile sociale.
Estimarea rezervelor se face având în vedere interacţiunile cu alte sisteme precum şi
potenţialele schimbări ireversibile.
În concluzie se poate face afirmaţia că resursele naturale constituie părţi componenete ale
unor sisteme extinse.
Din punct de vedere al caracterului de refacere in timp, cea mai uzuala clasificare a
resurselor este :
o resurse regenerabile : energia solară, energia eoliană, energia mareelor,
pădurile, aerul, apele, terenurile agricole;
o resursele neregenerabile: substanţele minerale şi combustibilii fosili.
Caracterul regenerativ al resurselor este de multe ori relativ, fiind dependent de multe ori
de utilizarea unor metode administrative adecvate nedistructive (cazul terenurilor
agricole, depozitării deşeurilor). Sunt schimbări în sistemul resurselor naturale , carecare
se pot dovedi ireversibile.
Incertitudinile legate de existenţa şi dimensiunile rezervelor au multiple cauze, cum sunt:
o utilizarea termenilor de resurse şi rezeve in afara definiţiilor riguroase, în
mod impropriu;
o incertitudinile geografice;
o termenul de rezervă este dependent de circumstanţele tehnologice şi
economice.

4.2.Confruntari actuale privind resursele naturale

 În prezent resursele naturale se confruntă cu o multitudine de probleme. În cele ce
urmează vor fi trecute în revistă numai câteva dintre acestea, care influenţează în mod
semnificativ dimensiunea, dinamica şi evoluţia resurselor existente[5].
1.Durata şi condiţiile în care omenirea îşi poate continua existenta pe pământ cu o
rezerva finită de stocuri, cu resurse regenerabile dar distructibile şi sisteme limitate
de supraveghere a mediului este limitată, având în vedere că:
o stocul resurselor neregenerabile este finit;
o viteza de consum s-a accentuat in ultimile decenii (viteze de consum mult
mai mari decat cele istorice cunoscute pâna acum).
De exemplu: statistica epuizarii resurselor naturale neregenerabile arată că la
creşterea unei resurse cu 5% pe an, viteza de utilizare se dubleaza în 14 ani.

2. Localizarea resurselor cunoscute

În acest sens, marile rezerve naturale, de exemplu rezervele de petrol (precum si a
altor resurse cum sunt: bauxita, minereul de fier, gazele naturale, etc) sunt
considerabile, descoperindu-se altele noi în fiecare an, dar nu sunt amplasate în
principalele ţări consumatoare.

3.Trecerea istorică a omenirii de la dependenţa de resurse regenerabile la resursele

neregenerabile
În acest sens se pot menţiona următoarele exemple:
o cărbunele a devenit important când aprovizionarea cu cărbune vegetal a
devenit extrem de costisitoare datorita distanţelor mari faţă de păduri cât şi a
efectelor nedorite asupra mediului a defrisarilor);
o trecerea de la utilizarea puterii animalelor în agricultură la puterea motoarelor;
o trecerea de la îngraşămintele naturale la cele chimice.

4.Evaluarea modelelor comportamentale istorice referitoare la utilizarae resurselor

naturale
Exemple concludente sunt exploatările neîntelepte de-a lungul istoriei, pentru diferite
resurse naturale, fapte condamnate astăzi, care şi-au lasat un pregnant impact asupra
mediului.

5.Înţelegerea corectă a rolului şi importanţei resurselor naturale şi a serviciilor de

mediu în conditiile dezvoltarii economice
În prezent se reconsideră aspectele ecologice, prin aplicarea unor p[olitici adecvate,
având în vedere că în ultimile de cenii cresterea economică s-a făcut în detrimentul
mediului, ignorandu-se caracterul epuizabil al resurselor.

6.Accentuarea dependenţei de rezervele naturale inferioare

Calitatea minereurilor utilizate în prezent este mult mai scăzută decât a celor
exploatate în trecut. De aceea sunt necesarecantităţi mai mari de minereu primar pentru
realizarea aceloraşi cantităţi de produse finite. Exploatarea unor cantităţi mai marri de
resurse pentru realizarea aceloraşi efecte utile. va conduce la efecte ecologice mult mai
mari atât directe (exploatăruile în sine) cât şi indirecte prin deşeurile rezultate care vor
polua mai accentuat mediul ambiant.
7.Evolutia conditiilor restrictive globale ridicate de mediul inconjurator
Omenirea se confruntă în prezent cu shimbări majore, în ceea ce priveşte mediul
ambiant:
o schimbările climatice globale;
o epuizarea stratului de ozon;
o acidificarea;
o substanţele chimice toxice şi deşeurile periculoase, în excedent;
o poluarea atmosferică;
o poluarea apelor.

Schimbările climatice globale. Concentraţia naturala de CO2 din atmosferă este

controlată (ciclu geochimic al carbonului) prin interactiunea intre:atmosferă,oceane şi
biosferă. Activităţile umane pot perturba acest ciclu, prin introducerea unei cantităţi
suplimentare de CO2 in atmosferă, contribuind la agravarea efectului de seră. Cresterea
estimată a temperaturii este de cca. 1,5 – 4,5 oC. Gaze care contribuie la efectul de seră
sunt:CO2, NO2, metan, CFC – urile, ozonul troposferic.
Epuizarea paturii de ozon. Ozonul din stratosferă, cu o grosime de cca.25km – 40 km,
este un filtru natural care absoarbe şi blochează radiaţia solară ultravioletă, dăunatoare
vieţii. În ultimul timp se utilizează pe scară largă CFC – urile drept combustibili, fluide
frigorifice în instalaţiile de racire si climatizare precum şi în industria maselor plastice.
Acidificarea. Se datorează în principal creşterii treptate a condiţiilor acide ale
solurilor, pădurilor şi apelor. Se produce în special în mediile urbane. Actiunea acidităţii
se poate resimţi la timp îndelungat după acumularea codiţiilor acide. Arderea
combustibililor fosili conduce la formarea de SO 2 si NOx , substante raspunzatoare de
formarea acizilor. Alte surse care contribuie la creşterea acidificării sunt: topirea
minereurilor de metal, fabricarea acidului sulfuri şi alte procese din industria chimică.
Substante chimice toxice si deşeurile periculoase. Riscul unei substanţe chimice asupra
sănătăţii depinde de :toxicitatea sa şi timpul de expunere. Uneori gradul de toxicitate este
deosebit de ridicat chiar la expuneri de scurtă durată. De exemplu: dioxina este deosebit
de toxică şi la expuneri scurte.
Deşeuri periculoase sunt considerate acele deşeuri care conţin: componente
metalice,compuşi organici volatili, urme metalice, solvenţi organici halogenaţi, cianuri
organice, fenoli, acizi, azbest. Majoritatea deşurilor periculoase sunt produse de industrie,
la care se adauga: gospodariile, instalaţiile medicale, garajele, atelierele de reparatii
auto, statiile de benzina.
Poluarea atmosferică. Se referă la existenţa unor substanţe gazoase contaminate sau sub
forma de particole, în cantităţi sau cu proprietăţi dăunătoare vieţii (oameni, floră, faună).
Principalele surse de p[oluare atmosferică sunt:
o arderea combustibililor fosili in activităţile industriale şi un numai;
o transporturile.
Principalii poluanţi rezultaţi din aceste activităţi sunt: SO 2, NOx, particole solide în
suspensie, hidrocarburi, CO, plumb, compuşi organici volatili
Poluarea apelor. Se datorează în special deşeurile organice produse de: sectoarele agro-
industriale, aşezările umane, metale, substanţe organice persistente, care în concentraţii
mari pot produce perturbări ale ecosistemului.
8. Rolul acordat proceselor de piaţă în determinarea modului de administrare a
resurselor naturale în timp
Piaţa a avut un rol deosebit în impulsionarea activităţilor de explorare a resurselor
naturale şi in stabilirea ritmurilor de utilizare.Inovaţiile tehnologice au fost determinate
de shimbarile de preţuri.

Bibliografie
1.International Energy Agency (IEA), 2002a. Energy Balances of OECD Countries,
1999-2000, Paris.
2.International Energy Agency (IEA), 2003a. Energy Balances of Non- OECD
Countries, 2000-2001, Paris.
3.A.Gluber, and A.McDonald, eds. 1998. Global Energy Perspectives.Cambridge
Unversity Press, 1998.