Vasile Alecsandri Dan, căpitan de plai

Tema- lupta omului simplu pentru apărarea pământului strămoșesc.

Ideea-dăruirea în numele independenței.

Carcterizarea personajului

Vasile Alexandri evocă în poemul “Dan, capitan de plai” un moment din luptele
duse de poporul român împotriva cotropitorilor. Aura legendară a viteazului Dan se
bazează pe calitatea de fost oştean al voievodului Ştefan cel Mare, personajul fiind o
„întrupare simbolică a patriotismului şi a eroismului anonim popular” care a luptat
dintotdeauna pentru libertatea ţării sale. Dan este eroul principal al poemului. El este
un simbol al vitejiei poporului român. Înzestrat cu variate trăsături de caracter, el își
dovedește întelepciunea, seninătatea, curajul, prietenia statornică, demnitatea, având
ca trasatură principală dragostea de țară. Este un personaj pozitiv.
Dan este caracterizat în mod direct de catre autor,într-un sugestiv portret “Bătrânul
Dan trăiește ca șoimul singuratic”. Tot în mod direct el este caracterizat de către
hanul tătar care îi recunoaște înțelepciunea “O, Dan om întelept, cunosc al tău
renume” si îi admiră viața și faptele vitejești “O Dan, ferice de tine care pere/ având o
viață verde în timpul tinereții / și albă ca zapada în iarna bătrâneții”

Principala modalitate de caracterizare este cea indirectă ce reiese din gândurile,

faptele, felul de a vorbi al personajului. Bătrânul Dan s-a izolat în munte și ca toți
înțelepții acestui neam se gândește la moarte cu seninătate. La vremea tinereții el era
apărătorul hotarelor țării.Înfrățit cu natura iî cunoaște glasul și când află că țara este în
primejdie, găsește puterea de a porni la luptă. Alături de Ursan săvârșește adevarate
minuni de vitejie, tinând piept unei armate întregi. Prieten devotat, el veghează la
căpătâiul lui Ursan . Măreția eroului este dovedită de atitudinea în fața lui Ghirai.
Rănit, cuprins de lanțuri “mareț intră românul”. În fața amenințării cu moartea el se
dovedeste demn, încrezator în destinul neamului său. El știe că moartea sa nu
înseamnă moartea țării, căci alte șiruri de luptători se vor naște.

Demnitatea, tăria de caracter, forţa morală care compun personalitatea bătrânului

patriot român reies, indirect, din ultimul episod al poemului. Dan este luat prizonier .
Propunerea lui Ghirai este refuzată “e o cupă mult plină de amaruri”nu dorește să se
spulbere în fața nenorocirii. Se socotește de neclintit în fața greutăților și nenorocirii
ca și Ceahlăul în fața furtunii. Toata viața i-a fost cinstită, demnă, de aceea preferă
moartea în locul unei vieți rușinoase.
Dragostea de țară este sentimentul cel mai puternic al eroului și de aceea în “ceasul
morții grele” nu are dorință mai mare decât să mai vadă o dată pamântul țării. Felul
de a vorbi al acestui erou exprimă profunda sa înțelepciune, fiecare replică a lui Dan
îl face pe Ghirai să cadă pe gânduri și apoi să exclame cu admirație în fața
adversarului”O Dan, om înțelept”.
Eroul este surprins în paralelă cu Ursan. Dan este omul de la munte,prietenul
devotat, moldovean, Ursan e de peste Milcov, dar amândoi simbolizează eroismul
popular anonim.
În acest erou, Alecsandri a surprins măreția, vitejia, înțelepciunea și
demnitatea poporului român.
Comparaţia „ca şoimul singuratic” sugerează încă din debutul poemului câteva trăsături morale
ale luptătorului: curajul, mândria, semeţia şi superioritatea morală. Epitetul „singuratic” exprimă
existenţa solitară (singuratică) în mijlocul naturii, care-l îndeamnă la meditaţie şi cu care Dan se
află într-o armonioasă comuniune.