Barry B.

LONGYEAR

Premiul Nebula 1979.

Premiul H U G O 1980,

Scriitorul american Barry B. Longyear participanţilor) la Convenţia Mondială

este, actualmente, profesor de literatură
la o şcoală din Farmington (statul Mâine),
localitate în care conduce, împreună cu
soţia sa, şi o mică editură.
S-a născut la Harrisburg, a absolviţi
cursurile Academiei Militare din statul
Virginia, ale Institutului de Artă din Pit-
tsburg, ale Şcolii de balistică din Texas
şi ale Universităţii de Studii Sociale din
Detroit. A mai lucrat ca tehnician în
Okinawa şi Key West, producător de mi­
crofilme în Detroit, editor în Philadel­
phia.
B. L. scrie din 1978. în 1979 a obţinut
prestigiosul Premiu sf Nebula (acordat
de critica de specialitate din S U A ) pen­
tru nuvela „Enemy Mine" („Duşmanul").
Pentru acelaşi text primeşte, în 1980,
marele premiu Hugo (acordat prin votul
Science Fiction ţinută In acel an la Bos­
ton şi Premiul comemorativ John W.
Campbell. A doua nuvelă scrisă — „Sa-
vage Planet" („Planeta Sălbatică")
publicată în revistele de mare circulaţi*
„Analog" şi „Isaac Asimov*s SF Maga­
zine" a obţinut şi ea, în 1981, premiul
J. W. Campbell.
Unul din cele mai apreciate texte al»
sale a fost „The Carpenter", în care mis­
terul, istoria şi mitologia sa amestecă în­
tr-o povestire despre un om de acum
două mii de ani.
B. L. declară că scrie poveştile pe ca­
re i-ar plăcea să le citească. Nu agreează
hard-sf-ul, cu maşinării şi creaturi meta­
lice. Povestirile lui vorbesc despre'oame­
ni, despre gîndurile si visele lor.
A. BOBLAN

M î i n i l e -cu trei degete ale drakului
se flexară. Puteam citi în ochii lui
galbeni dorinţa de a ţine în degetele
acelea o armă... sau beregata mea,
De.zmorţindu-mi la rîndul meu dege­
tele, am ştiut că şi el citea acelaşi
lucru în ochii mei.
— Irkmaan ! scuipă creatura.
— D r a k împuţit 1 Am ridicat mîi­
nile la nivelul pieptului şi am înce­
put să-i fac semne : Haide, drakule ;
hai s-o iei pe cocoaşă.
— iTkmaan vaa, koruum su!
— V r e i să vorbeşti, sau să te baţi ?
Haide!
Simţeam, înapoia mea, oceanul —
un cazan fierbînd cu talazuri înspu­
m a t e ce ameninţau să mă înghită,
aşa cum făcuseră cu naveia. P l o n j a ,
sem cu ea direct în ocean. Drakul e~
jectase atunci cînd propria lui navetă
luase foc în pătura superioară a at­
mosferei, dar reuşise să-mi avarieze
sursa energetică. E r a m epuizat de
înotul pînă la plaja cenuşie şi stîn-
coasă si de strădania de a ajunge
intr-un loc sigur. îndărătul drakului,
printre stîncile de pe colina altfel
.stearpă, puteam zări capsula cu care
se ejectase. Cu mult deasupra cape­
telor noastre, rasa lui şi a mea con­
tinuau să se lupte, disputîndu-şi po­
sesia unui colţişor nelocuit şi necu­
noscut. Drakul continua să rămînă
pe loc aşa încît am rostit fraza învjU
tată la instrucţie — 0 fraza speciali
ce trebuia ă'nnebuneasaă orice Drals,
— Kiz da yuomeen, Shizumaat t
Asta însemna : Shizumaat, cel mâl
slăvit filozof Drak, mântncă excre»
mente de kiz. Ceva asemănător cil
actul de a înfunda carne de porc p*
gîtul unui musulman.,
Stupefiat, Drakul căscă gura, apfii
o închise şi mînia îi preschimbă cta*
loarea din galben în eafeniu-roşcsţ.
— Irkmaan, tu Miekty Moust proif
este!
Jurasem să lupt ţi să mor pentru
multe lucruri, dar, din întîmplâre,
rozătorul acela venerabil au ere unia

braţele, izbindu-î pe Jerry cu vergea"
Ochii îmi erau plini de nisip şi
mă usturau din cauza sării, însă
o parte a conştiinţei mele remar­
că : „ H e i , eşti viu ! " A m vrut sâ­
nii scot nisipul din ochi şi am cons­
tatat că m î i n i l e îmi erau legate.
Prin mîneci trecea o vergea me­
talică de care îmi erau încătuşate
încheieturile. Pe măsură ce lacri­
m i l e îmi spălau nisipul din ochi,
îi puteam distinge pe drak, aşezat
pe un bolovan negru şi neted, pri-
vindu-mâ. P e s e m n e el mă scosese
din băltoacă.
—- Mersi, faţă-de-broseoi. Ce-i cu
legăturile astea ?
.îndreptă spre mine cu intenţia vădită
— Ess ?
Am încercat să-mi agit braţele
ii am reuşit să sugerez o navetă
cosmică pe cale de a se prăbuşi,
— Dezleagă-mâ, clral; blestemat!
Stăteam pe nisip, cu spatele reze­
mat de o stâncă,
Drakui zîmbi. arâtîndu-şi mandi­
bulele superioare şi inferioare care
aveau aspect omenesc — numai că,
în Soc de dinţi distincţi, purtau o la­
mă continuă.
— Eh, ne, Irkmaan.
Se ridica, se îndreptă spre mine şi
verifică legăturile,
— Dezleagă-mâ !
Zîmbetul dispăru,
— Ne ! Arătă către mine cu un de­
get galben : Kos son va "!
•— Nu vorbesc Draka, faţă-de-bros-
coi. Ştii Esper sau engleză ?
Drakul înălţă aproape omeneşte
din umeri, apoi arătă spre pieptul
său -
— Kos va son Jeriba Shigan. Mă
indică iarăşi cu d e g e t u l : Kos son
va ?
— D a v i d g e . Mă numesc Wlllis E-
Davidge.
— .'. ?
M i - a m încercat limba cu silabele
nefamiliare,
— Kos va SOŢI WiVis Davidge.
— Eh, încuviinţă Jeriba Shigan a¬
poi flutură din degete. Ooîtt, i><Jf?d-
ge.
— La fel şi ţie, Jerry,
— Dam, dam I
Jeriba începuse să pară puţin agi¬
tat. Am ridicat din umeri cum am
putut mai bine Drakul se aplecă,
prinse c u a m b e l e mtini piepţii salo­
petei m e l e şi mă trase în picioare.
— Dasv, etasu, kizlode t
— Bine | Deci dasu înseamnă
„scoaiâ-te*. Ce-i aia kizlode ?
Jerry rîse.
— Gavey „kiz« ?
— Da, eu gavey
— Lode, îşi arătă Jerry capul, a¬
poi îl indică pe al meu şi adăugă :
Kizlode, gavey '.'
Am înţeles, apoi mi-am rotit brusc
ua metalică fn partea de sus a capu­
lui. Drakul s-a împleticit îndărăt
uînâ ş-a izbit de un bolovan, parînd
surprins. Ridică o mină spre cap şi o
retrase acoperita de puroiul albioios
pe care drakii îl cred sînge. Mă p r r
vi ucigaş.
— Ce/h. / Ne, Gefh, Davidge!
— Vino s-o încasezi, Jerry, kizlode
afurisit <
Jerry plontă spre mine şi am în­
cercat sâ-i pocnesc iarăşi cu vergea­
ua, însă Drakul îmi prinse încheietu­
ra dreaptă cu ambele mîini şi folo­
sind momentul meu de inerţie, mă
răsuci, tzbindu-mâ cu spinarea de o
altă stîneă Pe cînd îmi trăgeam ră­
suflarea, Jerry ridică un pietroi şi s e
de a-mi face dovleacul terci. Reze-
mînciu-mă bine cu spatele de stîneă,
.im ridicat un picior şi i-am lovit pe
drak în mijloc, aruncîndu-1 pe nisip.
M-am repezit, gata şă-i fărîm tartă-
cuţa, dar ei a arătat ceva înapoia
mea. M-am întors si am zărit un
alt talaz spumegînd si îndreptîn-
du-se către noi
— Kiz1 Jerry sări în picioare şi
o iuâ la fuga spre faleză, urmat în­
deaproape de mine.
în vreme ce talazul mugea îndă­
rătul nostru, ne-am strecurat prin­
tre bolovanii negri pînă cînd am a-
junş la capsula de ejeeţie a lui Jer­
ry. Drakul se opri, puse umărul
sub carcasa ovoidâ ţi începu s-o
rostogolească în susu! pantei. I-am
înţeles intenţia. Capsula conţinea
alimente şi echipament de supra­
vieţuire familiar pentru amîndoi.
— Jerry ! am urlat, căutând să
acopăr zgomotos valului ce se a¬
propia cu repeziciune. Scoate ver­
geaua asta blestemată, să te a j u t !
Drakul se încruntă spre mine.
— Vergeaua, kizlode, seoate-o!
Am aplecat capul spre braţul meu
întins.
Jerry strecură un pietroi sub cap­
sulă, ca s-o î m p i d i c e să se rostogo­
lească înapoi, după care îmi dez­
leagă rapid mîinile şi trase vergea­
ua. Am pus umărul amîndoi la cap­
sulă, rostogoîind-o în sus. Talazul
izbi şi escaladă rapid panta, pînă
ce apa ne ajunse la piept. Capsula
se ridică aidoma unui dop şi, ca s-o
putem controla pînă la retragerea
valului, am proptit-o între trei stînci.
După ce apa se scurse, am rămas
pe loc gîfîind.
Jerry se ţrinti pe nisip, se rezemă
cu spatele de un pietroi şi p r i v i pî-
raiele care reveneau în ocean.
— Magasienna !
— Ai dreptate, frăţioare. Am că­
zut lîngă d r a k ; ne-am înţeles din
ochi asupra unui armistiţiu tempo­
rar şi am aţipit imediat.
Ochii mi s-au deschis asupra u¬
nui cer pe care clocoteau nuanţe
negre si cenuşii. Lăsîndu-mi capul
pe umărul stîng, m-am uitat după
drak. Continua să rămînă nemişcat.
La început, mi-am spus că ar fi m o ­
mentul ideal să termin cu Jerry.
După aceea, m-am gîndit cît de pros­
tească părea neînsemnata noastră
lupta prin comparaţie cu nebunia
oceanului din jur. De ce nu venise
echipa de salvare ? Oare flota Drakă
o distrusese pe a noastră ? De ce nu
apăruseră drakii să-1 salveze pe Jer­
ry ? Se omorîseră între ei ? Nu şti­
am nici măcar unde mă aflam. O
insulă... O zărisem în timpul cobo-
ri'rii, dar unde era situată şi care
era poziţia ei relativă ? F y r i n e I V ;
planeta n-avea nici măcar un nume
propriu-zis, însă era îndeajuns de
importantă ca să mori pentru ea.
Cu un efort, m-am ridicat în pi­
cioare. Jerry deschise ochii şi se
ghemui rapid într-o poziţie de apă­
rare. Mi-am fluturat mîna şi am clă­
tinat din cap,
— Lini.şteşte-te, Jerry. Mă duc
doar să arunc o privire.
M - a m întors cu spatele la el şi am
pornit-o printre bolovani. Am mers
cîteva minute în susul pantei pînă
am ajuns pe faleză.
Era într-adevăr o insulă, dar nu
tina prea mare. Din cite puteam a¬
precia, mă aflam la vreo optzeci de
metri deasupra oceanului, în vreme'
ce insula însăşi avea o lungime de
doi kilometri şi o lăţime mai mjcă
de un kilometru. Vîntul care îmi li­
pea salopeta de trup reuşea să-i u"
suce ţesătura, dar cînd am privit în
jur, ia bolovanii şlefuiţi din vîrful
falezei, mi-am dat seama că ne pu­
team aştepta la talazuri mai mari
deeît amantele pe care le văzusem.
Inapo}a mea se auzi căzînd o pia­
tră şi, întoreîndu-mă, l-am văzut pe
Jerry ureînd panta. Cînd ajunse sus-
drakul privi împrejur. M-am apro­
piat de unui din bolovani, am trecut
cu palma peste el ca să-i indic nete­
zimea, apoi am arătat spre ocean.
— Ae, Gavey, încuviinnţă Jerry,
Arătă capsula, după aceea către noi i
Echey inam, nasesay.
M - a m încruntat şi am indicat şi
eu capsula.
— Nasesay ? Capsula ?
— Ae, capsulă nasesay. Echey mă­
şti, îşi arătă Jerry picioarele.
A m clătinat din « a p .
1
 — Jerry, dacă tu gavey cum s-au
şlefuit bolovnaii ăştia, am'pusmîna
pe unu) dintre ei, atunci tu gavey
că mosn nasesay aici sus nu ne ajută
cu nimic, Cu mîinile, am descris o
mişcare ondulatori* în sus şi jos. Va­
luri, am rostit, apoi am arătat ocea­
nul de dedesubt: Valuri, aici sus.
Valuri, echey ?
— Ae, gavey.
Jerry privi. în juru! falezei, după
care îşi frecă faţa. Se apropie de
nişte pietre mai mici şi începu să Se
pună una peste cealaltă.
— Viga, Davidge.
M-am ghemuit lîngă el şi i-ani
urmărit cum construia cu degete di­
bace un cerc de pietricele ,care se
transformă rapid într-o arenă de
mărimea unei căsuţe pentru păpuşi.
Jerry puse un deget în centrul cer­
cului :
— Echey, nasesay.
Pe Fyrine I V , zilele păreau de
trei ori mai lungi decît oricare zi­
le cunoscute mie de pe alte plane­
te locuibile. Folosesc termenul
„ l o c u i b i l e " cu oarece rezerve. Pri­
ma zi am petrecut-o străduindu-ne
diri răsputeri sâ urcăm nasesay-ul
iui Jerry în vîrful falezei. Noaptea
a fost prea întunecoasă ca sâ pu­
tem continua lucrul, şi cu un frig
pătrunzător pînă în oase. Am de­
montat scaunul pilotului din cap­
sulă şi am reuşit să ne înghesuim
amîndoi în spaţiul rămas. Căldu­
ra trupurili noastre a mai în­
dreptat puţin lucrurile; între pe­
rioadele de somn. ne-am trecut
vremea ciugulind din raţiile de
hrană ale lui Jerry (aveau gust cie
peşte amestecat cu brînză veche)
şi îneercînd să lămurim nişte
chestiuni lingvistice.
— Ochi.
— Thuyo.
— Deget,
— Zurath.
— Cap.
— Lode, începu drakul să rîdâ,
— Ha, ha, ce caraghios î
— Ha, ha!
In zorii celei de-a doua zile, am
rostogolit şi am împins capsula în
centrul falezei şi am fixat-o între
două stînci mari. Una dintre ele
a v e a o proeminenţă, care speram
că va ţine capsula pe loc în m o .
mentul izbirii vreunui talaz. Iu
jurul stîncilor şi capsulei am aş­
ternut o fundaţie din bolovani
m a i mari şi am umplut spaţiile
dintre ei cu pietricele. Cînd zidul
a ajuns la înălţimea genunchiu­
lui, am constatat că zidăria cu pie­
t r e rotunde şi şlefuite nu putea con­
tinua fără mortar. După mai multe
încercări, am învăţat cum să spar­
g e m pietrele pentru a obţine feţe
plate. Tehnica era să izbeşti o pia­
tră de vîrful alteia. N e - a m împăr­
ţit sarcinile prin rotaţie, unul
spărgea bolovani, iar celălalt cons­
truia. Roca era aproape un obsi-
clian şi a fost nevoie, tot prin ro­
taţie, să ne scoatem aşchiile din
mîini şi faţă. Ca să terminăm zi­
dul, am muncit nouă zile şi nopţi
din acelea nesfîrşite, timp în care
valurile ne-au dat tîreoale de mul"
te ori, iar unul ae-a inundat pînă
• la glezne .în şase din cele nouă
zile a plouat. în echipamentul
•capsulei am găsit o pătură din
plastic, care a devenit acoperişul
nostru. S-a curbat în centru, însă
gaura pe care i-am făcut-o acolo
permitea apei sâ se scurgă, rămî-
nînd astfel aproape uscaţi şi cu o
sursă de apă proaspătă. Dacă .avea
sâ năvălească un talaz ceva.. • mai
hotărîţ, ne puteam lua adio de la
acoperiş ; însă amîndoi aveam în­
credere în zidurile groase, de ' a¬
proape doi metri la bază şi" pesta
un metru în vîrf.
După ce am'terminat, ne-am in­
stalat înăuntru şi ne-am admirat
opera aproape o ora, pînă cînd
ne-am dat seama că. devenisem şo­
meri.
— Si acum, Jerrv ?
-- fes
— Acum ce mai facem ?
— Acum, noi "aşteaptă. Drakul
înălţa din umeri. A l t c e v a ce, ne ?,
— Gavey, am încuviinţat eu.
M-am ridicat şi m-am îndreptat
spre ieşirea/intrare. Neavînd lemn
pentru uşă, acolo unde ridurile ar
fi trebuit să se intîlne.iscă, îl
curbasem pe unul spre exterior,
prelungindu-l cu vreo trei metri
în jurul celuilalt, cu deschiderea
în partea opusă celei din care pre­
dominau vînturile. Acestea nu mai
conteneau, dar ploaia se oprise. A-
dapostui nu era cine ştie ce ară­
tos, insa aveam o mulţumire pri-
vindu-1 cum stătea acolo, înfipt în
mijlocul insulei pustii. După cum
remarcase Shizumaat s „Viaţă inte­
ligentă sfidînd universul". Sau, cel
puţin, aşa am' priceput eu din ghi­
veciul de engleză al lui Jerry". Am
înălţat din umeri şi, cu o aşchie
ascuţită de piatră culeasă de pe
jos, am tras încă o linie pe stînca
înaltă ce-mi slujea drept calendar.
Cu totul, erau zece linii, iar sub
cea de-a şaptea un „ x " micuţ, mar­
când talazul cel mare, ce acoperise
vîrful falezei.
Am azvîrlit aşchia.
— La naiba, urăsc locul ă s t a !
— Bss ? Din ieşirea/intrare a-
pâru capul lui Jerry, Cine vorbeşte
cu, D a v i d g e ?
t-ara privit pe drak, apoi -.tn fă->
cut un gest de lehamite.
— Cu nimeni.
— Ess va, „nimeni" ','
— Nimeni. Nimic,
— Ne gavey, Davidge.
M-am împuns cu degetul în
piept.
— Cu mine î Vorbesc cu mine S
Tu gavey asta, faţă-de-broscoi ?,
Jerry clătină din cap.
— Davidge, acum eu dormi. Nu
vorbi mult nimeni, ne ?
 Di&psru înapoi în adăpost.
— Mama la de t M-am întors
şi ani coborît panta „Numai că
pentru a respecta adevărul, tu fa-
ţâ-de broscoi, n-ai o mamă.. sau
un tată. Daca au putea alege, cu
cine v-ar place să naufragiaţi pt
a insulă pustie ? M-am întrebat
dacă existase cineva care să fi
ales vreodată un colt umed şi în­
gheţat al fadului laolaltă cu un
ambisexuat, un hermafrodit.
La jumătatea pantei am pornit-o
pe poteca marcată cu pietricele
pînă am ajuns la băltoaca mea, pe
care o botezasem Ferma Melcilor
In iurul bălţii se aflau mai mulţi
bolovani şlefuiţi de valuri, iar de­
desubtul pietroaielor aflate ime­
diat sub nivelul apei trăiau cei mai
graşi melci portocalii văzuţi vreo­
dată de amîndoi îi descoperisem
într-una din pauzele lucrului la
adăpost si-i arătasem lui Jerry
— Şi ce ? înălţase drakul din
umeri.
— Cum „şi c e " ? Jerry, raţiile
alea n-or să dureze o veşnicie.
Cînd se vor termina, noi ce o să
mîncăm ?
— M î n c ă m ? Jerry se strîmbă
privind fosgăiala de sub bolovani.
Nf D a v i d w . înainte. salvează.
Ca>!fă, ursesc salvează.
— Şi dacă nu ne vor ?âsî ? A¬
tunci ce facem ?
Jerry se strîmbă iarăşi, apoi porni
către adăpostul pe jumătate ter­
minat.
— Atunci noi bea apă, pînă gă­
sesc.
Mai mormăi ceva despre excre­
mente de kiz şi papilele mele gus­
tative, după care dispăru.
M a i tîrziu, înăiţasem malurile
din jurul băltoacei, sperînd că pro­
tecţia faţă de mediul ostil avea
să ducă la sporirea melcilor. Am
căutat sub cîţiva bolovani, dar nu
erau semne că se înmulţiseră. Nici
de data aceasta n-am reuşit să mă
auto-conving să mănînc aşa ceva.
Am pus la locul ei piatra sub care
mă uitasem, m-am ridicat şi am
privit oceanul Deşi eterna pătură
de nori continua să nu lase razele
lui F y r i n e să usuce solul, nu ploua
si ceaţa obişnuită se ridicase.
In direcţia din care sosisem eu
pe plajă, oceanul se întindea pînă
ia linia orizontului. Intre crestele
a l b e de spumă era una neagră ca
inima unui cămătar. Cam la cinci
kilometri depărtare de insulă se
formau linii paralele de brizanţi.
P r i v i t din locul unde stăteam eu,
centrul brizanţilor avea să izbeas­
că insula, în timp ce restul aveau
să treacă spumegînd mai departe.
In dreapta, pe aceeaşi linie cu ta­
lazurile, puteam întrezări altă in­
suliţă, la o depărtare de v r e o sece
kilometri. U r m ă r i n d drumul brizan­
ţilor, am privit spre dreapta în za­
re şi, acolo unde albul murdar al
oceanului ar fi trebuit să se COh*
topească cu cenuşiul palid al ceru­
lui, am distins o linie neagră la
orizont.
Cu cît mă străduiam mai tare
să-mi reamintesc hărţile continen­
telor de pe F y r i n e I V , cu atît de­
veneau mai neclare. N i c i Jerry
nu-şj putea aminti nimic... sau
nu-mi spunea mie. De fapt, de ce
să le fi ţinut minte ? L u p t a urma
să se desfăşoare în spaţiu, fiecare
rasă încercînd s-o î m p i e d i c e pe
cealaltă să-şi stabilească o bază
orbitală în sistemul F y r i n e . N i m e n i
nu dorea să debarce pe vreuna din
planetele Fyrine, cu atît mai puţin
să se războiască pe sol. Cu toate
acestea, indiferent ce n u m e ar fi
purtat, era pămînt şi mult mâi în­
tins decît petecul de nisip şi piatră
ocupat de noi.
P r o b l e m a era cum să ajungem
acolo. Lipsiţi de lemn, foc, frun
ze sau piei de animale, Jerry şi
cu mine eram cerşetori în compa­
raţie cu trogloditul cel mai nevo­
iaş. Singurul obiect e care îl a¬
veam, şi care ar plutit, era
nasesay. Capsula. De ce nu ? Totul
era să-1 conving pe Jerry.
în seara aceea, pe cînd cenuşiul

44- /pflTiî EniernRîîCE

 se transforma incet în negru, Jerrv
şi cu m i n e ne-am aşezat în afara
•' adăpostului, ciugulind din sferturi­
le d? raţii. Ochii galbeni âi dfa-
' kului cercetară dunga neagră de
la orizont, apoi el clătină din cap :
— Ne, Davidge. Periculos este,
M i - a m îndesat toată raţia în gu­
ră .şi am vorbit molfâind :
— Mai periculos decît să râmi-
riem aici ?
— Curînd echipaj salvare, ne ?
— Jerry, am rostit eu privindu-i
ochii galbeni, nici tu nu mai crezi
asta. M-am aplecat înainte, de$-
făcînd braţele : Pe o insulă mai
mare, şansele noastre vor fi mult
mai bune. Protecţie î m p o t r i v a ta­
lazurilor mari, poate hrană...
Nu poate, ne ? arătă Jerry
spre ocean. Cum nasesay eîrmeşti,
D a v i d g e ? Ess eh talazuri, valuri,
iau după plajă, gavey ? Breşha,
lipi el p a l m e l e cu zgomot. Ess
eh bresha stînci, ne ? Atunci noi
moarte.
M i - a m scărpinat creştetul capu­
lui.
— Atît talazurile cît şi vîntui
merg de aici într-acolo. Dacă insu­
la aceea este destul de mare, nu
trebuie să mai cîrmim, gavey ?
— Ne destul de mare ; atunci ?
pufni Jerry,'
— N - a m spus că-i ceva mje-n
sută...
— Ess ?
— M i e - n sută ; ceva absolut si­
gur, gavey ? Jerry încuviinţă. lai'
în privinţa izbitului de stînci, pro­
babil că există o plajă ca aşta de
aici.
— Mie-n şută, ne ?
Arn ridicat din umeri.
— Nu, hu-i ceva mie-n sută, dar
ce rost are să rămînem aici ? Nu
ştim cît de mult pot creşte talazu­
rile. Dacă v i n e unul care ne mă­
tură de pe insulă ? Atunci ce fa­
cem ?
Jerry mS privi, îngustîndu-şi
ochii.
— Ce acolo, Davidge ? Bază
Irkmaan, ne ?
Am început să rîd.
— Ţ i - a m mai spus, n-avem nici
o bază pe F y r i n e I V .
— De ce vrei pleci atunci ?
— îţi repet, Jerry. Cred că aco­
lo a v e m mai multe şanse.
— H m . Drakul îşi încrucişa bra­
ţele. Viga, Davidge, nasesay rămî­
ne. Eu ştie.
—• C e ' ştii ?
Jerry pufni, apoi se ridică şi
intră în adăpost. După cîteva cli­
pe reveni şi azvîrli la picioarele
mele o vergea metalică, lungă de
v r e o doi metri. Era cea cu care
îmi imobilazase braţele.
— Davidge, eu ştii.
Am înălţat sprîncenele, după a¬
ceea şi umerii.
— Ce vrei să spui ? Asta nu era captura. Vergea posibilipoateproba-
din capsula ta ? bil drakă este.
Ne, Irkmaan. — Deci, dacă pe insula aceea
iVI-arii aplecat şi am ridicat \'er- mare există o bază secretă, surda
geaua. Suprafaţa metalului nu era e o bază Drakă ?
corodată, iar la unul dintre ca­ — Posibil poate probabil, Davidge.
pete se distingeau cifre arabe -~ — Jerry, adică vrei s-o încerci ?
o parte dintr-un număr. Speranţele Pe nasesay ?
mi-au renăscut pentru o chpă, însă — Ne.
au murit la loc atunci cînd am în­ — Ne ? De ce Jerry ? Dacă ar
ţeles că era un cod c i v i l Am a¬ fi o bază Drakă.
runcat vergeaua pe nisip. — Ne l Ne vorbi 1 Drakul părea
— Nu poţi să ştii de cînd stă că se îneacă cu voi i i l e .
aici, Jerry. Este un număr de cod — Jerry, vorbim de ce să nu
civil iar, de la izbucnirea războiu­ vorbim ? Dacă e să-mi sfîrşesc zi­
lui în partea aceasta din galaxie lele pe insula asta, am dreptul sâ
nu s-a mai întreprins nici o expe­ ştiu : de ce ?
diţie civilă. S-ar putea să fi rămas — Davidge, rosti Drakul după o
de la o străveche operaţie de popu­ tăcere lungă.
lare, sau de la o misiune de ex­ — Ess.
ploatare. — Nasesay, tu ia. Jumătate ra­
Drakul o atinse cu vîrful cizmei. ţii hrană lasă. Eu rămîne.
— Nou, gavey ? Am scuturat din cap ca să mi-î
— Tu gavey oţel inoxidabil ? limpezesc.
i-am replicat. , — V r e i să plec singur cu capsu-
Pufni şi se întoarse către adă­ jrf .
post. — Ce tu vrei este, ne ?
— Eu rămîne, nasesay rămîne : —- Ae, dar de ce ? Ţi-ai dat şi
unde vrea, tu merge, Davidge ? tu seama că nu va fi nici o expe-
'iţie de salvare.
în bezna nopţii lungi, ferm aş­ — Posibdpoateprobabil.
ternută peste noi, vîntui se înteţi — Surda, nimic. Ştii că nu ne
wrlind şi fhjierînd prin găurile dir i căuta nimeni. Ce este ? Ţi-e
pereţi. Acoperişul de plastic fii li că de apă ? Dacă ăsta-i motivul,
ia, zbătîndu-se înăuntru şi afară ci item...
o asemenea violenţă încît amenin — Davidge, gura-ţî. tacă. A'o.?e-
ţa fie să se rupă, fie sâ dispară ic '.',1/ tu ia. Eu ne tu nevoie, gavey ? "
noapte. Jerry stătea pe nisip, .spri \m încuviinţat pe întuneric. P u -
jinindu-se cu spatele de nast:Miy e.itn lua capsula ; la ce mi-ar
parcă pentru a sublinia că atîi el nai li trebuit si un drak morocănos
cît şi capsula aveau să râmînă lo­ — mai ales că armistiţiul nostru
cului, deşi modul în care se umfla putea înceta în orice clipă ? Răs- i
oceanul îi cam slăbea argumentele. p unsul mă făcea să mâ' simt puţin
— Ocean râu acum este, D a v i d ­ cam prost... uman. Poate că era
ge, m ? unul şi acelaşi lucru, Drakul era
— E cam întuneric să-mi dau tot ceea ce mai rămăsese între
seama, dar cu vîntui ăsta... mine şi singurătatea absolută. Mai
Am înălţat din umeri mai mult exista încă chestiunea minoră a
pentru mine decît pentru drak, de­ supravieţuirii.
oarece în adăpost nu se întrezărea — Trebuie sâ mergem împreu­
decît lumina slabă răzbătind prin nă, Jeri'v,
acoperiş. Din clipa în clipă, pu­ — Da ce ?
team fi maturaţi de pe petecul
Am simţit că roşesc. Dacă oamenii
acela de nisip. simt nevoia aceasta a tovărăşiei,
— Jerry, E o prostie ce gîndeşti de ce le este totuşi ruşine s-o re­
despre vergeaua aia. De fapt, nici cunoască ?
tu nu crezi... — Pur şi simplu, pentru că aşa
— Surda. Drakul părea chinuit trebuie. Am avea şanse mai mari.
de remuşcări, dacă nu de-a dreptul — Singur tu şanse mai mari are,
nefericit. Davidge. Duşman tău eu sînt.
— Ess ? Am încuviinţat din nou şi am
— Ess eh „Surda" ?
zîmbit în beznă.
— Ae. — Jerry, tu qavey „singurăta­
Jerry râmase tăcut pentru o
te " ?
clipă. — Ne gavey.
— Davidge, gavey „nu sigur nu
— Singur. Să fii singur, cu tine
este" ? însuţi,
Am aranjat negaţiile la locul lor. — Gavey tu singur. Ia nasesay !
— Vrei să spui „posibil", „poa­ eu rămîne.
te", „probabil" ? — Asta este... ştii, viga, nu vreau.
— Ae, posibil poate probabil.
— Tu vrea merge împreună ?
Flota Drak nave Irkmaan are. îna­ Din celălalt capăt al adăpostului
inte război cumpăra ; după război răzbătu un chicotit încetj Cu piaţa
/PUTU EniGfnflTICE -45
^ —

M-am întors spre capsulă. încă — Vrei să-mi spui că eşti gira- fp
drak ? Tu eu moarte. Irkrnaan
bine înţepenită între cele . două vid ? " - ' - ! 3
Jerry chicoti din nou . Irkrnaan
stînci, şi am găsit minerul Cînd — Posi biipoateprobabil. •
poorthab ia cap, poorxhab,
am deschis chepengul, Jerry a tra­ — Stai aşa, Jerry. am făcut eu
—. Las-o moartă t scuturînd din cap. Nu vreau să ne
M-am iâsat sâ alunec in josul versat ruinele zidului, apoi a că­
zut peste mine înţelegem gresii Gravid... o să ai un
zidului, am netezit nisipul şi m-am copil ? •
ghemuit cu spatele la clrak Viniu — Davidge... mereu talazuri vi­
— Ae, copil, doi-zero-zero la |-
părea că se mai potolise şi am ir, ne ! M e r e u !
rind, foarte important este, ne : \.
chis ochii încerclnd sa adorm. în­ — Intră l L-am împins prin che­
— Extraordinar. Şi ce legătură jş
tr-o clipă, pocnetele acoperişului peng şi n-«m mai aşteptat să se are asta cu faptul că tu nu vrei |'
din plastic se contopiră cu funda ragă lateral M-am azvîrlit peste să pleci pe insula cealaltă ? 1 '.
lu! de ţiuituri şi şuierături şi sun -! şi am tras uşa chiar în clipa — înainte, eu vi nessa, gavey ? Jj
ţeam cum mă fură somnul cm cînd se izbi ai doilea vai. Am simţit Tean moarte. j'
am auzit zgomot de paşi pe nisip tapsuia ridicindu-se puţin şi îrc- — Copilul tău,., a m u r i t ? 1
M-am încordat gala să ţîşnese. cîndu-se de stînci — A e . ' Oftatul drakului era j
— D a v i d g e ? Glasul lui Jerry *; — Davidge. noi plutim ? smuls de pe buzele m a m e i univer- 1
auzea foarte încet sale. Eu cădere rănit. Tean moar- 1
— Nu. Ne ţin stîncile. N-o sa
— Ce este ? te. Nasesay în ocean noi l o v i m . -î
L-am auzit pe drak aşezîndu-se toari răni, gavey ? • 'J
pe nisip itngâ mine. — A e , eu gavey. I
— Tu singurătate, Davidge.. Des­ Deci, lui Jerry îi era frică să J
pre ea greu tu vorbeşti, lie ? nu piardă încă un c o p i l . Cu sigu- \
— Şi ce dacă ? Drakul' mormăi ranţă, în timpul călătoriei cu cap- i
ceva ce se pierdu în vînt. Ce ' sula aveam sâ fim trîutiţi puternic .j
M-am întors şi l-am zărit pe Jet ry : de pereţi, dar nici râmînerea pe pe- i
privind printr-o gaură din zid. recul de nisip nu ne îmbunătăţea %
— De ce eu râmîne. A c u m , eu şansele. Capsula nu se mai clintise :|
spune ţie, ne ? de multă v r e m e şi am decis sa j
Am înălţat din umeri. risc o privire afară. Hublourile - |
— Bine : de ce ? mici ale cabinei păreau acoperite j
Jerry păru că se chinuieşte eu -le nisip, de aceea am deschis che- %
cuvintele, apoi deschise .gura să oengul. Am privit în j u r : pereţii J
vorbească Ochii i se holbară, largi. •adăpostului nu mai existau, M-am , "I
— Magasierma ! uitat spre ocean, însă nu se zărea if
— Bss ? m-am ridicat eu de pe nimic. |
nisip. —- Se pare că am .scăpat. Jerry... |
.— Talaz ! • arată Jerry spre des­ Am ridicat ochii spre cerul ne- I
chizătura din zid .•;ru şi am văzut deasupra mea c|
L-am împins într-o parte şi an» oama albă a unui talaz prăbuşin- |
. privit. Spre insula- noastră înainta .h;-se. |
furios şi mspâimintător. un munte — .'Vlot.'a naibii Hernia ! Am trin- . j
de valuri cu crestele înspumate. Pe ; it -: ' 'u.gui la loc. -|
întuneric era greu de făcut o a¬ — s, Davidge ? -'|
preciere, însă primul talaz părea — Tin-te bine, Jerry ! .. -jj
mai înalt derît cel care ne udase păţim nimic, numai să se oprească Zgomotul apei izbind capsula ne %
pînă la glezne cu citeva zile în ur­ talazurile. asurzi complet. N e - a m lovit de
mă. Brizanţii următori erau şi mai —' Peste tu mişcă. stîneă o dată, de două ori, apoi am f
mari. Jerrv puse o mînă pe umă­ — Ah ! M-am ridicat de pe piep­ simţit cum ne roteam şi ţ'işneam -l
rul meu şi l-am privit în ochi.• Am tul lui Jerry şi m-am sprijinit de în sus. Am încercat să mă agăţ de -M
n.ipt-o ia fugă către capsulă. Pe unul din pereţii cabinei. După pu­ ceva, dar capsula s-a prăbuşit a-. $
cînd bîjhnam prin be/nă după ţin timp, capsula nu s-a mai le­ meţitor şi am căzut peste Jerry. 4
chepengul de intrare, am auzit pri­ gănat şi am aşteptat următorul De acolo am fost azvîrlit în perete- J
mul val btt'biiind în "susiii pantei. brizant. le opus de care m-am izbit cu ,-|
Abia atinsesem chepengul şi tala­ — Jerrv ? capul. înainte de a-mî pierde cu- ş
zul s-a izbit de adăpost, năruind — Ess ? nostima, l-am auzit De Jerrv stn- .*
:
acoperişul, în mai puţin- de o se­ — Ce voiai să-mi spui ? gînd : ' ' ' " !
cundă, eram sub apă curenţii di­ — De ce eu râmîne ? -- Tean ' Vi tean t f.
năuntrul adăpostului învlrtindu-ne. • ~ Da.
precum nişte rufe în maşina de — Despte asta eu greu vorbeşti, ...locotenentul apăsă butonul ii
spălat. gavey ? pe ecran avani o figură — înaltă,
Valul se re; rase şi. după ce — Ştiu, şuu... umanoidă, galbenă.
rr. -••va şters apa din ochi. ara văzut Talazul următor izbi şi am sim­ —• Drak împuţii! urlam recruţii
c- peretele dinspre vînt se prâ- ţit capsula ridicîndu-se şi lovin- din sală.
bu ise înăuntru. du-se de sîîncă. Locotenentul se întoarse către ei. s
— Jerrv t — Davidge, gavey ..vi nessa" ? — Corect. Acesta este un drak. -
Dincolo de zidul dăfîmat l-am — Ne gavey. Observaţi că, în privinţa pigmen- :
văzut oe Drak impleticindu-se pe •— Vi nessa... mic eu, gavey ? ralui, rasa Drakă este îmbrăcată în
afară Capsula căzu ia loc şi rămase aceeaşi uniformă ; toţi sînt galbeni.
—<• Irkmaan ? nemişcată. Recruţii chicotiră politico'şi. O-
înapoia lui zăream ud ai doilea — Ce-i cu micul tu ? jiţerul se înfoîe puţin, apoi, cu un
brizant apropiindu-se. — Mic- eu . mic drak. Din mine, spot luminos, începu să indice di­
—- Kizlode, ce naiba faci acolo ? gavey ? ferite trăsături. . «
Intră (

4 1 - /Pfiîll EflfGffMlCe
 — Desigur, manile cu - trei dege­ display-ului şi am simţit lansarea
te sînt distinctive, ca şi figura a¬ de o mînă blinda. Am întredeschis
rachetei fixată sub naveta mea
proape lipsită de nas, care conferă ochii .si l-am zărit pe Jerry, aplecat
• — Fe-am ras !
drakuiui aspectul de broscoi. în deasupra mea, t.amponîndu-mi
Prin hublou am zărit licărirea fruntea cu ceva rece.
general, vederea lor este mat bu­
detonării rachetei. Pe ecran, na­
nă decît a oamenilor, auzul cam la — Jerry, am reuşit să .şoptesc.
veta drakă, lipsită de control, că­
fel. iar mirosul... Locotenentul fă­ Drakul mă privi în ochi şi zîmbi.
dea în vrie spre suprafaţa acoperi­
cu o pauză : Mirosul este îngrozi­ — Bun este, Davidge. Bun este.
tor .' ţi de nori a lui Fyrine IV. Am pi­
Lumina de pe chipul lui Jerry
cat după ea, ca sa confirm lovirea
Ofiţerul rinii mulţumit de hoho­ pîipîi şi ara simţit miros de fum,
ţintei... temperatura invel/suhu r-
tul Tunător al recruţilor. Cînd va­ — Foc...
zterior « crescut cînd am atins stra­
carmul se potoli, deplasă spotul pe Jerry se dădu intr-o parte şi a~
tul superior al atmosferei.
o culă din pîntecele siluetei. rată spre centrul podelei de nisip
— Aici îşi păstrează (irakul a- — Hai odată, mama naibii, ex­ a încăperii. Am întors capul cu
rătăniile: cocoşelul şi.., păsărim. plodează i grijă şi an» văzut c* zăceam pe
.Alte rîsete. un pat din crenguţe moi *i mlâdiţe.
Am, comutat sistemele navetei pe
— Aşa este, drakii sînt tmbise- V i z a v i da mina se afla un alt cul­
lupta atmosferică, deoarece deve­
•xuaţi. acelaşi individ deţine atît cuş, iar între ele trosnea un foa
nise evident că trebuia să-l urmă­
organele de reproducere masculi­ v«sel.
resc pe drak pînă la sol Totuşi,
ne cît şt cele feminine, locotenen­ deasupra noriltvr, drakul se opri din — Foc acum avem noi, Davidg*.
tul se întoarse către recruţi: Spu- vrie şi se întoarse. Am isblt co­ Şi lemn, indică Jerry spre acope­
neţi-i unui drak să facă amor de manda de anulam a autopilotului rişul din căpriori din lemn acope­
unul singur, apoi priviţi-l, pentru riţi cu frunze late.
yi am tras manşa la majimwn. Na­
că poate ! După ce chicotelile amu­ veta tremură, încercind să « r e * ra­ M - a m răsucit, am privit de j u r
ţiră, ofiţerul întinse o mină spre pid. Toţi ştiu: navele drake ,d«t împrejur, apoi am coborît capul
ecran: Cînd înîîlniţi o a?ţmen«« care-mi pulsa dureros şi am închis
luptă se descurcă mai btew în at­
creatură, ce faceţi ? ochii.
mosferă,* îndreptîndu-se tătre mi­
— O UCIDEM... ne pa # iraiSctorîQ de intercepta­ — Unde simeni ?
re,,, de %% trage, blţstematul... — insula mare, Davidge. Valul
...am şters ecranul ţi ecropitftemţ! chiar înaînia tu Qollsiuw, drakul de pe insula mică pe noi aruncat.
s-a focalizat p% următoarea navă Vînt şi valuri pe noi aici dus. Drep­
s* autQîjsetB„ motoarele distruse ;
drakă, ce apărea pe display Cu un tate tu avut.
mai funcţfonişiă ioat direcţia. Ur­
v dublu. Drakul vira brw,*e la stin­ măresc Gag&iq pers traversează — Nu... mi înţeleg ? ne gavey.
gă, după aceea iarăşi la dreapta. norii, tatenffontiiil «3-1 găsesc pe Erau necesare ci'teva zile ca să a»
Am simţit autopilotul trăgindu-mi mriorositul ă4 drQk şi să termin junjiem ia insula -mare.
naveta după cea duşmană, sortind ou Jerry încuviinţă şi cufundă ceva
sau ignorînd imaginile false, în- asemănător unui burete într-un fel
cereînd să-l fixeze pz drak în reti- de sticlă, plină eu apă.
:rulul electronic. Am zăcut secunde, sau poate an! — Nouă zile. Tu eu legat de na-
în bezna din. jurul meu. Mă sim­ se sap, apoi aici. pe pămSnt noi a-.
— Haide, mutră-de-broţcoi... pu­ ţeam atins, dar locurile unde eram
ţin mai la stingă... jlUlh.
atins păreau foarte, foarte îndepăr­
Imaginea crucii duble intri în — Nouă zile ? Am fost incon*
tate, îutîi frisoane, apoi febra, ia­
domeniul de avertizare sonori al ştient timp de bou* z l l » I
răşi frisoane, fruntea mea răcorită
Jerry clatin?, din cap,

/PUTU EflIGfnflTICE
 — Şaptesprezece Aici noi ajuns
opt zile.., Drakul făcu din mina
un semn spre spatele său.
— In urmă... acum opt zile.
• — Ae.
P e Fyrine I V , şaptesprezece zile
echivalau cu peste o lună pe Pă­
mânt. Am redeschis ochii şi l-am
p r i v i t pe Jerry... Drakul părea în
culmea fericirii.
— Ce-i cu tean, copilul tău ?
Jerry îşi atinse mijlocul umflat.
— Bine este, Davidge. Nasesay
mai mult tu rănit.
M i - a m stăpînit reflexul de a în­
cuviinţa din cap.
— Mă bucur pentru tine. M-am
întors cu faţa spre perete, o com­
binaţie de tulpini şi frunze, şi am
închis ochii : j e r r y ?
— Ess ?
— Mi-ai salvat viaţa.
— Ae,
—• De ce ?
Jerry râmase tăcut multă v r e m e .
— Davidge. Pe insula mică tu
vorbit. Singurătate greu gavey. Ma
apucă de braţ : Acum, tu mîncare.
M-am răsucit spre el şi am dat
cu ochii de o scoică plină cu un
lichid aburind.
— Ce-i asta, supă de pui ?
— Ess ?
— Ess va ? am arătat farfuria,
simţind pentru prima dată cît e¬
ram de slăbit.
Drakul se încruntă.
— Ca melc, dar lung.
— Tipar ?
— Ae, dar tipar pe păriiînt, ga­
vey ?
— Adică „şarpe" ?
—- Posibilpoateprobabil.
Am încuviinţat şi am pus buzele
la marginea scoicii. Am sorbit pu­
ţină fiertură, am înghiţit-o şi •' am
lăsat căldura ei binefăcătoare să
mi se răspîndească în tot corpul.
— Bună. ' blestemată, nu mai auzeam urletul
— Tu custa vrei ?
— Ess ?
— Custa. Jerry se întinse către
fot- si apucă o bucăţică paralelipi­
pedică dintr-o rocă transparentă.
A n i privit-o, am zgîriat-o cu un­
ghia, apoi am atins-o cu vîrful
limbii
— Dar e chiar sare !
— Tu custa vrei ? zîmbi Jerry.
— T o t confortul, am rîs eu. Bi­
neînţeles, vreau custo:
Jerry luă sarea gemă, îi desprin­
se un colţ cu ajutorul unei pietre
mai mici, după aceea sfârîmă bu­
căţica obţinută între alte două pie­
tre întinse către mine palma, în
mijlocul căreia se înălţa o grămă­
joară de cristale albe. Am luat
puţin, am presărat granulele în
supă şi am amestecat cu degetul.
Apoi, am sorbit prelung din zea­
ma delicioasă. Am plescăit din buze.
41- /Pflîii EniemRTicE
— Fantastic !
— Bun, ne ''
— Mai mult decît b u a , fantas­
tic l Am sorbit încă o dată, şi am
plescăit exagerat din buze, dîn-
du-mi ochii peste cap
— Fantastic, Davidge,
— Ae, am încuviinţat spre drak.
Cred că-mi ajunge. Aş vrea
dorm.
— Ae, Davidge, gavey. Jerry luă
vasul şi-1 aşeză lîngă foc.
aceea, se îndreptă din spate, mer­
se spre uşă şi, ajuns acolo,
întoarse către mine. Ochii lui gal­
beni mă fixară pentru o clipă, a¬
poi încuviinţă, se răsuci şi ieşi
Am închis ochii şi am lăsat să mă
adoarmă căldura focului.
După două zile, îmi încercam pi­
cioarele, m e r g î n d prin încăpere, iar
peste alte două zile, Jerry mă a¬
jută să ies afară. Coliba era si­
tuată în vîrful unei pante lungi şi
blînde, în mijlocul unui crîng ; ni-
ciunul dintre copaci nu era
înalt de cinci, şase metri. Oceanuî
de-a pururi înspumat se afla
baza pantei, la peste opt kilometri
de adăpost. Drakul mă purtase pe
toată distanţa aceea. La scurt
timp după ce Jerry mă tîrîse
uscat, credincioasa noastră nase­
say se umpluse cu apă şi fusese
purtată de valurile oceanului.
dată cu ea dispăruseră şi ultimele
raţii de alimente. Drakii sînt foar­
te mofturoşi în privinţa mîncării,
însă, în cele din urmă, foamea îl
împinsese pe Jerry să guste
din produsele faunei şi florei lo­
cale — foamea şi omul inconştient
care se sfîrsea lîngâ el, din
d e . h r a n ă . Drakul se stabilise
supra unei rădăcini conţinînd a¬
midon, nişte măceşe verzi,
uscate, dădeau un ceai acceptabil,
şi carne de şarpe!, Explorînd
departe, Jerry găsise o dolină
sare, parţial erodată. în
ce au urmat, am căpătat mai mul­
tă putere şi am completat lista bu­
catelor cu cîteva t Î D u r i de moluşte
marine si un sortiment de fructe,
semănînd cu un hibrid între o pară
şi o prună.
Pe măsură .ce zilele se răceau,
drakul şi cu mine am fost nevoiţi
să acceptăm faptul că Fyrine IV a¬
vea o iarnă. în acest caz, trebuia
să considerăm şi posibilitatea unei
ierni atît de aspre încît să
permită căutarea hranei... şi
lemnelor; Uscate lîngă foc, măce­
şele şi rădăcinile se păstrau" bine,
iar în privinţa -cărnii, am încercat
atît afumarea cît şi sărarea.
sind fibre din tufişuri, în
de aţă, Jerry şî cu mine am cu­
sut p i e i l e de şarpe, obţinînd
fel de îmbrăcăminte de iarnă. M o ­
delul pe care l-am acceptat,
cele din urmă, era alcătuit din
două straturi de piele, între care
se. găsea un strat izolator din puf
de la florile de măceş. Căzusem
de acord asupra faptului' că în co­
libă nu puteam rezista. După trei
zile de căutări, am găsit prima
ne '! peşteră, iar după alte trei zile, am
descoperit-o pe cea adecvată. ţelu­
să rilor noastre. Gura cavernei se
deschidea spre oceanul veşnic a¬
gitat, dar era situată într-o forma­
După ţiune stîncoasă aflată cu mult dea­
supra nivelului acestuia. în jurul
se intrării în peşteră, am găsit canti­
tăţi mari de crengi rupte şi bolo­
vani. Crengile le-am sţrîns pen­
tru f o c ; bolovanii i-am folosit ca
să zidim intrarea, lăsînd numai
spaţiul necesar unei uşi cu bala­
male. Balamalele le-am făcut de­
sigur din piele de şarpe, iar uşa
din tulpini legate laolaltă cu fi­
bre vegetale. Insă în p r i m a noapte
după ce am montat uşa, rafalele de
vînt dinspre ocean au spulberat-o ;
mai de aceea am hotărît să r e v e n i m la
modelul iniţial, utilizat pe insu­
la liţă.
Locuinţa propriu-zisă a fost ame­
najată în adîncul peşterii, într-6
sală întinsă, a cărei podea era a¬
pe
coperită cu nisip. M a i în adîncime,
grota avea bazine naturale cu apă,
bună pentru băut însă prea rece
O
pentru baie. Sala respectivă • am
folosit-o drept magazie. Am sti­
vuit lemne de-a lungul pereţilor
din „dormitor" şi am făcut culcu­
şuri noi din piei de şarpe şi puf de
unele
plante. In mijlocul încăperii, arh
construit o vatră respectabilă, avînd
sprijinită deasupra jăratecului. o •
lipsă
piatră mare şi netedă, drept plita,
a¬
în cea dintîi noapte petrecută în
locuinţa cea nouă, am descoperit
care,
că, pentru prima dată de cînd
naufragiasem pe planeta aceea
mai
de
vîntului.
zilele
In nopţile lungi, stăteam lîngă
vatră, făcînd fel de fel de nimicuri :
mănuşi, căciuli, pungi, şi vorbind.
Ca să mai alungăm monotonia, al­
ternam zilele în care vorbeam în
engleză cu cele în care conversam
în drakă şi, atunci cînd iarna ne-a
izbit cu prima ei furtună de ghea­
ţă, fiecare dintre noi se descurca
bine în limba celuilalt.
Am vorbit despre copilul pe ca-
nu re-1 aştepta Jerry.
a — Cum o să-i pui numele, Jerry ?
. — A r e deja un nume. V e z i tu,
genealogia Jeriba are cinci nume.
Eu mă numesc Shigan ; înaintea
Folo­
mea a fost părintele meu, Gothig,
loc
înaintea lui Gothig a fost H a e s n i ;
înaintea lui .Haesni a fost T y , ' iar
un
înaintea lui Ty a fost Z a m m i s . C o ­
pilul se numeşte Jeriba Zammis.
în
 — Dar de ca numai cinci nume "t
La oameni, copilul poate avea ab­
solut orice nume ii aleg părinţii
lui. Ba mai mult, atunci , cînd de­
vine adult, omul îşi poate alege
orice nume doreşte.
Drakul mă privi cu ochii plini
de milă.
— Davidge, cît 'de pierdut tre­
buie să te simţi... Voi, oamenii..,
cît de pierduţi trebuie să vă sim­
ţiţi...
— Pierduţi ?
Jerry încuviinţă,
— Tu, din cine te tragi, Da­
vidge ?
— Te referi la părinţii mei ?
— Da.
— M i - i amintesc foarte bine, am
înălţat eu din umeri
— Şi părinţii lor ?
— îl ţin minte pe tatăl mamei
mele. îl v i z i t a m deseori, cînd eram
mai mic.
— Davidge, ce ştii tu despre bu­
nicul acesta ?
Mi-am frecat bărbia.
— Cam greu de zis... cred că se
ocupa cu agricultura... nu ştiu pre­
cis.
— Şi părinţii lui ?
A m clătinat din cap.
— î m i amintesc numai că, un­
deva de-a lungul genealogiei, au
existat atît englezi cît şi germani
Gavey germani şi englezi ?
Jerry încuviinţă,
— Davidge, eu pot recita istoria
. neamului meu, Incepînd de la sta
bilirea pe planetă a lui Jeriba Ty
unul dintre primii colonişti, acum
o sută nouăzeci şi nouă de gene
raţii. Pe Drako, în arhivele fami
liei noşstre, există mărturii ce ur
măresc, prin spaţiu, genealogia nea
mului meu pînă la planeta de ori­
gine a Drakilor, Sindie, iar df
acolo, şaptezeci de generaţii îna­
poi, pînă la Jeriba T y . întemeietorul
familiei Jeriba,
— Cum poţi deveni întemeietor ?
— Doar primul născut duce nu­
m e l e mai departe. Ceilalţi tre­
buie să-şi întemeieze propriile lor
genealogii.
Am încuviinţat din cap, impre­
sionat.
— Totuşi, de ce numai cinci nu­
me ? Pentru ca să fie mai uşor
de reamintit ?
— Nu, răspunse Jerry. N u m e l e
sînt termeni cărora noi le confe­
rim personalitate ; e l e sînt aceleaşi
cinci, banale pentru a nu umbri
faptele ce-i deosebesc pe c e i ce le
poartă. Numele meu, Shigan, a fost
slujit de renumiţi cărturari, ostaşi,
filozofi şi cîţiva preoţi Numele
copilului meu a fost purtat de sa­
vanţi, profesori şi exploratori.
— Tu ţ i i , rninte toate îndeletnici­
rile strămoşilor tăi ?
— Da. precum şi ce au făcut e)
şi unde anume. Pentru ea să fii
recunoscut ca adult, aşa i-um am
fost eu acum douăzeci şi doi de
ani, trebuie să-ţi reciţi genealogia
înaintea arhiveloi neamului. Zam
mis va face la fei, numai că va
începe înşiruirea.., zîmbi Jerry
.„ cu numele meu, Jeriba Shigan
— Poţi recita pe dinafară aproa­
pe două sute de biografii ?
— Da
M-am dus şi m-am întins în cul­
cuş P r i v i n d în sus, spre fumul ab­
sorbit prin crăpătura din tavanul
încăperii, am început să pricep
ce înţelegea Jerry prin a se simţi
pierdut. Un drak cu cîteva zeci de
generaţii in spatele lui ştia cine
era şi ce urma să facă,
— Jerry ?
— Da, D a v i d g e ?
— V r e i să mi le reciţi şi mie ?
Am întors capul la timp ca să
surprind pe chipul drakului o — Bravo, broscoiuie, da noi ce
expresie de surpriză totală,, tran-
sformindu-se in fericire Abia
după scurgerea multor ani. am
aflat că-i făcusem lui Jerry o ma­
re onoare, solieitindu-i descenden­
ţa. Printre Draki, aceasta reprezin­
tă manifestarea unui respect deo­
sebit, nu numai faţă de individ ci
şi faţă de neamul lui,
Jerry lăsă jos pălăria pe care o
cosea, se ridică şi începu :
— Aici, înaintea voastră, stau
eu, Shigan din spiţa Jeriba, născut
din Gothixi. profesorul de muzică
Un muzician cu mari merite, a-
oînd printre elevii lut pe Datzizh
din spiţa Nem. Perravane din spi­
ţa Tuscor, ţi mulţi alţii mai puţin
importanţi. Educat în muzică la
Shimuram, Gothig a stat înaintea
arhivelor în anul 11.051. şi a vorbii
despre părintele său, Haesni con­
structorul de nave...
Ascultînd incantaţia tui Jerry
făcută în Draka oficială, ascultînd
biografiile acelea inversate — în-
cepînd cu moartea şi terminînd cu
majoratul — am încercat senzaţia
unei continuităţi t e m p o r a l e : eram
capabil să cunosc şi să ating tre­
cutul. Bătălii, imperii ridicate şi
decăzute, descoperiri, sumedenie de
fapte măreţe — o călătorie prin
douăsprezece mii de ani de istorie,
percepuţi însă ca o unitate vie,
clar definită.
Tar vizavi de asta, replica mea :
Aici, înaintea voastră, stau eu,
W i l l i s din spiţa Davidge, născut
din Sybil, casnica, şi Nathan, in­
ginerul constructor de mina a doua,
unul dintre ei născut din Tataia,
care a lucrat probabil prin agri­
cultură; născut din cine ştie cine...
La naiba, eu nu eram nici măcar
atît ! Fratele meu mai mare ducea
spiţa, nu eu. Am ascultat şi am
itotârît sâ m e r a c i e i genealogici iui m
jeriba
Am vorbit şi despre război:
— Şmecheria ta H fost foarte reu-
ată, să mă atragi in atmosferă,
•poi. =ă m i n în mine
Jerry inalţă din umeri,
-- Este bine ştiut câ piloţii tira­
ni sini cei mai bum
• — De asta te-am torpilat, da V
Jerry ridică iarăşi din umeri, se
Încruntă şi continuă sâ coasă bucă­
ţile din piele de şarpe
— D a v i d g e de ce pâmînteni) in­
vadează partea aceasta a galaxiei ?
înainte de «ernrea voastră Tăiam
ie mii de ani in pace
— Ha ' Ba drakii invadează' 1 Şi
noi trăiam !r> oace. V o i ce căutaţi
aici ?
— N o i colonizăm planete Este
o tradiţie drakă Sîntem exploratori
şi colonizatori
, crezi că sîntem, o adunătura de
cloşti ? Oamenii călătoresc prin spa­
ţiu de mai puţin de două sute de
ani, însă am colonizat aproape de
două ori mai multe o'anete decît
•Irakii.
— Exact t ridică Jerry un deget.
Voi. oamenii v-aţi răspîndit ca o
molimă Ajunge • Mvj vS dorim aici!
— Ei bine. aici sînterri şi aici ră-
minem Să vă văd, ce-o să faceţi
atunci ?
— Vezi bine ce facem. Irkmaan,
luptăm !
— T i i i i Vrei să zici că joaca aia
a noastră a fost o luptă ? Ce naiba,
Jerry, vă doboram ca pe nişte pere Sil
mălai eţe. . IÎ3
— Ha. Davidge ' De asta stai aici,
meşterind şerpi afumaţi !
Am smuls bucata din gura si
intins-o către eî
— Dacă nu mă înşel, şi tu puţi
s şarpe, drakuie I
Jerry pufni şi se întoarse eu spa­
tele la foc. M-am simţit stânjenit,
în primul rînd pentru că nu aveam
noi să rezolvăm un conflict care
pirjolise o sută de planete vreme
de un secol, în al doilea rînd do­
ream ca Jerry să mi verifice de-
clamarea Memorasem deja mai
mult de o sută de generaţii Dra­
kul stătea cu profilul spre foc Iar
în poală ti cădea îndeajuns de mul­
tă lumină Ca să-! pot ?.ări cosind.
— La ce lucrezi, Jerry ?
— Davidge, nu mai avem rt- dis­
cuta
— Haide, ce-i ?
Jerry întoarse capul către mine,
apoi privi în poală şi ridică un
costumaş din piele de şarpe
— Pentru Z t m m i s . zîmbi el. iar
eu am clătinai din cap după care
am izbucnit în rîs.
ti iiC^ilinjp -49

Am discutat despre filozofie "
— Jaxry, tu l-ai studiai pe Shi-
zuinaat ; ue ce nu vrei să-mi po­
vesteşti despre învăţaturile lui V
— N u , Davidge, se încruntă Jerry-,
— Sint secrete... sau ce ?
— N u , scutură el din cap. Noi
îijsă li onorăm prea mult pe Shi~
zumaat ca să-1 discutăm.
Mi-ara frecat bărbia.¬
— Adică îl onorezi -prea mult ca
să discuţi despre el in general, sau
prea mult ca să discuţi despre ei
cu un om ?
—- Nu cu oamenii, -Davidge : mi­
mai cu tine, nu,
— De ce 7
Drakul înălţă fruntea, Ingustm-
du-şi ochii galbeni.
-—-. Ţ i i minte ce ai spus... atunci,
pe insuliţă.
M - a m scărpinat în cap, reamin-
tindu-mi v a g înjurătura despre Slii-
zumaat pe care i-o adresasem, ;.vti-
am desfăcut larg b r a ţ e l e
— Jerry... eram furios, înnebunit..,
Nu mă poţi acuza pentru vorbele
spuse- atunci.
— Ba da.
— Schimb situaţia cu ceva dacă-
mi cer scuze ?
— Nu. -
Mi-am înghiţit o remarcă ustură­
toare reaminiindu-mi momentul ace­
la cînd Jerry şi cu m i n e eram gata'
să ne stringent de gît. M i - a venit
în minte un amănunt şi m-am stră­
duit să nu zîmbesc.
— î m i vei povesti despre învă­
ţăturile lui Shizuraaat dacă, la rîn-
dul meu, te iert pentru. , rele spu­
se despre Miekey Mouse *'
Am apieeat frunte,'], niimlnd re;-
pectul, cu toate ea, do iapt, voiam
să-mi ascund tm chicotit.
Jerry mă privi, cu un riHus de
vinovăţie pe chip.
— Să ştii câ mi-a părut rău, Da­
vidge. Dacă mă ierţi, îţi voi vorbi
despre Shisiumaat. • •suficiente ca să le irosim pe semnale
—Atunci, te iert, Jerry.
— încă ceva...
— C e anume ?
— T r e b u i e să-mi spui' învăţătu­
rile lui M i e k e y Mouse.
— O să... ăâă, mă străduiesc s-t>
fac cit mai bine.
Am vorbit d : -.ive Zammis :
•— Jerry, tu te ai vrea să devină
Z iiiiiny ?
Drakul înălţa din umeri.
• — Zammis va trebui să-şi onoreze
numele. Esle'tot ce-mi doresc.
—- Zamray işi va alege singur v i ­
itorul ?
— Da
— Totuşi, nu evistă nimic special
pe care să t-' doreşti ?
~— Ba da, încuviinţa Jerrv.
— Ce ?
— Ca totj'-o bună zi, Zammis sâ
piece de pe planeta asta mi.'ei-abiîa.
IIGiîiHSiCt
/•--.«•Vif «S
— A m i n . -am aprobat şi eu,
— Amin:
Iarna era atît de lungă, încît Jer­
rv şi cu m u i e am început să ne în­
trebăm dacă nu cumva nimerisem
la începuturile unei epoci glaciare
In exteriorul peşterii, totul era aco­
perit cu un strat gros de gheaţă,
iar gerul, combinat cu viscolul per­
manent, transforma orice tentativa
de ieşire din peşteră în posibilitatea
unei morţi prin îngheţ, Cu toate
acestea, printr-o înţelegere tacită,
arnincloi părăseam adăpostul pen­
tru nevoile fiziologice. In adîncui
grotei existau cîteva încăperi izo­
late, însă ne temeam să nu poluam
rezervele de apă, ca să nu mai po­
menesc de aerul din interior. Aia-
ră, principalul risc era datul pan­
talonilor jos sub un crivăţ ce- în­
gheţa aburii răsuflării înainte do
a Ei ieşit prin obrăzarele subţiri,
croite clin salopetele de zbor. Am
învăţat sâ fim expeditivi,.,
intr-o dimineaţă, Jerry era afara,
răspunzînd „chemării", în vreme ce
eu stăteam lîngă foc, amc-steeind cu
apă praf de rădăcini uscate şi pi­
sate, pentru a face turtite. Deodată,
i-am auzit pe Jerry strigfod de la
intrare :
-—Davidge I
— C e s-a î m î m p i a t ?
— D a v i d g e , v i n o repede !
O navă ! T r e b u i a să fie o navă !
Am lăsat pe nisip scoica folosită
drept castron, mi-am pus căciula
şi mănuşile şi am alergat pe c o n ­
dor. Apropiindu-mă de ieşire, am
dezlegat obrăzarul din jurul gîtuku
şi l-am legat peste nas şi gura, ca
să-mi feresc plămînii. înfofolit la
fel, Jerry privea afară.
— Ce este ?
— V i n o să te uiţi, s-a dat eî în
lături.
Soare ! Cer albastru şi soare I In
depărtare, deasupra oceanului, se
adunau aiţi nori, dar deasupra noas-
stră cerul era senin. Nu puteam pri­
vi direct în discul solar însă ne-am
Întors chipurile spre el şi am simţit
vadele lui F y r i n e pe obraji. Soarele
sclipea şi seînteia pe stîncile şi co­
pacii acoperiţi cu gheaţă.
— Minunat !
— Da... Jerry mu apucă de mî-
neea •. D a v i d g e , ştii ce înseamnă
asta ?
— Semua.lt- cu foc, noaptea. în­
tr-o noapte senina, un foc mare poa­
te i'i sărit de pe orbită, ne ?
L-am p r i v i t pe Drak, apoi ia­
răşi cerul,
— Na ştiu. Dacă focul ar fi în­
deajuns de mare... şi noaptea per­
fect senină,., şi dacă cineva s-ar uita
tocmai atunci...-Am lăsat capul în
ios. Asta... presupunînd că pe orbită
ar exista un observator. Am simţit
frigul începiiici să-mi îngheţe, vîr­
ful degetelor ; H a i d e mai bine sa
intrăm.
— D a v i d g e . este o şansă ?
— Şi eu ce <> să facem focul, Jer-
iv ' am ar.itat eu spre copacii din
lunii peşterii. Orice lemn are pe ei
cel puţin cincisprezece centimetri
•ie .vlteala,
----- (n peşteră...
~— i A a n i i e l e noastre de f o c ? Am
; Utiinat din cap. Cît va dura iarna
îs:,i ? Poţi fi sigur că avem lemne
luminoase ?
-~ E o şansă, D a v i d g e ! E o şansă f
Supravieţuirea noastră mizată Io
ruletă... Am ridicat din umeri.
— D e ce nu ?
in următoarele ore am transpor­
tat un sfert din provizia noastră de
lemne, adunate cu truda, depozitin-
ei-o Ungă gura peşterii. Pînâ cînd
am .terminat, şi cu mult înainte de
căderea nopţii, cerul redevenise însă
o pătură coinnactă, cerînşie. Aveam
să cercetăm bolta de cîteva ori in
cursul fiecărei nopţi, aşteDiînd apa­
riţia stelelor. Deseori, peste zi, tre­
buia să pierdem cîteva ore, scutu­
rând gheaţa depuse, pe stiva de l e m ­
ne. Am continuat, totuşi, sâ sperăm,
oină cînd lemnele din peşteră s-au
terminai: şi a trebuit să începem să
luăm din stiva de afară
 In noaptea aceea, pentru prima
data, drakul arăta complet înfrini.
Stătea lingă vatră, p r i v i n d . flăcă­
rile. Dnpa o vreme, strecură braţul
prin haina din piele şi scoase un
cubuleţ auriu, suspendat pe un lăn­
ţişor ce-i trecea în jurul gitului
A p o i . strînse cubul în ambele pal­
m e , închise ochii şi începu să bol­
borosească în drakă. L - a m privit
•din pat p m ă ce a terminat. După
aceea, a suspinat, a încuviinţat si
a strecurat obiectul înapoi, sub
Haină.
— .Ce era ala ?
Jerry ma privi, se încrunta şi isi
atinse piepţii hainei.
— A s t a ? Este • Alineatul meu.,
ceea ce v o i aţi numi Biblie,
— O B i b l i e este o carte. Adică...
cu pagini care se pot citi.
Jerry scoase din nou obiectul,
murmură o trază în drakă şi ac­
ţiona o clema micuţă. Din cub căzu
•un ait cubmeţ auriu, pe care Dra­
kul mi-1 întinse.
— Sâ fii foarte atent cu el, Da­
vidge.
M - a m ridicat, am apucat cubul si
i-am examinat în lumina focului.
T r e i piese dintr-un metal auriu, ţi­
nute laolaltă p r m balamale mi­
nuscule, formau legătura unei cărţi
cu latura de doi centimetri şi ju­
mătate. Am deschis cartea la m i j ­
loc şi am privit coloanele duble de
puncte, linii şi virgule.
— E scrisă in draka.
— Bineînţeles.
— Dar eu nu.pot citi...
Jerry înălţă sprinceneie.
— Vorbeşti draka atît de bine,
î n c î t nu mi-am adus aminte. Ai
v r e a sâ te î n v ă ţ ?
— Sâ citesc asta ?
— De ce nu ? Te grăbeşti la v r e o
întilnire?
— Nu... Am atins cartea cu de­
getul, încercind să întorc una din
o a g i u i l e micuţe. Am deplasat vreo
cincizeci de pagini odată. Nu Ie pu­
t e a m separa.
Drakul îmi arată o gămălie
m i c ă în partea de sus a cotorului
cârtii,
— Scoate acul Cu el se înrorc
paginile
Am tras afară acul cel scurt, i-am
atins de o pagină si aceasta s-a se­
parat de pagina vecină,
— C i n e a s e m Almanul vostru,
Jerrv ?
— Mulţi... Cu toţii, mari învăţaţi.
— Shizumaat-?
— Shizumaat a Cost unul dintre
ei, încuviinţă drakul.
Am închis cartea si am ţinut-o
în p a l m ă
— Jerry. de ce ai scos-o tocmai
acum ?
— A v e a m n e v o i e de sprijinul ei.
L o c u l ăsta,.., deschise el braţele
larg. P o a t e că nici vom îm'nnti-*v,'
şi muri. Poate că au v q m ti găsiţi
niciodată. La asta m-am g î n d i t as-
'•âzi, cînd am adus l e m n e l e de afa­
ră. Ist puse palmele pe p i n t e c e :
/.ammis se va naşte aici. Almanul
ma ajuta să accept ceea ce nu p o t
schimba.
—Zammis... cit a mai rămas ?
— Mai e puţin, zîmbi Jerry.
— Mi-ar place să mă î n v e ţ i sa
citesc, am vorbit eu, p r i v i n d căr­
ticica.
Drakul scoase lănţişorul de ia git
>i mi-1 întinse împreună cu caseta.
— Trebuie sâ ţii Almanul la tine.
Le-am luat şi, după o clipă, am
scuturat din cap.
— Nu pot, Jerry, I i m dau seama
ca pentru tine este un lucru e x t r e m
de preţios. Dacă ii p i e r d ?
— N - o sâ-I pierzi. Ţine-1 p î n ă î n ­
veţi A<a trebuie să facă toţi î n v ă ­
ţăceii.
Ani pus lanţul in jurul gîtului.
— îmi taci o adevărată onoare.
— M a i mică decît cea pe c a r e
mi-o faci tu, memorînd descenden­
ţa Jeriba. Recitările tale sînt e x a c t e
şr pline de simţire.
Drakul luă un cărbune din vatră,
se ridică şi se îndreptă spre p e r e ­
tele încăperii. In noaptea aceea, am
învăţat cele treizeci şi una d e . l i ­
tere şi foneme ale alfabetului drak,
precum şi cele nouă l i t e r e şi fone­
me suplimentare, utilizate în scri­
erile oficiale
In cele din urmă l e m n e l e s-au
terminat. Pe măsură ce sosirea lui
Zammis se apropia, Jerry era din
ce in ce mai g r e o i şi se simţea tot
mai rău. T o t ceea ce mai putea face
era să iasă din peşteră, cu ajuto­
rul meu, ca să-şi facă n e v o i l e . De
aceea, strînsul lemnelor, care i m ­
plica scuturatul gheţii de pe stiva
de afară, cădea în sarcina mea. ea
şi gătitul.
într-o zi mai mohorîtă ca orieînd.
am observat că gheaţa de pe c o ­
paci era mai subţire. U n d e v a , eînd-
va, dădusem colţul ierni? şi ne în­
dreptam spre primăvară Am adu­
nat lemnele plin de voioşie : ştiam
câ si moralul lui Jerry va creşte
la auzul evenimentului Târna V-
epuizase, pur şi simplu, pe d r a k
Lucram în 'hăţişurile de deasupra
peşterii, azvîrlind l e m n e l e jos, cînd
am auzit un ţipăt Am încremenit
apoi am privit în jur ' N - a m putui
vedea decît oceanul şi zăpada A p o i
dm nou, ţipătul :
— Davidge '
Era Jerry. Am aruncat l e m n e l e
dm braţe si am alergat spre cliva­
jul din stîncă. folosit drept cale de
acces către oădurea de deasupra
Jerrv răcni din nou : am alunecat
aooi m-am rostogolit uînă 1p sur?
peşterii. Am fugit prin coride* ş-
„ , „ j ţ n sală. Terry « » e ^ N - " '
iea pe sat. înfigmeiu-ş; icnetele
in nisip
Am ing<_-uuij. u«at Ungă ei.
— t>inl aici Jerry. Ce-i "J Ce s-a
întîmpiai 'l
— Davidge 1 Draku: dasu ochii
peste cap, tărâ să vadă nimic, căs­
că, spasmodic gura. după care urla
iarăşi . •-.
— Jerry, eu ••sînt-! Am scuturat
umărul D r a k u l u i - Eu sini. J e r r y !
Davidge !
Jerry întoarse capul spie mine,
se strîmbă de durere, apoi irm prin­
se încheietura inimii stingi lun­
gind-o cu toată puterea
1
— Davidge Zammis... ce\d nu-i
bîne '.
— Ce ? Cum să te ajut ?
Drakul mai răcni o dată. dupa
care capul ii că2U pa pernă, intr»un
semi-leşin. îşi reveni şi mă trase cu
urechea către buzele Iui.
— Davidge, trebuie sâ juri.
— Ce, Jerry ? Ce să jur ?
— Zammis.. pe Orako. Să stea
înaintea arhivelor neamului Fă-o...
— Ce vrei să spui ? Vorbeşti de
parcă ai muri.
— M o r . Davidge... Zarnmis d doua
sută generaţie... foarte important.
Du-mi copilul. Davidge. Jură »
M i - a m şters transpiraţia d? pe
frunte cu mina liberă,
— N - o să mori Jerr<- ' Tm-te
bine i
— Termină '• Asta-i adevărul, Da­
vidge * M o r I- Trebuie sâ-J Înveţi
pe Z a m m i s descendenta neamului
Jeriba.. şi cartea Almanul. guvey ?
— Opreşte-te 1 Panica m-s i'/l.it
aproape fizic. Nu mai vorbi aşa 1
N - o să mori. Jerrv. Haide : 'luptă,
kizlode blestemat..
Drakul urlă. Respira slab si cădea
deseori ţn inconştienţă
— Davidge..
— Da ? M i - a m dat seama că p H o ­
ream ca un copil
— D a v i d g e . trebuie sâ-1 a iuti oe
Z a m m i s să iasă...
— Ce... cum ? Despie ce i-^iba
vorbeşti ?
Jerry întoarse ochii către peee-
ele peşterii.
— Ridică-mi haina. *
— Ce?
— Ridică-mi haina. D a v i d g e Ar
nil) !
Am ridicat vesmintm din piei- ie
-arpe, dezvăluind abdomenul nm-
'iat al drakuluj. Cuta din centru
>ra roşie, strălucitoare şi supura un
lichid incolor
— Ce... ce trebuie sâ fac ?.
—- Desfă-o, gîfii Jerrv T r e b u i e
-.-o ruoi, D a v i d g e I . • «
— Nu !
— Fă-o! Fă-o. sau Zamnţîs
moare<
— C e - m i pasă m i e de blestematul
tău de copil, Jerry ? Ce t^v,,,;-

—. Rupe-o,„, şopti drakul. Ai grijă
de copilul meu, Irkmaan. Du-I pe
Zam.mis înaintea arhivelor Jeriba
Jură-mi...
— Jerrv...
1
— Jitru
Am iiu :.,, linţat, cu lacrimi grele
şi fierbmu pe obraji
— îţi jur...
Jerry slabi strin.şoarea şi închise
ochii. Am îngenuncheat, buimaci',
lingă el.
— Nu ! Mu, nu, nu, nu..,
. „Ilupe-o ! T r e b u i e s-o rupi, Da­
vidge !"
Am întins mina şi am atins uşoi
cuta de pe abdomenul lui Jerry
Am putut simţi viaţa zbăttndu-se
dedesubt, încerclncl sâ scape din
închisoarea lipsită de aer a înve­
lişului. L-am urît: l-ara urit pi-
blestematuî de copil aşa cum nu
mai urisem pe cineva vreodată
Coiiculsiile lui slăbiră, apoi î n c e ­
tării.
„Du-l pe Zammis înaintea arhive­
lor Jeriba. Jură-mi..."
..îţi jur.. "
Am ridicat cealaltă mină, am in­
trodu» ambele degete mari in cuta
şi am tras uşor Am sporit forţa
după aceea, am sftşiat. ca un de­
ment. pîiiteoeJe Drakului PI iul ples­
ni, descbizîndn-se, şi-mi stropi piep-
• ţil hamei cu fluidul incolor. Ţinînci
cuta deschisă, puteam zări forma
prmNcatâ a iui Zammis, chircită
iuti-o punea c!e lichid
Am vomitat. Cînd n-am mai avu!
ce varsă, mi-am cufunda! '.nunik- in
fiutd. sub pruncul drak L-am ri­
dicat, mi-am şters buzele de umănd
rnru sting şi le-am pus peste alo
!ui Zammis, HpschiHndu-i sura cu
mina dreaptă l-ara suflat aer in
plămtni de trei patru ori, după care
a început sâ tuşească După aceea,
ţipă Am legat cu fibră vegetală cele
dune ombilicuri, apoi i îo-am tăiat
.Jeno.- Z-iiîimi* era eliberat de tru­
pul mori al părintelui său.
Am înalta* bolovanul deasupra
capo'-"ii !-am izbit cu toată pn-
ler-a ,\o yheaţă. Ţăndări le zburară
'lin rsusv-Mil de impact, lăsînd să se
întrevadă verdele întunecat ele de-
dV-.ubi Am ridicat iarăşi bolova­
nii i şi am lovit, diziocînd altă pia­
tra. Am 'uat-n s i a;n duş-o pînă- la
r o - ' V ' i p<- jumătate acoperit, al dra-
Kiu •' a
— Drakii' am şoptit.
„ri.sn Spuno-i pur şi «simplu Dra-
/,•:•' F-oă-rci-broseoi. Brotac.
Duşmanul. Z i - i oricum, ca să te
ap- ri împotriva durerii."
Am p r i v i t grămada de pietre
strânse, a m hotărît că erau sufici­
ente şi am îngenuncheat lingă tnor-
mint. Vunind bolovanii, unu! peste
celălalt, fără să-mi pese de lapoviţa
ce îmi îngheţa pe haine, mi-am stă-
52 /PRTii EniGtnflTicE
pînit lacrimile. M i - a m frecai: pal­
mele, energic, ca sa-mi pua sîngale
în mişcare. Primăvara se apropia,
dar şederea prea- îndelungată atarâ
continua să fie la fel de periculoa­
să. Iar eu stăteam de multă vreme,
înalţmd cripta drakului. Am ridi­
cat alta piatră, punînd-o la locul
ei. Cînd greutatea ei se lăsă pe lin­
ţoliul din p i e l e de şarpe, mi-am dat
seama că trupul mort îngheţase deja
Am aşezat iute ceilalţi bolovani,
apoi m-am ridicat.
Vîntui m-a z g î W i t şi am fost gala
să alunec pe poleiul de. lingă mor-
raint. Am privit oceanul agitai,
ni-aro strîns veşmintele în jurul tru­
pului şi după aceea m-am uitai la
mormanul de pietre, „Trebuie spus
ceva, Nu poţi doar să acoperi mor­
tul, apoi sâ pleci ia cină. Trebuie
spus ceva." Dar ce anume ? Nu
eram credincios, şi nici drakul nu
fusese. F i l o z o f i a lui oficială asupra
morţii era identică cu respingerea
mea neprotocolară a deliciilor is­
lamice, valhaielor păgîne şi plăcin­
telor iudeo-creştine din ceruri. Moar­
tea este moarte : finis; sfârşitul ,
viermii se Urăsc înăuntru, viermii
se tîrâsc afară... „Totuşi, trebuie
spus ceva."
Am căutat sub haine şi am încleş­
tat mina înmănuşatâ pe cubul au­
riu a! Almanuiui. Simţeam, prin
mănuşa, colţurile ascuţite ale cubu­
lui : am închis ochii, reamintin-
du-mi cuvintele marilor filozofi clrs-
kl Nu scriseseră insă nimic pentru
un asemenea moment.
Almanul era o carte despre via­
ţă. Alma înseamnă „viaţă" si ea
constituie esenţa filozofiei Drake
Ki uu-şi pierd timpul cu m o a r t e ; »
Moartea este un fapt : sfîrşitul vie­
ţii. Almanul nu avea cuvinte pe
care să le rostesc. Vîntui mă stră­
pungea, fâcinclu-mâ să tremur. De­
getele î m i amorţiseră deja şi sim­
ţeam dureri şi în picioare. Cu toate
acestea, trebuia spus ceva. Dar sin­
gurele cuvinte la care mă puteam
gîncli ar fi deschis poarta aminti­
rilor, copleşindu-mă de durere —.a-
clucîndu-mi deplina înţelegere a fap­
tului că drakul nu mai exista. „To­
tuşi... totuşi, trebuia spus ceva.'
— Jerry.„ eu...
X-ani mai putut rosti nimic
M - a m întors cu spatele la mormîn;
şi lacrimile mi s-au amestecat cu
lapoviţa.
Înconjura!, ele căldura şi liniştea
peşterii, m-am aşezat pe pat, cu spa­
tele rezemat de perete. Am încercat
să mă concentrez asupra umbrelor
şi pîlpîirilor luminoase, proiectate de
flăcări pe peretele opus. Imaginile
se formau, tonindu-se în altele. îna­
inte sâ întrezăresc ceva în ele. Co­
pil fiind, obişnuiam să privesc no­
rii, şi zăream în ei chipuri, caste­
le, animale, dragon! şi uriaşi. Era
o lume fantastica, in care e v a d a » ;
ceva care aducea miracol şi aven­
tură iu cotidianul banal, monoton
ai unui băiat din clasa de mijloc,
ducînd o viaţă de mijloc. Pe pere­
tele grotei nu vedeam însă decît
o reprezentare a Iadului ; flăcări
biciuind imaginile contorsionate,
groteşti ale sufletelor condamnate.
Am i-îs la gîndul acesta. Ne închi­
puim Iadul precum un pîrjol, v e ­
gheat de un sadic, rînjind in. straie
roşii, Fyrine IV mă învăţase însă
altceva : Iadul înseamnă singură­
tate, foame şi frig etern.
Am auzit un seîncet şi am privit
în umbre, spre pătucult din fun­
dul peşterii. Jerry făcuse un sac de
dormit pentru Z a m m i s şi-1 umplu­
se cu puf de seminţe. Pruncul sein­
ei iarăşi şi m-am încordat puţin,
întrebîndu-mâ dacă n-avea nevoie
de ceva. Un fior de teamă m-a
străbătut. Ce mănîncă un copil
clrak ? Drakii na sînt. mamifere. în
perioada de instrucţie nu ne învă­
ţaseră decît cum să-i recunoaştem
pe draki... şi cum să-i ucidem. După
aceea au început să mă încolţească
grijile adevărate. „ C e naiba aveam
să folosesc drept scutece ?"
Scînci iarăşi, M-am ridicat, am
traversat podeaua nisipoasă şi am
îngenuncheat lîngă prunc. Doua
mii ni grăsuţe, cu cîte trei degete
se agitară din fostul costum de zbor
a! lui Jerry. Am ridicat legăturica
seîucitoare am dus-o lingă foc şi
m-am aşezat pe un b o l o v a n . Ţinînd
copilul în braţe, l-am desfăşat cu
grija. P u t e a m zări sclipirea aurie
a ochilor lui, Z a m m i s pe sub pleoa­
pele galbene, îngreuiate de somn.
Pornind de la chipul aproape lipsit
de nas şi dinţii continui şi mer­
gi nd. pînă la culoarea lui de şofran,
Zammis era o miniatură a lui Jer­
ry, mai puţin grăsimea, Zammis
era pur şi simplu î n v e l i t în co­
lac; de grăsime. M-am uitat
şi am fost recunoscător că n-am gă­
sit: nici o murdărie.
L-am p r i v i t atent pe prunc.
—• Vrei să mânînei ceva ?
— ...agagag...
M a x i l a r e l e li arătau ca şi cum ar
ti fost gata de treabă şi am presu­
pus că drakii mestecă hrană soli­
da din- prima zi de viaţă. M-am în­
vins peste foc, am luat puţină car­
ne uscată de şarpe şi am atins-o de
buzele lui. Zammis a întors capul
intr-o parte.
—- Haide, mănîncă. N - o să găseşti
altceva mai bun pe aici.
l-am apropiat iarăşi carnea de
buze, iar Z a m m i s a întins un brat
erăsuţ, împingînd-o în lături. Am
înălţat din umeri.
 Cum vrei ; eîna u-e toarne. «{li ţ i cellUţiU. O lUiaUt Ue Vil»;
este aici. mă izbi, împingindu-mâ spre peş
— A g a g a g m e r ! Se legăna înainte iera. Mi-am recăpătat . echilibrul,
şi înapoi în poala mea ;. o mînuţă m-am apropiat de buza stîncii si
cu trei degete se încleşta -in jurul am ameninţat oceanul cu pumnul .
degetului meu şi băiatul suspină din
— Ţine-o aşa ! Ţine-o aşa ş;
nou. •i
sufla, kizlode nenorocit ! Pe m i m
— Nu vrei să mânînci ( n-ai ne­ incă 11 u m-ai ucis ! ' l
voie sa fii schimbat.,. Atunci, ce Am strîns puternic pleoapei,
vrei ? Kos va nu '/ muşcate de vuit, apoi le-ana. det-
Chipul lui Z a m m i s se încreţi şi chis şi am privit în jos. Pînă 1;
trase mai tare ele deget. Cealaltă următoarea terasă erau patruze--
miuuţă flutura înspre pieptul meu. de metri, dar, dacă îmi luam elai.
L - a m ridicat, ca sâ-i aranjez scute­ o puteam evita. Atunci ar -fi fot
cul, iar m î i n i l e lui se întinseră, ma o cădere de o sută cincizeci ci-
prinseră de r e v e r e şi pruncul se metri pînă la stînciie de dedesubt
lipi de pieptul meu. L-ara ţinut strîns „Sări !" M-am retras de pe buz
şi el îşi puse obrazul pe mine, a¬ stîncii.
dormind instantaneu. — Sări ! tjigut. san S Am scutuiu
— Ei... fir-ar sâ fie î din cap, adresindu-mă oceanul us
N-a să-ţi fac eu treaba ta ! Dac. 'îi
Pînă la moartea drakului, nu-mi vrei să mă omori, trebuie s-o f a c
dădusem seama niciodată cit de , '4 P
.singur !
aproape fusesem de nebunie- Sin­
M-am uitat îndărăt, sus, dea
gurătatea mea era un cancer, hră­ supra intrării în peşteră. Cerul st
nit cu ură : ură faţă de planeta înnegura şi, peste puţine ore, noap­
cu gerul ei veşnic» vînturile inter­ tea avea să învăluie totul. H-an-
minabile şi izolarea permanentă ; ititors către clivajul din piatra
ură faţă de copilul galben şi ne­ care urca la. hăţişul de deasupra
ajutorat cu n e v o i a lui pentru în­ peşterii.
grijire, hrană şi o afecţiune pe
M-am ghemuit Ungă mormintui
care nu i-o puteam oferi ; şi ura
drakului şi am studiat bolovani:
faţă de mine însumi. M - a m pome­
puşi de mine acolo, acum uniţi la­
nit făcînd lucruri care mă în-
olaltă printr-un „strat de gheaţa
spăimîntau şi mă dezgustau. Pen­ — Jerry.... Ce-o să fac ?
tru a nărui zidul gros de singură­
Drakul stătea lingă vatra, a-
tate, voi'beam, strigam şi cin taro
mîndoi cosind. Şi discutînd...
de unul singur — bolborosind bles­
teme, aiureli sau pur şi simplu
mormăieli neinteligibile.
Deschise ochii, flutură un braţ.
grăsuţ şi gînguri, Am luat o pia­ — Ştii, Jerry, chestia asta..., am
tră mare, m-am î m p l e t i c i t pînă ridicat Almanul, am mai auzit-o
lîngă copil şi am riclieat-o deasu­ Mă aşteptasem la cu totul altceva,.
pra trupuşoruluî. Drakul îşi lăsă lucrul in poală
— I-aş putea da drumul, puştiu- şi mă prim pentru o clipă. După
îe... U n d e ai fi atunci ? Simţeam aceea, clătină din cap şi reîncepu
rîsul înapoia buzelor. Am aruncat să coasă.
piatra în lături : Da, de ce să
— Davîdge. nu prea eşti 0 fun­
fac murdărie în peşteră ? Afară... ia profundă.
Te las afară pentru uu minut şi ai
— Ce vrei să spui cu asta ?
murit ! Mă auzi ? M o r i !
Jerry întinse mina cu trei de-
Pruncul flutură cele trei degeţe­ acte.
le prin aer, închise ochii .şi înce­ — Un univers, Davidge... acolo
pu să plîngă. aste un univers întreg, un univers
— De ce nu m a n i a c i 7 De ce nu de viaţă, lucruri şi fapte. Există
faci pe tine ? De ce nu faci nimic desigur, unele diferenţe, dar uni­
altceva decît să p l î o g i ? versul este acelaşi şi noi, cu toţii
Copilul începu să urle şi mai trebuie să respectăm aceleaşi Icni
tare generale. Te-al qind.it vreodată la
— Eh î Ar 0 trebuit să iau bo­ asta ?
lovanul ăla si sâ termin odată » — Nu.
Asta ar fi... iru tine. nu pentru rasa omeneasi
— La asta raă refeream, Da- ca...
Ud val de seirbă î m i opri cuvin­ vidge. iVu eşti prea profund..
tele : m-am îndreptat spre cul­ Am scuipat pe pamîntui în­
— Ţi.-am zis, am pufnit eu, ain gheţat.
cuş, mi-am luat căciula, mânuşile
mai auzit chestii din astea, Bă-
si obrăzarul si am pornit către — Voi, drakii, vă credeţi ai nai­
ieşire. nuiesc că asta arată că oamenii
bii de deştepţi !
sint la fel de profunzi ca şi dra­
Am simţit muşcătura aspră a kii. Vîntul sufla mai tare şi sim­
viatului înainte de a ajunge la Jerry izbucni în rîs. ţeam pe buze gustul sărat a! o-
gura peşterii. Afară, m - a m oprit şi eeamilui. Se apropia una dintre
— întotdeauna ts străduieşti să
am privit oceanul şi cerni — un furtunile puternice. Cerul căpătase
film panoramic in n » " ~ i '• scoţi ceva rasial din remarcile mele. culoarea aceea întunecată care mă
cnî/c o-^f,, -''i-ţnd nvjî mult

/PflTMEniemflTiCE 4$

cu albastrul cerului de uoapte de­
cît cu negrul, O picătură rece iz­
buti sâ mi se strecoare sub guler,
— Ce-i greşit in a fi eu însumi V
Nu toţi din univers trebuie sâ fit
nişte nenorociţi de filozofi, faţa-
de-broscoi !
Existau milioane.,, miliarde ase­
menea mie- Poate chiar mai mulţi,.
— Pe cine priveşte, ce contează
daca eu meditez sau nu asupra e¬
xistenţei ? O am î altceva nu ma
mai interesează.
,,— Davidge, tu nici măcar iiu-ţ.i
cunoşti genealogia, cu excepţia pă­
rinţilor tăi. iar acum afirmi ea
refuzi s-o afli pe cea a universu­
lui tău ori măcar a ceea ce poli
şti despre asta... C u m Iţi v e i găsi
locui in lumea asta, D a v i d g e '.' Un­
de te afli ? Cine eşti tu ?•'
Am scuturat din cap, privim
mormîntul, apoi m-am in tors ca
tre ocean Peste mai puţin de < .'ii un".
oră avea să fie prea întuneric pen
tru ca sâ mai pot distinge crestele
de spumă ale valurilor.
— Eu sînt eu : ăsta sini.
Dar „ e u l " acesta fusese cel car?
ridicase bolovanul deasupra Iu
Z >mmis, ameninţînd eu moarte;
un copil neajutorat? Am simţi
cum mi se strînge stomacul, iai
singurătatea îşi scoase ghearele ş;
roiţii şi începu să sfîşie şi să roadă
resturile jntemrităţii mele mintale
Am revenit cu faţa la mormînt.
arr> dichis ochii, după aceea i-am
deschK
• Sint un pilot de vinâtoarc.
.lerr \~u-i aşa ca-i o chestie ?
ţ* ,.— Asta este ceea ce faci. Da-
i vidge ; nu reprezintă ceea ee csl;
tu »'
Am îngenuncheat lingă m o m i m ;
şi mi-am înfipt unghiile printre pie­
tre acoperite cu gheaţă
— Nu poţi vorbi cu nune. dra-
kule ! Eşti mort '
M-am oprit, dîndu-mi seama că
vorbele auzite erau din Alman
reînviate acum dc subconştientul
meu. Am căzut pe mormint, am
simţit tăişul vini ului şi ra-am
străduit să mă ridic. .
— Jerry, Z a m m i s nu vrea
maniace. Au trecut trei zile. Ce
să fac ? De ce nu mi-aî spus ni­
mic despre pruncii draki, înaini:
să fi... -Mi-am ridicat p a l m e l e sprt
faţă : Uşurel, băiete. Dacă ' o ţii
tot aşa, o să înnebuneşti sigur.
Vîntul mă izbea in spate. Mi-am
coborît mîinile şi m-am ridicat
ele lingă mormint.
Stăteam in peşteră, privind fo­
cul Vîntul nu- se auzea prin pe­
retele din piatră, iar lemnele erau
uscate, arzînd fierbinte şi liniştit.
Am bătut darabana cu degetele pe
genunchi, apoi am început să fre­
donez un cîntecel Zgomotele de
§4- /PHTH eniemfliicE
orice natură, mă ajutau să alung
singurătatea apăsătoare.
— Pui de lele, am ris şi am
încuviinţat din cap, Da..,. foarte
d kizlode va nu, dutschaat.
Am chicotit, încereînd să-mi a¬
mintesc toate înjurăturile şi ob­
scenităţile în drakă învăţate de la
Jerry, Erau doar citeva. Am re­
început sâ fredonez, bâtind tactul
cu vîrful piciorului. M-am oprit,
mcruntîndu-mâ si atunci mi-am
reamintit eîntecui :
Dragă Doamne, hopa, tropii.
Cine naiba sîntem noi ?
Bum, bam, dracii' şi popa,
Xoi sintem Plutoniu,' Doi
M-am rezemat cu spatele de pere­
le peşterii, încereînd să-mi amin-
sc altă strofă : „ P i l o ţ i i are slujbă
• e a / F ă r ă şuncă şi cafea/Generă-
asa-o slugărim/Păduchii să-i moş-
— La naiba f M i - a m pocnit ge-
unchiul, încereînd să zăresc chi­
nuite celorlalţi piloţi din salonul
siutonului A p r o a p e că simţeam
lamfurile de whisky gîdilîndu-mi
nările, Vanea. Wooster, A r n o l d —
cei cu nasul spart — Demerest,
Kadz... Am cmtat din nou, le'gă-
nind o halbă imaginară cu grog :
,.Şi dacă nu o să-i placă,/Vă zic
eu ce o să facă -./O lăsăm in pielea
coaiă/Şi-i dăum un izbai afară !
Peştera- răsuna. M-am sculat,
mi-am azvirlit braţele în sus şi -am
'-ăcnit :
— Iuupiiiiii !
Z a m m i s începu s ă plingft. Mi-am
muscat buzele şi m-am îndrepta!
-iiire legăturica de pe saltea.
— Ei ? Eşti gata sa papi ceva '.'
— Oa. oa, ueee. Pruncul îşi le­
găna capul Înainte şi înapoi,
M-am dus la foc. am luat o bu­
căţică de carne şi m-am întors. Am
îngenuncheat lingă Z a m m i s şi i-am
ipropiat carnea de gură. Copilul o
î n d cp artă iară.ş i.
— Haide, mă î Trebuie să mâ-
unci.
Am încercat jncă o dată, cu ace-
îşi rezultat. Am desfăşat ţîncui si
-am privit trupul. î m i dădeam sea­
ma că slăbise, deşi nu părea să-şi
fi pierdut din vigoare. Am ridicat
din umeri, l-am înfăşat şi am re­
venit la culcuşul meu.
— Gaa. uaa.
— Ce '.' m-am întors eu.
— Aa. gaa, gaa.
Am revenit şi l-.ani luat in braţe.
A v e a ochii deschişi. Mă privi şi
iticepu sâ zîmbească.
— De ce « z i . urîtule ? Ar trebui
să te v e z i pe tine.
Zammis emise un rîse't' scurt, apoi
"Wi ceva. M-am dus în patul meu.
m-am aşezat şi io» l-am aranjat
pe pici in poala.
— Guua, bu, buu.
Prinse cu mînuţa un petec des­
cusut de la hainea mea şi începu
să tragă de el.
— Guua, bu, buu şi ţ i e ! Ce sa
facem noi acum ? Ce-ai zice dacă
aş începe să te învăţ genealogia Je­
riba ? Oricum trebuie s-o inveţi
ciîidva, aşa că putem foarte bine
să începem chiar acum.
Genealogia Jeriba... Recitarea mea
era singurul lucru pentru care fu­
sesem felicitat vreodată de Jerry.
Am privit în ochii lui Z a m m i s .
— Cînd te voi aduce înaintea ar­
hivelor Jeriba, tu v e i spune aşa :
„Aici, înaintea voastră, stau eu,
Zammis, din spiţa Jeriba, născut
din Shigan, pilotul de vînătoare".
Am surîs, imaginîndu-mi sprînr
ceueie galbene arcuite în semne de
surpriză, dacă Z a m m i s ar fi con­
tinuat : şi, la naiba, Shigan a
fost un pilot tare bun. Păi, mi-a
»pus cineva că, după ce luase un
proiectil'în coadă, s-a învîrtit şi 1-a'
ras pe afurisitul ăia de - kizlode, pe
'care toţi îi ştiau de W i l l i s E. Da­
vidge" Am scuturat din cap.
— N - o să-ţi iei zborul, învăţînd
spiţa in engleză, Z a m m i s .
Am început din nou :
—- Naatha nu enta va Zammis
zea does Jeriba, estay va Shigan,
nsaam naa denvadar...
Opt zile si nopţi lungi m-am te­
mut câ pruncul va muri. Am în­
cercat totul : rădăcini, boabe, fructe
uscate, carne de şarpe afumată,
fiartă şi mestecată. Z a m m i s refuza
totul, îl controlam des, însă, de ctte
ori îl desfăşam, scutecele erau la fel
de curate. Deşi pierdea din greuta­
te, părea că se întăreşte. In ziua
a noua. se tîra pe podeaua peşterii.
Cu toate că focul ardea într-una.
în grotă tiu era prea cald. M - a m
temut să nu răcească, tîrinriu-se
aşa, dezbrăcat, şi i-am pus costu­
maşi!! din piele de şarpe făcut de
Jerry. După ce i-am îmbrăcat, l-am
ridicat în picioare şi l-am privit.
Puştiul căpătase deja un zîmbet ne-
astîrapărat care, în combinaţie cu
licărul din ochişorii lui galbeni, cos­
tumatul şi căciulită, îl făcea să se­
mene eu un spiriduş. Ţinut în pi­
cioare, părea destul de sigur pe el
aşa incit i-am dat drumul să mear­
gă. Zammis zîinbî, îşi agită bra­
ţele subţiri prin aer, după aceea
rise şi înainta un pas şovăitor spre
mine. L-am prins cînd căzu şi chi­
coti.
Peste aite două zile, Zammis um­
bla şi intra în tot ceea ce putea să
se baga. M i - a m petrecut multe clipe
alarmate, căutîndu-1 prin încăpe­
rile din fundul peşterii, atunci c î n d .
reveneam de afară. în cele din
 urmă, cînd l-am prins la ieşirea gro­
tei, adunîndu-şi puterile pentru o
expediţie în exterior, am considerat
că era de ajuns. Am croit un ham
de piele de şarpe, l-am ataşat la
Un capăt al unei lese din acelaşi
material iar celălalt capăt al lesei
l-am legat de un stei din perete.
Zammis continua să se vire peste
tot, insă, cei puţin, il puteam găsi.
La patru zile după ce a învăţat
sâ meargă, a dorit să mănînce. C o ­
piii draki sînt probabil pruncii cei
mai convenabili din univers. T i r o p
de trei sau patru sâptămîni pămln-
tene, trăiesc din rezervele de gră­
sime, apoi v o r hrană şi încep să
excreteze. î-ara arătat puştiului o
dată cum sâ folosească oliţa drep­
tunghiulară, construită din timp,
si n-a mai fost n e v o i e să-i e x p l i c
din nou. După cinci, şase lecţii,
Zammis se îmbrăca şi se dezbrăca
singur. Privindu-1 pe micul drak
îhvăţînd şi erescînd, am început sâ-i
înţeleg' pe piloţii din plutonul meu
care se plictiseau unul pe celălalt —
şi pe oricare alţii — arâtînd nenu­
mărate fotografii aie unor copii in­
sipizi, însoţite de poveşti intermi­
nabile în legătura cu fiecare instan­
taneu, înainte de topirea gheţii,
Zammis vorbea. L - a m învăţat să-mi
spună „ U n c h i u l " .
D i n lipsa unui termen mai bun,
ara denumit sezonul topirii gheţu­
rilor : „ p r i m ă v a r ă " . A v e a să mai
treacă destul timp pînă cînd hă­
ţişul sa înverzească, sau şerpii să
răsară din vizuinele lor îngheţate.
Ceru! păstra pătura lui veşnică de
nori negri, ameninţători, tar lapo-
vîţa continua să cada, acoperind to­
tul cu 0 crustă de gheaţă alunecoasă.
Insă în fiecare zi, crusta se topea
iar aerul mai călduţ înainta cu încă
un milimetru în soi.
Mi-am dat seama că acum era
momentul prielnic pentru strîns
lemne, înainte de sosirea iernii,
Jerry şi cu mine, iucrînd împreuna,
nu adunasem destule lemne, Vara
cea scurtă trebuia folosită pentru
aprovizionarea cu hrana în vederea
iernii. Speram să construiesc o uşă
mai etanşă ia intrarea peşterii şi
jurasem să mă gîndese ia un sis­
tem de canalizare interioară. Era
periculos să-ţi iaşi pantalonii jos
pe timpul iernii. întins pe pat şi
privind fumul strecurinduse prin-
tr-o fisură din plafonul grotei, mă
gîndeam la tot felu! de probleme
do soiul acesta. în fundul sălii.
Zammis se juca, aranjind nişte p i e ­
tricele şi eu am aţipit. M-am trezit
cu Dustiut scuturîndu-mă de braţ.
— Unchiule "
— Ce ?! Z a m m i s ?
— Unchiule I Uite !
M-am întors pe partea stîngâ, cu
ţaţa spre drak. Z a m m i s ridicase
palma dreaptă, cu degetele răsfi­
rate.
— Ce-i, Zammis '!
— Uite... îşi arătă pe rînd fiecare
deget ; Unu. doi, trei...
— Şi ?
— Uite ! Luă mina mea dreaptă
şi-mi număra degetele ; Unu, doi.
trei, patru, cinez!
Ara încuviinţat din cap ;
— Deci, poţi număra pînă la cinci.
Drakul se încruntă şi-şi agită ner­
vos pumnişorii.
— Uitei
Mi-a luat palma şi a pus peste ea
palma lui. Cu cealaltă mînă, in­
dică mai întii un deget al iui, apoi
unul al meu,
— Unu,,, unu. Ochii galbeni ai
copilului tnâ priviră să vadă dacă
înţeleg,
— Da...
— Doi... doi, arătă din nou duş-
tiui. Se uită ia mine, iarăşi la mîna
mea şi continuă : Trei... trei. După
aceea, îmi înhaţă cele două degete
rămase : Patru, cinci t Lăsă p'ahna
mea şi-o ridică pe a lui : Patru,
cinci ?
Am clătinat din cap. La mai pu­
ţin de patru luni pâmînteşti, Z a m ­
mis remarcase una dintre diferenţele
dintre draki şi oameni. Un copil de
om n-ar fi pus o asemenea întrebare
înainte de a avea cît ?,., cinci, şase
sau chiar şapte ani.
— Zammis..., am oftat eu.
— Da unchiule ?
— Zammis, tu eşti dr&k. Drakîi
au numai trei degete la o mină. Am
înălţat palma dreaptă şi am flutu­
rat din degete : Eu sînt un om. Ku
am cinci degete.
Jur că ochii copilului s-au'umplut
de lacrimi. Zammis ridică mîinile, le
privi, apoi scutură din cap :
— Cresc patru, cinci ?
M - a m ridicat în capul oaselor
şi l-am privit. Zammis se întreba
unde-i dispăruseră celelalte patru
degete.
•— Uite ce-i, Zammis... Tu şi cu
m i n e sîntem... sîntem fiinţe diferite
înţelegi ?
— Cresc patru, cinci ? se încăpu-
ţînă Zammis.
— Ţ i e nu-ţi cresc. Tu eşti un
drak, Eu, m-am ciocănit cu degetul
în piept, eu sînt om.
Nu obţineam nici un rezultat.
— Părintele tău, de acolo de unde
ai apărut tu, a fost un drak Pri­
cepi "?
— Drak, se încruntă Zammis, Ce
drak ?
M-a încercat imediat nevoia de
a recurge la eternul răspuns • „O
să înţelegi, cînd o să te faci mare".
Am clătinat din cap.
— Drakii an cîte trei degete la
fiecare mînă. Părintele tău avea
trei degete la fiecare mînă. Mi-am
frecat bărbia : Părintele meu a foci
/ p r t i i ' EmemftTiCE -S5
om şi avea cinci degete ia fiecare
rniiiă. De asta, am şi eu cinci de­
gete ia fiecare mină,
Zâînnus bigenunebe pa nisip şi-şi
studie degetele. Se uită de la mine
ia degete şi înapoi la mine.
— Ce părinte- V
L-am cîntărit din « c m 'l'iaveisa
pesemne un fel de ci iză de identi­
tate. Eu eram singura fiinţă pe care
o văzuse vreodată., şj aveam cinci
degete la mină
— Un părinte este... acela... Mi-am
frecat iarăşi b ă r b i a : Uite,., noi eu
toţii am apărut de undeva, Eu am
avut o mamă şi un tată — doua
tipuri, diferite de1 oameni — care
mî-au dat viaţă : care m-au făcut,
înţelegi Y
P i c i u l îrni aruncă o căutătura ce
putea fi interpretată drept „ T i p u l e ,
mai ai texte de-astea ?" A n i înăl­
ţat din umeri,
— Nu ştiu dacă îţi pot explica,
— Mama mea ? întrebă Z a m m i s
arăttnd spre el. Tatăl meu ?
Am ridicat braţele, le-am lăsat
să-mi cadă în poală, mi-am umezit
buzele, mi-am scărpinat barba şi,
Sta general, am căutat să cîştig timp.
Copilul mă privi fără să' clipească.
—- Uite ce-i, Z a m m i s Tu n-ăi
mamă şi tată. Eu sînt un om, de
aceea îi am ; tu eşti un drak. Tu
ai un părinte — mimai unui, pri­
cepi ?
Zammis încuviinţă din cap. Mă
privi, apoi arată spre el ;
— Drak,
— Exact!
— Om, indică puştiul spre- mine,
— Aşa este,
Zammis lăsă mîna să-i cadă la
poală.
— D e unde vine drak ?
Dumnezeule I Încearcă sâ-i explici
ce-i reproducerea ambisexuală unui
pici care n-ar trebui încă nici să
se tîrască î
Am înălţat mîinile, după aceea
le-am lăsat să-mi cadă în poală,
— Zammis... Uite ! V e z i cît de
mar? sînt faţă de tine ?
— Da, unchiule...
—• Bun ! Mi-am trecut degetele •
prin păr. încercând să cîştig timp
•şi Inspiraţie Părintele tău era
mare... ca şi mine. Se numea.. Je­
riba Sbigan Ciudat, cît de dureroasă
era simpla rostire a numelui. Je­
riba Shigan semăna eu tina Avea
numai cîte trei degete ta fiecare
mînă. Te-a crescut în burtica lui...
L-am îmouns pe Zammis în mijloc :
înţelegi?
Copilul chicoti, şi-şi puse mîinile
pe pîntece.
—- Unchiule, cum cresc drakii
acolo î
Am ridicat picioarele pe pat -şi
m-am întins, „ D e unde vin drakii
cei mici ? a M-am uitat spre puşti
l-nm vw:ir -iregâtit sâ-rni soarbă

fiecare cuvînt. M-am strîmbat şi„.
i-am spus adevărul :
— Să mă ia naiba dacă ştiu,
Zammis... Să mă ia naiba...
După treizeci de secunde, Zammis
se juca iarăşi cu pietricelele.
Vara venise... şi-t învăţasem pe
Zammis c'um să prindă şi să ju­
poaie şerpii cei lungi şi cenuşii,
apoi cum să afume carnea. Piciul
se ghemuia pe malul îngust de
deasupra unei băltoace noroioase
cu ochii galbeni aţintiţi asupra vi­
zuinilor din mai ale şerpilor, aştep­
tând ca unul dintre ocupanţi să scoa­
tă capul. Vîntui sufla aspru, dar
Zammis nu se clintea. Deodată, apă­
rea un cap plat, triunghiular, cu
ochi mici, albaştri. Şarpele inspecta
balta, se întorcea şi cerceta malul
iar apoi privea cerul. Ieşea puţintel
din vizuină şi scruta, iarăşi, totul
Adeseori, şerpii priveau direct spre
Zammis, însă drakul râmînea ne­
mişcat precum o statuie. Puştiul nu
se clintea pînă cînd şarpele nu ie­
şea îndeajuns clin gaură ca să nu
mai aibă timp să se retragă. în
clipa aceea, Zammis ţişnea, apueînd
şarpele cu ambele mîinî dinapoîa
capului. Şerpii n-aveau colţi şi nu
erau veninoşi, însă erau destul de
puternici pentru ca, uneori, să-1 az-
virle pe copil în băltoacă.
întindeam pieile şi le înfăşurare,
în jurul trunchiurilor de copaci, fi-
xîndu-ie din loc în ioc, ca să se
usuce. Trunchiurile respective le
păstram în aer liber, lingă intrarea
peşterii, dar sub o boltă din piatră
ce oprea briza oceanului. Din pie­
ile pregătite astfel, cam două treimi
se uscau ; restul putrezeau,
înapoia „tăbăcăriei" se găsea afu-
mătoarea : o grotă micuţă, pe ai
cărei pereţi întindeam carnea de
şarpe. în podeaua încăperii exista
o adîncitură unde ardea un foc din
lemne verzi, iar intrarea încăperii
era astupată cu bolovani şi lut.
— Unchiule, de ce nu putreze.ştf
carnea după ce-o afumăm ?
Am căzut pe gînduri.
— Nu sînt sigur ; ştiu doar că n
putrezeşte.
— De unde ştii ?
— U i t e aşa, am ridicat din umeri
Probabil că am citit pe undeva.
— Ce-nseamnă „citit" ?
— A citi... Ca atunci cînd stau
şi citesc Almanul
— Almanul spune de ce nu pu­
trezeşte carnea ?
— Nu. Voiam să zic că probabil
am citit în altă carte.
— A v e m şi alte cărţi ?
Am clătinat din cap,
— înainte de-a veni pe planeta
asta...
— De ce ai venit pe planeta asta ?
PRTÎI EniGfîlRTIC!
— Ţi-am mai spus... Părintele tău
şi cu mine am eşuat aici în timpul
bătăliei.
•— De ce luptă oamenii şi drakii 7
— E ceva foarte complicat...
Am gesticulat în tăcere. Oamenii
afirmau că agresorii erau drakii,
care ne invadau spaţiul. Drakii de­
clarau că agresorii umani ameninţau
spaţiul lor. Care era adevărul ?
—- Z a m m i s , chestiunea se dato­
rează colonizării planetelor noi.
A m b e l e ^ r a s e sînt în expansiune şi
ambele au o tradiţie 'de exploatare
şi colonizare a planetelor descope­
rite, Cred că, pur şi simplu, in ex­
pansiunea asta, ne-am ciocnit unii
de ceilalţi. Ai înţeles ?
Z a m m i s încuviinţă, apoi se cu­
fundă într-o tăcere binecuvântata,
aclincinclu-se în gînduri. Principa­
lul lucru pa care-i învăţasem de
la puşti era că nu aveam răspun­
suri ia toate întrebările lui. încer­
cam, totuşi, o îngâmfare prostească
pentru că izbutisem, să-1 fac să în­
ţeleagă ce era războiul, preferind
să uit de ignoranţa mea în legătură
cu păstrarea cărnii.
— Unchiule ?
— Da, Z a m m i s ?
— Ce-i o planetă ?
Pe cînd vara rece şi umedă se
apropia de sfârşit, reuşisem să tic­
sim peştera cu l e m n e pentru foc
şi alimente conservate. Scăpat de
grija aceea, m i - a m concentrat efor­
turile în direcţia realizării unei ca­
nalizări din lacurile naturale, afla­
te în sălile mat îndepărtate ale gro­
tei. Cada de: baie nu reprezenta o
problemă. U m p l î n d un lăetişor cu . în loc să-mi accepte, ca de obicei,
bolovani fierbinţi ,apa putea fi a¬
dusă la o temperatură acceptabilă
-— ba chiar, confortabilă. După spă­
lat, apa murdară putea fi evacuată
cu ajutorul tulpinilor goale prove­
nite ele la o plantă asemănătoare
bambusului. Cada putea fi apoi
umplută iarăşi, dintr-un lac aflat
la un n i v e l superior. Chestiunea
era uiide să evacuez apa murdară.
Unele ramificaţii ale peşterii aveau
găuri în podele. P r i m e l e trei ase­
menea găuri încercate s-au scurs
in încăperea noastră principală, i-
uundînd pragul mai coborit, de
-lingă intrare. Cu o iarnă în urmă,
Jerry şi cu m i n e ne gîndisem să
folosim m i a dintre găurile acelea
drept toaletă, clătita după aceea cu
apă din lacurile interioare. Bine că
nu pusesem proiectul in practică,
deoarece nu ştiam pe uncie pot ieşi
mizeriile.
A patra gaură încercată împre­
ună cu Z a m m i s se vărsa afară, sub
intrarea peşterii, pe peretele de
stâncă, nu era soluţia ideală, totuşi
era mai b i n e decît să răspunzi
chemării naturii în mijlocul unui
viscol presărat cu ace de gheaţă.
Am amenajat gaura ca scurgere
atît pentru baie cît şi pentru toa­
letă. După ce ne-am pregătit să ne
bucurăm de prima noastră baie
fierbinte, mi-am scos veşmintele
din piei de şarpe, am încercat apa
cu vîrful piciorului, apoi am păşit
înăuntru.
—- N e m a i p o m e n i t !
M-am întors către Z a m m i s , care
era pe jumătate dezbrăcat.
— Intră, Zammis ! E o apă • e x ­
traordinară !
Puştiul mă privea cu gura căs­
cată.
• — Ce s-a întâmplat ?
— Unchiule..., ridică el mina cu
trei degete, ce-i aia î
M-am uitat în jos.
— Ah ! Am clătinat din cap, du­
pă aceea l-am p r i v i t pe drak ; Z a m ­
mis, ţi-am mai explicat toate astea,
nu ţii minte ? Eu sînt un om.
— Dar pentru ce este ?
M - a m aşezat în apa caldă, ascun-
zind obiectul discuţiei.
— Foloseşte la eliminarea deşeu­
rilor lichide... pe lîngâ alte funcţii.
Acum, hai intră şi spală-te !
Zammis se dezbrăcă, îşi p r i v i
corpul perfect neted, apoi intră in
cadă. Se cufundă în apă p î n ă . la
gît, fixindu-mă cu ochii lui gal­
beni,
— Unchiule ?
— Da.
— Care alte ?
Ei bine, i-am explicat lui Z a ­
mmis., Pentru prima dată, drakul,
fiecare afirmaţie, păru că încear­
că să decidă în ce măsură spuneam
adevărul. De fapt am rămas cu
impresia^ că puştiul credea" că min­
ţeam... probabil pentru că aşa şi
era.
Iarna Începu cu o fulguială Î m ­
pinsă de o briză domoală. L - a m
dus pe Zammis în hăţiş, deasu­
pra peşterii. L - a m luat de mină
şi ne-am oprit înaintea mormanu-ţ.
lui de bolovani de deasupra mor­
mântului lui Jerry. Puştiul îşi
strînse veşmintele înaintea vîntuluî
pătrunzător, lăsă fruntea în jos,
apoi se întoarse şi mă p r i v i in ochi.
— Unchiule, ăsta e mormintul
părintelui meu ?
— Da, am încuviinţat.
Zammis privi iarăşi mormîntul,
după aceea clătină din cap.
— Unchiule, ar trebui sâ simt
ceva ?
— Nu-nţeleg, Z a m m i s . »
Copilul arătă spre grămada de
pietroaie.
 — Văd că, aici, tu eşti trist.
Cred c-ai vrea să fiu la fel. Aşa-i ?•
M-am încruntat, apoi am scutu­
rat din cap.
— Nu ! Nu vreau să fii trist.
Doream numai să ştii unde este,
— Acum, pot pleca ?
— Sigur că da... Ştii cum sâ te
întorci în peşteră ?
— Da Vreau să fiu sigur că
nu-mi mai arde săpunul.
Am privit după pici întorcîndu-se
şi dîspărînd printre copacii golaşi,
după aceea m-am întors iarăşi că­
tre mormînt.
— Ei, Jerry, ce zici de puştiul
tău ? A curăţat grăsimea din scoici,
cu cenuşă şi apoi a pus o cochilie
mare umplută ' cu apă deasupra
focului, ca să fiarbă resturile. Gră­
sime şi cenuşă... U i t e aşa, Jerry,
am ajuns să facem săpun. P r i m a
„şarjă" a lui Z a m m i ş era să ia
pielea de pe noi, dar acum a îmbu­
nătăţit tehnologia...
Am privit norii, apoi oceanul,
în depărtare se adunau nori joşi,
întunecaţi.
— V e z i ? Ştii ce-nseamnă asta,
nu ? Un viscol clasa-ntîia. Vîntul
se înteţise şi m-am ghemuit lingă
mormînt, punînd Ia Ioc o piatră ca­
re căzuse, Zammîs este un puşti
bun, Jerry. Voiam să-] urăsc... du­
pă moartea ta. V o i a m să-1 urăsc...
Am potrivit piatra, după aceea
am revenit cu ochii spre ocean :
NU ştiu cum o să scăpăm de pe
planetă, Jerry...
Cu coada ochiului, am întreză­
rit o mişcare. M - a m răsucit către
dreapta şi m-am uitat peste vîrfu-
riîe copacilor. O pată neagră se în­
depărta rapid pe cerul sur. Am
urmărit-o cu privirea pînă cînd a
dispărut printre nori.
Am ciulit urechile, sperînd să
aud uruitul unor duze, dar inima
îmi bubuia atît de tare încît nu
puteam auzi decît vîntul. Fusese o
navă ? M-am ridicat, am făcut cîţi-
va paşi în direcţia în care dispăruse
pata, apoi m-am oprit. întorcînd
capul, mi-am dat seama că bolova­
nii de pe mormîntul lui Jerry e¬
rau acoperiţi deja cu un strat sub­
ţire de zăpadă. Am înălţat din u¬
meri si m-am îndreptat spre grotă.
— Probabil n-a fost decît o pa­
săre...
Zammis stătea pe culcuşul său,
împungînd cu un ac din os cîteva
bucăţi de piele de şarpe. M - a m în­
tins pe patul meu şi am urmărit
cu privirea fumul şerpuind în di­
recţia crăpăturii din tavan. Fusese
o pasăre ? Sau o navă ? La naiba,
îndoiala mă r o d e a ! Toată vara,
îdeea evadării de pe planetă stă­
tuse ascunsă, îngropată departe de
gîndurile mele. A c u m , mă răsco­
lea iarăşi... Să merg din nou sub
razele unui soare, să port haine,
să simt căldura adevărată a unei
locuinţe, să mănîne bucate gătite
la un „ c h e f . să fiu iarăşi... prin­
tre oameni...
M - a m răsucit pe partea dreaptă,
fixînd peretele. Oameni... Oameni..
Am închis ochii şi am înghiţit un
nod. Fete... Femei... Pe sub pleoape
îmi pluteau imagini — chipuri, tru­
puri, cupluri rîzînd, dansul de du­
pă instrucţia de zbor.,, cum o che­
ma ? Dolora ? Dora ?
Am scuturat din cap, m-am în­
tors şi m-am ridicat în capul oase­
lor, p r i v i n d focul. De ce trebuia
să-mi amintesc toate lucrurile ace­
lea ? T o t ceea ce reuşisem să în­
grop... să uit, năvălea acum,
— Unchiule ?
M - a m uitat la Zammîs. Piele gal­
benă, ochi galbeni, chip de broscoi,
lipsit de nas... Am clătinat din
cap.
— Ce-i ?
— Nu ţi-e bine ?
— Ba da. Mă gîndeam câ astăzi
mi s-a părut că văd ceva. N-a
fost, probabil, nimic... M-am în­
tins spre foc şi-am luat de pe gră­
tar o bucată de şarpe. Am suflat
pe ea, după aceea mi-am înfipt
dinţii în carnea aţoasă.
— Cum arăta ?
— Nu ştiu exact. După cum s-a
deplasat, m-am gîndit că s-ar pu­
tea sâ fi fost o navă. A dispărut
atît de repede, încît n-am putut fi
sigur. Putea să fi fost şi o pasăre.
— Pasăre ?
L-am privit pe puşti. Nu văzuse
niciodată o p a s ă r e ; de fapt, nici
eu nu zărisem vreuna pe Fyrine
IV.
— Un animal care zboară.
Zammîs încuviinţă :
— Unchiule, pe cînd strîngeam
l e m n e sus, în pădurice, am văzut
ceva zburînd.
— Ce ? De ce nu mi-ai spus ? \
— Am vrut, dar am uitat...
— Ai uitat S m-am încruntat eu.
în ce direcţie zbura 'f
— într-acolo, arăta Zammîs spre
fundul peşterii. Se îndepărta de o¬
cean. Lăsă lucrul din m î i n i : Pu­
tem m e r g e să v e d e m unde s-a dus ?
A m scuturat din cap.
— Iarna cle-abia începe. Tu nu,
ştii cum este... P u t e m muri în cî­
teva zile.
Puştiul reîncepu să coasă. O ex­
pediţie în timpul iernii ar fi însem­
nat moarte curată. Primăvara în­
să ar fi fost cu totul altceva. Pu­
team rezista cu un cort şi cu straie
duble din piei, cu un strat izola­
tor de puf. Cortul rămînea, to­
/PflTII
tuşi, principalul,,. Trebuia să a v e m
un cort trainic ! Z a m m i s şi cu m i n e
îl puteam face pe timpul iernii. De
asemenea, rucsacuri... Cizme... Ne
trebuiau nişte cizme solide. T r e ­
buia să mă gîndesc la toate...
Ciudat cum o scxnteie de speran­
ţă se poate aprinde, întinzindu-se
pînă ce distruge toata d i s p e r a r e a !
Fusese o navă ? Nu ştiam. Iar da­
că fusese o navă, decola sau aso-
liza ? Nu ştiam... Dacă decola, ne
întreptam în direcţia greşită.' Pe
de altă parte, direcţia opusă în­
semna traversarea oceanului. Asta
veam să străbatem hăţişul şi să v e «
dem ce se afla dincolo de el.
Iarna păru că trece repede, cu
Zammis ocupindu-se ele cort şi ca
mine încereînd să redescopăr arta
cizmăriei. Am trasat conturul tăl­
pilor noastre pe pieile de şarpe şi,
după mai multe încercări, am des­
coperit că fierbînd pielea cu g e m
de fructe, devenea moale şi elas­
tică. Din cîteva asemenea piei, bine
întinse şi lăsate la uscat, rezulta
o talpă dură şi flexibilă. Pînă cînd
am terminat cizmele lui Z a m m i s ,
Drakul aven n e v o i e de o altă pere»'
che.
•— Sint prea mici, unchiule !
— Cum adică, prea mici ?
— Mă dor, arătă piciul, îmi
strîng degetele.
Am îngenuncheat şi, prin cizme,
i-am pipăit degetele picioarelor,
— Nu-nţeleg ! Au trecut doar do­
uăzeci, hai să zic douăzeci şi cinci
de zile de cînd am trasat t ă l p i l e . .
Eşti sigur că nu te-ai mişcat, a*
tunci cînd le-am desenat ?
- - N u m-am mişcat, protestă pus»
ţiul.
M-am încruntat şl m-am ridicai
în picioare,
— Ia, scoală-te, Zammis !
Drakul se sculă şi veni lîngâ m i ­
ne. Creştetul capului său î m i a-
jungea la mijlocul pieptului, încă
şaizeci de centimetri şi avea să
fie tot. atît de înalt cît şi Jerry.
— Scoate-le, Zammis, am oftat,
O să-ţi fac o pereche mai mare...
încearcă şi tu să nu creşti atît de
repede...
Zammîs instala cortul în peş­
teră, puse înăuntru tăciuni încinşi,
apoi frecă pielea cu grăsime, ca s-o
facă impermeabilă. Drakul cres­
cuse iarăşi şi hotărîsem să nu-i mai
fac cizme pînă nu eram sigur de
mărimea exactă. încercasem să fae
o previziune, măsurîndu-i tălpile
din zece în zece zîîe şi trasînd un
grafic al creşterii. După calculele
mele, cînd avea să se topească ză­
pada, puştiul avea să aibă niştf
tălpi de mărimea unor bocanc!
EniGfîlflTICE-57
 vînoioi-eşti Pinft ia primâvaiă, Zam­
mis avea sâ fie complet dezvoltat,
încălţările cele vechi ale lui Jerry
se tăcuseră bucăţele înainte de
naşterea copilului său. insă eu păs­
trasem resturile. Am folosit tălpile
acelea ca sa iac trasările, sperînd
că aveam să fiu norocos.
Eram preocupat, de cizmele noi.
iar drakul pregătea conul.
— Unchiule ? se întoarse Zammis
spre mine,
— Ce-i ?
— Existenţa este primul dat ?
— Aşa zice Shizumaat, am înăl­
ţat eu din umeri. Sînt de acord.
— Dar, unchiule de unde ştim
noi că existenţa este reală ?
M i - a m lăsat treaba, l-am privit
am clătinat din cap şi-arn reluat
cusutul ghetelor.
— Crede-mă pe cu vînt,
— Unchiule spuse Zammis sar­
donic, asta nu e cunoaştere ; asta
este credinţă.
Am oftat, amintindu-mi de pri­
mul meu an la Universitatea Na­
ţiunilor o ceată de adolescenţi,
flecărind într-un apartament ieftin
si experimentînd cu băuturi, pra­
furi si filozofie La mai puţin de un
an pămîntean, drakul era pe punc­ următoarea afirnaţie este adevă­ Zammis mă privi intrigat, apoi
tul de-a deveni o pacoste intelec­ rată sau falsă ? Deci : Ceea ce spun de-a dreptul alarmat, cînd m-am
tuală. acum este fals. prăbuşit pe aşternut, hohotind ca
— Şi ce-i rău în credinţă ? Puştiul clipi din ochi. un nebun,
— Haide, unchiule, pufni el. Cre­ — Dacă este falsă, atunci afir­
dinţă ? maţia esle adevărată. Dar... dacă e •— Unchiule, de ce spiţa Jeriba
~ Ajută pe unii dintre noi de-a adevărată... afirmaţia este falsă.,, are numai cinci nume ? Tu spu­
lungul acestui ghem mustind de dar... Clipi iarăşi, apoi se întoarse neai că genealogiile omeneşti au
umezeală... şi reîncepu să frece grăsime în multe nume...
— Ghem ? pereţii cortului : O sâ mă mai gînci- -— Cele cinci nume ale spiţei
M-am scărpinat în cap : des., unchiule... Jeriba, i-am explicat eu, sînt doar
— Acest ghem muritor, viaţ,i. - - (îine. Zammis. m>t«> denumiri cărora purtătorii
iShakespeare. mi se parc Dmku! Iacii v i t o ypr-> minute lor trebuie să le adauge fapte,
— Nu este în Almnw. se încrunta diipă ,.;<;•( a reveni. faptele &jnt importante... nu nu­
Zammis. — Afirmaţia este falsa ? mele...
— Nu... el, nu. Shakespeare a Arn zîmbii.
fost un om. — Gothig este părintele, lui Shi­
— Păi, asta spune şt afirmaţia
Drakul se ridică, se apropie de mea. deci este adevărată, atunci. gan, aşa cum Shigan e 'părintele
foc si se aşeză vizavi de mine. M-am oprit, lăsînd fraza în aer. meu,
— A fost un filozof, ca Mistan Oh, ingîmfare,- îi ispiteşti pînă şi — Exact, Ştii asta din recitări.
sau Shizumaat ? pe sfinţi ! — Atunci, se încruntă Zammis,
— Nu A scris piese... un fel de — Nu, unchiule. In contextul ac­ cînd vpî deveni părinte, trebuie
poveşti, jucate... tual, afirmaţia este lipsită de sens. numesc copilul Ty ?
Zammis îşi frecă bărbia. Am înălţat din umeri. Vezi, unchiu­ — Da i Şi Ty trebuie să-şi nu­
— îţi aminteşti ceva din Sha­ le, continuă el, afirmaţia presu­ mească urmaşul Haesni. Ţi se. pare
kespeare ? pune existenţa unor valori adevă­ ceva nelalocul lui ?
-- A fi sau a nu fi, arn înălţat rate, care se pot auto-explica, în — Mi-ar place să-mi numesc co­
eu un deget, acr.'istn-i întrebarea absenţa oricăror alte referinţe. Cred pilul Davidge, după tine.
Z a m m i s căscă gura, apoi încuvi­ că logica lui Lurrvena din Almart Am zîmbit şi-am clătinat din cap.
inţă din cap. este absolut limpede în privinţa — Numele Ty a fost slujit de
, — Da > Da » A fi sau a nu fi, «sta, iar dacă lipsa de sens e echi­ bancheri,, neguţători, inventatori şi...
asta .-;<:•*« întrebarea i Ridică bra­ valată cu falsitatea... ei bine cunoşti şi tu recitarea. N u ­
ţele ; De unde ,şr»n noi că afară Mda, bine,.., am oftat eu. mele Davidge n-a fost slujit de a-
suflă vîntul, cînd nu sîntem acolo, —- înţelegi, unchiule, mai întîi tiţia. Gînde.şte-te cîte va pierde Ty
ca să-! simţim ? Oceanul continuă, trebuie să stabileşti contextul în dacă nu va fi T y .
oare. să spumege dacă noi nu-I care afirmaţia ta are sens. Drakul se gin di o vreme, apoi
vedem ? M-am aplecat înainte, m-am în­ încuviinţă,
— Da. am încuviinţat. cruntat şi mi-am scărpinat barba. — Unchiule, tu crezi că Gothig
— Dar, unchiule, de unde ştim - —- Am înţeles... V r e j să zici că-3 mai trăieşte ?
— Zammis. l-am fixat cu privi­ Duneara pe Descartes înaintea boi­ — Da... după cîte ştiu eu.
rea pe drak,- «creau sâ te întreb ceva. lor ? — Cum arată Gothig î •

11- jpfiîi eniemATiCE' -

 Ivii i-am reamintit pe Jerrj vor­
bind despre părintele său, Gothig,
— A predat muzica şi este foar­
te puternic. Jerry.. Shigan spunea
că părintele lui poate îndoi în mîini
bare de oţel, Gothig este, de ase­
menea, foarte demn. Bănuiesc ca
acum este şi trist. Crede, pesemne,
că spiţa lui Jeriba s-a stins.
Zammis se încruntă şi sprînee-
nele sale galbene se zbîrlirâ.
— Unchiule, trebuie să ajungem
pe Drako, Trebuie să-i spunem lui
Gothig, că spiţa nu s-a stins.
—- O să ajungem '.
Gheaţa iernii începu să se sub-
ţieze, iar cizmele, cortul şi rucsacuri­
le erau gata. A d u c e a m ultimele retu­
şuri noilor haine vătuite. Aşa cum
Jerry î m i dăduse m i e Almanul să
învăţ, acum cubul auriu atîrna ia gî-
tul lui Zammis. Drakul scotea căr­
ticica din cutie şi-o studia ore
întregi
— Unchiule ?
— Da ?
— Da ce drakii vorbesc şi scriu
într-o limbă, iar oamenii în alta ?
— Zammis, am rîs eu, oamenii
vorbesc şi scriu în multe limbi.
Engleza este una dintre ele.
— Dar oamenii cum vorbesc în­
tre ei ?
. Am înălţat din umeri.
— Nu vorbesc întotdeauna ; a¬
tunci cînd o fac folosesc translatori :
oameni care. pot vorbi ambele gra­
iuri.
— Tu şi cu mine v o r b i m si en­
gleza şi d r a k a ; înseamnă ci sîn­
tem translatori ?
— Cred c-am putea fi, dacă ai
putea găsi un om şi un drak care
să dorească să discute între ei.
Nu uita, este război.
— Cum se va termina războiul,
dacă ei nu discută ?
— Eu bănuiesc că, în cele din
urmă, vor sta de vorbă.
Zammis zîmbi :
— Mi-ar place sâ fiu translator şi
să ajut să se termine războiul. L ă ­
să lucrul din mînă şi se întinse
pe salteaua iui cea nouă. Crescuse
atît de mult încît vechea saltea era
utilizată drept pernă. Unchiule,
crezi că vom găsi pe cineva din­
colo de păduricea de sus ?
— Aşa sper...
— Şi dacă găsim, vei veni cu
mine pe Drako ?
— I-am promis părintelui tău. c-o
voi face.
— Dar după ? După ce-o să recit
genealogia, ce vei face ?
Am privit îndelung focul...
~ Nu ştiu, am înălţat din ume­
ri în cele din urmă. S-ar putea ca
războiul să ne întîrzie multă vre­
me ajungerea pe Drako.
Cred că-mi v o i relua meseria..
— Dar după aceea ?
Zammis se ridică într-un cot,
— Să fii din nou pilot de vînâ-
toare ?
— Da. Asta este tot ce ştiu să
fac...
— Şi-o să omori draki ?
M i - a m lăsat şi eu lucrul şi l-ap
P l i v i t . De la naufragiul meu şi :.
lui Jerry se schimbaseră multe lv
eruri — mai multe decît îmi ci;
ciusem seama. Am clătinat din cai
— N u . Probabil că n-o sâ mai fi
cadru activ în armată. Poate că vt
reuşi să mă angajez în flota come;
cială. Am înălţat din umeri : Poau
că armata nu-mi va lăsa de ale.
Drakul se ridică, rămase o clip:
nemişcat, apoi se îndreptă către mi
ne şi îngenunehe pe nisip, lingi
culcuşul meu.
— Unchiule, eu nu vreau sâ ie
părăsesc !
— Nu vorbi prostii ! O să fii în­
conjurat de cei asemenea ţie. Bu­
nicul tău, Gothig, fraţii lui Shigan,
copiii lor... treptat, raa vei uita cu
totul.
Dar tu mă vei uita ?
Am privit în ochii galbeni, după
aceea am întins mina şi-am aţin-
obrazul iui Zammis,
— Nu ! Nu te voi uita ! Insă (<:
ne minte, Zammis : tu eşti un d r ; '
iar eu sînt un om... iar în pair
asta a universului, aşa se face în
părţirea.
Zammis îmi luă palma de pe
brazul său, îmi desfăcu degete.!*
le studie :
— Orice s-ar întimpla. uirli
fiu ie voi ti.ta niciodată '
Gheaţa se topice, iar Zammis -,
cu m i n e stăteam în bătaia stropiloi
aduşi de briză, cu rucsacurile pe spa­
te înaintea mormîntului. Drakui a¬
vea aceeaşi înălţime cu mine, ceea
ce însemna că era cu puţin mai înalt
decît Jerry. Spre uşurarea mea, ciz­
m e l e îi veneau bine, Zammis îşi po­
trivi mai bine pe s.imeri rucsacul,
apoi se uită către ocean. I-am ur­
mărit privirea, pînă la talazurile ce
spuneau şî se izbeau de stîtici.
M-am întors spre drak. .
— La ce te gândeşti ?
Z a m m i s plecă ochii.
— Unchiule, nu mi-am dat seama
pînă acum, dar... o --i-i duc dorul lo­
cului ăstuia.
— P r o s t i i ! am rîs eu. Locul ăsta ?
De te să-i duci dorul V
— Am învăţat multe lucruri aici,
răspunse el, revenind cu privirea
la ocean. Tu m-ai învăţat multe
lucruri aici, unchiule. Viaţa mea
s-a petrecut aici.
— Doar începutul, Zammis.., Ai
toată viaţa înainte. Am arătat cu
bărbia spre mormînt : Spune Ia re­
/PflTII EflIGmATICE
vedere.
Drakul se răsuci cu faţa spre
mormînt, după aceea îngenunehe
•i. începu să îndepărteze bolovanii,
Hipă cîteva clipe, dăduse peste
ana cu trei degete a unui schelet.
icuviinţ-ă, apoi izbucni în plîns,
— lartă-mă, unchiule, dar a tre-
tit să fac asta. Pînă acum, pentru
ine nu era decît o grămadă de
etre. Acum, înseamnă mult mai
uit.
Puse bolovanii la locul lor şi sa
• lica.
— la-o înainte, am ridicat cu ca-
ul către pădurice. Te prind din ur«
na.
— Bine, unchiule,
Zammis porni spre copacii des-
i unziţi, iar eu am privit raormîntul.
— Ce zici de Zammis, Jerry V E
mai solid decît erai tu. Cred că şer­
pii îi fac bine puştiului. Am înge-
nnnehiat iîngă 'movilită, am luat o
pietricică .şi-am pus-o pe grămadă ;
Cred că asta-i tot l Ori reuşim să
ajungem pe Drako, ori m u r i m în-
cercind... M-am sculat. ,şî m-am ui­
tat înspre ocean : Mda, cred c-am
învăţat cîte ceva aici, într-un fel,
o să-i duc dorul, Eh-ăevva- sahn,
Jeriba Shigan, am adăugat, ridicîn-
'n-mi rucsacul pe umeri. A d i o , Jer-
•, ţ
M-am întors .şi. l-am urmat pe Za*
imis în pădure.
Zilele care au urmai an :lost pen­
ar Zammis pline de minunăţii. P e n -
ru mine, ceru! continua sâ aibă
i c l a ş i cenuşiu posomorit iar m i c i l e
. udaţii tnti.Ini.ie în floră şi faună
mi erau deloc remarcabile. După
n'-atii traversat păduricea, am suit,
vreme de o zi pe o panta lină şi am
ajuns pe nn şes neted şi nesfîrşit.
Ne înfundam pînă la glezne în nişte
ierburi purpurii, care ne pătau ciz­
mele în aceeaşi culoare. N o p ţ i l e con­
tinuau .-.ă fie prea reci pentru um­
blat, aşa încît ne adăposteam în
cort. Atît cortul, cît şi hainele, im­
pregnate cu grăsime, se comportau
perfect, ierincHi-ne de- ploaia aproa­
pe permanentă.
Mergeam de aproape două sâptfi-
mîni. după timpul Fyrinei I V , cînd
am zării-o. Viii pe deasupra noas- *
trâ, dispărind dincolo de orizont îna.
infe de-a putea reacţiona. Eram si­
gur că naveta pe t w e o văzusem
ateriza.
—- U n c h i u l e ! Se-a o b s e r v a t ?
— Nu, am clătinat, clin cap. Nu
cred... Insă ateriza. înţelegi '? A t e r i ­
za undeva în faţa noastră.
— Unchiule ?
— .Să nu mai stăm * Ce este ?
— Era o navă draka, sau una de-a
oamenilor '.'
Brusc, m-am potolit. Nu mă gin-
di sem la asta.
— Haide, am fluturat din mină*
Nu contează ! Oricum, tu m e r g i pa
 Drako Eşti necombatant, aşa că for­
ţele terriene nu ţi-ar putea face- ni­
mic, iar daca sînt draki, eşti ca şi
acasă
Am pornit mai departe
— Dar unchiule, dacă este o nava
drakâ, ce se va întîmpia cu tine ?
- Prizonier de război... am înăl­
ţat din umeri. Drakii afirmă că res­
pectă convenţiile războiului inter­
planetar, aşa că n-ar trebui să-mi
fac- griji
„ P e naiba", îmi şopti de undeva
mintea. Principala problemă era cla­
că preferam să fiu prizonierul dra­
ki îor. sau locuitorul permanent ai
Fvrinei IV Reflectasem asupra ches­
tiunii de multă vreme
- Hai ,să mărim pasul ! N i : ştim
cit a să facem pînă acolo ; nu ştim
nici măcar cît va rămîne la sol...
Pune-ie pe umeri ; lasă-le ies. Cu
excepţia cîtorva pauze, nu ne-am
oprit deloc — nici chiar după că­
derea nopţii. Ritmul rapid ne încăl­
zea Orizontul nu părea să se apro­
pie cîtuşi de puţin. Cu eît mergeam
mai mult. cu atît creierul mi se în­
ceţoşa parcă mai tare După cîteva
ziie, cu mintea tot atît de amorţită
ca şi picioarele, am căzut, printre
buruienile purpurii, într-o groapă.
In clipa aceea, tn-a străfulgerat o te !
durere în piciorul drept şi totul s-a
întunecat. Am simţit, cum îmi pierd
cunoştinţa şi i-am binecuvântat căl­
dura, liniştea şi pacea.
— Unchiule ? Unchiule ? Trezeşte-
tr- i Te rog, vino-ţi în fire I
Simţeam cum cineva mă pălmuia,
deşi eram oarecum detaşat. Durerea
îmi bubui în creier, iimpezindu-mâ
complet. Să fiu al naibii, dacă nit-
rn1 rupsesem piciorul ' Am ridicat
privirea şi-am văzut marginile ier­
boase ale gropii Stăteam cu fundul
îr.tr-o băltoacă de apă. Zammis era
ghemuit lîngă mine.
— Ce s-a îr.tîmpiaţ ?
Pustiul arătă în sus :
— Groapa era acoperită numai cu
o crustă subţire de noroi şi iarbă.
P"semne că apa a erodat solul ne
dedesubt Ai păţit ceva n
— Piciorul. Cred că mi l-am rupt
W am rezemat cu spatele de malul
n a-oios Zammis va trebui să mergi
singur mai departe
— Nu te pot părăsi, unchiule!
— Dacă te întâlneşti cu cineva,
îmi poţi trimite ajutoare,
— Si dacă apa de aici creşte ? Za­
mmis îmi pipăi piciorul, pînă cînd
m-am şârîmbat de durere. Trebuie
să te scot de aici. Ce trebuie să far
pentru picior "
Avea dreptate. înecul nu figura
In programul meu,
— Ne trebuie ceva rigid. După
neea, 1! iegi tix de picior, ca să nu
e mai mişte
Zammis îşi scoase rucsacul şi, în­
genunchind in apă şi noroi, începu
sâ caute prin el, apoi prin cortul
pliat Folosind beţele cortului im­
proviza nişte aţele şi-mi pansa tot
piciorul cu fîşii de piele. După ace­
ea, cu alte fîşii. făcu două hamuri
şi mi le trecu în jurul trupului. Cele­
lalte capete ale hamurilor le fixă
după umerii săi în cele din urmă,
;e ridică si eu leşinai.
Eram pe sol, acoperit de cort,
drakul mâ scutură.".,
— Unchiule ? Unchiule ?
—• Da ? am şoptit eu.
— Unchiule, sînt gata de plecare.
Minearea este aici, arătă el lîngă
mine, iar dacă începe ploaia, trage
cortul peste tine. O să însemn dru­
mul ca să-mi fie mai uşor la întoar­
cere
—- Ai grija de tine...
— Unchiule, clătină e! din cap,
să ştii că te pot transporta. N-ar
trebui să ne despărţim ',
— Lasă-mă să mă odihnesc, pus-
uule N-aş putea rezista Găseşte pe
cineva şi întoarce-te Am simţit cum
nu se strînge stomacul iar o sudoare
rece mi-a inunda* trupul. Hai. dia­
Z a m m i s îşi luă rucsacul şi se ri­ tele.
dică. După aceea, se întoarse şi în­
cepu să a l e r g e în direcţia în care
dispăruse naveta. M - a m uitat după
el pînă nu l-am mai zărit A p o i m-
am întors cu faţa în sus şi-am pri­
vit norii
— Erai gata să pui laba pe mine,
kizimle blestemat, dar nu te-ai gin-
dil ia drak,,. uiţi meit-u... slniem
coi. .
Ara leşinat, am simţit, ploaia pe
faţă, am tras cortul şi mi-am aco­
perit capul. Peste cîteva secunde,
ani leşinat din nou.
— D a v i d g e ? Locotenentul David­
ge ?
Am deschis ochii şi am zărit ceva
ce nu mai văzusem de patru ani pâ-
munteni : un chip de om
— Cine eşti ?
Chipul tânăr, prelung, eu păr
blond şi scurt, zîmbi :
— Căpitanul Steerman, medic mi­
litar Cum te simţ: ?
— Parcă aş fi fost drogat, am răs­
puns după ee m-am gândit puţin.
— Ai fost... M-arătai deloc grozav,
cînd te-au adus tipii din echipa de
explorare.
— „Echipă de e x p l o r a r e " '?
— Cred că nu ştii... Statele Unite
ale Pămîntului şi Camera Drakă au
înfiinţat o comisie mixtă de coor­
donare a colonizării noilor pîan?te.
Războiul s-a terminat,
— S-a terminat ?
— Da !
Ceva greu mi s-a ridicat de pe
Piept,
— Unde-i Zammis ?
— Cine ?
— Jeriba Zammis, drakul care
era cu mine...
— în legătură cu asta, nu ştiu
nimic, înălţă medicul din umeri,
dar cred că brotacii au grijă de el.
Brotacii... Cîndva, folosisem şi eu
termenul. Auzindu-l din gura lui
Steerman, părea nelalocul lui, stră­
in şi scîrbos.
— Zammis nu este un brotac !
Steerman se încruntă, apoi încuvi­
inţă :
— Bineînţeles... Aşa cum spui tu.
Oclihneşte-te, şi mai vin eu peste
cîteva ore.
— Pot să-i văd pe Z a m m i s ?
— N-ai cum, zîmbi el. Eşti în drum
spre Baza Delphi. Bro... drakul se
află probabil în drum spre ai lui.
Clătină încurajator din cap, se în­
toarse şi plecă. Dumnezeule, mă sim­
ţeam pierdut Am privit în jur şi
mi-am dat seama că mă găseam în
salonul infirmeriei unei nave. A m ­
bele paturi de lîngă mine erau ocu­
pate. Bărbatul din dreapta mea puf­
ni şi reluă lectura unei reviste. Cel
din stînga mă privi cu ură :
— ' T e naibii ele lingău de brota­
ci ! exclamă el şi-mi întoarse spa­
Eram din nou printre oameni ; dar
eu mult mai singur decît fusesem
vreodată. Misnuuram va sîădeth, du­
pă cum remarcase Mistan, în Al-
man, din perspectiva calmă a unui
I recut apus de opt sute de ani. „Sin­
gurătatea este un gînd — nu este
impusă ; este o stare pe care ţi-o
zideşti singur." „Jerry clătină atunci •
din cap, mâ aţinti cu un deget gal­
ben şi spuse : Davidge..., pentru nii.ne,
singurătatea este o neplăcere — un
lucru lipsii de. importanţă, care tre­
buie evitat, dacă se. poate, dar de
rare nu trebuie să te temi. Cred ci
ia ai fi gata să alegi, moartea, decit
i-ă fii singur cu tine însuţi."
Migmmram yaa va nos misnuu-
ram van dunos. „Voi, cei care sîn-
teţi singuri cu voi înşivă, veţi fi me­
reu singuri chiar şi între ceilalţi."
Tot Mistan... La prima vedere, afir­
maţia pare o contradicţie, însă tes­
tul vieţii o dovedea cumplit de ade­
vărată. Eram un străin printre ai
mei, datorită unei uri pe care n-o
împărţeam cu ei şi datorită unei
iubiri care, lor, le părea străină,
imposibilă, perversă. „Pacea gîndu-
lui despre alţii apare doar la min­
tea împăcată cu sine." Acelaşi M i s ­
tan... De nenumărate ori, în timpul
călătoriei spre Baza Delphi, stînd în
salon, după aceea în decursul elibe­
rării mele din-slujbă, am dus mîna
la piept, s p r e Almanul care nu m a l
era acolo. Ce se întîmplase cu Zam­
mis ? Forţele terestre na erau in­
teresate, iar autorităţile drake nu
voiau să spună nimic — nu era trea­
ba mea.
Foştii piloţi reprezentau o pacoste
pentru oficiile de angajări, şi nu
exista nici un post liber —- mai ales
pentru un pilot care nu mai zbura­
se de patru ani, avea un picior şu­
bred si era lingău de brotaci. „ L i n ­
gău ete brotaci*, ce invectivă, avea
impactul unor termeni intraţi deja
în istorie : quisling, eretic, homo,
iubitor de negri — o chintesenţă a
tuturor.
A v e a m de primit patruzeci şi opt
Bîii da eradite, pentru cei patru
ani petrecuţi pe F y r i n e I V , aşa în­
cît banii nu constituiau o problemă.
Problema era ce aveam să fac cu
mine... După ce mi-am pierdut vre­
mea prin Baza Delphi, am plecat
spre Pămînt şi, timp de cîteva luni,
am fost angajat de o mică editură,
ca să traduc manuscrise în drakă.
Se părea că drakii deveniseră mari
«masori de westernuri,
— Sus mîinile, naagusaai '
— Nu Ge.ph, şerifule '
Bang, bang ! Pistoalele fulgerară
şi kizlode shaddsaat muşcă thessa.
Am părăsit slujba.
în cele din urmă, mi-am sunat pă
rin ţii. „De ce n-ai făcuf-o pînă acum.
W i l l y ? N e - a m şi speriat... Am avut
cîteva «treburi de aranjat, tată... Nu,
nu tocmai... Bine, înţelegem, băiete.,
trebuie sâ fi fost îngrozitor.., Tată,
aş vrea să vin acasă pentru o peri­
oadă..."
Am ştiut că făceam o greşeală
întoreîndu-mă acasă, chiar înainte
de-a da banii pe vechiul monomobil
electric. Simţeam nevoia unui cămin-
dar nu era cel pe care-1 părăsisem
la optsprezece ani. Mă îndreptasem
într-acolo, pentru că altundeva
n-aveam unde merge.
Am condus singur, în noapte, fo-
îo'-':nd numai drumurile vechi, pe
c -> se auzea doar bîzîitul motorului.
>i' 'ptea de decembrie era senină şi
prin capota din plastic a maşinii p i r
te m zări stelele.
în amintirile m e l e se iviră Fyrine
I V . oceanul furios, vînturile veşnice.
.Am oprit pe dreapta şi-am stins fa­
rurile. Peste cîteva minute, ochii mi
s-au obişnuit cu întunericul şi am
ieşit, afară, trăgînd portiera după
mine. Cerul Kansasului era imens,
iar stelele păreau îndeajuns de a¬
proape ca să ie pot atinge. Zăpada
îmi scîrţîi sub picioare şi-am privit
în sus, încereînd să caut Fyrine
printre miile de astre vizibile.
Fyrine se găseşte în Pegas, însă
ochii mei nu erau îndeajuns de an­
trenaţi ca să descopere calul înari­
pat dintre stelele înconjurătoare. Am
ridicat din umeri şi, simţind un fior
m-am hotărît sâ mă întorc în ma­
şină. C î n d am pus mîna pe portie­
ră, am zărit în nord, atîrnînd chiai
deasupra orizontului, o constelaţie
pe care am recunoscut-o : Dragonul.
Era orientat cu capul în jos, cu
coada răsucită în jurul Ursei Mici
Eltanin, nasul Dragonului, este stea­
ua de baştină a drakilor. A doua ei
planetă, Drako, era căminul lui Za­
mmis.
Farurile unui automobil care se
apropia mă orbiră, şi m-am răsucit
spre ea în clipa cînd s-a oprit. Gea­
mul din partea şoferului se deschise
şi cineva întrebă dinăuntru ;
— Ai n e v o i e de ajutor ?
— N u , mulţumesc. P r i v e a m stele­
le..., am arătat cu mîna.
— E o noapte grozavă, nu ','
~ Da.
— Sigur n-ai nevoie de ajutor ?
— N u , mulţumesc, am scuturat
din cap, ... adică stai 1 Unde-i cel
mai apropiat astroport comercial ?
— C a m o oră dc- mers, tot înainte,
în Saiinas.
— Mulţumesc !
Am văzut un braţ fluturînd pe
geam, apoi automobilul porni. M-am
uitat încă o dată către Eltanin .şi
m-am întors în maşina.
Peste şase luni. stăteam înaintea
unei porţi străvechi, cioplită în pia­
tră, întrebîndu-mă ce naiba căutam
acolo. Drumul pînă la Drako, nu­
mai cu pasageri draki în ultima Ini
parte, î m i demonstrase adevărul cu­
vintelor lui N a m v a a e ; „Adesea, pa­
cea este doar un război fără luptă. '
1
A p r o b ă r i l e oficiale îmi dădeau drep­
tul sâ călătoresc spre planetă, dar
birocraţii draki îşi perfecţionaseră
stilul cu mult înaintea primei ieşiri
a omului în spaţiu. Am ameninţai,
mituit şi completat formulare ; ani
fost verificat şi răs-verificat pentru
boii, contrabandă, motive ale vizi­
tei ; am completat alte formulare,
le-am completat. încă o dată pe pri­
mele, am mituit iarăşi ; şi am aş­
teptat, am aşteptat, am aşteptat...
Pe navă, am rămas majoritatea
timpului în cabină, însă pentru că
stewarzii draki refuzaseră să mă
servească, am mers în salonul navei,
ca să iau mesele. Stăteam singur,
ascultîncl comentariile legate de mi­
ne, purtate Ia alte mese. Mă gîndi-
sem că linia minimei rezistenţe era
să pretind că nu înţelegeam discu­
ţiile, Dintotdeauna, se considerase
că oamenii nu vorbeau draka.
— T r e b u i e oare să mîncăm la­
olaltă cu scursoarea Irkmaan ?
— Uită-te la el ! ce piele pătată
în alb... şi smocul ăia care-i duh­
neşte pe cap... Puah ! Ce onoare ?
Am strîns din dinţi şi mi-am pi­
ronit privirea în farfurie.
/PflTII EniGfTlRTICE -81
— E o sfidare a Almanului, ca le­
gile universului să fie într-atît de
strîmbe încît să producă asemenea
creatură !
M-am întors şi i-am fixat pe cei
trei draki aşezaţi vizavi de mine,
apoi am replicat în drakă :
— Dacă bătrînii spiţei voastre
s-ar fi gîndit să-1 înveţe pe kiz-ui
catului să folosească anticoncepţio­
nale, voi nici măcar n-aţi fi existat.
Am continuat să mănîne, în v r e m e
ce doi dintre draki se luptau sâ-i
ţină în scaun pe al treilea.
Pe Drako n-a fost nici o greutate
să găsesc reşedinţa Jeriba. Problema
«•a cum să intru. Proprietatea era
înconjurată ele un zid înalt din pia­
tră, iar de ia poartă puteam zări
clădirea imensă descrisă d e ' Jerry.
l-am spus paznicului porţii că vo­
iam să-1 văd pe Jeriba Z a m m i s .
Paznicul mă privi, după aceea in­
tră într-o nişă din spatele porţii.
Peste cîteva clipe, din clădire ieşi
un alt drak, traversînd grăbit pa­
jiştea întinsă. încuviinţă spre , paz­
nic şi se opri înaintea mea. Semăna
leit cu Jerry.
— Tu eşti Irkmatmitl care a cerut
sa-i vadă pe Jeriba Zammis '.'
Am aprobat din cap :
— Zammis trebuie să vă fi po­
vestit despre mine.- Sînt WilUs Da-
vidge.
— Eu sînt Estone N e v , tratele
Iui Jeriba Shigan, replică drakul,
privindu-mâ cu atenţie. Părintele
meu, Jeriba Gothig, doreşte sâ te
vadă.
Se întoarse brusc şi se îndreptă
spre clădire. L-am urmat, în cui»
mea fericirii la ghidul reîntîlniril
cu Zammis. Am ignorat peisajul d i n
jur, pînă cînd am fost introdus î n ­
tr-o încăpere spaţioasă, cu un p ! , I -
fon boltit, dm piatra. Jerry ai
spusese că reşedinţa avea o v e c l r ia
ele patru mii ele ani. A c u m îl c-
d.eam. Cînd am intrat, un alt i -ak
s-a ridicat, si s-a îndreptat tre-
mine. Era bătrîn, dar l-am rec ,ios-
ent imediat.
— Sînteli Gothig, părinţi • lui
Shigan.
Ochii galbeni mă studiară.
— Tu cine eşti, Irkmaan ? Ridică
o mînă ridată, cu trei de 4P. Ce
ştii despre Jeriba Zammis şi ele ce
vorbeşti graiul drak cu accentul şi
stilul, copilului meu, Shigan ? De ce
ai venit aici '.'
—- Vorbesc astfel draka, deoarece
aşa m-a învăţat Jeriba Shigan.
Bâtrînul drak înclină capul într-o
parte, mijind ochii.
— L-ai cunoscut pe copilul meu 9
Cum '.'
— Nu v-a relatat expediţia de ex­
plorare ?
— Mi s-a .spus că Shigan, copilul
 meu, a fost ucis în bătălia de ia
F v r i n e I V . Asta s-a întîmpiai acum
şase ani de-ai noştri. Tu ce vrei.
Irkmaan '/
, M - a m uitat de la Gothig la N e v .
Drakul mai tînâr mă privea ia fel
de suspicios. M-am întors iarăşi
sg re Gothig.
.- V- "Shigan n-a fost ucis în bătălie >.
împreună,: am naufragiat pe !•> rine
JV şi-am 'trăit acolo un an. Shigan
a murit, d i n d , n a ş t e r e iui Jeriba
Z a m m i s . După încă un an. expedi­
ţia mixtă de explorare ne-a găsit si...
— Destui. ! Ajunge, irkrnaan .' Ai
venit aici după bani. să foloseşti
'dr.flur-nţa mea în concesii comercia­
le... '-au, de ce ?
— Unde-i Zammis ? m-am încrun­
ta:.
Ochii bătrmrdui se umplură de
lacrimi.
— Nu exisei nici un Zammis. Irî:-
moan ' Spiţa Jeriba s-a sfirşit « i a t ă
eu ci', j r t e a lui Shigan !
Am holbat ochii, clâtinînd din
cap¬
— Nu-i a d e v ă r a t ! Ştiu asta ! Eu
l-am crescut pe Zammis... expediţia
nu v-a adus la cunoştinţă nimic ?
— Hai, Irkmaav, spune ce vrei
de fapt i N - o să-mi pierd toată ziua
cu tine i
L-am privit atent pe Gothig. Era
limpede, nu primise nici o informa­
ţ i e din partea expediţiei. Autorită­
ţile' drake îl luaseră pe Zammis...
şi puştiul se evaporase. Lui Gothig
nu i se spusese nimic. De c e ?
— Eu arn fost cu Shigan, Gothig.
De la ei arn învăţat graiul vostru.
Glnd St-îcun a murit, nfiseîndu-t pe
& m r a i s . eu ..
— Irkmaan. dacă nu spui ce vrei
de fapt, o să-i cer iui N e v să ie az-
v i r l e afară I Shigan a murit în bă­
tălia de ia Fyrine TV. Flota drakă
ne-a' anunţat diro't numai cîteva
ziie...
— Atunci, Gothig. ain scuturat eu
din cap, spuneţi-mi. de unde cu­
nosc genealogia Jeriba ? Vrei, s-o
recit ?
—• Zici că ştii genealogia .Jeriba'.'
pufni Gothig.
— Da V
— Atunci, 'spune-o !
Am inspirat adîne şi am început,
C î n d ajunsesem ia a suta şi şapte­
zeci ,şi treia generaţie, Gothig înge-
nitnehiase, împreună eu N e v , pe po-
•• deaua de piatră, AU rămas aşa trei
ore. cît am recitat. Dcoă ce-am-ter-
miriat, Gothig si-a- pi°cat fruntea şi
a prins.
• — Da, Irkmaan, da... Tu trebuie
să-1 fi cunoscut pe Shigan. Da... Mă
privi apoi. cu ochii mari, pdni de
speranţă : Spui că Shigan a continuat
spiţa... că 1-a născut pe Zammis ?
Ă m încuviiţat.
- ~- Nu 'ştiu de ce n-aţi fost anunţat
62- /pflTii EniemflTiCE
de expediţie...
Gotnig se ridică în picioare şi se
încrunta.
— Vom afla M I , Irkmaan, .... cum
te numeşti ?
— Davidge. Wiliis Davidge.
— V o m afla noi, D a v i d g e l
Gothig m-a găzduit in casa lui,
,.:eea ce era un mare noroc, pentru
ca nu-mi -mai rămăseseră decît .»
mie o sută de credite. După o serie
cie investigaţii, Gothig ne-a trimis
pe N e v şi pe m i n e ia Camera Cen­
trala clin Sendicvu, cei mai impor­
tant oraş de pe Drako. Am aflat
ea spiţa Jeriba era influenta şi ob­
stacolele birocraţiei au fost reduse ia
minimum. în cele din urmă, ara
fost îndreptaţi spre reprezentantul
Comisiei M i x t e de Explorare, un
rlrak pe nume Jozzdn Vruie. Acesta
ridică ochii de pe scrisoarea pe care
mi-o dăduse Gothig şi se încruntă ;
— De uncie ai asta, Irkmaan '.'
— Mi se pare că-l semnată...
Drakul se uita ia scrisoare, apoi"
ta mine.
— Spiţa Jeriba este una dintre
cele mai .respectate pe Drako* Zici
că Jeriba Gothig ţi-a dat scrisoarea 7
— Sînt sigur ca aşa am spus, de
altfel află că mi-am simţit şi buzele
mişcîndu-se.
— Sînteţi cei care deţineţi datele
şi informaţiile referitoare ia expedi­
ţia de e x p l o r a r e ' de pe F y r i n e I V ,
interveni N e v . Vrem să ştim ce s-a
iniîntplat cu Jeriba Z a m m i s !
Jozzdn se încruntă iarăşi, piecin-
du-şi ochii asupra scrisorii.
— Estone N e v . este adevărat că
eşti întemeietorul spiţei tale ?
— Da !
— Vrei să-ţi acoperi spiţa de ru­
şine? De ce te-ai însoţit cu arest
Irkmaan •
Nev înălţă buza superioară şi-si
încrucişa braţele.
— Jozzdn Vrule, dacă într-un vi­
itor apropiat doreşti să mai umbli
ca o fiinţă liberă pe planeta aceasta,
ar fi în interesul tău să-ţi potoleşti
gura şi să-ncepi să-1 cauţi pe Jeriba
Zammis.
Jozzdn Vrule îşi examina degete­
le, după aceea îl p r i v i pe N e v .
— Bine, Estone N e v ! Mă amenin­
ţi pentru că nu-ţi dezvălui adevă­
rul. Vei afla ca adevărul este o a¬
meninţare şi mai mare. M î z g ă l i ceva
pe o bucată de htrtie şi i-o întinse :
O să-1 găseşti pe' Jeriba Z a m m i s
la adresa asta. Şi v e i blestema zkia
în. care ţi-am dezvăluit-o...
Am intrat în spitalul de arierat 1
mintali cu o senzaţie de greaţă. De
jur împrejurul nostru, drakii priveau
în gol, urlau, făceau spume la gură.
sau se comportau ca nişte creaturi
inferioare. După ce am ajuiţs-acoio,
ni s-a alăturat şi Gothig. Directorul
ospiciului' se încruntă ia noi şi cla­
tină din cap spre Gothig.
— întoarce-te acum, cil mai este
posibil, Jeriba Gothig ! Dincolo de
uşa aceasta te aşteaptă numai durere
şi mihnire.
Gothig îi înşfacă de piepţii veş­
mântului.
— Ascuitâ-mă, nenorocitule : Dacă
Jeriba Zammis este aici, adu-1 ime­
diat I Altfel, vei simţi toată pute­
rea spiţei Jeribaabătută asupra tes­
lei taie "de imbecil !
Directorul înălţa fruntea, stnmba
din buze, apoi încuviinţă.
— Poarte bins 1 Foarte bine, fcaz-
im.id.th p o m p o s ! Am încercat sa
protejăm reputaţia spiţei Jeriba.
Am încercat ! Dar' acum o sâ vezi...
încuviinţă din nou şi-şi umezi bu­
zele : Da, bogătan libera! ce eşti,
acum o să vezi. Scrise cîteva rin­
ei uri pe o birliuţâ şi-o întinse lui
N e v : Îmi pierd funcţia, dîndu-vâ
asta, dar luaţi-o ţ Da, iuaţi-o ! P r i ­
viţi fiinţa aceea căreia îi spuneţi
Jeriba Zammis. Uitaţi-vă ia ea sa
plîngeţi !
Jeriba Z a m m i s stătea pe. o banca
ele piatră şi privea pămîntui, igno­
:
rând copacii şi iarba din jur. Ochii 'LS
nu-i clipeau, mîinile nu i se clin­
teau. Gothig" se încruntă spre mine,
dar n-aveam v r e m e pentru ei.
M-am îndreptat către Zammis,
— Zammis, mă recunoşti ?
Drakul îşi adună gîndurile din-
tr-un milion de locuri şi ridică ochii
săi galbeni, fixîndu-mă. N-am z i r t
nici un semn de recunoaştere.
— Cine eşti '?
Am îngenuncheat, l-am anulat
de braţe si l-am scuturat.
— La naiba, Zammis, nu mă re­
cunoşti ? Sînt unchiul tău 1 Iţi a-
ciuci aminte ? Unchiul Davidat . '.
Drakul se foi pe bancă, apoi clă-
tinq din cap, înălţă un braţ şi facu
semn unui infirmier.
— Vreau să merg în cameră. Te
rog, iasă-mă să mă duc în came-ă »
M-am ridicat si l-am prins de piep­
ţii halatului.
—- Zammis, sînt eu !
Ochii galbeni mă priveau goi si
dosiţi de viaţă. Infirmierul îsi c o ­
borî mîna pe umărul meu,
— Lasă-1, Irkmaan !
—- Zammis 1 M-am întors către
N e v şi Gothig ; Spuneţi ceva !
Infirmierul scoase clin buzunai un
baston şi-i pocni sugestiv în palmă,
— Lasă-1, Irkmaan i
— Explică despre ce-i vorba ! in­
terveni Gothig
Infirmierul w privi pe rînci. aooî
se uită la 'Zammis,
— Asta — creatura asta — a v e ­
nit la noi, predicînd dragoste —
auzi. draaonr. — faţă de oameni I.
Asta uu-i o perversitate măruntă,
Jeriba Gothig ! Guvernul, doreşte sa
vâ protejeze de scandal. A ţ i dori
ca spiţa iui Jeriba sâ fie tîrîtă în
aş,< ceva ?
— Kizlode blestemat, am izbucnit
eu, ce i-as făcut lui Zammis ? Şo­
curi ? Droguri ? l-ai amorţit min­
tea ?!
Draluii pufni, după aceea clătină
din cap :
— Tu, irkmaan, nu-nţelegi... El
n-ar fi iericit ca Irkmaan vut —
iubitor de oameni. N o i ne străduim
ca el să poată trăi în societatea
drakă. Crezi câ nu-i bine ?
M-am uitat la Zammis. î m i amin­
team prea bine tratamentul primit
din partea semenilor mei...
—, Nu... Nu cred că nu-i bine...
Pur' şi simplu, nu ştiu !
— Vă r o g să înţelegeţi, Jeriba
Gothig, continuă infirmierul. Nu
putem supune spiţa Jeriba unei
asemenea dizgraţii. Nepotul vostru
este aproape vindecat şi, în curînd,
va începe un program de re-edu-
care, Peste mai puţin de doi ani,
veţi avea un nepot demn de-a con­
tinua descendenţa Jeriba. Credeţi
că nu-i bine ?
Gothig clătină din cap. M-am
ghemuit lîngă Zammis şi l-am privit
în ociii. M întins şi i-am apucat,
palma dreaptă.
— Zammis '
Puştiul se uită în jos, coborî roma
stingă, luă palma mea şi-i răsfiră
degetele. Le numără unul cîte unul.
apoi mă privi în ochi şi-mi examina
iarăşi palma.
— Da... Le numără din nou :
Unu, doi, trei, patru-cinci ! Mă pri­
vi în ochi : Patru, cinci !
• — Da ! Da ! am încuviinţat eu,
Z a m m i s îmi duse mina' la obrazul
lut şi-o strînse,
— Unchiule,., unchiule ! Nu ţi-am
spus că n-o sâ te uit niciodată ?!
* *
N - a m numărat anii care au tre­
cut. A v e a m iarăşi barbă, c î n d am
îngenuncheat, înveşmîntat în piei
de şarpe, lîngă mormîntul prietenu­
lui meu, Jeriba Shigan. Eîngă mor­
mîntul său se afla cel al lui Gothig,
vechi de patru ani. Am înlocuit cî-
ţiva bolovani şi-am mai adăugat
alţii. Strîngîndu-mi bine hainele în
jurul trupului, m-am aşezat şi-am
privit oceanul Talazurile continuau
să se spargă sub acoperişul negru-
cenuşiu al norilor, în curînd, avea
să vină îngheţul, M i - a m p r i v i t mîi-
niîe, zgîriate şi ridate, apoi m-am
uitat la mormînt.
— N-aş fi putut rămîne cu ei în
colonie, Jerry... Nu mă înţelege gre­
şit ; e frumos acoio. Foarte frumos i
însă priveam mereu pe fereastră,
v e d e a m oceanul şi mă gîndeam la
peşteră, într-un fel, sînt singur. Dai
e bine. Ştiu cine şi ce sînt, Jerry,
şi asta-i ceea ce contează, nu ?
Am auzit un zgomot. M - a m ghe­
muit, mi-am pus p a l m e l e pe genun­
chii slăbiţi şi m-am sculat. Drakul
venea dinspre colonie, cu un co­
pii în braţe.
M i - a m frecat barba,
— Eh, T y , deci ăsta-i primul tău
copil ?
Drakul încuviinţă.
— Unchiule, aş fi fericit dacă l-ai
învăţa ceea ce trebuie învăţat : des­
cendenţa, Almanul şi despre viaţa
pe F y r i n e I V , planeta noastră căreia
îi zicem acum Prietenia.
Am luat copilul în braţe, Mîinik-
grăsuţe cu cîte trei degete flutu­
rară prin aer, apoi î m i înhăţară
haina.
— Da, T y , este un Jeriba... M-am
uitat la Ty ; Ce mai face părintek-
tău ?
— Aşa şi aşa, înălţă drakul din
umeri. î ţ i doreşte numai bine.
— La fel şi lui ! Z a m m i s ar tre­
bui să iasă din... capsula aia cu aer
condiţionat şi să revină la viaţa să­
nătoasă din peşteră. I-ar face bine...
— O să-î spun, unchiule, zîmbi
ATy, aprobînd din cap.
M-am ehiocănit cu degetul în
piept.
— Uîtă-te la mine ! Mă vezi bol­
nav ?
— N u , unchiule.
— -Spune-i lui Z a m m i s să-1 dea
afară pe doctorul ăla şi să vină aici,
m peşteră, auzi ?
— Da, unchiule, zîmbi iarăşi T y ,
Ai nevoie de ceva !
Am încuviinţat şi mi-am scărpi­
nat ceafa.
— Hîrtie igienică... Doar doua su­
luri. Poate şi vreo doua sticle 4fe
whisky... ba nu. lasă whisk.v-ul. O
să aştept pîna ce Hasni asta mic
împlineşte un an.. Numai -hîrtie igi­
enică.
Ty făcu o plecăciune.
—- Bine, unchiule, şi fie ra multe
dimineţi să te găsească sănătos
— O să mă găsească am flutu­
rat din. mină nerăbdător Numai sâ
nu uiţi de hîrtta igienică-!
— N i c i o gnia. unchiule, se închină
iarâşt T Y .
După aceea, se întoarse .si porni
prin pădurice spre colonie. Gothig
pusese banii s» mutase toată spiţa
si spiţele înrudite pe F v n n e IV Am
locuit si eu cu ei, un an, dar apoi
m-am întors in peşteră. Am strîns
lemne, am afumat .carne de şarpe
şi-am rămas acolo peste iarnă. Z a m ­
mis mi i-a încredinţat pe micuţul
Ty, să-i cresc în peşteră, iar acum
Ty rm-1 adusese pe Haesm, M-am
uitat la p i c i :
— Copilul tau se va numi Gothig,
apoi... Atn privit cerul .şi-am simţit
lacrimile pe obraji, .„apoi, copilul
•iui Gotiiig se va numi Shigan..
Am scuturat din cap şi m-am î n ­
dreptat spre poteca ce avea sa ne
coboare ia intrarea locuinţei din peş­
tera.
— SFIRŞI1) —
Traducere de
Mihai-Dan P A V E L E S C U