Sunteți pe pagina 1din 4

Ungaria blocheaza o Declaratie comuna a NATO si bugetul multi-anual al UE.

Pentru noi cine se bate?


Cristian Unteanu,

Scriu cu un profund sentiment de invidie la adresa vecinilor nostri. I-am criticat de multe ori pentru unele dintre
atitudinile lor politice pe care le cred in continuare deplasate deoarece au alimentat discursul electoral
politicianist-inflamat al celor din UDMR.

Dar asta nu inseamna ca nu trebuie recunoscuta, cu tristete, diferenta calitativa reala a demersului de politica
externa prin care, de decenii, Ungaria a reusit sa se impuna in forta pe scena internationala si sa-i faca pe
partenerii europeni si nu numai sa identifice Budapesta ca nucleul de putere cu care trebuie sa se discute, sau sa
se tina seama, in orice discutie cu si despre soarta Europei Centrale si Est.

Vreau sa va vorbesc azi de un exemplu de mare diplomatie agresiva a unei tari mici, foarte aproape de actiune,
definitia clasica invatata in scolile exclusiviste de buna guvernare. Adica, stiind ca nu dispune de niciunul dintre
argumentele de mare putere, Ungaria si-a cladit propriul esafodaj prin care sa devina "putere inconturnabila" la
nivel regional si continental. Pe de o parte, a contribuit la crearea Grupului de la Visegrad si a adaugat trasaturi
distinctive, in tuse uneori foarte groase si contrastante, pledoaria necontentiva impotriva migratiei ilegale, in
favoarea unei Europe albe si crestine. Si, astfel, a izbutit sa aduca pe scena politica europeana (apoi cu sustineri
imediate si masive din diverse zone ale lumii, altfel ideologic aflate in batalii istorice) un element identitar pe
care l-a propus, deloc fara greutate, celor din PPE, familia lor politica, acum profund recunoscatoare pentru
acest cadou care le-a permis sa reziste in europarlamentare cu un argument credibil. Pe care se bat acum cam
toate partidele din zona dreptei.

Pe langa asta, in paralel, au cautat sa impuna si un alt principiu, cel al deschiderilor egale de sanse de care
trebuie sa beneficieze la modul absolut toate statele membre UE si NATO. Drept care, pe cale de consecinta, a
fost prima tara din ilustra companie din care facem si noi parte care a spus ca este absolut nedrept, neprincipial
si fals ca doar unii membri "de prim rang" sa aiba dreptul sa deschida relatii comerciale ultra-profitabile cu alte
tari, Rusia, China, tarile din spatiul Eurasiatic in general si altele sa ramana cu dreptul de a ridica mana cand se
comanda votul in favoarea unor pachete de sanctiuni. Desfacandu-se astfel (si preluand in siajul sau alte tari din
zona) de o subordonare exclusiva fata de americani, fapt care, bine gandit si argumentat, nu a racit nicidecum
relatia Washington-Budapesta.

Asa am ajunge la situatia in care Ungaria, deschizand toate portile inspre aceste orizonturi, revine brusc
in zona de maxima atentie politicoasa si invidioasa a partenerilor occidentali care, cu precizia unui
instinct educat de secole, au intuit ca nodul de putere/contact cu uriasele spatii emergente din est se
construieste si deja s-a stabilizat la Budapesta. Ocolind, ignorand si lasand Romania la marginea acestei
istorii care este acum in constructie.

Drept care si pe cale de consecinta, Ungaria trece la nivelul rumator, bazandu-se pe forta acestor argumente dar,
as spune iarasi plin de invidie meschina, sprijinandu-se pe prestatia unei tinere generatii de politicieni pe care,
ani si ani de zile, au pregatit-o in marile centre de putere ale lumii, inclusiv la Bruxelles. Asta in timp de ai
nostri perpetueaza autodistrugerea oricarei sanse prin actiuni absolut iresponsabile cum a fost foarte recenta
"promovare de grup", masiva, a tuturor celor care ramasesera "pe dinafara" si trebuiau recompensati de partid.
A fost promovare pe baza de concurs, deci s-a putut umple legal toata grila de reprezentanti economici de la
ambasade, cu mici sanse sa fie dati afara de urmatoarea guvernare, posibil la fel de fricoasa si impotenta ca si
toate celelalte.

Dar sa revenim la exemplul dat de diplomatia vecinilor nostri. Cu o zi inaintea vizitei la Budapesta a
Presedintelui Putin, Ungaria a blocat prin veto o Declaratie comuna a NATO in privinta Ucrainei deoarece in
text nu era mentionata "lipsirea de drepturi" de care sufera minoritatea maghiara din Ucraina.

"Ungaria nu va preda comunitatea maghiara din Transcarpatia in fata geopoliticii" a transmis ministrul de
externe de la Budapesta dupa ce tara sa a refuzat sa aprobe Declaratia redactata de catre ambasadorii statelor
membre, in semn de protest deoarece in text nu erau reluate cateva amendamente propuse de delegatia
maghiara, cerand ca Ucraina sa respecte drepturile minoritatilor in conformitate cu legislatia internationala. Si
mai spunea ca stie ca interesele celor 150.000 de membri ai comunitatii maghiare din Ucraina "nu cantaresc
foarte greu peste mari, dar noi traim aici, in Europa Centrala si de Est; interesele fiecarui cetatean de etnie
maghiara este ceva indeajuns pentru ca noi sa luam atitudine". Interesele care sa cantareasca diferit "peste
mare", sa fie explicatia reala a blocajului acestei declaratii prin care prietenii din NATO ai presedintelui Trump
ar fi vrut, in aceste momente tensionate pentru cariera sa politica, sa transmita ca Ucraina sa nu cedeze si, daca
in fata comisiei de ancheta parlamentare din Camera Reprezentantilor va fi convocat ministrul de externe de la
Kiev, acesta sa stie ca are si ceva sustinere euro-atlantica? Asa zic gurile rele, dar parca nu mi-ar veni sa cred ca
s-ar putea asa ceva.

Mai degraba este vorba de continuarea, e adevarat la un nivel superior, a jocului de tip "inaintas la rupere" pe
care, in anumite momente-cheie, Ungaria si-l asuma, singura sau prin coroborarea unor semnale conjugate din
parte unor mari parteneri. Stie ca poate s-o faca, stie ca are oamenii necesari, stie ca, la nevoie extrema,
partenerii o vor proteja si, ca prin minune, apar si contracte economice cu dobanzi super-avantajoase, li se vor
deschide piete de export, etc. Iar acum, ca tot veni vorba de iesit la lupta, doamna Judit Varga, ministrul
Justitiei, zice ca tara sa nu aproba si astfel blocheaza bugetul multianual al UE in forma propusa de Presedintia
finlandeza. Asta in numele intereselor sale proprii dar si vorbind in numele unui grup de tari "prietenele
coeziunii", zicand ca nu vrea ca Budapesta, pe urmatorii sapte ani, in conditiile unui buget prost ganditi, sa ia
fonduri rezultate din taierile de la alte tari si nu din alocari directe, ca pana acum. Si, cu delicatetea specifica
acestui nou gen de diplomatie frumoasa doamna din Ungaria (foto) reamintea colegilor sai europeni ca, in
conditiile in care au fost aduse toate probele cerute din partea Ungariei, "articolul 7 de procedura impotriva
Ungariei ar fi putut deja sa fie inchis".

Cam asa se joaca. Asa am fi putut juca si noi.

Cred ca, poate, nu e timpul pierdut sa speram ca, peste cateva decenii, in spatiul unei generatii, am putea reusi sa
scolim actori pentru coridele internationale de inalt nivel. Daca nu, tot mai avem o sansa: sa ne distram cu Maria
Grapini la Tela Viv si sa dracuim a necaz, eventual dand si cu cusma de pamant. Dar, atentie, dati usor si cu
grija, costa multa, e Made in China, nou-nouta si, doamne fereste si apara, poate aude cineva si se supara.

In rest ce sa mai zica diplomatii nostri? Ce au invatat sub zodia intelepciunii carpato-danubiano-pontice care
spune ca, in domeniul lor de activitate, cel mai bine e sa nu creeze probleme nimanui, ca urmare aplicand, pana
la iesirea din serviciile active, principiul stravechi "n-aude, na vede, na greul pamantului". Traducandu-l grafic,
in termenii noilor stapani, la noi iese doar asa:
Poate va fi vreodata altfel si atunci mai vorbim.