Elaborare metodica nr.

1
Tema: Morfologia functionala a SS. Elementele componente. Dezvoltarea filogenetica si
ontogenetica a SS.

1. Sistem stomatognat. Definitie

Sistem stomatognat – unitatea fiziologica si morfofunctionala dintre organe, care nu doar se
deosebeste dupa provenienta si structura, dar si o amplasare diferita in zonele maxilofaiale.
Ansamblu de organe si tesuturi din regiunea maxilo-faciala, care direct sau indirect participa la
realizarea functiilor de baza ale organismului: masticatie, deglutitie, respiratie, fonatie, etc.

2. Elementele componente a Sistemului Stomatognat.

• Scheletul
• Dintii
• Muschi mobilizatori ai mandibulei
• Buzele si muschii orofaciali
• Limba
• Palatul moale, dur
• Muschii obrajilor
• Fibromucoasa cavitatii bucale
• Vasele sanguine limfatice, nervii aferenti
• 3 perechi de glande salivare (parotide, sublingvale, submaxilare)
• ATM
• Paradontiu

3. Factorii ce influenteaza si dirijeaza dezvoltarea si formarea Sistemului Stomatognat.

• factorii biologici;
• factorii genetici;
• factorii functionali;
• factorii neendocrini.

4. Rolul factorului functional la dezvolatarea si formarea sistemului stomatognat.

Sistemul stomatognat a fost influentat de noile conditii de existent, suferind un sir de schimbari.
Modul de alimentare a dus la perfectionarea morfologica si funcionala. Schimbul de functie
determinat de caracterul alimentelor a jucat rol principal la diferentierea dintilor (incisive, canini,
premolari, molari).

Factorul functional in procesul de lucru se dezvolta, creste si se modeleaza. Studiul morfologic al

acestui sistem oglindeste unitatea dintre starea morfologica, forma si funcia diferitor organe.
Schimbările morfologice duc la modificări de functie si invers. Totodata schimbările unui organ
neapărat duc la modificări morfologice si functionale în toate celelalte verigi ale sistemului.
5. Dezvoltarea filogenetica a SS.
La pradatori ATM este formata din fosa articulara si condilii articulari ai mandibulei,
deplasarea doar in plan vertical, dintii au cusizi inalti si ascutiti. La rozatoare mandibular se
deplaseaza in plan sagittal, incisivii find bine dezvoltati, ascutiti. La om, mandibula executa
miscari in plan vertical, transversal, sagittal si miscari mixte. Dintii au forma diferentiata
(heterodontia), si nr de schimb, limitindu-se la 2 ori (difiodontia).

6. Dezvoltarea ontogenetica a SS.

Evolutia ontogenetica a SS cuprinde perioada de viata intrauterine si extrauterina. In perioada
postnatala deosebim: morfogeneza (pina la 16 ani); modelarea (16+ ani). Din functiile proprii
fac parte: masticatia, fonatia, fizinomia, functia de automentinere. Astfel, maxilarul se
dezvoltă dintr-un centru de osificare din mezenchimul mugurelui maxilar al primului arc
branhial, centrul de osificare fiind asociat cu cartilagiul capsulei nazale.Centrul de osificare se
găseşte m unghiul format de ramificarea nervului dentar antero-superior din nervul orbital
inferior. Din acest centru osificarea se desfăşoară în mai multe direcţii: spre posterior pe sub
orbită către osul zigomatic; anterior spre viitoarea regiune incisivă; superior spre osul frontal,
formându-se astfel un canal pentru nervul infraorbitar. De la acest canal porneşte către inferior
o extensie de os care formează platoul alveolar lateral pentru mugurii dinţilor maxilari.
Mandibula se dezvoltă din cartilagiul primului arc branhial - cartilagiul Meckel, la vertebratele
primitive şi ipotetic, după unii autori, la om. La om însă, între dezvoltarea mandibulei şi
cartilagiul Meckel există doar o relaţie poziţională importantă şi nu o contribuţie. Cartilagiul
lui Meckel suferă următoarea evoluţie: va da naştere ciocanului urechii interne şi ligamentului
sfenoidal. De la sfenoid la gaura mentonieră se resoarbe. De la gaura mentonieră către linia
mediană există dovezi că are o contribuţie în dezvoltarea mandibulei la nivelul osificării
encondrale. Creşterea mandibulei din acest moment şi până la naştere este intens influenţată de
apariţia celor trei cartilagii secundare, de creşterea şi dezvoltarea elementelor musculare:
cartilagiul condilian, cartilagiul coronoidian şi cartilagiul simfizar. Ele sunt numite 24
secundare pentru a fi diferenţ iate de cartilagiul primar Meckel şi au o structură histologică
diferită. Cartilagiile simfizare, în număr de două, apar în ţesutul conjunctiv între cele două
terminaţi ale cartilagiului Meckel, dar total independente. Sunt obliterate în primul an de viaţă
după naştere. Mici insule de cartilagiu pot apărea ca şi structuri tranzitorii şi variabile în
dezvoltarea proceselor alveolare. Astfel, mandibula este un os de membrană, dezvoltat în
relaţie cu nervul primului arc branhial şi aproape în întregime independent de cartilagiul
Meckel.

7. Elementele cavitatii bucale:

Cavitatea bucală reprezintă primul segment al sistemului digestiv. Este o structură anatomică
deosebit de importantă atât funcţional, cât şi estetic. Cavitatea bucală prezintă numeroase organe
de mare importanţă. Totodată, cavitatea bucală reprezintă şi o cale de pătrundere a bacteriilor în
organism.
• Frenul labial superior, inferior
• Arcadele dentare
• Rafeul palatin
• Palatal moale, dur
• Arcada palatoglosa
• Amigdala palatine
• Papile sublinguale
• Gingia
• Orofaringe
• Unela
8. Mucoasa cavitatii bucale. Caracteristica
Mucoasa masticatorie cu epitelil pavimentos stratificat keratinizat pentru palatal dur si
parakeratinizat pentru gingii. Mucoasa de acoperire cu epiteliu pavimentos stratificat
nekeratinizat gros, in restul cavitatii ce se descuameaza si se innoieste o data la 12 zile.
Mucoasa poate fi fixa, neutral si mobile.

9. Limba.Structura.Functiile
Limba este principalul organ de simt al gustului, ea intervine in procesul de masticatie si
deglutitie. Are o strucutra musuclara si este formata din apex, radacina atasata de mandibular si
hyoid, suprafata fiind acoperita cu papile gustative (filiforme, fungiforme, circumvallate, foliate).

Organ musculo-membranos mobil, situat în cavitatea bucală.

Conformație externă

Formată din 2 segmente:corpul și rădăcina. Ambele segmente sunt separate prinșanțul terminal
(mai evident la copil), care la virf prezinta gaura oarbă.

Porțiuni

Rădăcina limbii este situată în faringe. Fixează limba de organele din jur, de mandibulă și de
hioid. superioar se continuă cu portiunea bucală, iar inferior este legată de epiglotă prin plice
mucoase: una mediană și 2 laterale. Intre aceste mucoase se găsesc două valecule epiglotice.
Rădăcina are 2 fete (anterioară și posterioară), 2 margini laterale și 2 extremităti (superioară și
inferioară).

Corpul limbii este portiunea situată înaintea șantului terminal. Se găsește încavitatea bucală și se
numește segmentul bucal. Are 2 fete (superioară și inferioară), 2 margini, un virf și o bază.

-fața superioară dorsală :este orientată spre bolta palatină și prezintă un șant median care
împarte limba în 2 portiuni: presulcală (situată înainte) și postsulcală (situată înapoi).

-fața inferioară: este orientată spre planșeul bucal, pe linia mediană prezintă frîul limbii.

-marginile limbii:corespund arcadelor dentare. Un dinte rupt sau cariat poate produce ulceratii
ale limbii.

-virful (apexul): este subtire și ascutit.

structura

Limba are un schelet osteo-fibros, continut muscular și o mucoasă învelitoare. Scheletul osteo-
fibros este constituit din septul lingual și aponevroza limbii, care servesc pentru insertia
mușchilor. Mușchii limbii sunt striati și se împart în 2 grupe: extrinseci (cu originea pe oasele
învecinate) și intrinseci (mușchii proprii ai limbii).

10. Glande salivare. Caracteristica

Deosebim glande mici cu secretie in cavitatea bucala si cele mari cum ar fi parotidele,
submandibulare, sublinguale.
Glanda parotida este cea mai voluminoasa glanda salivara, cantareste aproximativ 20 - 30
grame. Este situata in lojaa parotidiana, aflata in spatele ramului mandibular ascendent si sub
conductul auditiv extern. Saliva secretata de glanda parotida este de tip seros. Vascularizatia
arteriala a glandei parotide provine carotida externa si artera temporala superficiala iar sangele
venos este colectat de catre vena jugulara externa.
Glanda submandibulara are o greutate de 7 - 8 grame.Se gaseste in lojaa submandibulara,
aflata sub planseul bucal, pe fata interna a corpului mandibular.Saliva secretata de glanda
submandibulara este seromucoasa. Vascularizatia arteriala este asigurata de artera faciala, iar
sangele venos este colectat de vena faciala. Inervatia parasimpatica stimuleaza secretia glandei
si este reprezentata de fibre care provin din nucleul salivator superior.
Glanda sublinguala este cea mai mica glanda salivara, avand o greutate de 3 - 5 grame. Este
situata in lojaa glandei sublinguale, deasupra diafragmei bucale. Saliva secretata de glanda
sublinguala este bogata in mucus, opalescenta.
11. Functiile Sistemului Stomatognat
• Masticatie
• Deglutitie
• Respiratie
• Fonatie

Modelarea individuala de structura si forma ale componenetelor sistemului stogmatognat are loc
sub influenta functiilor proprii si a celor generale. Din functiile proprii fac parte: masticatia,
fonatia si fizionomia. Masticatia este cea mai importanta functie ce influenteaza formarea
intregului sistem stomatognat. Durata masticatiei este aproximatix de 2 ore zilnic. Fonatia,fiind
cea mai recenta functie,totodata constituie si caracteristica cea mai esentiala a omului.Omul
vorbeste in mediu timp de 8-10 ore zilnic. Fizionomia este manifestata de tegumentele fetei care
prin trasaturie sale ii da posibilitate omului sa-si exprime dispozitia,dorinta,starea de indiferenta
relaiva,si este la fel un mijloc de comunicare intre oameni.

Functia de automentinere,care este caracteristica pentru orice organ sau tesut,include 3

componente:autoconservare,autostimulare si autoreglare.Prin autoconservare se subintelege acele
aspect de structura si functii ale componentelor sistmului stomatognat care asigura prevenirea
afectiunilor ce pot provoca tulburari functionale ale intregului sistem.Aici include si notiunea de
autocuratire a cavitatii bucale prin intermediul salivei. Termenul autostimulare prevede acele
aspect de structura si functie care genereaza actiunea stimulilor de intretinere,consolidare si
perfectionare a componentelor sistemului stomatognat (functia musculara,presiunea
masticatorie).