Sunteți pe pagina 1din 102

AUDIT FINANCIAR

SUPORT DE CURS

2014

1
Cap 1. REGLEMENTĂRI ÎN DOMENIULUI AUDITULUI ÎN ROMÂNIA..............................4

CAP. 2. NORMELE DE COMPORTAMENT ÎN AUDIT........................................................6

CAP. 3. EVALUAREA RISCURILOR ÎN AUDIT.................................................................12

Cap. 4. DOCUMENTAŢIA ÎN AUDIT....................................................................................20


4.1. Necesitatea întocmirii documentaţiei în misiunea de audit............................................................21
4.2. Forma, conţinutul şi amploarea documentaţiei de audit...............................................................22
4.3. Dosarele de lucru ale auditorului...................................................................................................23

Cap.5. ORGANIZAREA ŞI DERULAREA AUDITULUI FINANCIAR..............................25


5.1. Orientarea şi planificarea unui audit al situaţiilor financiare.........................................................25
5.2. Strategia generală şi planul de audit..............................................................................................30

Cap. 6. PROBELE DE AUDIT..................................................................................................37


6.1. Natura, gradul de adecvare şi suficienţă a probelor de audit..........................................................37
6.2. Proceduri de audit utilizate pentru obţinerea de probe de audit.....................................................38

Cap. 7. APLICAREA TEHNICILOR DE CONTROL ALE CONTURILOR..................41


7.1. Proiectarea testelor de audit..........................................................................................................41
7.1.1.Auditul activelor imobilizate...................................................................................................41
7.1.2. Auditul stocurilor...................................................................................................................45
7.1.3. Auditul creanţelor.................................................................................................................50
7.1.4.Auditul trezoreriei...................................................................................................................56
7.1.5. Auditul datoriilor comerciale................................................................................................60
7.1.6. Auditul datoriilor cu personalul şi al datoriilor fiscale.........................................................65
7.1.7. Auditul datoriilor financiare..................................................................................................70

Cap. 9. CONCLUZIILE AUDITULUI ŞI RAPORTUL DE AUDIT...................................74


9. 1. Elaborarea concluziilor, emiterea opiniei şi întocmirea raportului de audit..................................74
9. 2. Tipurile de opinii care pot fi incluse în raportul de audit..............................................................76

Cap. 10. STUDIU PRIVIND PPROCEDURA DE EVALUARE A RISCURILOR,


DETERMINAREA PRAGULUI DE SEMNIFICAŢIE, EVALUAREA GRADULUI DE
ÎNCREDERE ÎN PROCEDURILE ANALITICE ŞI DETERMINAREA VOLUMULUI
EŞANTIOANELOR...................................................................................................................79
10.1. Prezentarea S.C. CONSTRUCTII SA.........................................................................................79
10.2. Procedura de evaluare a riscurilor...............................................................................................86
10.2. Determinarea pragului de semnificatie şi a erorilor tolerabile.....................................................91
10.3. Evaluarea gradului de încredere în procedurile analitice.............................................................93
10.4. Determinarea volumului eşentioanelor........................................................................................97

TERMENI ESENŢIALI UTILIZAŢI ÎN AUDIT...................................................................99

TESTE GRILĂ PENTRU VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR...........................................1

Bibliografie...................................................................................................................................15

2
3
Cap 1. REGLEMENTĂRI ÎN DOMENIULUI AUDITULUI ÎN ROMÂNIA

Cadrul juridic pentru organizarea activităţii de audit financiar şi reglementarea exercitării


independente a profesiei de auditor financiar sunt stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
75/1999 privind activitatea de audit financiar şi Legea nr. 26/2010 pentru pentru modificarea şi
completarea OUG nr. 75/1999.
Auditul financiar reprezintă activitatea efectuată de auditorii financiari în vederea exprimării unei
opinii asupra situaţiilor financiare sau a unor componente ale acestora, exercitarea altor misiuni de
asigurare şi servicii profesionale potrivit standardelor internaţionale de audit şi altor reglementări
adoptate de Camera Auditorilor Financiari din România. Auditul financiar cuprinde şi auditul statutar,
desfăşurat potrivit legii.
Auditorul financiar este persoana fizică sau persoana juridică ce dobândeşte această calitate în
condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar cu
modificările şi comletările ulterioare.
Auditorii financiari care au dobândit această calitate şi sunt membri ai Camerei Auditorilor
Financiari din România, în exercitarea independentă a profesiei, desfăşoară, în principal, următoarele
activităţi1:
a) auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate, în
situaţiile prevăzute de lege;
b) auditul financiar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare consolidate ale entităţilor
care au optat pentru auditarea situaţiilor financiare anuale;
c) misiuni de revizuire a situaţiilor financiare anuale, a situaţiilor financiare consolidate, precum şi a
situaţiilor financiare interimare;
d) misiuni de asigurare şi alte misiuni şi servicii profesionale, în conformitate cu standardele
internaţionale în domeniu şi cu alte reglementări adoptate de Cameră;
e) audit intern.
Auditorii financiari pot desfăşura şi alte activităţi, precum:
a) consultanţă financiar-contabilă;
b) management financiar-contabil;
c) pregătire profesională de specialitate în domeniu;
d) expertiză contabilă, evaluare, reorganizare judiciară şi lichidare, consultanţă fiscală, cu respectarea
reglementărilor specifice fiecăreia dintre activităţile respective şi a principiului independenţei, după caz.
Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR) este persoană juridică autonomă care
funcţionează ca organizaţie profesională de utilitate publică fără scop patrimonial şi este autoritatea
competentă care organizează, coordonează şi autorizează desfăşurarea activităţii de audit financiar în
România.
Camera elaborează următoarele reglementări2:
a) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Regulamentul cuprinde prevederi referitoare la:
- organele de conducere a Camerei şi modul de alegere a acestora;
- atribuţiile şi răspunderile Camerei;
- regulile şi condiţiile de atribuire, respectiv de retragere a calităţii de auditor financiar, în condiţiile
legii;
- cerinţele privind asigurarea pentru riscul profesional în exercitarea activităţii de audit financiar;
- regulile privind investigarea abaterilor disciplinare, dispunerea sancţiunilor disciplinare şi procedura
de disciplină, în condiţiile legii;
- alte norme necesare ducerii la îndeplinire a atribuţiilor Camerei;
b) codul etic;

1
Legea nr. 26/2010 pentru pentru modificarea şi completarea OUG nr. 75/1999, art.2 şi 3.
2
Legea nr. 26/2010 pentru pentru modificarea şi completarea OUG nr. 75/1999, art.5(3).

4
c) standardele de audit;
d) normele de desfăşurare a examenului de aptitudini profesionale;
e) normele privind procedurile de control al calităţii auditului financiar;
f) regulile privind pregătirea continuă a auditorilor financiari;
g) normele privind procedurile minimale de audit;
h) normele privind documentarea în audit;
i) normele privind sistemul de asigurare a calităţii;
j) normele privind raportarea auditului.
Camera Auditorilor Financiari din România are următoarele atribuţii:
a) atribuie calitatea de auditor financiar şi emite autorizaţii pentru exercitarea acestei profesii în
condiţiile stabilite de regulamentul de organizare şi funcţionare;
b) organizează şi urmăreşte programul de pregătire continuă a auditorilor financiari;
c) controlează calitatea activităţii de audit financiar;
d) promovează actualizarea legislaţiei prin instituţiile abilitate, precum şi a normelor de audit financiar şi
audit intern, în concordanţă cu prevederile legii şi cu reglementările instituţiilor profesionale europene şi
internaţionale în domeniu;
e) adoptă normele interne privind activitatea Camerei;
f) retrage dreptul de exercitare a profesiei de auditor financiar, în condiţiile prevederilor Regulamentului
de organizare şi funcţionare a Camerei;
g) asigură reprezentarea internaţională a profesiei de auditor financiar din România;
h) adoptă alte norme privind auditul statutar, în condiţiile legii;
i) adoptă reguli, norme şi instrucţiuni în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, prin care să se asigure
respectarea prevederilor legii.
Organele de conducere ale Camerei sunt: Conferinţa, Consiliul şi Biroul permanent al Consiliului
Camerei.
Camera are ca membri auditori financiari persoane fizice care, din punctul de vedere al dreptului
de exercitare a profesiei, pot fi activi sau nonactivi şi persoane juridice.
Sunt auditori financiari nonactivi membrii Camerei care sunt incompatibili cu exercitarea
activităţii de audit financiar. Situaţiile de incompatibilitate se stabilesc prin Regulamentul de organizare
şi funcţionare a Camerei, în condiţiile legii.
Auditorii financiari, membri ai Camerei, se înscriu în Registrul public pe cele două categorii,
activi sau nonactivi, în baza declaraţiei date pe propria răspundere.
Nu pot fi auditori financiari activi într-o entitate economică sau, dacă au fost desemnaţi de
adunarea generală a entităţii economice respective, decad din această calitate :
a) rudele sau afinii până la gradul al patrulea inclusiv ori soţii administratorilor;
b) persoanele care primesc, sub orice formă, pentru alte funcţii decât aceea de auditor financiar activ un
salariu sau o remuneraţie de la administratori ori de la entitatea economică auditată;
c) persoanele cărora le este interzisă funcţia de administrator, potrivit legii ;
d) persoanele care pe durata exercitării profesiei de auditor financiar activ au atribuţii de control financiar
în cadrul Ministerului Finanţelor Publice sau al altor instituţii publice, cu excepţia situaţiilor prevăzute
expres de lege.
Sunt stagiari în activitatea de audit financiar persoanele fizice care îndeplinesc condiţiile stabilite
prin normele aprobate de Cameră.
Pentru a asigura capacitatea de aplicare în practică a cunoştinţelor teoretice a căror testare este inclusă în
examen, persoana fizică efectuează un stagiu de pregătire practică de cel puţin 3 ani, care cuprinde,
printre altele, participarea la auditarea situaţiilor financiare anuale sau a situaţiilor financiare anuale
consolidate.
Condiţiile şi criteriile pe care trebuie să le îndeplinească candidaţii pentru atribuirea calităţii de
auditor financiar se stabilesc prin regulamentul emis de Cameră..
Calitatea de auditor financiar se atribuie pe bază de examen de competenţă profesională prin care
trebuie să se certifice un nivel corespunzător de cunoştinţe teoretice, precum şi aptitudinea de a le aplica.
Examenele pentru atribuirea calităţii de auditor financiar se organizează de Cameră, conform
prevederilor Regulamentului de organizare şi funcţionare a Camerei. Este interzisă instituirea oricăror
excepţii de la testul de aplicare a cunoştinţelor în practică din cadrul examenului de competenţă
profesională.

5
Auditorii financiari trebuie să urmeze programe adecvate de formare profesională continuă, pentru
a-şi menţine cunoştinţele teoretice şi competenţele profesionale la un nivel înalt.
Auditorul financiar poate să îşi exercite independent profesia de auditor financiar numai dacă
îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) este membru persoană activă a Camerei Auditorilor Financiari din România.
b) îndeplineşte condiţiile stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei.
O persoană nu poate exercita independent profesia de auditor financiar al unei entităţi
economice dacă este angajată a acesteia ori dacă are relaţii cu aceasta sau cu orice persoană cu care
entitatea economică respectivă are relaţii care conduc la situaţia de incompatibilitate sau conflict de
interese.
Profesia de auditor financiar poate fi exercitată numai de persoanele care îndeplinesc condiţiile de
independenţă şi integritate prevăzute de legislaţia în domeniu.

CAP. 2. NORMELE DE COMPORTAMENT ÎN AUDIT

Codul etic IFAC (Federaţia Internaţională a Contabililor) este obligatoriu pentru toţi
profesioniştii contabili, indiferent de activităţile pe care le desfăşoară (contabilitate, audit,
consultanţă) şi indiferent cum îşi desfăşoară activitatea: ca liber-profesionist sau ca angajaţi.
Un profesionist contabil trebuie să respecte următoarele principii fundamentale3:
(a) Integritate – să fie drept şi onest in toate relaţiile profesionale şi de afaceri.
De asemenea, integritatea implică o abordare corectă şi încredere, precum şi neutilizarea de o
manieră imprudentă a informaţiilor obţinute in cursul misiunilor.
Un profesionist contabil nu trebuie să fie asociat cu rapoartele, comunicările sau alte informaţii
în cazul în care profesionistul contabil consideră că aceste informaţii:
- ar conţine o declaraţie falsă sau eronată;
- ar conţine situaţii sau informaţii furnizate fără suport sau imprudent; sau
- ar omite sau ar ascunde informaţii care trebuie incluse in cazurile in care o asemenea omisiune
sau ascundere poate deruta.

(b) Obiectivitate – să nu permită ca prejudecăţile, conflictul de interese sau influenţa


nedorită a altor persoane să intervină în raţionamentele profesionale sau de afaceri.
Principiul obiectivităţii impune tuturor profesioniştilor contabili obligaţia de a fi imparţiali, fără
idei preconcepute, de a nu se găsi in situaţii de conflict de interese sau de incompatibilitate şi de
a nu-şi compromite judecata profesională sau de afaceri în urma unei simpatii, a unui conflict de
interese sau a influenţei exagerate a altor persoane.
Un profesionist contabil se poate confrunta cu situaţii care ii pot afecta obiectivitatea. Este
imposibil să se definească şi să se prescrie toate situaţiile. Un profesionist contabil nu trebuie să
presteze un serviciu profesional dacă situaţia sau relaţia influenţează negativ judecata sa
profesională cu privire la serviciul respectiv.
Profesioniştii contabili îşi desfăşoară activitatea în multe domenii diferite şi trebuie să işi
demonstreze obiectivitatea în imprejurări diferite. Liber-profesioniştii contabili realizează
rapoarte de certificare, prestează servicii fiscale şi alte servicii de consultanţă managerială. Alţi
profesionişti contabili angajaţi intocmesc situaţii financiare fiind subordonaţi altora, execută
serviciile de audit intern şi servesc in diferite funcţii financiare de conducere din industrie,
comerţ, sectorul public şi educaţie. De asemenea, unii profesionişti contabili ii pregătesc şi
instruiesc pe cei care aspiră să intre în profesie. Indiferent de poziţie sau de serviciul prestat,
profesioniştii contabili trebuie să protejeze integritatea serviciilor profesionale şi să menţină

3
CECCAR- Codul etic naţional al profesioniştilor contabili, Ed. a 5-a, rev. – Bucureşti, Editura CECCAR, 2011,
pg. 35-43

6
obiectivitatea in raţionamentul profesional.
În selecţionarea situaţiilor şi practicilor de care se vor ocupa în mod specific potrivit cerinţelor
etice legate de obiectivitate trebuie acordată atenţia corespunzătoare următorilor factori:
- Profesioniştii contabili sunt expuşi unor situaţii în care asupra lor se pot exercita presiuni ce le
pot diminua obiectivitatea.
- Este practic imposibil să se definească şi să se descrie toate situaţiile în care ar exista aceste
posibile presiuni.
În stabilirea standardelor pentru identificarea relaţiilor care pot ori par să afecteze obiectivitatea
profesionistului contabil trebuie să domine un caracter rezonabil.
- Trebuie evitate relaţiile care permit ca idei preconcepute, părtinirea ori influenţele altora să
încalce obiectivitatea.
- Profesioniştii contabili au obligaţia de a se asigura că personalul angajat pentru serviciile
profesionale contabile şi-a insuşit principiul obiectivităţii.

(c) Competenţă profesională şi prudenţă – să îşi menţină cunoştinţele şi aptitudinile


profesionale la nivelul solicitat pentru a se asigura că un client sau un angajator va primi servicii
profesionale competente bazate pe ultimele progrese în practică, legislaţie şi tehnici şi să
acţioneze cu grijă şi în concordanţă cu standardele tehnice şi profesionale in vigoare.
Serviciul profesional competent impune exercitarea unei judecăţi solide in utilizarea
cunoştinţelor şi aptitudinilor profesionale in realizarea acestui serviciu. Competenţa profesională
poate fi impărţită in două faze distincte:
- dobandirea competenţei profesionale; şi
- menţinerea competenţei profesionale.
Menţinerea competenţei profesionale necesită cunoaşterea continuă şi înţelegerea evoluţiilor
tehnice, profesionale şi de afaceri relevante. Dezvoltarea profesională continuă ii dă posibilitatea
profesionistului contabil să işi dezvolte şi să işi menţină capacităţile de a acţiona competent în
mediul profesional.
Prudenţa implică responsabilitatea de a acţiona în concordanţă cu dispoziţiile privind o
misiune, cu grijă, meticulos şi la timp.
Un profesionist contabil trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele care
lucrează sub autoritatea profesionistului contabil în calitate de profesionist au o pregătire şi o
supraveghere corespunzătoare.
Atunci cand este cazul, un profesionist contabil trebuie să inştiinţeze clienţii, angajatorii sau alţi
utilizatori ai serviciilor profesionale de limitările inerente din serviciile respective.

(d) Confidenţialitate – să respecte caracterul confidenţial al informaţiilor dobândite în


urma legăturilor profesionale şi de afaceri şi, prin urmare, să nu divulge aceste informaţii unor
terţe părţi fără a avea autorizarea corespunzătoare şi specifică, excepţie făcand cazul in care are
dreptul legal sau profesional sau datoria de a le face publice, şi nici să nu le folosească in
interesul personal al profesionistului contabil sau al unor terţe părţi.
Un profesionist contabil trebuie să respecte confidenţialitatea chiar şi intr-un mediu social, să
fie vigilent faţă de posibilitatea unor prezentări neintenţionate de informaţii, mai ales faţă de un
asociat de afaceri apropiat sau faţă de o rudă apropiată sau imediată.
Un profesionist contabil trebuie să păstreze confidenţialitatea informaţiilor prezentate de un
potenţial client sau angajator.
Un profesionist contabil trebuie să păstreze confidenţialitatea informaţiilor din firma sau
organizaţia angajatoare.
Un profesionist contabil trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că personalul
subordonat profesionistului contabil şi persoanele de la care primeşte consultanţă şi asistenţă
respectă obligaţia pe care profesionistul contabil o are privind confidenţialitatea.

7
Necesitatea de a se conforma principiului confidenţialităţii continuă şi după incheierea relaţiei
dintre un profesionist contabil şi un client sau un angajator. În cazul in care un profesionist
contabil işi schimbă serviciul sau are un nou client, profesionistul contabil are dreptul să
folosească experienţa anterioară. Totuşi, profesionistul contabil nu trebuie să facă uz sau să
prezinte informaţiile confidenţiale dobandite sau primite in urma unei relaţii profesionale sau de
afaceri.
Următoarele situaţii trebuie luate în considerare atunci cand profesioniştilor contabili li se
impune sau li se poate impune să prezinte informaţii confidenţiale sau atunci cand astfel de
prezentări de informaţii pot fi adecvate:
- prezentarea este permisă prin lege şi este autorizată de client sau de angajator;
- prezentarea este prevăzută de lege, de exemplu: pentru a furniza documente sau probe in cursul
unor proceduri judiciare şi pentru a aduce la cunoştinţa autorităţilor publice în măsură eventuale
incălcări ale legii;
- cand există o obligaţie profesională sau un drept de a le prezenta, atunci cand nu este interzis
de lege: pentru a se conforma controlului calităţii al unei organizaţii membre sau al organismului
profesional; pentru a răspunde unei anchete sau unei investigaţii din partea organizaţiei membre
sau a unui organism de reglementare; pentru a proteja interesele profesionale ale unui
profesionist contabil in cursul procedurilor judiciare; sau pentru a se conforma standardelor
tehnice şi dispoziţiilor etice.
Atunci cand se stabileşte că informaţia confidenţială poate fi divulgată, trebuie avute in
vedere următoarele aspecte:
(a) dacă interesele părţilor implicate, inclusiv părţile terţe ale căror interese pot fi afectate, pot fi
lezate in cazul in care clientul sau angajatorul este de acord cu prezentarea informaţiilor de către
profesionistul contabil;
(b) dacă sunt cunoscute sau nu toate faptele semnificative şi dacă pot fi susţinute cu dovezi, în
măsura în care acest lucru este posibil; cand situaţia implică fapte sau opinii nefondate sau
informaţii incomplete, trebuie să se recurgă la judecata profesională pentru a se determina tipul
de prezentare care trebuie făcută, dacă este disponibil;
(c) ce tip de comunicare este preconizat şi cui i se adresează;
(d) dacă părţile cărora li se adresează comunicarea sunt beneficiarii adecvaţi.

(e) Conduită profesională (profesionalismul) – acest principiu impune tuturor


profesioniştilor
contabili obligaţia de a respecta principalele legi şi reglementări şi de a evita acţiunile despre
care profesionistul contabil ştie sau ar trebui să ştie că pot discredita profesia, organismul
profesional sau colegii.
Acestea includ acţiunile despre care o terţă parte rezonabilă şi informată, care analizează toate
faptele şi circumstanţele specifice disponibile profesionistului contabil în acel moment, ar
concluziona că afectează negativ buna reputaţie a profesiei, a organismului profesional sau a
colegilor.
În marketingul sau promovarea lor şi a activităţii lor, profesioniştii contabili nu trebuie să
compromită profesia.
Profesioniştii contabili trebuie să fie corecţi şi demni de incredere şi nu trebuie:
- să aibă pretenţii exagerate pentru serviciile pe care le pot oferi, pentru calificările pe care le
posedă sau pentru experienţa pe care au dobandit-o; sau
- să facă afirmaţii defăimătoare sau comparaţii nefondate cu privire la activitatea altor colegi.

f) Respect faţă de normele tehnice şi profesionale – profesionistul contabil trebuie să


işi indeplinească sarcinile profesionale în conformitate cu normele tehnice şi profesionale
relevante. Profesioniştii contabili au datoria de a executa cu grijă şi cu abilitate instrucţiunile
clientului sau ale patronului în măsura în care sunt compatibile cu cerinţele de integritate,

8
obiectivitate şi, in cazul liber-profesioniştilor contabili, cu independenţă. In plus, ei trebuie să se
conformeze legislaţiei relevante şi normelor profesionale şi tehnice emise de: IFAC, IASB,
CECCAR, CAFR.

Pe lângă principiile fundamentale prezentate mai sus, în cadrul misiunilor de audit prin
care se furnizează o asigurare în ceea ce priveşte credibilitatea situaţiilor sau informaţiilor
financiare, independenţa devine cea mai sigură garanţie că profesionistul contabil şi-a
îndeplinit misiunea în condiţii de integritate şi obiectivitate.
Independenţa cuprinde:
- Independenţa de spirit (raţionamentul profesional). Starea de spirit care permite exprimarea
unei concluzii fără a fi afectată de influenţe care compromit judecata profesională şi care
permite individului să acţioneze cu
integritate, să işi exercite obiectivitatea şi scepticismul profesional.
- Independenţa în aparenţă (comportamentală). Evitarea faptelor şi a situaţiilor care sunt atat de
importante incat o terţă parte informată şi rezonabilă, care cunoaşte toate informaţiile relevante,
inclusiv măsurile de protecţie aplicate, ar concluziona in mod rezonabil că integritatea,
obiectivitatea sau scepticismul profesional ale firmei sau ale unui membru al echipei de
certificare au fost compromise.
Independenţa este potenţial ameninţată în următoarele situaţii4:
1. Cauze datorate interesului propriu – au loc atunci când un cabinet, o societate sau
membrii acestora ar putea beneficia de un interes financiar din partea clientului sau dacă un
interes propriu al acestor cabinete ar intra în conflict cu clientul respectiv.Astfel de exemple pot
fi:
- participarea financiară directă sau indirectă la capitalul propriu al clientului respectiv;
- un împrumut sau o garanţie la sau de la un client sau de la persoane care gestionează
patrimoniul clientului;
- onorarii totale provenind de la un singur client;
- preocuparea cauzată de posibilitatea pierderii unui contract(unei misiuni);
- relaţii de afaceri cu clientul contractului de prestări de servicii profesionale;
- potenţiala angajare ca salariat al clientului;
- onorarii neprevăzute în contractul de audit sau de prestări de servicii profesionale;
2. Cauze legate de slăbirea autocontrolului – au loc atunci când unul din membrii
cabinetului/societăţii a fost anterior una dintre persoanele care a gestionat patrimoniul clientului
şi din această poziţie poate exercita o influenţă semnificativă directă asupra nivelului de
asigurare al angajamentului faţă de client.
Astfel de exemple pot fi:
- un membru al cabinetului/societăţii este sau a fost recent una dintre persoanele care a gestionat
patrimoniul clientului;
- un membru al cabinetului/societăţii este sau a fost recent un angajat al clientului într-o poziţie
din care poate exercita o influenţă semnificativă directă asupra nivelului de certitudine –
asigurare – a contractului faţă de client;
- prestarea de servicii pentru un client al unui contract de audit sau non-audit care poate afecta
direct nivelul certitudinii asigurării profesionistului contabil faţă de client;
- pregătirea datelor originale utilizate la generarea situaţiilor financiare sau pregătirea unor
înregistrări care fac obiectul nivelului de asigurare a profesionistului contabil faţă de client;
3. Cauze datorate renunţării la propriile convingeri – apar atunci când
cabinetul/societatea sau un membru al acestuia/acesteia promovează sau poate fi perceput(ă) a
promova situaţia sau opinia unui client până la punctul în care obiectivitatea sa este sau poate fi

4
M. Toma – Iniţiere în auditul situaţiilor financiare ale unei entităţi, Ed. a IV-a, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2012, pg.
291- 294

9
înţeleasă ca fiind compromisă. Acesta ar putea fi cazul în care cabinetul/societatea sau un
membru al acestuia/acesteia şi-a subordonat raţionamentul profesional aceluia al clientului.
4. Cauze datorate manifestărilor de familiarism – au loc atunci când, în virtutea unor
relaţii strânse cu un client, cu cei care gestionează patrimoniul sau cu angajaţii acestuia,
cabinetul/societatea de profil sau un membru al acestora devine prea înţelegător faţă de
interesele clientului.
Astfel de exemple pot fi:
- un membru al cabinetului/societăţii care are un membru de familie sau o rudă apropiată care
are o funcţie de răspundere în întreprinderea clientului;
- un membru al cabinetului/societăţii care are un afin sau o rudă apropiată care, ca angajat al
clientului, este în măsură a exercita o influenţă directă şi importantă asupra realizării obiectului
contractului încheiat cu clientul;
- un fost partener al cabinetului/societăţii care a devenit o persoană care gestionează patrimoniul
clientului sau este angajat al clientului, care ar putea exercita o influenţă directă şi importantă
asupra realizării obiectului contractului încheiat cu clientul;
- asocierea de lungă durată a unui membru al cabinetului/societăţii cu un client al
acestuia/acesteia;
- acceptarea de daruri sau ospitalitate, în afara de cazul când valoarea acestora este
nesemnificativă, de către membrii cabinetului/societăţii de la clientul acestuia/acesteia sau de la
persoanele care gestionează patrimoniul sau sunt angajaţi ai clientului.
5. Cauze datorate unor acţiuni de intimidare – au loc atunci când un membru al
cabinetului sau societăţii poate fi împiedicat să acţioneze obiectiv şi să exercite prudenţă
profesională prin ameninţări reale sau percepute de la persoanele care gestionează patrimoniul
sau de la angajaţii clientului.
Astfel de exemple pot fi:
- ameninţarea cauzată de cererea din partea clientului către cabinetul/societatea respectiv(ă) de a
înlocui un membru al acestuia/acesteia în cazul unui dezacord de aplicare a unui principiu de
contabilitate;
- presiunea din partea clientului pentru a reduce necorespunzător cantitatea de muncă executată
de membrii cabinetului/societăţii, în scopul reducerii onorariilor.

Membrii echipei de profesionişti contabili în audit, servicii conexe şi alte servicii


profesionale contabile au responsabilitatea de a rămâne independenţi, luând în considerare
condiţiile în care îşi exercită profesia şi ameninţările la adresa independenţei, şi de a lua toate
măsurile de prevedere disponibile pentru a elimina aceste ameninţări sau a le reduce la un nivel
acceptabil.
Misiunile de protejare a independenţei se împart în trei mari categorii5:
1. Măsuri de protejare a independenţei dispuse de profesie, legislaţie sau reglementări,
constau în:
- cerinţe de educaţie, instruire şi experienţă pentru accesul la profesie;
- cerinţe de educaţie (formare) continuă;
- control extern al sistemului de control al calităţii serviciilor profesionale prestate de
cabinetul/societatea de expertiză contabilă sau audit;
- legislaţie care guvernează cerinţele de independenţă a profesiei şi a profesioniştilor contabili.
2. Măsuri de protejare stabilite în cadrul contractului încheiat cu clientul, constau în:
- nominalizarea angajaţilor competenţi ai clientului, împuterniciţi a lua decizii manageriale;
- stabilirea de către client a politicilor şi a procedurilor pentru o raportare financiară corectă;

5
M. Toma – Iniţiere în auditul situaţiilor financiare ale unei entităţi, Ed. a IV-a, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2012, pg.
295- 296, 298-299

10
- procedurile interne ale clientului privind asigurarea delegării obiective a angajaţiilor pentru
buna gestionare a bunurilor şi valorilor;
- structura conducerii corporative a clientului, printre care şi comitetul de audit care asigură
supravegherea procesului de validare a informaţiilor şi situaţiilor financiare şi legătura,
comunicaţiile cu cabinetul/societatea care prestează servicii profesionale pentru client.
3. Măsuri de protejare a independenţei stabilite în interiorul propriilor sisteme şi
proceduri ale cabinetelor/societăţilor, constau în:
- politici şi proceduri de implementare şi monitorizare a controlului calităţii nivelului de
asigurare al angajamentului cu clientul;
- politici interne şi proceduri de supraveghere a respectării aplicării politicilor şi procedurilor
privind independenţa;
- politici şi proceduri care să permită identificarea intereselor sau relaţiilor dintre
cabinete/societăţii şi membrii acestora şi clienţii serviciilor prestate;
- politici şi proceduri privind monitorizarea evitării obţinerii veniturilor cabinetului/societăţii de
la un singur client;
- includerea suplimentară în echipă a unui profesionist contabil care să supravegheze lucrările
efectuate sau pentru a da recomandările necesare cerute. Această persoană ar putea fi angajată
din afara cabinetului/societăţii sau să fie cineva din interiorul lor care nu a fost membru al
echipei de audit şi servicii conexe;
- un mecanism disciplinar, pentru a asigura conformarea cu politicile şi procedurile stabilite;
- consultarea unei terţe persoane, cum ar fi un comitet de administratori independenţi, un
organism profesional de reglementare sau de un alt profesionist contabil;
- rotirea personalului cu funcţii de conducere;
- politici şi proceduri care să protejeze membrii echipelor de audit şi servicii conexe să nu ia
decizii manageriale sau să-şi asume responsabilităţi care, de drept, revin clientului;

C.

11
CAP. 3. EVALUAREA RISCURILOR ÎN AUDIT

ISA 315 Identificarea şi evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă prin înţelegerea


entităţii şi a mediului său precizează că obiectivul auditorului este de a identifica şi evalua riscurile de
denaturare semnificativă a informaţiilor, în măsura în care se datorează fraudei sau erorii, la nivelul
situaţiilor financiare şi al afirmaţiilor, prin înţelegerea entităţii şi a mediului său, inclusiv a controlului
intern al entităţii, furnizând, astfel, o bază pentru elaborarea şi implementarea de răspunsuri la riscurile
de denaturare semnificativă evaluate.

În audit, etapa de evaluare a riscurilor presupune luarea în consideraţie a următoarelor


concepte:
1) controlul intern
2) afirmaţiile privind situaţiile financiare
3) pragul de semnificaţie şi riscul de audit
4) procedurile de evaluare a riscurilor

1) Controlul intern.
Controlul intern reprezintă răspunsul conducerii în vederea atenuării unui factor de risc identificat sau
atingerii unui obiectiv al controlului. Există o relaţie directă între obiectivele unei entităţi şi controlul
intern pe care aceasta îl implementează pentru asigurarea realizării obiectivelor sale.
Obiectivele controlului intern pot fi grupate în patru categorii 6:
 obiective strategice, de înaltă calitate, care susţin misiunea entităţii
 raportarea financiară(controlul intern al raportării financiare)
 controale operaţionale
 conformitatea cu legile şi reglementările.

Termenul de control intern nu se reduce doar la activităţile de control cum ar fi repartizarea sarcinilor,
autorizările şi reconcilierea conturilor. Controlul intern cuprinde cinci componente principale:
a) mediul de control;
b) procesul entităţii de evaluare a riscurilor;
c) sistemul informatic, inclusive procesele aferente activităţii, relevante pentru
raportarea financiară şi comunicare;
d) activităţile de control relevante pentru audit;
e) monitorizarea controlului intern;

a) Mediul de control.
ISA 315, pct.14, menţionează:
Auditorul trebuie să obţină o înţelegere a mediului de control. Ca parte a obţinerii acestei înţelegeri,
auditorul trebuie să evalueze măsura în care:
(a) Conducerea, cu supravegherea persoanelor însărcinate cu guvernanţa, a creat şi menţinut o cultură
bazată pe onestitate şi conduită etică; şi
(b) Punctele forte ale elementelor mediului de control asigură o bază adecvată pentru celelalte
componente ale controlului intern, şi măsura în care aceste alte componente nu sunt subminate
de deficienţele mediului de control.
6
IFAC, CECCAR, CAFR – Ghidul de utilizare a ISA-urilor în auditarea întreprinderilor mici şi mijlocii, Ediţia a 3-
a, Bucureşti, Ed. Ceccar, 2012, pg. 55-56

12
Mediul de control include funcţiile de guvernanţă şi conducere şi atitudinile, sensibilizarea, şi acţiunile
persoanelor însărcinate cu guvernanţa şi conducerea cu privire la controlul intern al entităţii şi importanţa
acestuia în cadrul entităţii. Mediul de control stabileşte caracterul unei organizaţii, influenţând gradul de
conştientizare a controlului de către angajaţii acesteia.
Elementele mediului de control care pot fi relevante în obţinerea înţelegerii mediului de control includ
următoarele:
- Comunicarea şi aplicarea valorilor de integritate şi etică - Acestea sunt elemente esenţiale care
influenţează eficienţa conceperii, administrării şi monitorizării controalelor.
- Angajamentul privind competenţa - Aspecte precum atenţia acordată de conducere nivelurilor de
competenţă pentru anumite posturi şi modul în care aceste niveluri se traduc în abilităţi şi cunoştinţe
necesare.
- Participarea persoanelor însărcinate cu guvernanţa - Atributele persoanelor însărcinate cu guvernanţa,
precum:
 Independenţa faţă de conducere.
 Experienţa şi statutul lor.
 Amploarea implicării lor şi a informaţiilor pe care le primesc, şi cercetarea activităţilor.
 Gradul de adecvare al acţiunilor acestora, inclusiv măsura în care sunt puse în discuţie
problemele dificile şi sesizate conducerii, şi interacţiunea acestora cu auditorii interni şi
externi.
- Filozofia conducerii şi stilul de lucru - Caracteristici ale conducerii, precum:
 Abordarea cu privire la asumarea şi gestionarea riscurilor afacerii.
 Atitudini şi acţiuni cu privire la raportarea financiară.
 Atitudini cu privire la procesarea informaţiilor şi contabilizarea funcţiilor şi personalului.
- Structura organizatorică - Cadrul în care activităţile unei entităţi de îndeplinire a obiectivelor sale sunt
planificate, efectuate, controlate, şi revizuite.
- Atribuirea autorităţii şi responsabilităţii - Aspecte precum modul în care sunt atribuite autoritatea şi
responsabilitatea pentru derularea activităţilor şi modul în care sunt stabilite relaţiile de raportare şi
ierarhiile de autorizare.
- Politici şi practici de resurse umane - Politici şi practici care se referă, de exemplu, la recrutare,
îndrumare, formare, evaluare, consiliere, promovare, compensare, şi acţiuni de remediere.

În evaluarea mediului de control pot fi abordate următoarele domenii-cheie 7:

Element de control Întrebare-cheie Controale posibile


Comunicarea şi Care acţiuni ale conducerii Conducerea demostrează permanent, prin
consolidarea integrităţii şi ajută la eliminarea sau la declaraţii şi acţiuni, angajamentul său faţă de
a altor valori etice atenuarea stimulentelor sau standardele etice de înaltă calitate.
a tentaţiilor care ar putea Conducerea elimină sau reduce stimulentele
determina implicarea sau tentaţiile care ar putea determina
personalului în acţiuni implicarea personalului în acţiuni necinstite
necinstite, ilegale sau sau imorale.
imorale? Există un cod de conduită sau un echivalent
al său care stabileşte standardele preconizate
de conduită etică sau morală.

7
IFAC, CECCAR, CAFR – Ghidul de utilizare a ISA-urilor în auditarea întreprinderilor mici şi mijlocii, Ediţia a 3-
a, Bucureşti, Ed. Ceccar, 2012, pg. 60-62

13
Angajaţii înţeleg în mod clar care conduită
este acceptabilă şi care este inacceptabilă şi
ştiu cum să procedeze atunci când întâlnesc o
conduită necorespunzătoare.
Sunt luate măsuri de implementare necesare.
Angajamentul privind Deţine personalul Conducerea ia măsurile necesare pentru a se
competenţa cunoştinţele şi aptitudinile asigura că personalul deţine cunoştinţele şi
necesare pentru a-şi aptitudinile necesare pentru responsabilităţile
îndeplini sarcinile? sale.
Fişele de post există şi sunt utilizate în mod
eficient.
Conducerea oferă personalului acces la
programe de formare pe teme relevante.
Corelarea iniţială şi continuă a aptitudinilor
personalului cu fişele de post.
Participarea celor Cât de eficientă este Majoritatea celor însărcinaţi cu guvernarea
însărcinaţi cu guvernarea guvernarea operaţiunilor sunt independenţi de conducere.
entităţii? Cei însărcinaţi cu guvernarea deţin
experienţa, calităţile şi expertiza financiară
adecvate.
Aspectele semnificative şi rezultatele
financiare sunt comunicate către cei
însărcinaţi cu guvernarea în timp util.
Cei însărcinaţi cu guvernarea supraveghează
activităţile conducerii în mod eficient. Sunt
puse întrebări dificie şi se caută răspunsuri.
Cei însărcinaţi cu guvernarea se întâlnesc
periodic, iar minutele şedinţelor sunt puse în
circuitul intern în timp util.
Filozofia conducerii şi Care sunt atitudinile şi Conducerea demostrează atitudini şi acţiuni
stilul operaţional acţiunile conducerii în ceea pozitive faţă de:
ce priveşte raportarea - controlul intern solid al raportării financiare
financiară? - selectarea/aplicarea politicilor contabile
adecvate
- controalele procesării informaţiilor
- tratamentul personalului contabil.
Conducerea a stabilit procedurile pentru
prevenirea accesului neautorizat sau a
distrugerii activelor, documentelor sau
înregistrărilor.
Conducerea analizează riscurile aferente
activităţii şi ia măsurile adecvate.
Structura organizaţională A fost stabilită o structură Structura organizaţională este adecvată
organizaţională relevantă? pentru facilitarea atingerii obiectivelor
entităţii, a funcţiilor operaţionale şi a
dispoziţiilor de reglementare.
Conducerea işi cunoaşte în mod clar
responsabilitatea şi autoritatea faţă de
activităţile entităţii şi deţine experienţa şi
nivelul de cunoştinţe obligatorii pentru a-şi
exercita poziţia în mod corespunzător.
Structura entităţii facilitează fluxul de
informaţii fiabile şi oportune către persoanele
adecvate pentru activităţile de planificare şi
controlare.

14
Sarcinile incompatibile vor fi distribuite în
măsura în care acest lucru este posibil.
Delegarea de autoritate şi Au fost atribuite domeniile- Există politici şi proceduri pentru autorizarea
responsabilitate cheie de autoritate şi şi aprobarea tranzacţiilor.
responsabilitate în mod Există linii adecvate de raportare şi de
corespunzător? responsabilizare(în funcţie de dimensiunea
entităţii şi de natura activităţilor sale).
Fişele de post includ responsabilităţile legate
de control.
Politicile şi practicile Ce standarde se aplică Conducerea stabileşte/aplică standarde pentru
privind resursele umane pentru a asigura: angajarea celor mai calificate persoane.
Recrutarea celor mai Practicile de recrutare includ interviuri cu
compentente şi mai de angajatul, verificări de cunoştinţe şi
încredere persoane? comunicarea valorilor, a conduitelor aşteptate
Este furnizată formarea care şi a stilului operaţional al conducerii.
să asigure că oamenii îşi pot Performanţa la locul de muncă este evaluată
îndeplini sarcinile? periodic, rezultatele sunt revizuite pentru
Promovările sunt fiecare angajat în parte şi sunt întreprinse
determinate de evaluarea acţiunile corespunzătoare.
performanţei? Politicile de formare abordează viitoarele
roluri şi responsabilităţi, nivelurile de
performanţă aşteptate.

b) Procesul entităţii de evaluare a riscurilor


ISA 315, pct.15-17, menţionează:
Auditorul trebuie să obţină înţelegerea măsurii în care entitatea dispune de un proces pentru:
(a) Identificarea riscurilor afacerii relevante pentru obiectivele de raportare financiară;
(b) Estimarea semnificaţiei riscurilor;
(c) Evaluarea probabilităţii apariţiei acestora; şi
(d) Decizia cu privire la acţiunile de abordare a acestor riscuri.
Dacă entitatea a stabilit un astfel de proces (denumit în continuare „procesul de evaluare a riscului
entităţii”), auditorul trebuie să obţină o înţelegere a acestuia şi a rezultatelor aferente. Dacă auditorul
identifică riscuri de denaturare semnificativă pe care conducerea nu a reuşit să le identifice, auditorul
trebuie să evalueze măsura în care acesta a fost un risc adiacent care estimează că ar fi fost identificat
prin procesul de evaluare a riscului entităţii. Dacă există un astfel de risc, auditorul trebuie să obţină o
înţelegere a motivului pentru care procesul respectiv nu a dus la identificarea riscului si trebuie să
evalueze măsura în care procesul este adecvat circumstanţelor sale sau să determine dacă există o
deficienţă semnificativă a controlului intern în ceea ce priveşte procesul de evaluare a riscului entităţii.
Dacă entitatea nu a stabilit un astfel de proces sau dispune de un proces ad-hoc, auditorul trebuie să
discute cu conducerea măsura în care riscurile afacerii relevante pentru obiectivele de raportare
financiară au fost identificate şi modul în care au fost abordate. Auditorul trebuie să evalueze măsura în
care absenţa unui proces de evaluare a riscului documentat este adecvat circumstanţelor, sau să determine
măsura în care aceasta reprezintă o deficienţă semnificativă a controlului intern.

c) Sistemul informatic
ISA 315, pct.18-19, menţionează:
Auditorul trebuie să obţină o înţelegere a sistemului informaţional, inclusiv a proceselor de activitate aferente,
relevante pentru raportarea financiară, inclusiv a următoarele aspecte:
- Claselor de tranzacţii din operaţiunile entităţii care sunt semnificative pentru situaţiile financiare;
- Procedurilor, atât din cadrul sistemelor de tehnologie a informaţiei (IT), cât şi a sistemelor manuale,

15
prin care aceste tranzacţii sunt iniţiate, înregistrate, procesate, corectate după caz, transpuse în
registrul general şi raportate în situaţiile financiare;
- Înregistrărilor contabile aferente, informaţiilor justificative şi conturilor specifice din situaţiile
financiare care sunt utilizate pentru a iniţia, înregistra, procesa şi raporta tranzacţiile; aceasta include
corectarea informaţiilor incorecte şi modul în care informaţiile sunt transferate în registrul general.
Înregistrările pot fi, fie manuale, fie în format electronic;
- Modului în care sistemul informaţional captează evenimentele şi condiţiile, altele decât tranzacţiile, care
sunt semnificative pentru situaţiile financiare;
- Procesului de raportare financiară utilizat pentru întocmirea situaţiilor financiare ale entităţii, inclusiv a
estimărilor contabile şi prezentărilor semnificative; şi
- Controalelor aferente intrărilor din registru, inclusiv intrărilor non-standard, folosite la înregistrarea
tranzacţiilor şi ajustărilor nerecurente, neobişnuite.
Auditorul trebuie să obţină înţelegerea modului în care entitatea comunică rolurile şi responsabilităţile de
raportare financiară şi aspectele semnificative privind raportarea financiară, inclusiv:
- a comunicărilor dintre conducere şi persoanele însărcinate cu guvernanţa; şi
- a comunicărilor externe, precum cele cu autorităţile de reglementare.

d) Activităţile de control relevante pentru audit


ISA 315, pct.20-21, menţionează:
Auditorul trebuie să obţină înţelegerea activităţilor de control relevante pentru audit, acestea fiind cele pe
care auditorul le judecă necesar a fi înţelese în vederea evaluării riscurilor de denaturare semnificativă la
nivelul afirmaţiilor şi conceperii unor proceduri de audit viitoare ca răspuns la riscurile evaluate. Un
audit nu prevede o înţelegere a tuturor activităţilor de control aferente fiecărei clase semnificative de
tranzacţii, solduri ale conturilor, şi prezentări în situaţiile financiare sau fiecărei afirmaţii relevante pentru
acestea.
În înţelegerea activităţilor de control ale entităţii, auditorul trebuie să obţină o înţelegere a modului în
care entitatea a răspuns la riscurile aferente sectorului informatic.

Controalele tipice de la nivelul proceselor aferente unei entităţi vor include aspecte prezentate
astfel8:

Controale Descriere Exemple


Repartizarea sarcinilor Aceste controale pot reduce şansele unei Angajatul responsabil de
persoane de a se afla în poziţia de a procesarea conturilor de creanţe
săvârşi sau de a ascunde erori sau fraude. nu are acces la bonurile de casă.
Controale de autorizare Aceste controale definesc persoanele care Desemnarea responsabilităţii de
deţin autoritatea de a aproba diverse autorizare a procesului de:
tranzacţii şi evenimente de rutină şi pe - angajare de personal nou
cele neprogramate. - efectuare de investiţii
- comenzi de bunuri şi servicii
- extindere a perioadei de credit
pentru un client.
Reconcilierea conturilor Întocmirea şi revizuirea, examinarea Reconcilierea conturilor bancare,
periodică a reconcilierilor conturilor şi tranzacţiilor de vânzări,
luarea de măsuri corective soldurilor dintre companii, etc.
corespunzătoare.
Controalele aplicaţiilor Aceste controale sunt programate în Verificarea acurateţei aritmetice a
IT cadrul aplicaţiilor IT cum ar fi vânzările înregistrărilor, stabilirea

8
IFAC, CECCAR, CAFR – Ghidul de utilizare a ISA-urilor în auditarea întreprinderilor mici şi mijlocii, Ediţia a 3-
a, Bucureşti, Ed. Ceccar, 2012, pg. 68-69

16
sau achiziţiile. Acestea includ controale preţurilor facturilor, editarea
automate complet sau automate parţial. verificărilor pentru informaţiile
de intrare, verificările numerice
secvenţiale şi producerea de
rapoarte referitoare la excepţii
supuse revizuirii, examinării de
către conducere.
Evaluarea rezultatelor Aceste controale implică revizuiri, Analiza rezultatelor operative,
reale examinări şi analize periodice ale compararea rezultatelor reale cu
rezultatelor curente versus bugetele, bugetul şi investigarea variaţiilor.
prognozele şi performanţa perioadei
anterioare. Este vorba, de asemenea, şi de
compararea diferitelor seturi de
informaţii, operative sau financiare, între
ele şi compararea datelor interne cu surse
externe de informaţii. Variaţiile
neaşteptate vor fi investigate şi vor fi
luate măsuri corective.
Controale fizice Aceste controale sunt legate de siguranţa Astfel de controale cuprind
fizică a activelor şi de accesul permis în securitatea activelor(securizarea
sediul entităţii, înregistrările contabile, uşilor şi accesul restricţionat la
programele din calculator şi fişierele stocuri/înregistrări), precum şi
informatice. compararea rezultatelor
inventarierilor periodice ale
numerarului, ale securităţii şi ale
stocurilor cu înregistrările
contabile.

e) Monitorizarea controlului intern


ISA 315, pct.22-24, menţionează:
Auditorul trebuie să obţină înţelegerea activităţilor principale pe care entitatea le utilizează pentru a
monitoriza controlul intern asupra raportării financiare, inclusiv pe cele aferente acelor activităţi de
control relevante pentru audit, şi modul în care entitatea iniţiază acţiuni de remediere a deficienţelor din
cadrul controalelor sale.
Dacă entitatea are o funcţie de audit intern, auditorul trebuie să obţină o înţelegere a următoarelor, pentru
a determina măsura în care funcţia de audit intern poate fi relevantă pentru audit:
- Natura responsabilităţilor funcţiei de audit intern şi a modului în care funcţia de audit intern
este corespunzătoare structurii organizaţionale a entităţii; şi
- Activităţile desfăşurate, sau care urmează a fi desfăşurate, de către funcţia de audit intern.
Auditorul trebuie să obţină înţelegerea surselor de informaţii utilizate în activităţile de monitorizare ale
entităţii, şi a bazei în funcţie de care conducerea consideră informaţiile suficient de credibile în acest
scop.

2) Afirmaţiile privind situaţiile financiare

Afirmaţii - Declaraţii ale conducerii, explicite sau sub altă formă, sunt acele afirmaţii care sunt
incluse în situaţiile financiare şi aşa cum sunt utilizate de către auditor pentru a analiza diferitele tipuri
de posibile prezentări eronate.
Afirmaţiile utilizate de auditor pentru a lua în considerare diferitele tipuri de denaturări potenţiale care
pot apărea se încadrează în următoarele trei categorii şi pot avea următoarele forme 9:

9
ISA 315 Identificarea şi evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă prin înţelegerea entităţii şi a
mediului său, pct.A111-112

17
(a) Afirmaţii cu privire la clasele de tranzacţii şi evenimente pentru perioada supusă auditului:
- Apariţia - tranzacţiile şi evenimentele care au fost înregistrate au avut loc şi sunt caracteristice
entităţii.
- Exhaustivitate - toate tranzacţiile şi evenimentele care ar fi trebuit să fie înregistrate au fost
înregistrate.
- Exactitate - valorile şi alte date cu privire la tranzacţiile şi evenimentele înregistrate au fost
înregistrate corespunzător.
- Data de închidere - tranzacţiile şi evenimentele au fost înregistrate în perioada contabilă
corectă.
- Clasificare - tranzacţiile şi evenimentele au fost înregistrate în conturile adecvate.
(b) Afirmaţii despre soldurile conturilor la sfârşitul perioadei:
- Existenţa - există active, datorii şi participaţii la capitalul propriu.
- Drepturi şi obligaţii - entitatea deţine sau controlează drepturile la active, iar datoriile reprezintă
obligaţiile entităţii.
- Exhaustivitatea - toate activele, datoriile şi participaţiile la capitalul propriu care ar fi trebuit
înregistrate au fost înregistrate.
- Evaluare şi alocare - activele, datoriile şi participaţiile la capitalul propriu sunt incluse în
situaţiile financiare la valorile corespunzătoare şi orice ajustări de evaluare sau alocare ce rezultă
din acestea sunt înregistrate corespunzător.
(c) Afirmaţii privind descrierea şi prezentarea:
- Apariţia şi drepturi şi obligaţii - evenimentele, tranzacţiile şi alte aspecte prezentate au avut loc
şi sunt caracteristice entităţii.
- Exhaustivitatea - toate prezentările care ar fi trebuit incluse în situaţiile financiare au fost
incluse.
- Clasificarea şi gradul de înţelegere - informaţiile financiare sunt descrise şi ilustrate
corespunzător, iar prezentările sunt exprimate clar.
- Exactitate şi evaluare - informaţiile financiare şi alte informaţii sunt prezentate corespunzător şi
la valorile adecvate.
Auditorul poate utiliza aceste afirmaţii după cum sunt redate mai sus sau le poate exprima în mod diferit,
cu condiţia ca toate aspectele descrise mai sus să fie acoperite. De exemplu, auditorul poate alege să
combine afirmaţiile referitoare la tranzacţii şi evenimente cu afirmaţiile referitoare la soldurile conturilor.

3) Pragul de semnificaţie şi riscul de audit


Obiectivul auditorului este acela de a pune în aplicare conceptul de prag de semnificaţie
în planificarea şi efectuarea corespunzătoarea auditului.
ISA 320 Pragul de semnificaţie în planificarea şi desfăşurarea unui audit, pct.9-14,
menţionează:
Pragul de semnificaţie funcţional reprezintă suma sau sumele stabilite de auditor la un
nivel mai scăzut decât pragul de semnificaţie pentru situaţiile financiare ca întreg, pentru a
reduce la un nivel adecvat de scăzut probabilitatea ca denaturările necorectate sau nedetectate
agregate să depăşească pragul de semnificaţie pentru situaţiile financiare ca întreg. Dacă este
cazul, pragul de semnificaţie funcţional se va referi şi la suma sau sumele stabilite de auditor la
un nivel mai scăzut decât pragul(rile) de semnificaţie pentru anumite clase de tranzacţii, soduri
de conturi sau prezentări.
Atunci când se stabileşte strategia generală de audit, auditorul va determina pragul de
semnificaţie pentru situaţiile financiare ca întreg. Dacă în circumstanţele specifice entităţii,

18
există una sau mai multe clase de tranzacţii specifice, solduri de conturi, sau prezentări pentru
care se aşteaptă să existe denaturări având o valoare mai mică decât pragul de semnificaţie
stabilit la nivelul situaţiilor financiare, care să influenţeze deciziile economice ale utilizatorilor
luate în baza situaţiilor financiare, auditorul va determina de asemenea şi nivelul sau nivelurile
pragului de semnificaţie ce vor fi aplicate pentru acele anumite clase de tranzacţii, solduri de
conturi sau prezentări.
Auditorul va determina pragul de semnificaţie funcţional în scopul evaluării riscului de
denaturare semnificativă şi a determinării naturii, momentului şi ariei de cuprindere a
procedurilor de audit suplimentare.
Auditorul va revizui pragul de semnificaţie pentru situaţiile financiare ca întreg (şi, dacă
este cazul, nivelul sau nivelurile pragurilor de semnificaţie pentru anumite clase de tranzacţii,
solduri de conturi sau prezentări) în situaţia în care pe parcursul auditului descoperă informaţii
care l-ar fi determinat pe acesta ca iniţial să stabilească o valoare (mai multe valori) diferită(e).
Dacă auditorul concluzionează că este adecvată adoptarea unui prag de semnificaţie mai
scăzut pentru situaţiile financiare ca întreg (şi dacă este cazul, nivelul sau nivelurile pragurilor
de semnificaţie pentru anumite clase de tranzacţii, solduri de conturi sau prezentări) decât cel
determinat iniţial, auditorul va determina dacă este cazul să revizuiască pragul de semnificaţie
funcţional, şi dacă natura, momentul şi domeniului de aplicare a procedurilor de audit
suplimentare rămâne adecvată.
Auditorul va include în documentaţia de audit următoarele valori şi factorii luaţi în
considerare în determinarea lor:
(a) Pragul de semnificaţie pentru situaţiile financiare ca întreg ;
Factori care ar putea indica existenţa uneia sau mai multor clase de tranzacţii, solduri de conturi
sau prezentări pentru care denaturări în sume mai mici decât pragul de semnificaţie stabilit la
nivelul situaţiilor financiare ca întreg, şi care ar putea în mod rezonabil a fi în măsură să
influenţeze deciziile economice ale utilizatorilor, luate în baza situaţiilor financiare includ:
 Faptul dacă legea, regulamentul sau cadrul de raportare financiară aplicabil
afectează aşteptările utilizatorilor cu privire la măsurarea sau prezentarea anumitor
elemente (de exemplu, tranzacţii cu părţi afiliate, şi remunerarea conducerii şi a
celor însărcinaţi cu guvernanţa ).
 Prezentările cheie în legătură cu industria în care entitatea operează (de exemplu
costuri de cercetare şi dezvoltare pentru o companie de farmaceutice).
 Dacă atenţia se concentrează pe un aspect particular al afacerii entităţii care este
prezentat separat în situaţiile financiare (de exemplu, o afacere nou achiziţionată).

(b) Dacă este cazul, nivelul sau nivelurile pragurilor de semnificaţie pentru anumite clase
de tranzacţii, solduri de conturi sau prezentări;
(c) Pragul de semnificaţie funcţional ; şi
(d) Orice revizuire a valorilor menţionate la literele (a)-(c) pe măsură ce auditul
progresează.
Pragul de semnificaţie funcţional (care aşa cum este definit, poate fi reprezentat de una
sau mai multe valori) este stabilit pentru a reduce la un nivel adecvat de scăzut probabilitatea ca
totalitatea denaturărilor necorectate sau nedetectate din situaţiile financiare să depăşească
pragul de semnificaţie stabilit la nivelul situaţiilor financiare ca întreg. În mod similar, pragul
de semnificaţie funcţional legat de nivelul pragului de semnificaţie determinat pentru o
anumită clasă de tranzacţii, sold de cont sau prezentare, depăşeşte pragul de semnificaţie pentru

19
acea anumită clasă de tranzacţii, sold de cont sau prezentare. Determinarea pragului de
semnificaţie funcţional nu este un simplu calcul mecanic şi implică exerciţiul judecăţii
profesionale. Este afectat de înţelegerea auditorului cu privire la entitate, actualizată pe
parcursul efectuării procedurilor de evaluare a riscurilor; şi de natura şi întinderea denaturărilor
idenificate în auditurile precedente şi prin aceasta de aşteptările auditorului în legătură cu
denaturările din perioada curentă.
Pragul de semnificaţie pentru situaţiile financiare ca întreg (şi dacă este cazul, nivelul
sau nivelurile pragurilor de semnificaţie pentru anumite clase de tranzacţii, solduri de conturi,
sau prezentări) ar putea să necesite revizuire ca urmare a unei schimbări în circumstanţe care a
avut loc în timpul auditului (de exemplu o decizie de dispune de o parte majoră a afacerii), noi
informaţii, sau o schimbare în înţelegerea auditorului cu privire la entitate şi operaţiile sale ca
urmare a efectuării de proceduri de audit suplimentare. De exemplu, dacă pe parcursul
auditului pare că este posibil ca rezultatele financiare efective să fie substanţial diferite faţă de
rezultatele financiare anticipate pentru sfârşitul perioadei care au fost iniţial folosite pentru
determinarea pragului de semnificaţie pentru situaţiile financiare ca întreg, auditorul va
revizui acel prag de semnificaţie .

4) Procedurile de evaluare a riscurilor

ISA 315, pct.. 5-11, menţionează:


Auditorul trebuie să efectueze proceduri de evaluare a riscului pentru a furniza o bază de identificare şi
evaluare a riscurilor de denaturare semnificativă la nivelul situaţiilor financiare şi al afirmaţiilor.
Procedurile de evaluare a riscului trebuie să includă următoarele:
(a) Interogări ale conducerii, şi ale altor categorii de personal din cadrul entităţii, care potrivit
raţionamentului auditorului pot deţine informaţii care pot asista la identificarea riscurilor de
denaturare semnificativă datorate fraudei sau erorii.
(b) Proceduri analitice.
(c) Observare şi inspecţie.
Auditorul trebuie să obţină înţelegerea următoarelor aspecte:
(a) Sectorul de activitate, de reglementare si alţi factori externi relevanţi inclusiv cadrul general de
raportare financiară aplicabil.
(b) Natura entităţii, inclusiv:
- operaţiunile sale;
- structurile sale de proprietate si guvernanţă;
- tipurile de investiţii pe care entitatea le face şi pe care plănuieşte să le facă, inclusiv
investiţiile în entităţi cu scop special; şi
- modul în care entitatea este structurată şi finanţată pentru a îi permite auditorului să
înţeleagă clasele de tranzacţii, solduri ale conturilor şi prezentări aşteptate în situaţiile
financiare.
(c) Selectarea şi aplicarea politicilor contabile de către entitate, inclusiv motivele modificării
acestora. Auditorul trebuie să evalueze măsura în care politicile contabile ale entităţii sunt
adecvate activităţii sale şi consecvente cadrului general de raportare financiară aplicabil şi
politicilor contabile utilizate în sectorul de activitate respectiv.
(d) Obiectivele şi strategiile entităţii, şi acele riscurilor aferente ale afacerii care pot avea drept
rezultat riscuri de denaturare semnificativă.
(e) Evaluarea si revizuirea performanţei financiare a entităţii.

20
ISA 240 Responsabilităţile auditorului privind frauda în cadrul unui audit al situaţiilor financiare,
pct. 17-21, menţionează:
Auditorul va efectua intervievări cu conducerea cu privire la:
- Evaluarea de către conducere a riscului ca situaţiile financiare să fie denaturate în mod semnificativ ca
urmare a fraudei, inclusiv natura, aria de cuprindere şi frecvenţa acestor evaluări;
- Procesul conducerii pentru identificarea şi răspunsul la riscurile de fraudă din cadrul entităţii, inclusiv
orice riscuri specifice de fraudă pe care le-a identificat conducerea sau care au fost aduse în atenţia sa,
sau clase de tranzacţii, solduri ale conturilor sau prezentări pentru care este foarte probabil să existe un
risc de fraudă;
- Comunicarea conducerii, dacă există, cu persoanele însărcinate cu guvernanţa, privind procesele sale de
identificare şi răspuns la riscurile de fraudă din cadrul entităţii; şi
- Comunicarea conducerii, dacă există, cu angajaţii privind viziunea sa cu privire la practicile de afaceri
şi comportamentul etic.
Auditorul va efectua intervievări cu conducerea şi alte persoane din cadrul entităţii, după caz, pentru
a determina dacă au cunoştinţă de fraude existente sau suspectate ce afectează entitatea.
Pentru acele entităţi care au o funcţie de audit intern, auditorul efectuează intervievări cu auditul
intern pentru a determina dacă acesta are cunoştinţă de fraude existente sau suspectate ce afectează
entitatea, şi pentru a obţine punctul său de vedere asupra riscurilor de fraudă.

Cap. 4. DOCUMENTAŢIA ÎN AUDIT

4.1. Necesitatea întocmirii documentaţiei în misiunea de audit

Auditorul are responsabilitatea de a întocmi documentaţia de audit pentru un audit al situaţiilor


financiare în conformitate cu ISA 230 Documentaţia în audit.
Obiectivul auditorului este de a întocmi o documentaţie care să furnizeze o evidenţă suficientă şi
adecvată a modului în care este fundamentat raportul auditorului şi dovada faptului că auditul a fost
planificat şi efectuat în conformitate cu ISA-urile şi dispoziţiile legale şi de reglementare aplicabile.
Documentaţia de audit cumulează înregistrarea procedurilor de audit efectuate, a probelor de
audit relevante, precum şi a concluziilor la care a ajuns auditorul (se utilizează şi termenii „documente
de lucru” sau „foi de lucru”).
Dosarul de audit cuprinde unul sau mai multe dosare sau alte medii de stocare, în format fizic sau
electronic, ce conţin înregistrările care alcătuiesc documentaţia de audit pentru o anumită misiune.
Deci, documentaţia de audit furnizează:
- dovada bazei pentru concluzie a auditorului cu privire la atingerea obiectivelor generale ale
auditorului10; şi
- dovada faptului că auditul a fost planificat şi efectuat în conformitate cu ISA-urile şi dispoziţiile
legale şi de reglementare aplicabile.
Documentaţia de audit serveşte şi unor scopuri adiţionale precum:
 sprijinirea echipei misiunii în planificarea şi efectuarea auditului;
 sprijinirea membrilor echipei misiunii responsabili cu supervizarea, în îndrumarea şi
supervizarea activităţii de audit, şi în îndeplinirea responsabilităţilor de revizuire, în conformitate cu ISA
220 Obiectivele generale ale auditorului independent şi desfăşurarea unui audit în conformitate cu
Standardele Internaţionale de Audit;
 permite ca echipa misiunii să fie responsabilă pentru activitatea sa;
10
ISA 200, „Obiectivele generale ale auditorului independent şi desfăşurarea unui audit în conformitate cu
Standardele Internaţionale de Audit”, pct. 11.

21
 menţinerea unei evidenţe a problemelor cu semnificaţie continuă pentru auditurile viitoare;
 permiterea efectuării inspecţiilor şi revizuirilor controlului calităţii;
 permiterea efectuării inspecţiilor externe în conformitate cu dispoziţiile legale, de reglementare
sau de altă natură, aplicabile;

Auditorul trebuie să întocmească la timp documentaţia de audit. Întocmirea la timp a unei


documentaţii de audit suficiente contribuie la creşterea calităţii auditului şi facilitează revizuirea şi
evaluarea eficace a probelor de audit obţinute şi a concluziilor la care s-a ajuns anterior finalizării
raportului auditorului.

4.2. Forma, conţinutul şi amploarea documentaţiei de audit

Auditorul trebuie să întocmească o documentaţie de audit suficientă pentru ca un auditor cu


experienţă, fără nicio legătură anterioară cu auditul, să înţeleagă:
- natura, plasarea în timp şi amploarea procedurilor de audit îndeplinite în vederea conformităţii cu
ISA-urile şi cu dispoziţiile legale şi de reglementare aplicabile;
- rezultatele procedurilor de audit efectuate, şi probele de audit obţinute;
- aspectele semnificative ce au apărut în timpul auditului, concluziile la care s-a ajuns pe marginea
acestora, şi raţionamente profesionale semnificative aplicate pentru a ajunge la acele concluzii.
În documentarea naturii, plasării în timp şi amplorii procedurilor de audit efectuate, auditorul va
înregistra:
- caracteristicile de identificare a elementelor sau problemelor specifice testate;
- persoana care a efectuat activitatea de audit şi data la care acea activitate a fost finalizată;
- persoana care a revizuit activitatea de audit efectuată, precum şi data şi amploarea revizuirii.
Auditorul va documenta discuţiile asupra aspectelor semnificative purtate cu conducerea, cu
persoanele însărcinate cu guvernanţa şi cu alţii, incluzând natura aspectelor semnificative discutate,
precum şi momentul şi persoana cu care au fost purtate discuţiile.
Dacă auditorul a identificat informaţii discordante faţă de concluziile finale ale auditorului cu privire
la un aspect semnificativ, auditorul trebuie să documenteze modul în care a tratat această discordanţă.

Forma, conţinutul şi amploarea documentaţiei de audit depind de factori precum:


 Dimensiunile şi complexitatea entităţii.
 Natura procedurilor de audit ce urmează a fi efectuate.
 Riscurile unor denaturări semnificative identificate.
 Semnificaţia probelor de audit obţinute.
 Natura şi amploarea excepţiilor identificate.
 Necesitatea de a documenta o concluzie sau o bază pentru concluzii ce nu poate fi
determinată imediat din documentaţia activităţii efectuate sau din probele de audit obţinute.
 Metodologia şi instrumentele de audit folosite.
Documentaţia de audit poate fi înregistrată pe hârtie sau pe un mediu electronic sau de altă natură. Astfel
de exemple de documentaţie de audit includ:
 Programe de audit.
 Analize.
 Descrierea problematicii.
 Rezumate ale aspectelor semnificative.
 Scrisori de confirmare şi reprezentare.
 Liste de verificare.
 Corespondenţă (inclusiv corespondenţa electronică) privind aspectele semnificative.

22
Auditorul poate include rezumate sau copii ale înregistrărilor entităţii (de exemplu, contracte şi
acorduri semnificative specifice) ca parte a documentaţiei de audit. Totuşi, documentaţia de audit nu este
un substitut pentru înregistrările contabile ale entităţii.
Nu este necesar ca auditorul să includă în documentaţia de audit proiecte de foi de lucru sau
situaţii financiare înlocuite, note care reflectă consideraţii preliminare sau incomplete, copii anterioare
ale documentelor corectate pentru erori tipografice sau de altă natură şi dubluri ale documentelor.
Explicaţiile verbale ale auditorului, de sine stătătoare, nu reprezintă o justificare adecvată pentru
activitatea efectuată de auditor şi concluziile auditorului, dar pot fi folosite pentru a explica sau clarifica
informaţiile conţinute în documentaţia de audit.

Evaluarea semnificaţiei unui aspect presupune o analiză obiectivă a faptelor şi circumstanţelor.


Astfel de exemple de aspecte semnificative includ:
- aspecte ce conduc la apariţia unor riscuri semnificative.
- rezultate ale procedurilor de audit care indică faptul că situaţiile financiare ar putea fi denaturate în mod
semnificativ sau necesitatea de a revizui evaluarea anterioară a auditorului cu privire la riscurile unor
denaturări semnificative şi reacţiile auditorului la acele riscuri.
- circumstanţe care produc dificultăţi semnificative în aplicarea de către auditor a procedurilor necesare
de audit.
- constatări ce ar putea rezulta într-o modificare a opiniei de audit sau în includerea unui paragraf de
observaţii în raportul auditorului.

Un factor important în determinarea formei, conţinutului şi amplorii documentaţiei de audit


corespunzătoare aspectelor semnificative este măsura în care s-a exercitat raţionamentul profesional în
efectuarea activităţii şi în evaluarea rezultatelor. Documentarea raţionamentelor profesionale efectuate,
atunci când sunt semnificative, ajută la explicarea concluziilor auditorului şi la fundamentarea calităţii
raţionamentului

4.3. Dosarele de lucru ale auditorului

Documentele de lucru utilizate şi întocmite cu ocazia desfăşurării auditului unei entităţi vor fi
organizate în două tipuri de dosare:
- dosarul permanent;
- dosarul curent.

Dosarul permanent, organizat pe secţiuni cuprinde11:


1. Informaţii despre client
1.1 – Fişa de caracterizare
1.2 – Organizarea generală a societăţii
1.3 – Înţelegerea entităţii
1.4 – Componenţa organelor de conducere şi administraţie
1.5 – Informaţii privind părţile afiliate
1.6 – Conturi bancare – bănci şi semnături autorizate
1.7 – Statutul sau copie a actului constitutiv al societăţii
1.8 – Contracte de societate (contract iniţial, acte adiţionale)
1.9 – Codul unic de înregistrare (CUI)
1.10 – Regulamentul intern
2. Detalii despre misiune
2.1 – Scrisoarea de misiune sau contractul de prestări servicii
2.2 – Scrisoarea de la auditorul precedent
2.3 – Autorizări de funcţionare şi licenţe ale societăţii auditate
2.4 – Fişa de acceptare a misiunii
11
Audit financiar, Dr. Ion Mihăilescu (coordonator), Ed. Independenţa Economică, Piteşti, 2008, pg. 62-64

23
3. Informaţii şi contracte sau alte acte cerute de lege
3.1 – Lista asociaţilor sau acţionarilor
3.2 – Copii ale cererilor de înscriere de menţiuni la Oficiul Registrului Comerţului sau la
Registrul Român al Acţionarilor
3.3 – Extrase din statutul şi contractul de societate
3.4 – Extrase din procesele verbale ale adunărilor generale pe ultimii 3 ani
3.5 – Extrase din procesele verbale ale consiliului de administraţie pe ultimii 3 ani
3.6 – Copii ale contractelor de închiriere
3.7 – Copii ale titlurilor de proprietate (clădiri şi terenuri)
3.8 – Copii ale contractelor de împrumut şi leasing
3.9 – Copii ale rapoartelor de evaluare şi reevaluare a mijloacelor fixe
3.10 – Copii state plată – conducere
3.11 – Copii contract colectiv de muncă (fişe ale postului, conducere)
3.12 – Copii contract individual cu personalul
3.13 – Copii procese verbale inventariere anuală
4. Situaţia fiscală
4.1 – Situaţii şi informaţii fiscale
4.2 – Documentaţia fiscală (aspecte semnificative ale legislaţiei în vigoare)
4.3 – Extrase din procesele verbale ale controalelor fiscale
5. Sistemul contabil
5.1 – Prezentarea sistemului contabil
5.2. – Copii ale situaţiilor financiare pe ultimii 3 ani:
 Bilanţul
 Contul de profit şi pierdere
 Situaţia modificărilor capitalului propriu
 Situaţia fluxurilor de trezorerie
 Note explicative
5.3 – Politici contabile semnificative (privind imobilizările corporale, necorporale etc.)
5.4 – Copii ale registrului acţionarilor
6. Sistemul de control intern
6.1 – Organizare generală
6.2 – Repartizarea sarcinilor
6.3 – Chestionar de control intern cu privire la: stocuri, furnizori – cumpărări, clienţi –
vânzări, personal, trezorerie, imobilizări – amortizări

Dosarul permanent se organizează pe secţiuni cu indexarea acestora pentru a permite accesul rapid
la documente. Pentru a-şi păstra rolul informativ, dosarul permanent trebuie actualizat la zi, să nu conţină
informaţii învechite şi perimate şi să nu conţină documente de volum mare, se preferă atunci când
situaţia permite extrase ale acestora.
Dosarul permanent întocmit de auditor conţine un istoric al entităţii, o listă a principalelor domenii
de activitate, o prezentare a celor mai importante politici contabile care au fost aplicate în anii anteriori.
Studierea acestor informaţii şi discuţiile cu personalul clientului contribuie la buna înţelegere a entităţii.
Documentaţia cuprinsă în dosarul permanent trebuie actualizată corespunzător şi revizuită anual.
Dovada acestor actualizări trebuie cuprinsă în dosar, eventual prin utilizarea unui formular de actualizare
anuală.
Dosarul permanent conţine documentele primite şi analizate în cursul diferitelor etape ale
auditorului care se folosesc pe toată durata de realizare a mandatului.

Dosarul curent sau dosarul exerciţiului cuprinde toate informaţiile relevante pentru perioada
misiunii de audit. Dosarul anual cuprinde toate foile de lucru corespunzând exerciţiului contabil supus
auditului, începând cu faza de organizare a misiunii de audit şi terminând cu raportul de audit al situaţiei
financiare.
El cuprinde:
 Planificarea misiunii de audit;
 Informaţii cu privire la supervizarea lucrărilor de audit;

24
 Aprecierea controlului intern;
 Informaţii cu privire la examinarea elementelor probante.
Dosarul curent este împărţit pe secţiuni, pentru uşurinţa utilizării informaţiilor.
Dosarul anual trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii, grupate pe secţiuni, astfel:
AA – Planificare şi raportări
 AA 1 – Lista de verificare a documentelor de lucru
 AA 2 – Nota de sinteză
 AA 3 – Control analitic final
 AA 4 – Lista de verificare a finalizării misiunii
 AA 5 – Revizuirea generală a situaţiilor financiare
 AA 6 – Chestionar de sfârşit de misiune
 AA 7 – Chestionar de verificări specifice
 AA 8 – Chestionar de evenimente ulterioare închiderii exerciţiului
 AA 9 – Observaţii finale şi întâlnirile cu clientul
 AA 10 – Control analitic prealabil
 AA 11 – Plan de misiune
 AA 12 – Confirmarea planului de audit
 AA 13 – Buget şi planificare
 AA 14 – Abordarea auditului
AB – Controlul conturilor
 AB 1 – Active imobilizate corporale şi necorporale
 AB 2 – Investiţii
 AB 3 – Stocuri şi contracte pe termen lung
 AB 4 – Creanţe şi plăţi în avans
 AB 5 – Disponibilităţi în conturi la bănci sau în casă
 AB 6 – Creditori şi angajamente
 AB 7 – Impozite şi taxe
 AB 8 – Capital, rezerve şi registre cerute de lege
 AB 9 – Contul de profit şi pierdere
 AB 10 – Cartea mare şi balanţa de verificare
AC – Utilizarea lucrărilor realizate de alte persoane
AD – Verificări specifice

Unul dintre elementele cheie ale eficienţei unui audit este includerea în dosare numai a
informaţiilor direct relevante. Aceasta este o problemă de raţionament profesional, nefiind posibilă
furnizarea unor norme specifice.

Cap.5. ORGANIZAREA ŞI DERULAREA AUDITULUI FINANCIAR

5.1. Orientarea şi planificarea unui audit al situaţiilor financiare

Obiectivul auditorului este de a planifica auditul astfel încât aceasta să se desfăşoare în


conformitate cu ISA 300 Planificarea unui audit al situaţiilor financiare.
Planificarea unui audit implică stabilirea strategiei generale de audit a misiunii şi elaborarea
unui plan de audit. O planificarea adecvată aduce o serie de beneficii auditului situaţiilor financiare,
printre care12:
- îl ajută pe auditor să acorde atenţie cuvenită domeniilor importante ale auditului.
- îl ajută pe auditor să identifice şi să rezolve problemele posibile, la momentul oportun.
- îl ajută pe auditor să organizeze şi să gestioneze, în mod corect, misiunea de audit pentru ca aceasta
să se desfăşoare într-un mod eficient şi eficace.

12
ISA 300, par. 2

25
- furnizează asistenţă în selectarea membrilor echipei misiunii, care dispun de nivelurile adecvate de
capacităţi şi competenţe pentru a răspunde riscurilor anticipate, şi în delegarea de sarcini adecvate
acestora.
- facilitează coordonarea şi supervizarea membrilor echipei misiunii şi revizuirea activităţii acestora.
- furnizează asistenţă, după caz, în îndrumarea activităţii desfăşurate de auditorii componentelor şi
experţi.

Natura şi amploarea activităţilor de planificare vor varia în funcţie de dimensiunea şi


complexitatea entităţii, a experienţei anterioare în cadrul entităţii a membrilor cheie ai echipei misiunii, şi
a modificărilor circumstanţelor care au loc în cadrul misiunii de audit.
Planificarea nu este o fază separată a auditului, ci mai degrabă un proces continuu şi iterativ care
începe deseori la scurt timp după (sau în paralel cu) finalizarea auditului anterior şi continuă până la
finalizarea misiunii curente de audit. Totuşi, planificarea include considerente privind momentul
anumitor activităţi şi proceduri de audit care trebuie finalizate anterior efectuării de proceduri de audit
suplimentare. De exemplu, planificarea include necesitatea de a lua în considerare, anterior identificării
şi evaluării riscurilor de denaturare semnificativă, a unor aspecte precum:
- procedurile analitice care trebuie aplicate drept proceduri de evaluare a riscurilor.
- obţinerea unei înţelegeri generale a cadrului legislativ şi de reglementare aplicabil entităţii şi a
modului în care entitatea se conformează respectivului cadru.
- determinarea pragului de semnificaţie.
- implicarea experţilor.
- efectuarea altor proceduri de evaluare a riscurilor.
Auditorul poate decide să discute elemente ale planificării cu conducerea entităţii pentru a facilita
derularea şi gestionarea misiunii de audit (de exemplu, coordonarea unor proceduri de audit planificate
cu activitatea personalului entităţii).

În activitatea de planificare a unei misiuni de audit este necesar să avem în vedere următoarele:
 Activităţile preliminare misiunii;
 Planificarea activităţilor:
- Strategia generală de audit;
- Planul de audit.

Activităţi preliminare misiunii


Auditorul trebuie să efectueze următoarele activităţi la începutul misiunii curente de audit:
- să aplice procedurile prevăzute de ISA 220 Controlul calităţii pentru un audit al situaţiilor
financiare privind continuitatea relaţiei cu clientul şi misiunea specifică de audit, luându-se în
considerare:
 integritatea proprietarilor principali, a conducerii cheie şi persoanelor însărcinate cu guvernanţa
entităţii;
 măsura în care echipa misiunii este competentă pentru a desfăşura misiunea de audit şi dispune
de capacităţile necesare, inclusiv de timp şi resurse;
 măsura în care firma şi echipa misiunii pot respecta dispoziţiile etice relevante(independenţa);
 aspecte semnificative care au apărut pe parcursul misiunii de audit curente sau anterioare precum
şi implicaţiile lor asupra continuării relaţiei.
- să stabilească un mod de înţelegere a termenelor misiunii, conform prevederilor ISA 210
Convenirea asupra termenilor misiunilor de audit.
Termenii conveniţi cu privire la misiunea de audit vor fi documentaţi într-o scrisoare de misiune
sau altă modalitate adecvată de acord scris şi va include:
- obiectivul şi domeniul de aplicare al auditului situaţiilor financiare;
- responsabilităţile auditorului;
- responsabilităţile conducerii;
- identificarea cadrului de raportare financiară aplicabil pentru pregătirea situaţiilor financiare;
- referiri cu privire la forma şi conţinutul aşteptat în ceea ce priveşte orice fel de raport care urmează a
fi emis de către auditor.

26
Forma şi conţinutul scrisorii misiunii pot varia pentru fiecare entitate. În plus faţă de includerea
aspectelor de mai sus, o scrisoare a misiunii ar putea face referire de exemplu, la:
- elaborarea domeniului de aplicare a auditului, inclusiv referire la legislaţia aplicabilă,
reglementări, ISA-uri, si alte declaraţii oficiale ale corpurilor profesionale la care auditorul aderă;
- forma oricăror alte comunicări cu privire la rezultatele misiunii de audit;
- aranjamente privind planificarea şi efectuarea auditului, inclusiv componenţa echipei misiunii;
- acordul conducerii să pună la dispoziţia auditorului schiţa situaţiilor financiare şi orice altă
informaţie însoţitoare, la timp, pentru a permite auditorului să încheie auditul în conformitate cu
programul propus;
- acordul conducerii de a informa auditorul cu privire la fapte care ar putea afecta situaţiile
financiare, pe care auditorul ar putea să le descopere pe perioada începând cu data raportului auditorului
şi până la data la care situaţiile financiare sunt publicate;
- baza pe care este calculat onorariul şi orice aranjamente legate de facturare;
- o cerinţă ca, conducerea să recunoască primirea scrisorii misiunii şi să accepte termenii
misiunii descrişi în aceasta;
- aranjamente legate de implicarea altor auditori şi experţi în anumite aspecte ale auditului;
- aranjamente legate de implicarea auditorilor interni şi alţi angajaţi ai entităţii;
- aranjamente ce urmează a fi făcute cu auditorul precedent, dacă există, în cazul unui audit
iniţial;
- orice restricţie cu privire la răspunderea auditorului atunci când această posibilitate există;
- o referinţă cu privire la orice alte înţelegeri între auditor şi entitate;
- orice obligaţie de a oferi foile de lucru altor părţi;
Redăm un exemplu de scrisoare a misiunii aşa cum este prezentat de ISA 210 Convenirea asupra
termenilor misiunilor de audit.

Către
reprezentatntul adecvat al conducerii sau celor însărcinaţi cu guvernanţa companiei ABC: 13

[Obiectivul şi domeniul de aplicare a auditului]


Voi 14 ne-aţi solicitat auditarea situaţiilor financiare ale companiei ABC, care conţin bilanţul la 31
Decembrie N, contul de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi situaţia fluxurilor
de numerar pentru anul încheiat, şi un sumar al politicilor contabile semnificative şi alte informaţii
explicative. Avem plăcerea să vă confirmăm acceptul nostru şi înţelegerea cu privire la misiunea de
audit prin intermediul acestei scrisori. Auditul nostru va fi efectuat în scopul îndeplinirii obiectivului
de a ne exprima o opinie cu privire la situaţiile financiare.

[Responsabilităţile auditorului]
Noi ne vom efectua auditul în conformitate cu Standardele internaţionale de audit (ISA-uri). Acele
standarde cer să respectăm cerinţele etice şi să planificăm şi să efectuăm auditul pentru a obţine asigurări
rezonabile cu privire la faptul dacă situaţiile financiare conţin denaturări semnificative. Un audit
presupune efectuarea de proceduri pentru a obţine probe de audit cu privire la faptul că sumele şi
prezentările din situaţiile financiare. Procedurile selectate depind de judecata auditorului, inclusiv
evaluarea riscului de denaturare semnificativă a situaţiilor financiare, fie ca urmare a fraudei sau a erorii.
Un audit include de asemenea evaluarea gradului de adecvare a politicilor contabile folosite şi gradul de
rezonabilitate a estimărilor contabile făcute de conducere, ca şi evaluarea prezentării generale a situaţiilor
financiare.
Datorită limitărilor inerente ale auditului, împreună cu limitările inerente ale controlului intern, există un
risc de neevitat ca anumite denaturări semnificative să nu fie detectate, chiar dacă auditul este planificat
în mod corect şi efectuat în conformitate cu ISA-uri.

13
Adresanţii şi referinţele din această scrisoare ar fi cei adecvaţi în circumstanţele angajamentului, inclusiv
jurisdicţia relevantă. Este important să se adreseze persoanelor adecvate.
14
Pe parcursul acestei scrsori, referirea la “voi,” “noi,” “conducere,” “cei însărcinaţi cu guvernanţa,” şi
“auditor,” vor fi folosite ca atare sau modificate după necessitate în circumstanţele date.

27
În efectuarea evaluării riscurilor, am considerat controlul intern a fi relevant pentru pregătirea de către
entitate a situaţiilor financiare şi pentru a proiecta proceduri de audit care sunt adecvate în circumstanţele
date, dar nu în scopul exprimării unei opinii cu privire la eficacitatea controlului intern al entităţii. Totuşi,
vă vom comunica în scris orice deficienţe semnificative în controlul intern relevante pentru auditul
situaţiilor financiare pe care le-am identificat pe parcursul auditului.
[Responsabilităţile conducerii şi identificarea cadrului de raportare financiară (în scopul acestui exemplu
se presupune că auditorul nu a determinat faptul că legea sau reglementările prescriu acele
responsabilităţi în termeni adecvaţi.]
Auditul nostru va fi efectuat pe baza faptului că [conducerea, şi acolo unde este cazul, cei
însărcinaţi cu guvernanţa]15 iau la cunoştinţă şi înţeleg faptul că au responsabilitatea:
(a) Pentru pregătirea şi prezentarea fidelă a situaţiilor financiare în conformitate cu standardele
internaţionale de raportare financiară; 16
(b) Pentru un asemenea control intern pe care [conducerea] îl consideră a fi necesar pentru a face
posibilă pregătirea de situaţii financiare care să nu conţină denaturări semnificative, fie ele ca
urmare a fraudei sau erorii; şi
(c) Să ne ofere:
(i) Acces la toate informaţiile despre care [conducerea] ştie că sunt relevante pentru
pregătirea situaţiilor financiare ca de exemplu, inregistrări, documentaţie şi alte aspecte;
(ii) Informaţii adiacente pe care le-am putea solicita din partea [conducerii] în scopul
auditului; şi
(iii) Acces nerestricţionat la persoanele din entitate de la care noi determinăm că este
necesar să obţinem probe de audit.
Ca parte a procesului nostru de audit, vom solicita din partea [conducerii şi, acolo unde este cazul a celor
însărcinaţi cu guvernanţa], confirmări scrise legate de declaraţii făcute nouă în legătură cu auditul.
Aşteptăm cooperarea tuturor angajaţilor dumneavoastră pe parcursul auditului.
[Alte informaţii relevante]
[Introduceţi alte informaţii, ca de exemplu aranjamente legate de onorariu, facturare şi alţi termeni
specifici, după caz.]

[Raportarea]
[Introduceţi referirea adecvată la forma aşteptată şi conţinutul raportului auditorului.]
Forma şi conţinutul raportului nostru ar putea necesita modificări în funcţie de constatările din timpul
misiunii de audit..
Vă rugăm semnaţi şi restituiţi copia ataşată a acestei scrisori pentru a indica faptul că aţi luat la
cunoştinţă, şi sunteţi de acord cu, aranjamentele pentru auditul efectuat de noi cu privire la situaţiile
financiare inclusiv responsabilităţile noastre legate de aceasta.

XYZ & Co.

Luat la cunoştinţă şi acceptat în numele companiei ABC de către


(semnat)
......................
Nume şi titlu
Data

15
Folosiţi terminologia adecvată în funcţie de circumstanţe.
16
Sau, dacă este cazul, “Pentru pregătirea unor situaţii fiannciare care oferă o imagine corectă şi fidelă în
conformitate cu standardele internaţionale de raportare financiară”.

28
5.2. Strategia generală şi planul de audit

Strategia generală de audit


Procesul de stabilire a strategiei generale de audit presupune stabilirea:
- resurselor ce trebuie alocate în anumite domenii specifice ale auditului, precum
utilizarea unor membri ai echipei misiunii cu experienţă adecvată pentru zonele cu risc ridicat
sau implicarea experţilor pentru anumite aspecte complexe;
- valorii resurselor ce trebuie alocate pentru anumite zone specifice ale auditului,
precum numărul de membri ai echipei desemnaţi să observe numărarea stocurilor la locaţii
semnificative, amploarea cu care este revizuită activitatea altor auditori în cazul auditurilor de
grup sau bugetul de audit în ore ce trebuie alocat zonelor cu risc ridicat;
- momentului în care aceste resurse urmează să fie alocate, precum şi dacă acest proces
are loc în faze intermediare ale auditului sau la datele scadente ale bilanţurilor; şi
- modului în care sunt gestionate, direcţionate şi supervizate acest tip de resurse, precum
datele la care se estimează că vor avea loc şedinţele de informare şi evaluare a echipei, modul în
care se estimează că vor fi efectuate revizuirile de către partenerul de misiune şi de către manager
(de exemplu, la faţa locului sau indirect), şi dacă se finalizează revizuiri ale controlului calităţii
misiunii.
Documentarea strategiei generale de audit reprezintă o înregistrare a deciziilor principale
considerate necesare pentru a planifica în mod adecvat auditul şi pentru a comunica aspectele
semnificative echipei misiunii. De exemplu, auditorul poate rezuma strategia generală de audit
sub forma unui memorandum care conţine deciziile principale privind domeniul general de
aplicare, plasarea în timp şi modul de desfăşurare a auditului.

Odată ce strategia generală de audit a fost stabilită, poate fi elaborat un plan de audit
pentru a aborda diferitele aspecte identificate în strategia generală de audit, luând în considerare
necesitatea de a atinge obiectivele auditului prin utilizarea eficientă a resurselor auditorului.
Stabilirea strategiei generale de audit şi a planului de audit detaliat nu reprezintă, în mod
necesar, procese secvenţiale sau separate, ci sunt strâns interconectate, deoarece modificările
operate în unul dintre ele, pot avea drept rezultat modificarea în consecinţă a celuilalt.

În cadrul etapei planificare a muncii de audit se efectuează următoarele grupe de lucrări:


A. se delimitează şi analizează caracteristicile proprii ale fiecărei întreprinderi;
B. se identifică domeniile semnificative, sistemele semnificative, riscurile auditului şi se
stabileşte importanţa lor relativă;
C. stabilirea pragului de semnificaţie
D. înţelegerea controlului intern şi a sistemului contabil

A. Delimitarea caracteristicilor proprii ale fiecărei întreprinderi


Pentru o bună planificare a auditului, auditorul trebuie să cunoască suficient de riguros
caracteristicile proprii ale întreprinderii. În cadrul etapei de preplanificare a auditului s-au cules
şi analizat datele necesare pentru cunoaşterea generală a întreprinderii şi datele necesare pentru
fundamentarea deciziei de acceptare a mandatului.
Principalele caracteristici ale întreprinderilor care pot influenţa activitatea de audit sunt:
a) sectorul în care întreprinderea îşi desfăşoară activitatea (producţie, servicii, comerţ,
agricultură). Fiecare sector de activitate are aspecte specifice cu privire la evaluarea elementelor
patrimoniale, are reglementări diferite sau specifice, sectorul respectiv poate fi în ascensiune
sau declin, ceea ce determină riscuri diferite;
b) organizarea şi structura întreprinderii:
- întreprinderea face parte dintr-un grup sau este independentă;
- activitatea este dispersată teritorial sau este concentrată într-un perimetru;

29
- ierarhiile în organigramă şi responsabilităţile sunt riguros stabilite sau prezintă
neajunsuri;
- existenţa sau absenţa procedurilor.
c) politica generală a întreprinderii: financiară, comercială sau socială;
d) perspectivele de dezvoltare ale întreprinderii:
- dacă se prevede o dezvoltare importantă şi rapidă se acordă importanţă indicatorilor
privind solvabilitatea, lichiditatea, trezoreria netă, gradul de îndatorare;
- dacă perspectivele întreprinderii sunt negative datorită recesiunii sau declinului cu
care se confruntă, auditul analizează aspectele referitoare la continuitatea activităţii.
e) organizarea administrativă şi contabilă influenţează auditul dacă:
- există un sistem informaţional corespunzător;
- există proceduri administrative şi contabile judicioase;
- există un control bugetar asupra cheltuielilor şi veniturilor;
- există un control preventiv şi de gestiune eficient;
- există un control permanent asupra modului de culegere şi de prelucrarea datelor.
f) politicile contabile şi principiile contabile utilizate trebuie să fie aplicate în funcţie
de caracteristicile proprii ale întreprinderii.

B. Determinarea domeniilor şi sistemelor semnificative şi a riscurilor


Domeniile semnificative sunt diferite de la o întreprindere la alta, dar, de regulă, ele se
constituie din următoarele elemente:
- cumpărări (furnizori, stocuri, disponibilităţi);
- vânzări (clienţi, stocuri, venituri, disponibilităţi);
- personal (plăţi, cheltuieli, disponibilităţi);
- producţie (stocuri, cheltuieli, venituri);
- trezorerie (încasări, plăţi, venituri, cheltuieli);
- imobilizări.
Fiecare din aceste domenii trebuie analizate în funcţie de caracteristicile proprii ale
întreprinderii.Aceste domenii nu sunt semnificative în fiecare întreprindere.Astfel,
întreprinderile din sfera comerţului, producţia nu poate fi un domeniu semnificativ.
Identificarea acestor sisteme permite stabilirea acelor operaţiuni şi înregistrări contabile
care trebuie să facă obiectul aprecierii controlului intern.
Pentru înţelegerea şi descrierea sistemelor semnificative, auditorul stabileşte: locurile unde au
loc operaţiunile şi se întocmesc documentele; care sunt sursele de date; circuitul documentelor;
tehnologia prelucrării datelor; zonele de risc şi posibilitatea de denaturare a conturilor anuale.

În exercitarea misiunii de audit, auditorul se confruntă cu o serie de riscuri:


1. Riscuri generale specifice întreprinderii grupate în:
- riscuri legate de situaţia economică a întreprinderii (acele elemente care ar putea ridica
probleme în legătură cu continuitatea activităţii);
-riscuri legate de organizarea generală;
- riscuri legate de atitudinea conducerii (conducerea poate acorda o atenţie mai mare anumitor
activităţi în defavoarea altora care astfel sunt supuse unor riscuri de erori sau fraude);
2. Riscuri legate de concepţia şi funcţionarea sistemului cauzate de natura şi
complexitatea metodelor utilizate, organizarea auditului intern, etc.
3. Riscuri legate de natura operaţiunilor tratate rezultate din:
- date repetitive legate de activitatea obişnuită a întreprinderii (salarii, vânzări, producţie, )
- date punctuale legate de activităţi cu incidenţă mai rară ( evaluări, inventariere, etc.)
- date excepţionale rezultate din operaţiuni precum fuziunile, lichidările sau alte forme de
rorganizare ale întreprinderilor.
4. Riscul de nedescoperire cu ocazia auditului rezultat din faptul că indiferent de
tehnicile de control ale situaţiilor financiare nu există totuşi siguranţa absolută că acestea nu
conţin erori.

30
Deci riscuri există, dar sunt dificil de cuantificat şi impun o analiză riguroasă pentru a fi
luate în calcul în mod corespunzător. Modelul de risc pentru audit constituie principala tehnică
utilizată de auditori în cadrul planificării.
„Riscul de audit” reprezintă riscul pe care auditorul îl atribuie unei opinii de audit
neadecvate, atunci când situaţiile financiare conţin informaţii eronate semnificative.
Riscul de audit prezintă 3 componente17:
- riscul inerent;
- riscul de control;
- riscul de nedetectare.

Risc de audit acceptabil


Risc de detectare planificat 
Risc inerent  Risc de control

Riscul de detectare planificat – reprezintă o măsură a riscului ca probele de audit aferente


unui segment să nu permită detectarea unor erori sau abateri a căror valoare depăşeşte o limită
tolerabilă, în cazul în care asemenea abateri există.
Riscul de detectare planificat prezintă două aspecte:
- depinde de ceilalţi trei factori din model; şi
- determină cantitatea de probe substanţiale pe care auditorul planifică să o colecteze,
cantitate care este invers proporţională cu dimensiunea riscului de detectare planificat.
Riscul inerent – reprezintă susceptibilitatea unui sold al unui cont sau a unei categorii de
tranzacţii la informaţii eronate ce ar putea fi semnificative individual sau atunci când sunt
cumulate cu informaţii eronate din alte solduri sau tranzacţii, presupunând că nu au existat
controale interne adiacente.
Cu alte cuvinte, riscul inerent reprezintă o măsură a aprecierii pe care o face auditorul
privind probabilitatea existenţei unor prezentări eronate semnificative (erori sau fraude) într-un
segment supus auditului înainte de a estima eficacitatea mecanismelor controlului intern.
Riscul inerent este invers proporţional cu riscul de detectare planificat şi direct
proporţional cu cantitatea de informaţii probante. Pe lângă faptul că un risc inerent mare pentru o
anumită arie auditată va determina o creştere a cantităţii de probe de audit, o altă consecinţă
tipică este numirea în echipa de audit a unor persoane cu mai multă experienţă pentru auditarea
sferei respective, precum şi o verificare mai riguroasă a foilor de lucru întocmite de aceştia.
Riscul legat de control – reprezintă riscul ca o declarare eronată, ce ar putea apărea în
soldul unui cont sau într-o categorie de tranzacţii şi care ar putea fi semnificativă în mod
individual, sau atunci când este cumulată cu alte informaţii eronate din alte solduri, sau
categorii, să nu poată fi prevenită sau detectată şi corectată în timp util de sistemul contabil şi de
sistemul de control intern.
Riscul de audit acceptabil reprezintă o măsură a gradului în care auditorul este dispus să
accepte faptul că situaţiile financiare ar putea fi semnificativ eronate după încheierea misiunii şi
emiterea unei opinii fără rezerve.
Când auditorul decide că pentru un audit este adecvat un nivel mai scăzut de risc
acceptabil, atunci există trei direcţii de acţiune potenţiale. Aceste acţiuni vor fi întreprinse
împreună sau separat, în funcţie de decizia auditorului, astfel:
1. Este nevoie de mai multe probe pentru a mări certitudinea auditorului că nu există erori
semnificative. Această măsură, presupunând colectarea unei cantităţi mari mari de probe, este greu de
pus în aplicare, deoarece riscul de audit acceptabil se aplică întregului audit. Este prea costisitor şi,
deseori, chiar irealist să se majoreze cantitatea de probe în toată aria supusă auditului.
2. Misiunea de audit ar putea necesita implicarea unor angajaţi cu mai multă
experienţă.
3. Misiunea va fi controlată cu mai multă rigurozitate decât de obicei. Echipele de audit
trebuie să fie sigure că foile de lucru, care vor documenta planificarea, colectarea probelor,
concluziile deduse de auditori, precum şi alte aspecte ale auditului sunt corespunzător verificate.
Atunci când nivelul riscului acceptabil este redus, se practică un control mai aprofundat, inclusiv
verificări operate de angajaţii care nu au fost incluşi în echipa de audit a misiunii respective.
17
Audit financiar, Dr. Ion Mihăilescu (coordonator), Ed. Independenţa Economică, Piteşti, 2008, pg. 77-
80
31
Auditorii trebuie să determine nivelul riscului de audit acceptabil pentru fiecare misiune.
Riscul de audit este influenţat direct de riscul economic.
Riscul economic este riscul ca auditorul să fie păgubit din cauza relaţiilor cu o entitate, în
ciuda faptului că raportul de audit întocmit pentru entitatea respectivă a fost corect. Spre
exemplu dacă entitatea dă faliment după ce o misiune a fost realizată, probabilitatea intentării
unui proces împotriva firmei de audit este destul de mare.
Modificarea probelor în funcţie de riscul economic de către auditor, se face prin
modificarea riscului de audit acceptabil.
Riscul economic este afectat direct de către factori, cum ar fi:
 măsura în care utilizatorii externi depind de situaţiile financiare;
- dimensiunea entităţii face ca situaţiile financiare să fie utile la un număr direct
proporţional de utilizatori;
- repartiţia drepturilor de proprietate;
- situaţia entităţilor cotate la bursă sau pe altă piaţă de valori mobiliare;
- natura şi valoarea datoriilor entităţii (interes pentru creditori).
 probabilitatea ca entitatea să se confrunte cu probleme financiare, după data emiterii
raportului de audit.
Este greu pentru auditor să prevadă eşecul financiar înainte de producerea lui, însă anumiţi
factori sunt buni indicatori în această direcţie:
- situaţia lichidităţilor;
- rezultatele financiare din anii precedenţi (scăderea an de an a profiturilor);
- creşterea îndatorării pentru finanţarea exploatării sau a investiţiilor în active fixe;
- natura activităţii –dependenţa de un produs, de un furnizor sau de un client;
- competenţa conducerii;
 evaluarea integrităţii conducerii (dacă membrii cheie ai conducerii au fost condamnaţi).
Estimarea riscului de audit acceptabil – se face în funcţie de factorii care influenţează
acest risc şi evaluarea acestor factori. Între aceşti factori enumerăm:
- natura activităţii entităţii a căror situaţii financiare sunt auditate;
- factori legaţi de prezentările eronate care rezultă din raportare financiară frauduloasă;
- rezultatele misiunilor anterioare;
- faptul că este vorba de o misiune iniţială sau de una repetată.
- părţile afiliate;
- operaţiunile cu caracter excepţional (pagube provocate de incendii, contracte de
închiriere etc.);
- raţionamentul necesar pentru înregistrarea corectă a soldurilor conturilor şi a
operaţiunilor (provizioane, reparaţii capitale);
- vulnerabilitatea activelor faţă de riscul de deturnare (sustragere);
- componenţa populaţiei analizate.

C. Pragul de semnificaţie

Atunci când stabileşte strategia generală de audit, auditorul trebuie să determine pragul
de semnificaţie pentru situaţiile financiare ca întreg. Dacă în circumstanţele specifice entităţii,
există una sau mai multe clase de tranzacţii specifice, solduri de conturi, sau prezentări pentru
care se aşteaptă să existe denaturări având o valoare mai mică decât pragul de semnificaţie
stabilit la nivelul situaţiilor financiare, care să influenţeze deciziile economice ale utilizatorilor
luate în baza situaţiilor financiare, auditorul va determina de asemenea şi nivelul sau nivelurile
pragului de semnificaţie ce vor fi aplicate pentru acele anumite clase de tranzacţii, solduri de
conturi sau prezentări.
Auditorul va determina pragul de semnificaţie funcţional în scopul evaluării riscului de
denaturare semnificativă şi a determinării naturii, momentului şi ariei de cuprindere a
procedurilor de audit suplimentare.
Mărimea pragului de semnificaţie depinde de o serie de factori precum:
- rationamentul profesional
- cunoaşterea clientului şi înţelegerea riscurilor specifice
32
- importanţa pentru utilizatori care iau decizii pe baza situaţiilor financiare
- experienta auditorului cu acel client
- istoricul clientului (a fost auditat sau nu, ce fel de opinie a fost exprimată în raport)
În prima fază a misiunii, auditorul va stabili un prag de semnificaţie preliminar. Acesta
este revizuit permanent şi poate fi modificat în situaţia în care pe parcursul misiunii auditorul
descoperă informaţii care l-ar fi determinat pe acesta ca iniţial să stabilească o valoare diferită.
În literatura de specialitate regăsim ca regulă de stabilirea a pragului de semnificaţie ca
procent dintr-unul sau mai multi indicatori, cum ar fi: Profit brut 5 % ; Profit net 5 – 10 %;
Marja bruta 0,5 – 1 %; Active nete 2 – 5 %; Total active 1 – 2 %; Cifra de afaceri 0,5 – 1 %.

Relaţia dintre pragul de semnificatie şi riscul de audit.


Un prag de semnificaţie mic este un răspuns la un risc identificat mare.
Cu cât se stabileşte pragul de semnificaţie la o valoare mai mica, cu atât riscul de audit ar trebui
sa scadă, dar costurile şi eforturile implicate sunt mai mari.

D. Înţelegerea controlului intern şi a sistemului contabil


Cunoaşterea de către auditor a sistemului de contabilitate şi a controlului intern oferă o
planificare şi o dezvoltare eficiente ale auditului în evaluarea riscului de audit şi a procedurilor
ce vor fi utilizate cu scopul de a se asigura că riscul la un nivel minim acceptat este redus.
Sistemul contabil reprezintă ansamblul de axiome, principii, norme şi reguli de evaluare
a unei unităţi prin care operaţiunile economico-financiare sunt prelucrate prin instrumentări
tehnice contabile. Sistemul contabil identifică, corelează, calculează, analizează, înregistrează şi
oferă toate informaţiile cu privire la tranzacţiile sau evenimentele care au avut loc în unitate într-
o perioadă determinată de timp.
Controlul intern reprezintă politicile adoptate de conducerea unei întreprinderi cu scopul
de a asigura obiectivele manageriale privind asigurarea sistematică şi eficientă a activităţii,
inclusiv protecţia activelor, prevenirea şi descoperirea erorilor şi a fraudelor, acurateţea şi
realitatea instrumentării tehnice contabile, astfel încât informaţiile financiare să fie credibile.
Controlul intern are o sferă largă de cuprindere şi include:
- mediul de control dat de atitudinea generală şi de acţiunile întreprinse de conducere
privind sistemul intern de control, cu efecte asupra procedurilor de control aplicate(funcţionarea
Consiliului de Administraţie; abilitatea managerială şi modul ei de operare; structura
organizatorică a firmei şi modul de desemnare a responsabilităţii persoanelor implicate în
activitatea economică; auditul intern, politicile de personal şi separarea funcţiilor şi a
îndatoririlor).
- procedurile de control pe care unitatea le-a stabilit prin conducere, cu scopul de a
atinge obiectivele manageriale(verificarea instrumentării înregistrărilor atât sub aspect tehnic,
cât şi din punctul de vedere al calculului; controlul sistemului informatic şi accesul la fişierele de
date; verificarea conturilor de control şi a balanţelor contabile; controlul documentelor şi
aprobarea lor; analiza datelor interne cu sursele de informaţii externe; comparaţii ale rezultatelor
inventarierii tuturor activelor cu modul de înregistrare în contabilitate; comparaţii ale valorilor
previzionate cu rezultatele financiare obţinute.
Obiectivul auditorului este de comunica în mod corespunzător către persoanele
însărcinate cu guvernanţa şi către conducere deficienţele din controlul intern pe care auditorul
le-a identificat pe parcursul auditului şi care, potrivit raţionamentului profesional al auditorului,
sunt suficient de importante pentru a atrage atenţia.
Semnificaţia unei deficienţe sau a unei combinaţii de deficienţe din controlul intern nu
depinde doar de măsura în care o denaturare a avut loc propriu-zis, dar şi de posibilitatea unei
denaturări de a avea loc şi de dimensiunea potenţială a denaturării. Pot exista deficienţe
semnificative, chiar dacă auditorul nu a identificat denaturări pe parcursul auditului.
Exemple de aspecte pe care auditorul le poate lua în considerare în determinarea măsurii în care
o deficienţă sau o combinaţie de deficienţe din controlul intern constituie o deficienţă
semnificativă includ18:

18
ISA 265 Comunicarea deficienţelor în controlul intern către persoanele însărcinate cu guvernanţa şi
către conducere, pct. A6, A7
33
 posibilitatea ca deficienţele să genereze, în viitor, denaturări semnificative ale situaţiilor
financiare.
 susceptibilitatea unei pierderi sau fraude asociate activului sau datoriei aferent(e).
 subiectivitatea şi complexitatea determinării valorilor estimate, precum estimările
contabile ale valorii juste.
 valorile din situaţiile financiare expuse deficienţelor.
 volumul activităţii care a avut loc sau ar putea avea loc în soldul contului sau în clasa de
tranzacţii expus(ă) deficienţei sau deficienţelor.
 Importanţa controalelor pentru procesul de raportare financiară; de exemplu:
o controale de monitorizare generale (precum supravegherea conducerii).
o controale ale prevenirii şi detectării fraudei.
o controale ale selectării şi aplicării politicilor contabile semnificative.
o controale ale tranzacţiilor semnificative cu părţile afiliate.
o controale ale tranzacţiilor semnificative care nu se încadrează în activitatea
obişnuită a entităţii.
o controale procesului de raportare financiară de la sfârşitul perioadei (precum
controalele asupra asupra înregistrărilor contabile nerecurente).
 cauza şi frecvenţa excepţiilor detectate drept rezultat al deficienţelor controalelor.
 interacţiunea dintre deficienţă şi alte deficienţe ale controlului intern.
Indicii ale deficienţelor semnificative din controlul intern includ, de exemplu:
 probe ale aspectelor ineficiente ale mediului de control, precum:
o indicii că tranzacţiile semnificative în care conducerea are un interes financiar
nu au fost investigate, în mod corespunzător, de către persoanele însărcinate
cu guvernanţa.
o identificarea fraudei conducerii, fie că este semnificativă sau nu, care nu a fost
prevenită de controlul intern al entităţii.
o eşecul conducerii de a implementa acţiuni adecvate de remediere a deficienţelor
semnificative comunicate anterior.
 absenţa unui proces de evaluare a riscului în cadrul entităţii, atunci când ar fi fost de
aşteptat, în mod normal, ca un astfel de proces să fi fost stabilit.
 probe ale unui proces ineficient de evaluare a riscului, precum eşecul conducerii de a
identifica un risc de denaturare semnificativă pe care auditorul s-ar fi aşteptat ca procesul
entităţii de evaluare al riscului să îl fi identificat.
 probe ale unui răspuns ineficient la riscurile identificate
 denaturările detectate de procedurile auditorului care nu au fost prevenite, sau detectate
şi corectate, de controlul intern al entităţii.
 retratarea situaţiilor financiare publicate anterior pentru a reflecta corectarea
denaturărilor semnificative cauzate de eroare sau fraudă.
 probe ale eşecului conducerii de a supraveghea întocmirea situaţiilor financiare.

Planul de audit
Planul de audit este mai detaliat decât strategia generală de audit prin faptul că include
natura, plasarea în timp şi amploarea procedurilor de audit care urmează a fi efectuate de către
membrii echipei misiunii. Planificarea pentru aceste proceduri de audit are loc în timpul
desfăşurării auditului, pe măsură ce se dezvoltă planul de audit pentru misiune. De exemplu,
planificarea procedurilor auditorului de evaluare a riscurilor are loc la începutul procesului de
audit. Totuşi, planificarea naturii, plasării în timp şi amplorii unor proceduri de audit
suplimentare specifice depinde de rezultatul acelor proceduri de evaluare a riscurilor. În plus,
auditorul poate începe executarea procedurilor viitoare de audit pentru anumite clase de
tranzacţii, solduri ale conturilor şi prezentări înainte de planificarea restului de proceduri de
audit suplimentare.
Documentaţia planului de audit reprezintă o înregistrare a naturii, plasării în timp şi
amplorii planificate a procedurilor de evaluare a riscului şi a procedurilor de audit suplimentare
34
la nivelul afirmaţiilor, ca răspuns la riscurile evaluate. Ea serveşte, de asemenea, ca înregistrare a
planificării adecvate a procedurilor de audit care pot fi revizuite şi aprobate înainte de efectuarea
lor. Auditorul poate utiliza programe standard de audit sau liste de verificare pentru finalizarea
auditului, adaptate după necesităţi pentru a reflecta circumstanţele specifice ale misiunii.
Forma sa precisă şi conţinutul vor diferi în funcţie de mărimea entităţii, complexitatea
auditului, metodologia specifică şi tehnologia utilizată de auditor.

Ca rezultat al unor evenimente neaşteptate, modificări ale condiţiilor date, sau probe de
audit obţinute în urma rezultatelor procedurilor de audit, auditorul poate fi nevoit să modifice
strategia generală de audit şi planul de audit, şi prin urmare, natura, plasarea în timp şi
amploarea procedurilor planificate suplimentare, pe baza analizei revizuite a riscurilor evaluate.
Acesta poate fi cazul atunci când sunt aduse în atenţia auditorului informaţii care diferă, în mod
semnificativ, de informaţiile disponibile la momentul la care auditorul a planificat procedurile de
audit.
Continutul tip al unui Plan de misiune este prezentat în continuare cu titlu de exemplu.

PLANUL DE MISIUNE
- continut tip -
I. Prezentarea intreprinderii:
- Denumirea
- Sediul social
- Capital social si actionari
- Înregistrare
- Scurt istoric
- Consideratii succinte privind obiectivul de activitate, piata, concurenta
II. Informatii contabile:
- Bugete si conturi previzionale
- Particularitatile sistemului contabil
- Principiile contabile; permanente;comparabilitati plurianuale
III. Definirea misiunii:
- Natura misiunii: conturi anuale; conturi consolidate; previziuni etc.
- Alti auditori, experti sau cenzori cu misiuni în intreprindere
IV. Sisteme si domenii semnificative:
- Prag de semnificatie
- Functii si conturi semnificative
- Zone de risc identificate
- Controale semnificative pe care ne putem sprijini
V. Orientarea programului de lucru:
- Aprecierea controlului intern
- Lucrari deosebite
- Confirmari de obtinut (interne si externe)
- Inventare fizice
- Asistenta de specialitate necesara (informatica, fiscalitate etc.)
- Documente de obtinut
VI. Echipa si bugetul;
VII. Planificarea:
- Repartizarea lucrarilor
- Datele interventiilor pe etape
- Lista rapoartelor, scrisorilor de confirmare si alte documente ce
urmeaza a fi emise)

Cap. 6. PROBELE DE AUDIT

35
6.1. Natura, gradul de adecvare şi suficienţă a probelor de audit

Probele de audit reprezintă totalitatea informaţiile utilizate de auditor pentru emiterea


de concluzii pe care se bazează opinia auditorului. Probele de audit includ atât informaţiile
cuprinse în înregistrările contabile pe care se bazează situaţiilor financiare, cât şi alte informaţii.
Obiectivul auditorului este de a concepe şi desfăşura proceduri de audit astfel încât să îi
permită auditorului să obţină suficiente probe de audit adecvate pentru a putea ajunge la
concluzii rezonabile pe care să îşi bazeze opinia.
În funcţie de natura lor, probele de audit pot fi19:
- probe obţinute pe baza documentelor contabile (facturi, contracte, jurnale, documente
de calcul al modului de alocare a costurilor etc.) prin aplicarea diferitelor proceduri de audit;
- probe obţinute din alte surse (angajamente de audit anterioare, proceduri impuse de
sistemele de control al calităţii etc.);
Auditorul obţine o serie întreagă de probe de audit testând evidenţele contabile, utilizând
proceduri de analiză şi revizuire, recurgând la verificarea procedurilor folosite, la realizarea
situaţiilor de raportare financiară şi reconciliind categoriile şi aplicaţiile aferente aceloraşi
informaţii. Rezultatul acestor teste concluzionează faptul că evidenţele contabile sunt
consecvente la nivel intern şi sunt în concordanţă cu situaţiile financiare. Cu toate acestea,
evidenţele contabile nu furnizează suficiente probe de audit pe care să-şi fundamenteze opinia de
audit, motiv pentru care auditorul recurge la găsirea şi a unor alte probe de audit.
Auditorul trebuie să stabilească şi să desfăşoare proceduri de audit care să fie adecvate
circumstanţelor în scopul obţinerii de probe de audit suficiente si adecvate.
Suficienţa şi gradul de adecvare al probelor de audit sunt interconectate. Suficienţa este
măsura cantităţii probelor de audit. Cantitatea probelor de audit necesare este afectată de
evaluarea de către auditor a riscurilor de denaturare (cu cât sunt mai ridicate riscurile evaluate,
cu atât vor fi solicitate mai multe probe de audit) şi de asemenea, de calitatea acestor probe de
audit (cu cât calitatea este mai ridicată, cu atât vor fi solicitate mai puţine probe de audit).
Obţinerea de mai multe probe de audit, totuşi, nu poate compensa calitatea slabă a acestora.
Gradul de adecvare reprezintă măsura calităţii probelor de audit; mai precis, relevanţa şi
credibilitatea sa în furnizarea de justificări pentru concluziile pe care este bazată opinia
auditorului. Credibilitatea probelor este influenţată de sursa şi natura lor, şi depinde de
circumstanţele individuale în care sunt obţinute.
În conceperea şi desfăşurarea de proceduri de audit, auditorul trebuie să ia în considerare
relevanţa şi credibilitatea informaţiilor de utilizat drept probe de audit.
Relevanţa probelor de audit este dată de măsura în care acestea sunt în concordanţă cu
afirmaţiile (regulile contabile) utilizate de conducere la întocmirea situaţiilor financiare.
Un set dat de proceduri de audit poate furniza probe de audit care sunt relevante pentru
anumite afirmaţii, dar nu pentru altele. De exemplu, inspectarea documentelor aferente colectării
creanţelor ulterior sfârşitului perioadei poate furniza probe de audit cu privire la existenţă şi
evaluare, dar nu neapărat cu privire la separarea exerciţiilor financiare . În mod similar, obţinerea
de probe de audit referitoare la o afirmaţie specifică, de exemplu, existenţa unui stoc, nu
reprezintă un substitut pentru obţinerea de probe de audit referitoare la o altă afirmaţie, de
exemplu, evaluarea acelui stoc. Pe de altă parte, probele de audit obţinute din diferite surse sau de
natură diferită pot fi, deseori, relevante pentru aceeaşi afirmaţie.
Credibilitatea informaţiilor de utilizat drept probe de audit, şi deci a probelor de audit
înseşi, este influenţată de sursa şi natura lor, şi de circumstanţele în care sunt obţinute, inclusiv de
controalele aferente întocmirii şi păstrării lor, dacă acestea sunt relevante.
Următoarele referinţe sunt utile atunci când analizăm credibilitatea probelor de audit 20:
19
Audit financiar, Dr. Ion Mihăilescu (coordonator), Ed. Independenţa Economică, Piteşti, 2008, pg. 89
20
Idem, pg.90
36
-proba de audit obţinută de către auditor dintr-o sursă independentă externă entităţii
(confirmări ale soldurilor primite direct de la clienţi) este mult mai credibilă decât una obţinută
(numai) din interiorul entităţii;
- proba obţinută direct de către auditor prin examinarea fizică (inspecţie, observaţie) sau
calcul, este mai credibilă decât informaţia obţinută indirect sau prin deducţie (evaluarea
sistemului de control intern);
- atunci când auditorul evaluează eficienţa sistemului de control intern ca fiind ridicată,
probele generate de contabilitatea entităţii pot fi considerate ca fiind mai credibile;
- probele furnizate de documente originale sunt mai credibile decât cele furnizate de
fotocopii sau facsimile;
- probele de audit sub formă de document sau în format electronic precum şi pe suport
de hârtie, sunt mai credibile decât alte probe însă, şi credibilitatea acestora este mai mare sau
mai mică în funcţie anumiţi factori.

6.2. Proceduri de audit utilizate pentru obţinerea de probe de audit

Probele de audit în vederea formulării de concluzii rezonabile pe care să se bazeze


opinia auditorului sunt obţinute prin desfăşurarea de:
- proceduri de evaluare a riscului (să obţină o înţelegere a activităţilor entităţii auditate,
inclusiv a controlului intern, pentru a putea astfel evalua riscurile unor denaturări semnificative,
evaluând şi testând în acest sens afirmaţiile (regulile contabile) utilizate de conducere la
întocmirea situaţiilor financiare) şi
- proceduri de audit ulterioare, care cuprind teste ale controalelor (să testeze, atunci când
este necesar şi/sau a decis să facă astfel, eficienţa sistemului de control intern în
prevenirea/detectarea / corectarea denaturărilor semnificative de la nivelul afirmaţiile utilizate de
conducere) şi proceduri de fond, inclusiv teste de detaliu şi proceduri de fond analitice (să
detecteze denaturările semnificative de la nivelul afirmaţiilor utilizate de conducere).

În vederea obţinerii de către auditor a unor probe de audit adecvate, ISA 500 Probe de
audit prevede utilizarea următoarele tehnici:
Inspecţia
Inspecţia implică examinarea înregistrărilor sau a documentelor interne sau externe, în
formă tipărită, electronică sau sub altă formă, sau o examinare fizică a unui activ. Inspecţia
înregistrărilor şi a documentelor furnizează probe de audit cu grade variate de credibilitate, în
funcţie de natura şi sursa acestora şi, în cazul înregistrărilor şi documentelor interne, în funcţie
de eficacitatea controalelor exercitate în timpul obţinerii acestora.
Unele documente reprezintă probe de audit directe ale existenţei unui activ, de exemplu,
un document care constituie un instrument financiar, precum o acţiune sau o obligaţiune.
Inspecţia unor astfel de documente poate să nu ofere, în mod necesar, o probă de audit cu
privire la proprietate sau valoare. În plus, inspecţia unui contract executat poate furniza probe
de audit relevante pentru aplicarea de către entitate a politicilor contabile, precum
recunoaşterea veniturilor.
Inspecţia imobilizărilor corporale poate furniza probe de audit relevante cu privire la
existenţa lor, dar nu neapărat cu privire la drepturile şi obligaţiile entităţii sau evaluarea
activelor. Inspecţia elementelor individuale ale stocurilor poate însoţi observarea inventarierii
stocurilor.

Observarea
Observarea constă în urmărirea unui proces sau a unei proceduri care este efec tuată de
alte părţi, de exemplu, observarea de către auditor a inventarierii stocurilor de către personalul
entităţii, sau efectuarea activităţilor de control. Observarea furnizează probe de audit cu privire
la efectuarea unui proces sau a unei proceduri, dar este limitată la momentul în care observarea
37
are loc, şi de faptul că actul de a fi observat poate afecta modul în care se desfăşoară procesul
sau procedura respectivă.

Confirmarea externă
O confirmare externă reprezintă proba de audit obţinută de auditor drept răspuns scris
primit direct de la o terţă parte (partea care efectuează confirmarea), în format hârtie, sau
electronic sau prin alt mijloc. Procedurile frecvente de confirmare externă sunt relevante atunci
când sunt abordate afirmaţiile asociate cu anumite solduri ale conturilor şi cu elementele
acestora. Cu toate acestea, confirmările externe nu trebuie să fie restricţionate doar la soldurile
conturilor. De exemplu, auditorul poate solicita confirmarea termenilor acordurilor sau
tranzacţiilor pe care o entitate le-a încheiat cu terţe părţi; confirmarea solicitată poate avea
scopul de a întreba dacă a fost adusă vreo modificare contractului şi dacă da, care sunt detaliile
relevante.

Recalcularea
Recalcularea constă în verificarea corectitudinii matematice a documentelor sau
înregistrărilor. Recalcularea poate fi efectuată manual sau electronic.

Reefectuarea
Reefectuarea implică executarea de către auditor, în mod independent, a procedurilor
sau controalelor care au fost efectuate iniţial ca parte a controlului intern al entităţii.

Interogarea
Interogarea constă în căutarea de informaţii, atât financiare, cât şi nefinanciare, din
partea persoanelor cu experienţă, fie din interiorul, fie din afara entităţii. Interogarea este
utilizată extensiv pe parcursul auditului în plus faţă de alte proceduri de audit. Interogările pot
varia de la interogări oficiale scrise la interogări neoficiale verbale. Evaluarea răspunsurilor la
interogări reprezintă o parte integrantă a procesului de interogare.
Răspunsurile la interogări pot oferi auditorului informaţii pe care nu le deţinea anterior sau care
se coroborează cu probele de audit. În mod alternativ, răspunsurile pot furniza informaţii care
diferă în mod semnificativ de alte informaţii pe care le-a obţinut auditorul, de exemplu,
informaţii cu privire la posibilitatea de eludare a controalelor de către conducere. În unele
cazuri, răspunsurile la interogări furnizează auditorului o bază pentru modificarea sau
efectuarea de proceduri de audit suplimentare.

Proceduri analitice
În contextul ISA-urilor, termenul proceduri analitice înseamnă evaluări ale
informaţiilor financiare prin analiza relaţiilor plauzibile dintre datele financiare şi nefinanciare.
Procedurile analitice cuprind, de asemenea, acele investigaţii pe măsura necesităţii cu privire la
fluctuaţiile sau relaţiile care sunt discordante în comparaţie cu alte informaţii relevante sau care
diferă cu o sumă semnificativă faţă de valorile aşteptate.
În funcţie de etapa utilizării lor, întâlnim:
- proceduri de audit utilizate ca proceduri de evaluare a riscurilor în vederea obţinerii unei
înţelegeri mai bune asupra entităţii şi a mediului;
- proceduri de audit utilizate ca proceduri de fond, atunci când utilizarea lor poate fi eficace
şi mai eficientă decat testele de detaliu în reducerea riscului de denaturare semnificativă la nivel
de afirmaţie la un nivel acceptabil de scazut;
- proceduri de audit utilizate ca o revizuire generală a situaţiilor financiare la sfârşitul
auditului.
Tipuri de proceduri analitice:
- compararea datelor clientului cu datele de ramură sprijină întelegerea activităţii
economice a clientului şi este un bun indicator al probabilităţii aparţiei unui blocaj financiar.
Dezavantajul acestui tip de procedură analitică o reprezintă diferenţa dintre natura
38
informaţiilor financiare ale clientului şi cea a datelor entităţilor economice care participă la
compilarea totalurilor de ramură
- compararea datelor clientului cu date similare din exercitiile anterioare. Există o serie de
proceduri analitice în care datele clientului sunt comparate cu date similare din unul sau mai multe
exercitii anterioare. Dintre acestea enumerăm: compararea soldului din exerciţiul curent cu cel din
exerciţiul precedent; compararea detaliilor unui sold sintetic cu detalii similare din exerciţul
precedent (dacă în anul în curs nu au intervenit schimbari semnificative în operaţiunile clientului,
atunci cea mai mare parte a informaţiilor detaliate care compun totalurile din situaţiile financiare ar
trebui, de asemenea, să ramâna neschimbate); calcularea indicatorilor şi mărimilor relative în
scopul comparării cu exerciţiile anterioare; compararea totalurilor sau a detaliilor cu anii
precedenţi.
- compararea datelor clientului cu rezultatele estimative determinate de client.
Entităţiile întocmesc bugete pentru diverse aspecte ale activităţii lor şi pentru diverse rezultate
financiare. Deoarece bugetele reprezintă estimările clientului pentru exerciţiul în curs, o analiză
a celor mai importante domenii în care apar diferenţe între rezultatele bugetate şi cele efective ar
putea indica potenţiale erori. Absenţa abaterilor ar putea semnala, la rândul ei, ca probabilitatea
existenţei unei erori este redusă. Atunci când datele clientului sunt comparate cu bugetele, se
impun anumite considerente specifice. În primul rând, auditorul trebuie să evalueze dacă
bugetele sunt planuri realiste. Cel de-al doilea considerent se referă la posibilitatea ca
informaţiile financiare curente să fi fost modificate de angajaţii clientului pentru a le adapta
prevederilor bugetare. Discutarea procedurilor de bugetare cu angajaţii clientului este o tehnică
utilizată în acestă procedură.
- compararea datelor clientului cu rezultatelor estimative determinate de auditor;
Un al doilea tip comun de comparaţie a datelor clientului cu rezultatele estimate apare atunci
când auditorul calculează soldul estimat în scopul de a-l compara cu soldul efectiv. În acest tip
de procedură analitică, auditorul face o estimare a soldului pe care ar trebui sa-l aibă un cont
prin raportarea acestuia la unul sau mai multe conturi din bilanţ sau de rezultate sau prin
efectuarea unei extrapolari pornind de la o tendinţă de evoluţie în timp.
- compararea datelor clientului cu rezultatele estimative, utilizându-se date fără caracter
financiar.

Cap. 7. APLICAREA TEHNICILOR DE CONTROL ALE CONTURILOR

7.1. Proiectarea testelor de audit

7.1.1.Auditul activelor imobilizate

7.1.1.1.Obiective de audit privind soldurile conturilor de imobilizări

39
Obiectiv general de
audit privind Obiectiv specific de audit privind soldurile conturilor de
soldurile imobilizări
Asigurarea faptului că toate activele imobilizate înregistrate în
Existenţă conturi există în realitate.
Asigurarea faptului că toate activele imobilizate detinute de
Exhaustivitate societate sunt inregistrate în contabilitate.
Asigurarea faptului că toate calculele efectuate de societate
Exactitate privind activele imobilizate sunt corecte.
Asigurarea faptului că toate activele imobilizate deţinute de
Clasificare societate sunt înregistrate în contabilitate în conturile adecvate
Asigurarea faptului că activele imobilizate şi amortizarea au
Perioada corecta fost înregistrate în perioada adecvată
Asigurarea faptului că activele imobilizate sunt prezentate în
situaţiile financiare la cea mai mica valoare dintre valoarea de
Valoare realizabilă înregistrare şi valoarea justă
Asigurarea faptului că societatea detine un drept de proprietate
Drepturi şi obligaţii real asupra activelor imobilizate
Asigurarea faptului că aceleaşi informatii privind activele
Concordanţa imobilizate prezentate în mai multe documente de sinteză se
detaliilor reconciliază între ele.
Asigurarea faptului că societatea prezintă adecvat în situaţiile
Prezentare şi financiare (inclusiv în notele explicative) informaţiile solicitate
dezvăluire de cadrul de raportare

7.1.1.2. Teste de audit privind soldurile conturilor de imobilizări

dezvaluirePrezentare şi
Concordanţa detaliilor
Drepturi şi obligaţii
Valoare realizabilă
Perioada corecta

Teste de audit pentru realizarea obiectivelor specifice


Exhaustivitate

privind soldurile conturilor de imobilizări


Clasificare
Exactitate
Existenţă

Se reconstituie sumele din balanţa de verificare. Se


reconciliază valoarea imobilizărilor din bilanţ cu sumele
reconstituite anterior. x x x
Se reconstituie totalul valorii brute şi amortizării din x x x
balanţa mijoacelor fixe pentru fiecare cont sintetic.
Se reconciliază sumele reconstituite din balanţa mijloaceror x x x
fixe cu soldurile reconstituite din balanţa de verificare .
Se reconstituie valorile din “situaţia modificării activelor”
şi se reconciliază cu soldurile conturilor de imobilizări şi de
x x x
depreciere din balanţa de verificare şi din balanţa
mijloacelor fixe.
Se indentifică şi se selecteaza un eşantion de imobiliări
balanţa mijloacelor fixe.

40
dezvaluirePrezentare şi
Concordanţa detaliilor
Drepturi şi obligaţii
Valoare realizabilă
Perioada corecta
Teste de audit pentru realizarea obiectivelor specifice

Exhaustivitate
privind soldurile conturilor de imobilizări

Clasificare
Exactitate
Existenţă
Se indentifică şi se selectează un eşantion de terenuri ş
clădiri balanţa mijloacelor fixe şi se analizează x x x
documentele de proprietate şi cadastru. Se inspectează fizic
imobilizările selectate.
Se indentifică şi se selectează un eşantion echipamente
tehnologice din balanţa mijloacelor fixe şi se analizează
x x x
contractele şi documentele de achiziţie. Se inspectează fizic
imobilizările selectate.
Se identifică imobilizările în curs de execuţie din balanţa de
verificare şi se analizează şi situaţiile de lucrări. Se x x x x x
inspectează fizic respectivele imobilizări
Se solicită documente de asigurare pentru activele
imobilizate. Se identifică bunurile ipotecate din scrisorile x x x x x
de confirmare bancară.
Pentru mobilier, aparatură birotică, echipamente de
protecţie a valorii umane şi materiale şi alte active
x x x
corporale se solicită documente de proprietate şi se
inspectează fizic.
Pentru imobilizările financiare se solicită documente x x x
justificative suport (contractele)
Se recalculează amortizarea pentru eşantionul selectat
pentru a determina dacă calculul acesteia s-a efectuat corect x x
în funcţie de metoda de amortizare.
Se chestionează conducerea cu privire la politicile
contabile. Se urmăreşte dacă aceste politici sunt aplicate x x
consecvent şi sunt prezentate în notele explicative.
Se inspectează fizic activele imobilizate. Pentru eşentionul
selectat se verifică dacă respectivele imobilizări au fost x
înregistrate în balanţa mijloacelor fixe.
Se chestionează personalul în legătură cu imobilizările
aflate la terţi, precum ş în legărură cu bunurile aflate în
custodie şi cele aflate în curs de aprovizionare.Se verifică
x x x
documentele justificative suport (contracte, procese verbale
de custodie). Se solicită confirmări pentru bunurile aflate la
terţi
Se analizează procesele verbale de inventariere şi se
identifică plusurile şi minusurile la inventar, precum şi x x x
imobilizările depreciate.

41
dezvaluirePrezentare şi
Concordanţa detaliilor
Drepturi şi obligaţii
Valoare realizabilă
Perioada corecta
Teste de audit pentru realizarea obiectivelor specifice

Exhaustivitate
privind soldurile conturilor de imobilizări

Clasificare
Exactitate
Existenţă
Se documentează pentru un eşantion de imobilizări
valoarea de piaţă a acestora. Se compară valoarea de piaţă x x
cu valoarea contabilă netă a imobilizărilor.

7.1.1.3. Obiective de audit privind rulajele conturilor de imobilizări

Obiectiv general de
audit privind rulajele Obiectiv specific de audit privind rulajele conturilor de
imobilizări

Asigurarea faptului că toate tranzacţiile cu imobilizări care au


fost înregistrate în contabilitate în timpul anului au existat cu
Existenţă adevărat. (Se vor identifica tranzacţii fictive)
Asigurarea faptului că toate tranzacţiile cu imobilizări
desfăsurate pe parcursul exerciţiului financiar au fost
înregistrate în contabilitate. (Se vor identifica tranzactiile
Exhaustivitate neoperate în contabilitate)
Asigurarea faptului că toate tranzacţiile cu imobilizări
desfăsurate pe parcursul exerciţiului financiar au fost
Evaluare înregistrate la valori adecvate conform cadrului de raportare.
Asigurarea faptului că toate tranzacţiile cu imobilizări
desfăsurate pe parcursul exerciţiului financiar au fost
înregistrate în conturile contabile adecvate conform cadrului
Clasificare de raportare. (Se vor identifica inregistrarile contabile eronate)
Asigurarea faptului că toate tranzacţiile cu imobilizări
desfăsurate pe parcursul exerciţiului financiar au fost
Perioada corecta înregistrate la data transferului drepturilor de proprietate.
Asigurarea faptului că toate tranzacţiile cu imobilizări
Sintetizare şi desfăsurate pe parcursul exerciţiului financiar au fost
sistematizare transferate corect în toate documentele de sinteză.

7.1.1.4. Teste de audit privind rulajele conturilor de imobilizări

42
Sintetizare şi sistematizare
Perioada corecta
Teste de audit pentru realizarea obiectivelor specifice

Exhaustivitate
privind rulajele conturilor de imobilizări

Clasificare
Existenţă

Evaluare
Se reconciliază rulajele anuale din balanţa de verificare aferente
conturilor de imobilizărări cu informaţiile aferente x
creşterilor/reducerilor din Situaţia modificării activelor.
Se identifică intrările/ieşirile de imobilizări prin compararea
balanţei mijoacelor fixe din exerciţiul curent cu balanţa x
mijloacelor fixe aferente exerciţiului precedent.
Se identifică intrările/ieşirile imobilizări din registrul jurnal
general şi din jurnalul de cumpărări/vânzări. Se totalizează
inrările/ieşirile din jurnale şi se compară cu valoarea x
intrărilor/ieşirilor din Situaţia modificării activelor. Se
analizează eventualele diferenţe.
Pentru eşantionul de imobilizări intrate se solicită documentele
justificative aferente (contracte de vânzare cumpărare,contracte
de leasing, contracte de concesiune, facturi, situaţii de lucrări)
x x x x
şi se reconciliază cu informaţiile din jurnalele de cumpărări şi
din registrul jurnal general pentru a verifica valoarea, data şi
conturile în care au fost înregistrate tranzacţiilor.
Pentru eşantionul de imobilizări ieşite se solicită documentele
justificative aferente (contracte de vânzare cumpărare şi se
reconciliază cu informaţiile din jurnalele de vânzări şi din
registrul jurnal general pentru a verifica valoarea, data şi x x x x
conturile în care au fost înregistrate tranzacţiilor. Se anlizează
dacă pretul de vânzare depăşeşte valoarea contabilă netă de la
data tranzacţiei.
Se identifică cheltuielile cu reparaţiile şi modernizările de
active. Pe baza documentelor justificative şi a înregistrărilor din
x
jurnale se analizează dacă se îndeplinesc condiţiile de
recunoaştere pentru imobilizări.
Se solicită şi se analizează rapoartele de evaluare pentru
activele imobilizate şi se verifică: independenţa evaluatorului;
data evaluării; dacă au fost reevaluate toate activele imobilizate x x x
din grupă; dacă a fost înregistrate individual reevaluarea pentru
fiecare activ.
Se solicită procesele verbale ale Consiliului de Administraţie şi
se identifică dacă există aprobări pentru toate intrările/ieşirile x
de active.
Se solicită procesele verbale ale Consiliului de Administraţie şi
se identifică toate aprobările de intrări/ieşiri de active. Se x
documentează pe bază documentelor justificative dacă au fost
înregistrate în contabilitate toate intrările/ieşirile de active

43
Sintetizare şi sistematizare
Perioada corecta
Teste de audit pentru realizarea obiectivelor specifice

Exhaustivitate
privind rulajele conturilor de imobilizări

Clasificare
Existenţă

Evaluare
Se recalculează amortizarea pentru a determina calculul
acesteia s-a efectuat corect în funcţie de metoda de amortizare x x x
şi perioada de amortizare.
Se analzează dacă politica de amortizare şi politica de evaluare
x x x x
a activelor este aplicată în mod consecvent.
Se analizează documentele justificative aferente imobilizărilor
în curs de execuţie şi pentru imobilizările în curs de
x x x x
aprovizionare. Se testează valoarea şi drepturile de proprietate
conform condiţiilor de livrare.
Se identifică dacă între data situaţiilor financiare şi data
raportului de audit au intervenit evenimente care pot influenţa x x
valoarea imobilizărilor
Pentru imobilizările financiare şi imobilizările aflate la terţi şi
pentru imobilizările în curs obţineţi confirmări din partea x x
terţilor privind valoarea şi drepturile de proprietate.

7.1.2. Auditul stocurilor

7.1.2.1. Obiective de audit privind soldurile conturilor de stocuri


Obiectiv general
de audit privind Obiectiv specific de audit privind soldurile conturilor de
soldurile stocuri
Asigurarea faptului că toatestocurile înregistrate în conturi există
Existenţă în realitate.
Asigurarea faptului că toate stocurile detinute de societate sunt
Exhaustivitate inregistrate în contabilitate.
Asigurarea faptului că toate calculele efectuate de societate
Exactitate privind stocurile sunt corecte.
Asigurarea faptului că toate stocurile detinute de societate sunt
Clasificare înregistrate în contabilitate în conturile adecvate
Asigurarea faptului că astocurile au fost înregistrate în perioada
Perioada corecta adecvată.
Asigurarea faptului că stocurile sunt prezentate în situaţiile
financiare la cea mai mica valoare dintre valoarea de înregistrare
Valoare realizabilă şi valoarea justă.
Asigurarea faptului că societatea detine un drept de proprietate
Drepturi şi obligaţii real asupra stocurilor.
Asigurarea faptului că aceleaşi informaţii privind stocurile
Concordanţa prezentate în mai multe documente de sinteză se reconciliază între
detaliilor ele.
44
Asigurarea faptului că societatea prezintă adecvat în situaţiile
Prezentare şi financiare (inclusiv în notele explicative) informaţiile solicitate de
dezvaluire cadrul de raportare.

7.1.2.2. Teste de audit privind soldurile conturilor de stocuri

dezvaluirePrezentare şi
Concordanţa detaliilor
Drepturi şi obligaţii
Valoare realizabilă
Perioada corecta
Teste de audit pentru realizarea obiectivelor specifice

Exhaustivitate
privind soldurile conturilor de stocuri

Clasificare
Exactitate
Existenţă
Se reconstituie soldurile stocurilor din balanţa de
verificare. Se compară valoarea stocurolor din bilanţ cu x x x
sumele reconstituite anterior.
Se reconstituie totalul stocurilor din balanţa analitică a
stocurilor şi se reconciliază cu valoarea stocurilor din x x x
balanţa din balanţa de verificare.
Se selectează un eşantion de stocuri din balanţa
stocurilor. Pentru stocurile selecţionate se socită o fisă a
stocurilor. Se reconstituie valoarea totală a stocului din x x x
fişă şi se reconciliază cu valoarea respectivului stoc din
balanţa analitică a stocului.
Se participă la inventarierea patrimoniului. Se verificăi
respectarea procedurii de inventariere. Se evaluează
gradul de încredere în inventarierea efectuată de
societate, prin reconstituirea procedurii de inventariere
pentru un eşantin de stocuri. În situaţia în care nu se poate x x x
pune bază pe inventarierea efectuată de societate, se va
mări dimensiunea eşantionului sau se va lua în
considerare exprimarea unei opinii calificate privin
stocurile
Se selectează un eşantion de stocuri din balanţa analitică
a stocurilor. Se reconciliază cantităţile aferente stocurilor
selectate din următoarele documente: balanţa analitică a
x x x
stocurilor, fişa de magazie a gestionarului, listele de
inventariere întocmite de comisia de inventariere şi
inventarierea efectuată de dumneavoastra la faţa locului.

45
dezvaluirePrezentare şi
Concordanţa detaliilor
Drepturi şi obligaţii
Valoare realizabilă
Perioada corecta
Teste de audit pentru realizarea obiectivelor specifice

Exhaustivitate
privind soldurile conturilor de stocuri

Clasificare
Exactitate
Existenţă
În situaţia în care nu se participă la inventarierea
patrimoniului se evaluează gradul de încredere în
inventarierea efectuată de societate, prin reconstituirea
procedurii de inventariere pentru un eşantin de stocuri
astfel: Se selectează un eşantion de stocuri din balanţa
analitică a stocurilor la o dată ulterioară inventarierii. Se
vor inventaria fizic stocurile selectate. Se vor compara
x x x
rezultatele inventarierii efectuate de dumneavoatra cu
cantităţile din fişele de magazie şi din balanţa analitică a
stocurilor. Se vor reconstitui cantităţile aferente
categoriilor de stocuri testate la data la care societatea a
efectuat inventarierea. Cantitaţile astfel reconstituite se
compară cu listele de inventariere întocmite de comisia
de inventariere.
Se va selecta un eşantion la momentul inspecţiei fizice a
stocurilor. Se vor identifica toate locurile de depozitate
aferente stocurilor selectate. Se vor inventaria toate
cantitaţile din stocurile selectate. Se vor compara
x x x
cantităţile rezultate în urma inventarierii cu cantităţile din
fişele de magazie şi din balanţa analitică a stocurilor
urmărindu-se dacă toate cantităţile sunt înregistrate în
contabilitate.
Se solicită o balanţa analitică a stocurilor pe vechimi. Se
identifică stocurile cu miscare lentă, fără miscare şi
stocurile degradate atît din listele de inevntarire întocmite
de societate cît şi din situaţia analitică a stocurilor pe x x x x x
vechimi. Se urmăreşte dacă societatea a întregistrat
deprecieri de valoare pentru stocurile vechi şi pentru cele
depreciate.
Se solicită documente de asigurare pentru stocuri .Se
identifică stocurile gajate din scrisorile de confirmare x x x x
bancară.
Se identifică preţurile unitare de piaţă pentru stocurile
selectate din eşantioane. Se analizează societatea prezintă
x x x x
în bilanţ stocurile la cea mai mică valoare dintre valoarea
de piaţă şi valoarea contabilă .
Pentru stocurile produse de societate se reconstituie
costul de producţie. Se analizează societatea prezintă în
x x x
bilanţ stocurile la cea mai mică valoare dintre valoarea de
piaţă şi valoarea contabilă .

46
dezvaluirePrezentare şi
Concordanţa detaliilor
Drepturi şi obligaţii
Valoare realizabilă
Perioada corecta
Teste de audit pentru realizarea obiectivelor specifice

Exhaustivitate
privind soldurile conturilor de stocuri

Clasificare
Exactitate
Existenţă
Se chestionează conducerea cu privire la politicile
contabile. Se urmăreşte daca aceste politici sunt aplicate x x
consecvent şi sunt prezentate în notele explicative.
Se chestionează personalul în legătură cu stocurile aflate
la terţi, precum şi în legărură cu stocurile aflate în
custodie şi cele aflate în curs de aprovizionare.Se verifică
documentele justificative suport (contracte, procese x x
verbale de custodie) pentru aprecierea dreptului de
proprietate asupra stocurilor . Se solicită confirmări
pentru bunurile aflate la terţi .
Se analizează procesele verbale de inventariere şi se
identifică plusurile și minusurile la inventar. Se
x
urmăreşte dacă au fost valorificate rezultatele
inventarierii.

7.1.2.3 Obiective de audit privind rulajele conturilor de stocuri


Obiectiv general de audit Obiectiv specific de audit privind rulajele
privind rulajele conturilor de stocuri
Asigurarea faptului că toate tranzacţiile cu stocuri
care au fost înregistrate în contabilitate în timpul
anului au existat cu adevărat. (Se vor identifica
Existenţă tranzacţii fictive)
Asigurarea faptului că toate tranzacţiile cu stocuri
desfăsurate pe parcursul exerciţiului financiar au
fost înregistrate în contabilitate. (Se vor identifica
Exhaustivitate tranzactiile neoperate în contabilitate)
Asigurarea faptului că toate tranzacţiile cu stocuri
desfăsurate pe parcursul exerciţiului financiar au
fost înregistrate la valori adecvate conform
Evaluare cadrului de raportare.
Asigurarea faptului că toate tranzacţiile cu stocuri
desfăsurate pe parcursul exerciţiului financiar au
fost înregistrate în conturile contabile adecvate
conform cadrului de raportare. (Se vor identifica
Clasificare inregistrarile contabile eronate)
Asigurarea faptului că toate tranzacţiile cu stocuri
desfăsurate pe parcursul exerciţiului financiar au
fost înregistrate la data transferului drepturilor de
Perioada corecta proprietate.

47
Obiectiv general de audit Obiectiv specific de audit privind rulajele
privind rulajele conturilor de stocuri
Asigurarea faptului că toate tranzacţiile cu stocuri
desfăsurate pe parcursul exerciţiului financiar au
fost transferate corect în toate documentele de
Sintetizare şi sistematizare sinteză.

7.1.2.4. Teste de audit privind rulajele conturilor de stocuri

Sintetizare şi sistematizare
Perioada corecta
Teste de audit pentru realizarea obiectivelor specifice

Exhaustivitate
privind rulajele conturilor de stocuri

Clasificare
Existenţă

Evaluare
Se reconciliază rulajele anuale din balanţa de verificare
aferente conturilor de stocuri cu informaţiile aferente x
creşterilor/reducerilor din balanţa analitică a stocurilor.
Se examinează schimbările semnificative în valorile şi nivelul
stocurilor în comparaţie cu anii precedenţi şi cu aşteptările
noastre. Se obţin explicaţii din partea conducerii societăţii
x x x x
auditate cu privire la aceste schimbări. Dacă explicaţiile nu
sunt rezonabile şi nu sunt în concordanţă cu aşteptările noastre
se efectuează teste suplimentare
Se identifică stornările de stocuri din registrul jurnal general de
la finalul exerciţiului financiar şi din registrul jurnal general de
la începutul exerciţiului financiar următor şi se investighează x x x
fiecare stornare prin chestionarea personalului clientului şi prin
intermediul documenteelor justificative support.
Se identifică intrările/ieşirile de stocuri din registrul jurnal
general şi din jurnalul de cumpărări/vânzări. Se totalizează
inrările/ieşirile din jurnale şi se compară cu valoarea x
intrărilor/ieşirilor din situaţia analitică a stocurilor.Se
analizează eventualele diferenţe.
Pentru un eşention de stocuri intrate se solicită documentele
justificative aferente (contracte de vânzare cumpărare, facturi,
avize de expediţie, note de comandă, documente de transport)
x x x x
şi se reconciliază cu informaţiile din jurnalele de cumpărări şi
din registrul jurnal general pentru a verifica valoarea, data şi
conturile în care au fost înregistrate tranzacţiilor.

48
Sintetizare şi sistematizare
Perioada corecta
Teste de audit pentru realizarea obiectivelor specifice

Exhaustivitate
privind rulajele conturilor de stocuri

Clasificare
Existenţă

Evaluare
Pentru un eşantion de stocuri ieşite se solicită documentele
justificative aferente (contracte de vânzare cumpărare, facturi
de vânzare, avize de expediţie, fise de magazie, rapoarte de
producţie, documente de încasare, liste de preţuri aplicate) şi
x x x x
se reconciliază cu informaţiile din jurnalele de vânzări şi din
registrul jurnal general pentru a verifica valoarea, data şi
conturile în care au fost înregistrate tranzacţiilor. Se anlizează
dacă pretul de vânzare depăşeştecostul stocurilor.
Se solicită procesele verbale ale Consiliului de Administraţie,
procese verbale ale sedinţelor operative ale departamentelor de
producţie şi vânzări identificându-se informaţii privind x x
eventuale tranzacţii cu stocuri . Se analizează dacă aceste
informaţii sunt confirmate ulterior de documente justificative.
Se testează dacă metoda de descărcare a stocurilor din x x x
contabilitate se aplică în mod consecvent
Se documentează metoda de calculaţie a costurilor. Se
apreciază gradul de adevare a metodei de calculaţie a
x x x x
costurilor.Se testează dacă costul stocurilor a fost determinat în
conformitate cu metoda adoptată de societate.
Se identifică dacă între data situaţiilor financiare şi data
raportului de audit au intervenit evenimente care pot influenţa x x
valoarea stocurilor
Pentru stocurile aflate la terţi şi pentru stocurile în curs de
aprovizionare se analizează contarctele cu terţii şi se obţin
x x
confirmări din partea terţilor privind valoarea şi drepturile de
proprietate asupra stocurilor.

7.1.3. Auditul creanţelor

7.1.3.1 Obiective de audit privind soldurile conturilor de creanţe

Obiectiv general
Obiectiv specific de audit privind soldurile conturilor de
de audit privind
stocuri de creanţe
soldurile
Asigurarea faptului că toate creantele înregistrate în conturi au
Existenţă avut la bază tranzacţii reale.
Asigurarea faptului că toate drepturile de creantă ale societăţii
Exhaustivitate sunt inregistrate în contabilitate.
Exactitate Asigurarea faptului că toate calculele efectuate de societate
49
privind creanţele sunt corecte.
Asigurarea faptului că toate creantele detinute de societate sunt
Clasificare înregistrate în contabilitate în conturile adecvate
Asigurarea faptului că debitele au fost înregistrate în perioada
Perioada corectă adecvată
Asigurarea faptului că debitele sunt prezentate în situaţiile
Valoare realizabilă financiare la valoarea probabilă de încasat
Asigurarea faptului că societatea detine un drept de proprietate
Drepturi şi obligaţii real asupra creanţelor
Asigurarea faptului că aceleaşi informatii privind creantele
Concordanţa prezentate în mai multe documente de sinteză se reconciliază
detaliilor între ele.
Asigurarea faptului că societatea prezintă adecvat în situaţiile
Prezentare şi financiare (50nclusive în notele explicative) informaţiile
dezvaluire solicitate de cadrul de raportare

7.1.3.2. Teste de audit privind soldurile conturilor de creanţe

dezvaluirePrezentare şi
Concordanţa detaliilor
Drepturi şi obligaţii
Valoare realizabilă
Perioada corecta
Exhaustivitate

Clasificare
Exactitate
Existenţă
Teste de audit pentru realizarea obiectivelor
specifice privind soldurile conturilor de creanţe

Se reconstituie soldurile creanţelor din balanţa de


verificare. Se compară valoarea creanţelor din bilanţ x x x
cu sumele reconstituite anterior.
Se obţine o balanză analitică a creanţelor în funcţie de
natură. Se reconstituie totalul creanţelor din balanţa
x x x
analitică a creanţelor şi se reconciliază cu valoarea
creanţelor din balanţa de verificare.
Se obţine o balanză analitică a creanţelor pe vechimi.
Se reconstituie totalul creanţelor din balanţa analitică
x x x
a creanţelor pe vechimi şi se reconciliază cu valoarea
stocurilor din balanţa de verificare.
Se va selecta un eşantion de clienţi din balanţa
clienţilor. Pentru fiecare client selectat se solicită o
fisă de client. Se reconstituie soldul clientului în
x x x x
funcţie de tranzacţiile înregistrare. Se reconciliază
totalul fiecărei fişă cu valoarea clientului din balanţa
analitică.
Se vor solicita contractele de creditare prin care
societatea acordă împrumuturi terţilor şi scadenţarele
aferente. Se verifică dacă împrumuturile acordate sunt
aprobate în Consiliul de Administraţie. Se examinează x x x x x x
concordanţa dintre valorile creanţelor din scadenţare şi
soldurile respectivelor conturi de creanţe din balanţa de
verificare.
50
dezvaluirePrezentare şi
Concordanţa detaliilor
Drepturi şi obligaţii
Valoare realizabilă
Perioada corecta
Exhaustivitate

Clasificare
Exactitate
Existenţă
Teste de audit pentru realizarea obiectivelor
specifice privind soldurile conturilor de creanţe

Se vor solicita declaraţiile fiscale ale societăţii. Se


examinează concordanţa dintre declaraţiile fiscale şi x x
conturile de creanţe din balanţa de verificare
Se va selecta un eşantion de clienţi din balanţa
clienţilor. Pentru fiecare client selectat se solicită o
fisă de client. Se vor transmite confirmări de solduri
clienţilor. Se reconciliază răspunsurile la scrisorile de x x x x x
confirmare restituite cu fişele de cont. Pentru scrisorile
de confirmare la care nu s-a primit răspus Se
examinează încasările din exerciţiul financiar următor.
Se obţine o situaţie a creanţelor pe vechimi. Se testează
veridicitatea acestora pe baza documentelor
justificative. Se vor analiza măsurile luate de societate
pentru recuperarea creanţelor restante. Asiguraţi-vă că
x x x x
s-au prezentat corect în notele explicative creanţele în
fucnţie de vechime. Asiguraţi-vă că societatea a
înregistrat ajustări de valoare pentru creanţele a căror
scadenţă a fost depăşită.
Se va obţine situaţia creanţelor intragrup. Se vor obţine
confirmări de solduri aferente acestor creanţe. Se va
x x x x x
urmări dacă aceste creanţe sunt prezentate adecvat în
situaţiile financiare.
Se va solicita o listă a clienţilor din anul precedent care
se va compara cu lista clienţilor din anul curent. Se vor
transmite scrisori de confirmare clienţilor din anul
x x
precedent care nu se mai regasesc pe lista clienţilor din
anul curent pentru a verifica dacă s-au realizat
tranzacţii cu respectivii şi în anul curent.
Se va solicita o fişă a conturilor de venituri înregistrate
în avans. Se vor solicita documentele justificative
aferente (contracte, facturi) în vederea analizei naturii x x x
operaţiunii şi perioadei în care trebuie recunoscute
creanţele și respectiv veniturile

7.1.3.3 Obiectiv specific de audit privind rulajele conturilor de creanţe

Obiectiv general de
Obiectiv specific de audit privind soldurile conturilor de creanţe
audit privind rulajele
51
Asigurarea faptului că toate tranzacţiile de vînzare şi împrumuturile
acordate care au fost înregistrate în contabilitate în timpul anului au
Existenţă existat cu adevărat. (Se vor identifica tranzacţii fictive)
Asigurarea faptului că toate tranzacţiile de vînzare şi împrumuturile
acordate desfăsurate pe parcursul exerciţiului financiar au fost
înregistrate în contabilitate. (Se vor identifica tranzactiile neoperate în
Exhaustivitate contabilitate)
Asigurarea faptului că toate vânzările şi împrumuturile acordate
desfăsurate pe parcursul exerciţiului financiar au fost înregistrate la
Evaluare valori adecvate conform cadrului de raportare.
Asigurarea faptului că toate tranzacţiile de vânzare desfăsurate pe
parcursul exerciţiului financiar au fost înregistrate în conturile
contabile adecvate conform cadrului de raportare. (Se vor identifica
Clasificare inregistrarile contabile eronate)
Asigurarea faptului că toate tranzacţiile de vânzare desfăsurate pe
parcursul exerciţiului financiar au fost înregistrate la data transferului
Perioada corecta drepturilor de proprietate.
Asigurarea faptului că toate tranzacţiile de vânzare cu imobilizări
Sintetizare şi desfăsurate pe parcursul exerciţiului financiar au fost transferate
sistematizare corect în toate documentele de sinteză.

7.1.3.4. Teste de audit privind rulajele conturilor de creanţe

Sintetizare şi sistematizare
Perioada corecta
Exhaustivitate

Clasificare
Existenţă

Evaluare

Teste de audit pentru realizarea obiectivelor


specifice privind rulajele conturilor de creanţe

Se calculează variaţiile lunare aferente rulajului


conturilor de venituri, creanţe şi alte elemente bilanţiere
şi de rezultat care sunt intercorelarelate cu acestea. Se
vor solicita explicaţii din partea conducerii pentru
x x x x x
variaţiile procentuale mari şi pentru acele variaţii care
nu sunt în conformitate cu aşteptările auditorului. Se
vor căuta informaţii din alte surse pentru a confirma
declaraţiile conducerii.
Se reconstituie totalul rulajului zilnic din jurnalul de
vânzări. Se reconstituie totalurile rulajelor lunare din
jurnalele de vânzări. Se reconciliază rulajele lunare din x x
jurnalele vânzări cu rulajele lunare ale conturilor clienţi
din banţele de verificare.

52
Sintetizare şi sistematizare
Perioada corecta
Exhaustivitate

Clasificare
Existenţă

Evaluare
Teste de audit pentru realizarea obiectivelor
specifice privind rulajele conturilor de creanţe

Se solicita jurnalul de vânzări din lunile în care apar


variaţii neobişnuite. Se identifică sumele mari şi
stornările. Se solicită documentele justificative
(contaracte de vânzare, note de comandă, facturi)
aferente tranzacţiilor selectate. Se recalculează sumele
x x x x
facturate în funcţie de preţurile practicate şi în funcţie
de contractele de vînzare semnate cu clienţii. Se
urmăresc decărcările din gestiune aferente trazacţiilor
selectate. Se urmăresc tranzacţiile selectate până la
momentul stingerii creanţei.
Se solicită decizia conducerii prin care sunt alocate serii
şi plaje de numere pentru facturile de vânzare din anul
curent. Se sortează facturile emise în anul curent din
jurnalul de vânzări în ordinea crescătoare a numerelor.
Se urmăreşte să nu existe plaje de numere întrerupte. În
x
cazul în care sunt identificate facturi neînregistrate se
solicită factura ş se chestionează personalul unităţii
privind cauzele care au determinat neînregistrarea
facturii. Se urmăreşte dacă produsele sau serviciile
menţionate în factură au fost livrate sau prestate.
Se solicită dosarele documentelor justificative aferente
lunilor în care au existat variaţii absolute şi procentuale
mari calculate pe baza rulajelor conturilor de creanţe şi
x
venituri. Pe bază de eşantion se vor selecta documente
justificative din dosar. Se urmăreşte ca toate
documentele selectate să fie înregistrate în contabilitate
Se solicită o listă de preţuri şi tarife practicate de
societate în cursul anului auditat. Se urmăreşte ca
această listă să fie aprobată de conducere. Se testeată x
prin sondaj dacă societatea a folosit o politică unitară
de preţ şi de reduceri comerciale.
Se identifică tranzacţiile cu părţile afiliate. Pentru
fiecare tranzacţie cu parţile afiliate se solicită
documentele justificative (contracte de vanzare
cumparare, contracte de creditare, facturi, avize de
însoţire a marfurilor, documente de transport şi
x x x x
documentele de plată aferente). Se verifică dacă
tranzacţiile realizate au fost efectuate la preţ de piaţă
astfel încît societatea să nu fie păgubită. Se verifică
realitatea, natura, valoarea, data şi modul de
înregistrarea în contabilitate a respectivelor tranzacţii .
53
Sintetizare şi sistematizare
Perioada corecta
Exhaustivitate

Clasificare
Existenţă

Evaluare
Teste de audit pentru realizarea obiectivelor
specifice privind rulajele conturilor de creanţe

Pentru un eşantion de clienţi se solicită fişele de cont de


la finalul exerciţiului. Se recalculează soldurile
x x x
conturilor din fisele clienţilor. Se solicită documentele
justificative pentru fiecare tranzaţie din fişele de cont.
Se solicită jurnalul de vînzări din lunile ianuarie şi
februarie ale exerciţiului financiar următor. Se urmăresc
stornarile, tranzacţiile de valori mari sau nobişnuite,
urmărindu-se ca separarea exerciţiilor să fie adecvată.
Pentru vânzările de valori mari de la finalul exerciţiului x
se va urmări cu atenţie momentul când are loc transferul
dreptului de proprietate în funcţie de: contractele de
vânzar, de descărcarea de gestiune şi documentele de
transport şi asigurare.
Se solicită toate procesele verbale ale consiliului de
administraţie. Se va urmări dacă toate creditele acordate
x x x
de societate părţilor afilitate au fost aprobate şi dacă
tranzacţiile s-au realizat la preţuri de piaţă.

7.1.4.Auditul trezoreriei

7.1.4.1 Obiectiv specific de audit privind soldurile conturilor de trezorerie

54
Obiectiv general
Obiectiv specific de audit privind soldurile conturilor de
de audit privind
trezorerie
soldurile
Asigurarea faptului că toate activele de trezorerie înregistrate în
Existenţă conturi au avut la bază tranzacţii reale.
Asigurarea faptului că toate activele de trezorerie sunt
Exhaustivitate inregistrate în contabilitate.
Asigurarea faptului că toate calculele efectuate de societate
Exactitate privind activele de trezorerie sunt corecte.
Asigurarea faptului că toate activele de trezorerie deţinute de
Clasificare societate sunt înregistrate în contabilitate în conturile adecvate
Asigurarea faptului că activele de trezorerie au fost înregistrate în
Perioada corectă perioada adecvată
Asigurarea faptului că activele de trezorerie sunt prezentate în
situaţiile financiare la valoarea justă de la finalul exerciţiului
Valoare realizabilă financiar
Asigurarea faptului că societatea detine un drept de proprietate
Drepturi şi obligaţii real asupra activelor de trezorerie
Asigurarea faptului că aceleaşi informatii privind activele de
Concordanţa trezorerie prezentate în mai multe documente de sinteză se
detaliilor reconciliază între ele.
Asigurarea faptului că societatea prezintă adecvat în situaţiile
Prezentare şi financiare (inclusiv în notele explicative) informaţiile solicitate
dezvaluire de cadrul de raportare

7.1.3.2 Teste de audit privind soldurile conturilor de trezorerie

dezvaluirePrezentare şi
Concordanţa detaliilor
Drepturi şi obligaţii
Valoare realizabilă

Teste de audit pentru realizarea obiectivelor


Perioada corecta
Exhaustivitate

specifice privind soldurile conturilor de


trezorerie
Clasificare
Exactitate
Existenţă

Se obţine balanţa de verificare analitică la


31.12.N. Pe baza conturilor din balanţa analitică
x x x
se reconstituie sumele din bilanţul contabil
aferente poziţiei "Casa şi conturi la Bănci"
Se urmăreşte concordanţa dintre valorile de
trezorerie prezentate în balanţa de verifcare şi în x x x
notele explicative la situaţiile financiare
Se obţine registrul de casa şi registrul de bancă
la 31.12.N reconciliează cu soldurile din balanţa x x x x
de verificare de la 31.12.N.

55
dezvaluirePrezentare şi
Concordanţa detaliilor
Drepturi şi obligaţii
Valoare realizabilă
Teste de audit pentru realizarea obiectivelor

Perioada corecta
Exhaustivitate
specifice privind soldurile conturilor de
trezorerie

Clasificare
Exactitate
Existenţă
Se obţin extrasele de cont bancare la 31.12.N şi
01.01.N+1 aferente tuturor conturilor bancare.
Pentru conturile în devize se reconstituie sumele
în lei în fucţie de cursul BNR de la 31.12.N. Se x x x x x x
reconciliează valoarea în lei a respectivelor
conturi cu soldurile aferente din balanţa de
verificare de la 31.12.N.
Se reconciliază registrul de casă, monetarul şi x x x
soldurile din balanţă la 31.12.N.
Se participă la inventarierea casieriei la 31.12.N.
Se reconciliează sumele din procesul verbal de
inventariere a casieriei cu soldurile din balanţa
de verificare. Dacă nu s-a putut participa la x x x
inventarierea casieriei, se inventariază casieria la
o dată ulterioară şi se reconstituie numerarul de
la 31.12.N pe baza documentelor justificative.
Se obţin confirmări din partea băncilor privind
existenţa şi valoarea fiecărui cont de disponibil,
de depozit, de acreditiv la 31.12.N. atît pentru
conturile în lei cît şi pentru cele în devize. Pentru
x x x x x x x
conturile în devize se reconstituie sumele în lei
în fucţie de cursul BNR de la 31.12.N. Se
reconciliază confirmările bancare cu soldurile
conturilor din balanţa de verificare
Se obţin confirmări din partea "Societăţilor de
investiţii financiare" cît şi din partea
Depozitarului Central privind cantitatea şi x x x x x x x
valoarea unitară pentru fiecare categorie de
investiţie financiară pe termen scurt.
Se urmăreşte dacă avansurile de trezorerie de la
31.12.N s-au închis în exerciţiul financiar x x x
următor.

7.1.3.3. Obiectiv specific de audit privind rulajele conturilor de trezorerie


56
Obiect general de audit Obiectiv specific de audit privind rulajele
privind rulajele conturilor de trezorerie
Asigurarea faptului că toate tranzacţiile care au
implicat active de trezorerie şi care au fost
înregistrate în contabilitate în timpul anului au existat
Existenţă cu adevărat. (Se vor identifica tranzacţii fictive)
Asigurarea faptului că toate tranzacţiile cu activele
de trezorerie realizate pe parcursul exerciţiului
financiar au fost înregistrate în contabilitate. (Se vor
Exhaustivitate identifica tranzactiile neoperate în contabilitate)
Asigurarea faptului că toate tranzacţiile cu active de
trezorerie desfăsurate pe parcursul exerciţiului
financiar au fost înregistrate la valori adecvate
Evaluare conform cadrului de raportare.
Asigurarea faptului că toate tranzacţiile cu active de
trezorerie desfăsurate pe parcursul exerciţiului
financiar au fost înregistrate în conturile contabile
adecvate conform cadrului de raportare. (Se vor
Clasificare identifica inregistrarile contabile eronate)
Asigurarea faptului că toate tranzacţiile cu active de
trezorerie desfăsurate pe parcursul exerciţiului
financiar au fost înregistrate la data transferului
Perioada corecta drepturilor de proprietate.
Asigurarea faptului că toate tranzacţiile cu cu active
de trezorerie desfăsurate pe parcursul exerciţiului
financiar au fost transferate corect în toate
Sintetizare şi sistematizare documentele de sinteză.

7.1.3.4. Teste de audit privind soldurileconturilor de trezorerie


Sintetizare şi sistematizare
Perioada corecta

Teste de audit pentru realizarea obiectivelor specifice privind


Exhaustivitate

rulajele conturilor de trezorerie


Clasificare
Existenţă

Evaluare

Se calculează variaţiile absolute şi procentuale pentru rulajele


lunare aferente fiecărui cont de trezorerie. Se calculează media
rulajului fiecărui cont de trezorerie. Se calculează abaterile x x x x
absolute şi procentuale faţă de medie. Se obţin explicaţii din partea
conducerii societăţii auditate cu privire la variaţiile neaşteptate.
Se reconstituie totalurile rulajelor zilnice din jurnalele de casă şi
bancă. Se reconstituie totalurile rulajelor lunare din jurnalele de
casă şi bancă. Se reconciliază rulajele lunare din jurnalele de casă x x x
şi bancă cu rulajele lunare ale conturilor de casa şi bancă din banţa
de verificare.
57
Sintetizare şi sistematizare
Perioada corecta
Teste de audit pentru realizarea obiectivelor specifice privind

Exhaustivitate
rulajele conturilor de trezorerie

Clasificare
Existenţă

Evaluare
Se solicită jurnalul de bancă pentru lunile în care s-au identificat
variaţii absolute şi procentuale mari. Se identifică şi se
investighează sumele mari, neobişnuite şi stornările. Se
documentează operaţiile identificate anterior pornind de la jurnale
x x x x
şi continuând cu contractele de vânzare-cumparare, contractele de
creditare, scadenţare, facturi până la documentele de plată/încasare
şi extrase de cont, urmărindu-se realitatea, natura, valoarea şi data
operaţiei.
Se solicită registrul de casă pentru lunile în care s-au identificat
variaţii absolute şi procentuale mari. Se identifică şi se
investighează sumele mari, neobişnuite şi stornările. Se
documentează operaţiile identificate anterior pornind de la
contracte de vânzare-cumparare, contractele de creditare,
x x x x
scadenţare, facturi până la documentele de plată/încasare ,
urmărindu-se realitatea, natura, valoarea şi data operaţiei. Se
urmăresc dacă încasările prin casierie care depăşesc echivalentul
în lei a 15.000 Euro sunt raportate la Oficiul pentru spălarea
banilor.
Se identifică tranzacţiile în numerar şi prin virament bancar cu
părţile afiliate. Pentru fiecare tranzacţie cu parţile afiliate se
solicită documentele justificative (contracte de vanzare cumparare,
contracte de creditare, facturi, avize de însoţire a marfurilor,
documente de transport şi documentele de plată aferente). Se x x x x
verifică dacă tranzacţiile realizate au fost efectuate la preţ de piaţă
astfel încît societatea să fie păgubită. Se verifică realitatea, natura,
valoarea, data şi modul de înregistrarea în contabilitate a
respectivelor tranzacţii .
Se solicită dosarele cu documentele justificative privind casa şi
banca din anumite luni. Se va urmări dacă toate documentele
justificative sunt înregistrate în registrul jurnal general şi în
jurnalele de casă şi bancă. Se urmăreşte dacă documentele
x x x x
îndeplinesc condiţiile de formă şi de fond. Se urmăreşte natura,
valoarea şi data tranzacţiei. Se urmăreşte dacă s-au stins adecvat
creanţele şi datoriile în funcţie de scadenţă pentru fiecare debitor
şi creditor prin analiza fişelor de cont ale debitorilor şi creditorilor.
Se solită Decizia conducerii privind alocarea plajei de numere x x x x
pentru documentele justificative. Se verifică plajele de numere
alocate chitanţelor emise de societate. Inventariaţi chitanţierele
emise. Se urmăreşte dacă au fost întregistrate în contabilitate în
ordine cronologică toate chitanţele. Investigaţi chitanţele anulate şi
chitanţele care lipsesc din chitanţier sau care nu sunt înrgistrate în
58
Sintetizare şi sistematizare
Perioada corecta
Teste de audit pentru realizarea obiectivelor specifice privind

Exhaustivitate
rulajele conturilor de trezorerie

Clasificare
Existenţă

Evaluare
contabilitate. Totalizaţi un chitanţier şi reconciliaţi totalul cu
totalul chitanţelor înregistrate în contabilitate.
Se urmăreşte ca plaţile aferente altor servicii achiziţionate de
societate de la terţi să corespundă unor prestaţii reale care să fie x x
fundamentate şi justificate .
Se solicită jurnalul de casă şi bancă din lunile ianuarie şi februarie
ale exerciţiului financiar următor. Se urmăresc stornarile,
x x
tranzacţiile de valori mari sau neobişnuite, urmărindu-se ca
separarea exrciţiilor să fie adecvată.
Se urmăreşte ca încasările să fie alocate corect debitorului de la
care s-a încasat prin reconcilierea documentului de încasare cu fişa
debitorului. x x
Se urmăreşte ca plăţile să fie alocate corect creditorului căruia i s-a
efectuat plata prin reconcilierea documentului de plată cu fila
creditorului x x

7.1.5. Auditul datoriilor comerciale

7.1.5.1. Obiective de audit privind soldurile conturilor de datorii comerciale

Obiectiv general
Obiectiv specific de audit privind soldurile conturilor de
de audit privind
datorii comerciale
soldurile
Asigurarea faptului că datoriile înregistrate în conturi au avut la
bază tranzacţii reale ;i corespund unor bunuri și servicii efectiv
Existenţă primite de societate.
Asigurarea faptului că toate datoriile comerciale sunt inregistrate
Exhaustivitate în contabilitate.
Asigurarea faptului că toate calculele efectuate de societate
Exactitate privind datoriile comerciale sunt corecte.
Asigurarea faptului că datoriile comerciale ale societăţii sunt
Clasificare înregistrate în contabilitate în conturile adecvate
Asigurarea faptului că datoriile comerciale au fost înregistrate în
Perioada corectă perioadele adecvate
Valoare realizabilă Asigurarea faptului că datoriile comerciale sunt prezentate în
59
Obiectiv general
Obiectiv specific de audit privind soldurile conturilor de
de audit privind
datorii comerciale
soldurile
situaţiile financiare la valoarea probabilă de plată de la finalul
exerciţiului financiar
Asigurarea faptului că datoriile comerciale sunt obligaţiile
Drepturi şi obligaţii societăţii.
Asigurarea faptului că aceleaşi informatii privind datoriile
Concordanţa comerciale prezentate în mai multe documente de sinteză se
detaliilor reconciliază între ele.
Asigurarea faptului că societatea prezintă adecvat în situaţiile
Prezentare ;i financiare (inclusiv în notele explicative) informaţiile solicitate
dezvaluire de cadrul de raportare

7.1.5.2.Teste de audit privind soldurile conturilor de datorii comerciale

Prezentare și dezvaluire
Concordanţa detaliilor
Drepturi şi obligaţii
Valoare realizabilă
Teste de audit pentru realizarea obiectivelor

Perioada corecta
Exhaustivitate
specifice privind soldurile conturilor de datorii
comerciale
Clasificare
Exactitate
Existenţă

Se obţine balanţa de verificare analitică la 31.12.N. Se


obţin contractele de achiziţie a căror scadenţă de plată
depăşeşte 12 luni. Se obţin scadenţarele aferente acestor
contracte.Pe baza conturilor din balanţa analitică se
reconstituie totalul datoriilor comerciale. Pe baza
scadenţarelor se defalcă datoriile în "datorii care trebuie x x x x
plătite într-o perioadă de până la un an" şi "datorii care
trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an". Se
verifică concordanţa între aceste informaţii şi
informaţiile prezentate de societate în bilaţul contabil şi
în notele explicative.
Se obţine " Situaţia analitică a furnizorilor" de la finalul
exerciţiului. Se recalculează totalul situaţiei analitice a
furnizorilor. Se reconciliază totalul recalculat cu soldul x x
sintetic al contului de furnizori din balanţa de verificare
de la finalul exerciţiului.
Pentru un eşantion de furnizori se solicită fişele de cont
de la finalul exerciţiului. Se recalculează soldurile
conturilor din fisele furnizorilor. Se reconciliază soldul x x
din fisele furnizorilor cu soldul respectivilor furnizori
din "Situaţia analitică a furnizorilor".

60
Prezentare și dezvaluire
Concordanţa detaliilor
Drepturi şi obligaţii
Valoare realizabilă
Teste de audit pentru realizarea obiectivelor

Perioada corecta
Exhaustivitate
specifice privind soldurile conturilor de datorii
comerciale

Clasificare
Exactitate
Existenţă
Pentru eşantionul de furnizori selectat anterior se
întocmesc scrisori de confirmare care se transmit
furnizorilor. Răspunsurile primite la scrisorile de
confirmare se reconciliază cu fişele de cont ale
furnizorilor de la finalul exerciţiului financiar. Se
iventighează eventualele diferenţe. Pentru scrisorile de
confirmare pentru care nu s-au primit răspunsuri, se
x x x x
solicită o situaţie a furnizorilor din ultima lună încheiată
din exerciţiul financiar următor. În situaţia datoriilor din
exerciţiul următor celui auditat se identifică furnizorii
care nu au trimis răspunsuri la scrisorile de confirmare.
Pentru datoriile aflate în sold la finalul anului şi care nu
se mai regăsesc în situaţia furnizorilor din exerciţiul
ulterior solicitaţi documentele de decontare aferente.
Se compară lista furnizorilor din exerciţiul anterior
celui auditat cu lista furnizorilor din exerciţiul auditat.
Se identifică furnizorii din exerciţiul precedent cu care
nu s-au mai efectuat tranzacţii în anul curent. Se
chestionează personalul clientului de audit privind x
cauzele pentru care nu s-au realizat tranzacţii cu
respectii furnizori. Dacă nu sunteţi mulţumiţi de
răspuns trimite-ţi scrisori de confirmare către respectivii
furnizori.
Se examinează dacă datoriile exprimate în devize sau
care se decontează în funcţie de cursul unei devize sunt
x x x
evaluate în lei la cursul devizei respective comunicat
de BNR la 31.12.N
Se solicită facturile de utilităţi aferente lunii decembrie
a exerciţiului auditat şi sosite în exerciţiul financiar
ulterior. Se verifică dacă societatea a efectuat corect
x x
separarea exerciţiilor. Pentru alte servicii executate de
terţi se urmăreşte data efectuării serviciilor şi data
înregistrării pentru a verifica separarea exerciţiilor.
Se analizează dacă societatea a efectuat inventarierea
datoriilor. Se reconciliează sumele din lista de
inventariere a datoriilor comerciale cu soldurile din
balanţa de verificare. Se identifică în listă de
x x x
inventariere a datoriilor furnizorii de la care s-au primit
răspunsuri la scrisorile de confirmare. Reconciliaţi
raspunsurile primite cu valoarea furnizorilor din lista de
inventariere.

61
7.1.5.3 Obiective de audit privind rulajele conturilor de datorii comerciale
Obiectiv general de audit Obiectiv specific de audit privind rulajele
privind rulajele conturilor de datorii comerciale
Asigurarea faptului că toate achizi’iile şi decontările
care au fost înregistrate în contabilitate în timpul anului
Existenţă
au existat cu adevărat. (Se vor identifica tranzacţii
fictive)
Asigurarea faptului că toate achizi’iile şi decontările
desfăsurate pe parcursul exerciţiului financiar au fost
Exhaustivitate
înregistrate în contabilitate. (Se vor identifica
tranzactiile neoperate în contabilitate)
Asigurarea faptului că toate achizitiile şi decontările
desfăsurate pe parcursul exerciţiului financiar au fost
Evaluare
înregistrate la valori adecvate conform cadrului de
raportare.
Asigurarea faptului că toate achizitiile şi decontările
desfăsurate pe parcursul exerciţiului financiar au fost
Clasificare înregistrate în conturile contabile adecvate conform
cadrului de raportare. (Se vor identifica inregistrarile
contabile eronate)
Asigurarea faptului că toate achiziţiile şi decontările
Perioada corecta desfăsurate pe parcursul exerciţiului financiar au fost
înregistrate la datele corecte.
Asigurarea faptului că toate achiziţiile şi decontările
Sintetizare şi sistematizare desfăsurate pe parcursul exerciţiului financiar au fost
transferate corect în toate documentele de sinteză.

Sintetizare şi sistematizare
Perioada corecta
Exhaustivitate

Clasificare
Existenţă

Evaluare

Teste de audit pentru realizarea obiectivelor specifice privind


rulajele conturilor de datorii comerciale

Se calculează variaţiile absolute şi procentuale pentru rulajele


lunare aferente fiecărui cont furnizori. Se calculează media
rulajului fiecărui cont de furnizori. Se calculează abaterile
x x x
absolute şi procentuale faţă de medie. Se obţin explicaţii din
partea conducerii societăţii auditate cu privire la variaţiile
neaşteptate.
Se reconstituie totalul rulajului zilnic din jurnalul de cumpărări.
Se reconstituie totalurile rulajelor lunare din jurnalele de
cumpărări. Se reconciliază rulajele lunare din jurnalele de x x
cumpărări cu rulajele lunare furnizorilor din banţele de
verificare.

62
Sintetizare şi sistematizare
Perioada corecta
Exhaustivitate

Clasificare
Existenţă

Evaluare
Teste de audit pentru realizarea obiectivelor specifice privind
rulajele conturilor de datorii comerciale

Se solicită jurnalele de cumpărări pentru lunile în care s-au


identificat variaţii absolute şi procentuale mari. Se identifică şi se
investighează sumele mari, neobişnuite şi stornările. Se
documentează operaţiile identificate anterior pornind de la x x x
contracte de cumparare, scadenţare, facturi până la documentele
de plată şi extrase de cont, urmărindu-se realitatea, natura,
valoarea şi data operaţiei.
Se identifică tranzacţiile cu părţile afiliate. Pentru fiecare
tranzacţie cu parţile afiliate se solicită documentele justificative
(contracte de vanzare cumparare, contracte de creditare, facturi,
avize de însoţire a marfurilor, documente de transport şi
x x x x
documentele de plată aferente). Se verifică dacă tranzacţiile
realizate au fost efectuate la preţ de piaţă astfel încît societatea să
nu fie păgubită. Se verifică realitatea, natura, valoarea, data şi
modul de înregistrarea în contabilitate a respectivelor tranzacţii .
Se solicită dosarele cu documentele justificative privind datoriile
comerciale din 3 luni. Se va urmări dacă toate documentele
justificative sunt înregistrate în registrul jurnal general şi în
jurnalele de cumpărări. Se urmăreşte dacă documentele
x x x x
îndeplinesc condiţiile de formă şi de fond. Se urmăreşte natura,
valoarea şi data tranzacţiei. Se urmăreşte dacă s-au stins adecvat
datoriile în funcţie de scadenţă pentru fiecare creditor prin
analiza fişelor de cont ale respectivilor furnizori.
Se solită decizia conducerii privind alocarea plajei de numere
pentru documentele justificative. Se verifică plajele de numere
alocate documentelor de recepţie . Inventariaţi documentele de
recepţie. Se urmăreşte dacă au fost întregistrate în contabilitate în
x x
ordine cronologică toate documentele de recepţie şi facturile
aferente. Investigaţi documentele anulate şi documentele ale
căror serii de numere sunt întrerupte sau care nu sunt înrgistrate
în contabilitate.
Se urmăreşte ca plaţile aferente altor servicii achiziţionate de
societate de la terţi să corespundă unor prestaţii reale care să fie
fundamentate şi justificate de facturi, avize de expediţie, x x x x
documente de transport, note de intrare recepţie, procese verbale
de recepţie şi documente de plată.
Se solicită jurnalul de cumpărări din lunile ianuarie şi februarie
ale exerciţiului financiar următor. Se urmăresc stornările,
x x x x
tranzacţiile de valori mari sau nobişnuite, urmărindu-se ca
separarea exrciţiilor să fie adecvată.

63
Sintetizare şi sistematizare
Perioada corecta
Exhaustivitate

Clasificare
Existenţă

Evaluare
Teste de audit pentru realizarea obiectivelor specifice privind
rulajele conturilor de datorii comerciale

Pentru un eşantion de furnizori se solicită fişele de cont de la


finalul exerciţiului. Se recalculează soldurile conturilor din fisele
x x x x
furnizorilor. Se solicită documentele justificative pentru fiecare
tranzaţie din fişele de cont.
Se solicită fişa contului "cheltuieli înregistrate în avans". Se
solicită documente justificate pentru toate tranzacţiile din fişa
contului pornind de contract până la documentele de plată, x x x x
analizându-se în principal natura tranzacţiei şi perioadele de
recunoaştere a cheltuielilor.

7.1.6. Auditul datoriilor cu personalul şi al datoriilor fiscale

7.1.6.1. Obiective de audit privind soldurile conturilor de datorii cu personalul şi


datorii fiscale

Obiectiv general
Obiectiv specific de audit privind rulajele conturilor de datorii
de audit privind
cu personalul şi datorii fiscale
soldurile
Asigurarea faptului că datoriile înregistrate în conturi au avut la
bază prestaţii efective ale salariaţilor, iar datoriile fiscale sunt în
Existenţă concordantă cu legislaţia fiscală.
Asigurarea faptului că societatea a înregistrat în contabilitate toate
obligaţiile către salariaţi şi a identificat, declarat şi înregistrat toate
Exhaustivitate categoriile de obligaţii fiscale.
Asigurarea faptului că toate calculele efectuate de societate privind
Exactitate salariile ş obligaţiile fiscale sunt corecte.
Asigurarea faptului că societatea a înregistrat toate obligatiile fată
Clasificare de salariaţi şi fată de stat în conturile adecvate.
Asigurarea faptului că obligaţiile faţă de salariaţi şi faţă de stat au
Perioada corecta fost înregistrate în perioadele adecvate.
Asigurarea faptului că datoriile salariale şi datoriile fiscale sunt
Valoare prezentate în situaţiile financiare la valoarea probabila de plata de
realizabilă la finalul exerciţiului financiar
Drepturi şi Asigurarea faptului că datoriile fată de personal şi faţă de stat sunt
obligaţii obligaţiile societăţii.
Asigurarea faptului că aceleaşi informatii privind datoriile
Concordanţa prezentate în mai multe documente de sinteză se reconciliază între
detaliilor ele.
Prezentare şi Asigurarea faptului că societatea prezintă adecvat în situaţiile
dezvaluire financiare (inclusiv în notele explicative) informaţiile solicitate de
64
Obiectiv general
Obiectiv specific de audit privind rulajele conturilor de datorii
de audit privind
cu personalul şi datorii fiscale
soldurile
cadrul de raportare

7.1.6.2.Teste de audit privind soldurile conturilor de datorii cu personalul şi datorii


fiscale

dezvaluirePrezentare şi
Concordanţa detaliilor
Drepturi şi obligaţii
Valoare realizabilă
Teste de audit pentru realizarea obiectivelor

Perioada corecta
Exhaustivitate
specifice privind soldurile conturilor de datorii
cu personalul şi datorii fiscale

Clasificare
Exactitate
Existenţă
Se obţine balanţa de verificare analitică la 31.12.N.
Se obţine o situaţie a contractelor de muncă care să
conţină detalii privind nivelul salariului lunar şi
beneficiile acordate fiecărui salariat. Se obţin
x x x x
statele de salarii aferente lunii decembrie ale
exerciţiului auditat. Se verifică concordanţa între
aceste informaţii şi informaţiile prezentate de
societate în bilaţul contabil şi în notele explicative.
Se calculează variaţiile lunare aferente soldurilor
conturilor de datorii salariale. Se reconciliază aceste
informaţii cu informaţiile din situaţia lunara a
contractelor de muncă. Se vor solicita explicaţii din
partea conducerii pentru variaţiile procentuale mari x x x
şi pentru acele variaţii care nu sunt în conformitate
cu aşteptările auditorului. Se vor căuta informaţii
din alte surse pentru a confirma declaraţiile
conducerii.
Se solicită conducerii societăţii procesul verbal al
ultimului control fiscal şi fişa ROL la data de
x x x x x x x
31.12.N. Se reconciliază informaţiile din fişa ROL
cu informaţiile din balanţa de verificare analitica.
În situaţia în care există datorii restante către
bugetul de stat se solicită conducerii societăţii
”Convenţia de reeşalonare a plăţilor”. Se urmăreşte x x x x
dacă datoriile eşalonate sunt adecvat recunoscute şi
prezentate în bilanţ şi în notele explicative.
Se solicită toate declarațiile fiscale întocmite de
societate şi se reconciliază cu informaţiile din x x
balanţa de verificare analitică.
Se solicită registrul de evidenţă fiscală şi se
recalculează impozitul pe profit. Se reconciliază x x x
impozitul recalculat cu şi declaraţia 100.

65
dezvaluirePrezentare şi
Concordanţa detaliilor
Drepturi şi obligaţii
Valoare realizabilă
Teste de audit pentru realizarea obiectivelor

Perioada corecta
Exhaustivitate
specifice privind soldurile conturilor de datorii
cu personalul şi datorii fiscale

Clasificare
Exactitate
Existenţă
Se solicită jurnalul de vânzări şi de cumpărări. Se
reconstituie totalurile din jurnale şi se reconciliază
x x x x
cu informaţiile din balanţa de verificare şi
declaraţia 300, 390, 394.
Pentru un eşantion de salariaţi se solicită
contractele de muncă şi fişele de pontaj. Se
recalculează salariile şi contribuţiile aferente lunii
x x x x x
decembrie. Se reconciliază aceste informaţii cu
informaţiile din statele de plată şi cu cele din
Declariaţia 100 şi REVISAL.

7.1.6.3. Obiective de audit privind rulajele conturilor de datorii cu personalul şi


datorii fiscale
Obiectiv general de audit Oiectiv specific de audit privind rulajele conturilor de
privind rulajele datorii cu salariile şi datorii fiscale
Asigurarea faptului că toate salariile şi impozitele care au
fost înregistrate în contabilitate în timpul anului au existat
Existenţă cu adevărat. (Se vor identifica tranzacţii fictive)
Asigurarea faptului că toate salariile şi impozitele aferente
exerciţiului financiar au fost înregistrate în contabilitate.
Exhaustivitate (Se vor identifica tranzactiile neoperate în contabilitate)
Asigurarea faptului că toate salariile şi impozitele aferente
exerciţiului financiar parcursul exerciţiului financiar au
fost înregistrate la valori adecvate conform cadrului de
Evaluare raportare.
Asigurarea faptului că toate salariile şi impozitele aferente
exerciţiului financiar au fost înregistrate în conturile
contabile adecvate conform cadrului de raportare. (Se vor
Clasificare identifica inregistrarile contabile eronate)
Asigurarea faptului că toate salariile şi impozitele aferente
exerciţiului financiar au fost înregistrate în periadele
Perioada corecta corecte.
Asigurarea faptului că toate asalariile şi impozitele
aferente exerciţiului financiar exerciţiului financiar au fost
Sintetizare şi sistematizare transferate corect în toate documentele de sinteză.

7.1.6.4.Teste de audit privind rulajele conturilor de datorii cu personalul şi datorii


fiscale

66
Sintetizare şi sistematizare
Perioada corecta
Teste de audit pentru realizarea obiectivelor specifice privind

Exhaustivitate
rulajele conturilor de datorii cu personalul şi datorii fiscale

Clasificare
Existenţă

Evaluare
Se calculează variaţiile lunare absolute şi procentuale aferente
rulajelor conturilor salarii, contribuţii şi cheltuieli aferente
salariilor. Se reconciliază aceste informaţii cu informaţiile din
situaţia lunară a contractelor de muncă. Se vor solicita explicaţii
x x
din partea conducerii pentru variaţiile procentuale mari şi pentru
acele variaţii care nu sunt în conformitate cu aşteptările
auditorului. Se vor căuta informaţii din alte surse pentru a
confirma declaraţiile conducerii.
Se calculează variaţiile lunare absolute şi procentuale aferente
rulajelor conturilor de impozite şi taxe. Se reconciliază aceste
informaţii cu informaţiile privind cheltuielite totale, veniturile
totale, achiziţiile totate, valoarea terenurilor şi clădirilor în
funcţie de categoria de impozit sau taxă. Se vor solicita explicaţii x x
din partea conducerii pentru variaţiile procentuale mari şi pentru
acele variaţii care nu sunt în conformitate cu aşteptările
auditorului. Se vor căuta informaţii din alte surse pentru a
confirma declaraţiile conducerii.
Se calculează variaţiile absolute şi procentuale faţă de anul
precedent aferente rulajelor conturilor de impozite şi taxe. Se
reconciliază aceste informaţii cu datele privind evoluţia
x x
economică a societăţii faţă de perioada precedentă şi cu evoluţia
gradului de fiscaliate. Se va chestiona personalul entităţii cu
privire la evoluţiile neaşteptate.
Se examinează concordanţa între numărul de salariaţi angajaţi
conform cărţilor de muncă şi numărul angajaţilor din statul de
x x
plată . Se chestionează managerii cuprivire la numărul de
salariaţi existenţi.
Se confruntă statul de salarii cu fişa de pontaj pentru a observa
dacă există diferenţe între numărul de ore efectiv pontate şi x x x
numărul de ore plătite.
Se chestionează personalul cu privire la nivelul veniturilor
obţinute de la societate şi se confruntă răspunsul fiecărui salariat
chestionat cu statul de plată şi contractul individual de muncă. Se x
examinază dacă se respectă legislaţia muncii cu privire la orele
suplimentare .
Pentru un eşantion de salariaţi se solicită contractele de muncă şi
fişele de pontaj. Se recalculează salariile/ concediile de odihnă /
x x x x x x
concediile medicale şi contribuţiile aferente acestora. Se
reconciliază aceste informaţii cu informaţiile din statele de plată.
Se examinează extrasele de cont bancar aferente viramentelor x
salariale individuale şi confruntaţi-le cu statul de salarii.
67
Sintetizare şi sistematizare
Perioada corecta
Teste de audit pentru realizarea obiectivelor specifice privind

Exhaustivitate
rulajele conturilor de datorii cu personalul şi datorii fiscale

Clasificare
Existenţă

Evaluare
Se reconciliază informaţiile din statele de salarii cu informaţiile
din balanţa de verificare şi declaraţia 100 în ceea ce priveste x x x x
fondul total de salarii şi contribuţiile aferente.
Se examinează daca salariile au fost înregistrate şi plătite la x x
datele prevăzute în contractele de muncă.
Se recalculează impozitele şi taxele locale. Se reconciliază aceste
informaţii cu informaţile din balanţ de verificare. Se solicită x x x x
documentul are atestă plata acestor impozite.
Se solicită jurnalul de vânzări şi de cumpărări. Se reconstituie
totalurile din jurnale şi se reconciliază cu informaţiile din x x
balanţa de verificare şi declaraţia 300, 390, 394.
Pentru un eşantion de elemente din jurnalul de vânzări şi de
cumpărări se solicită documentele justificative (facturi, bonuri de
x x x x
carburant şi contractele aferente). Se analizează dacă societatea a
realizat tratamentul fiscal adecvat al respectivelor tranzacţii.
Se solicită documentele justificative (facturi, bonuri de carburant
şi contractele aferente, contracte). Se urmăreşte saca acestea au x x x x
fost îinregistrate în jurnalul de vânzări/cumpărări.
Se solicită registrul de evidenţă fiscală şi se recalculează
impozitul pe profit. Se reconciliază impozitul recalculat cu x x
informaţiile din balanţa de verificare şi declaraţia 100.
Se identifică potenţiale cheltuieli nedeductibile. Pentru un
eşantion de elemente de cheltuieli se solicită documentele
justificative (facturi, bonuri de casa şi contractele sponsorizare,
x x x x
contracte de nuncă, rapoarte de reevaluare). Se analizează dacă
societatea a aplicat tratamentul fiscal adecvat al respectivelor
cheltuieli.

7.1.7. Auditul datoriilor financiare

7.1.7.1. Obiective de audit privind soldurile conturilor de datorii financiare

68
Obiectiv general
Obiectiv specific de audit privind rulajele conturilor de
de audit privind
datorii financiare
soldurile
Asigurarea faptului că datoriile financiare înregistrate în conturi
au avut la bază contracte de creditare, iar societatea a primit
Existenţă efectiv o contraprestaţie.
Asigurarea faptului că toate datoriile financiare sunt inregistrate
Exhaustivitate în contabilitate.
Asigurarea faptului că toate calculele efectuate de societate
Exactitate privind datoriile financiare sunt corecte.
Asigurarea faptului că datoriile financiare ale societăţii sunt
Clasificare înregistrate în contabilitate în conturile adecvate
Asigurarea faptului că datoriile financiare au fost înregistrate în
Perioada corecta perioadele adecvate
Asigurarea faptului că datoriile financiare sunt prezentate în
Valoare realizabilă situaţiile financiare conform scadenţarelor
Asigurarea faptului că datoriile financiare sunt obligaţiile
Drepturi şi obligaţii societăţii.
Asigurarea faptului că aceleaşi informatii privind datoriile
Concordanţa financiare prezentate în mai multe documente de sinteză se
detaliilor reconciliază între ele.
Asigurarea faptului că societatea prezintă adecvat în situaţiile
Prezentare şi financiare (inclusiv în notele explicative) informaţiile solicitate
dezvaluire de cadrul de raportare

7.1.7.2. Teste de audit privind soldurile conturilor de datorii financiare

dezvaluirePrezentare şi
Concordanţa detaliilor
Drepturi şi obligaţii
Valoare realizabilă
Perioada corecta
Exhaustivitate

Clasificare
Exactitate
Existenţă

Teste de audit pentru realizarea obiectivelor


specifice privind soldurile conturilor de datorii
financiare

Se obţine balanţa de verificare analitică la finalul


exerciţiului financiar. Se obţin toate contractele de
finanţare şi scadenţarele aferente acestora .Pe baza
conturilor din balanţa analitică se reconstituie totalul
datoriilor financiare. Pe baza scadenţarelor se defalcă
x x x x
datoriile în "datorii care trebuie plătite într-o perioadă
de până la un an" şi "datorii care trebuie plătite într-o
perioadă mai mare de un an". Se verifică concordanţa
între aceste informaţii şi informaţiile prezentate de
societate în bilaţul contabil şi în notele explicative.
Se obţin fisele de cont analitice pentru fiecare creditor x x
defalcate pe contracte de împrumut de la finalul
exerciţiului. Se recalculează totalul fiecărei fişă de
cont. Se reconciliază totalul recalculat al tuturor
fişelor de cont cu totalul soldurilor de datorii
69
dezvaluirePrezentare şi
Concordanţa detaliilor
Drepturi şi obligaţii
Valoare realizabilă
Perioada corecta
Exhaustivitate

Clasificare
Exactitate
Existenţă
Teste de audit pentru realizarea obiectivelor
specifice privind soldurile conturilor de datorii
financiare

financiare din balanţa de cerificare de la finalul anului


.
Pentru toţi creditorii financiari se întocmesc scrisori
de confirmare în care şi scadenţă. Răspunsurile
primite la scrisorile de confirmare se reconciliază cu
fişele de cont ale creditorilor financiari de la finalul
exerciţiului financiar. Se ivestighează eventualele
diferenţe. Pentru scrisorile de confirmare pentru care
nu s-au primit răspunsuri, se solicită o situaţie a
x x x x
datoriilor financiare din ultima lună încheiată din
exerciţiul financiar următor. Din situaţia datoriilor
financiare din exerciţiul următor celui auditat se
identifică creditorii care nu au trimis răspunsuri la
scrisorile de confirmare. Pentru datoriile aflate în sold
la finalul anului şi care s-au diminuat în exerciţiul
ulterior, solicitaţi documentele de decontare aferente.
Se compară lista creditorilor financiari din exerciţiul
anterior celui auditat cu lista creditorilor din
exerciţiul auditat. Identificaţi creditorii din exerciţiul
precedent cu care nu s-au mai efectuat tranzacţii în
anul curent. Se chestionează personalul clientului de x x
audit privind cauzele pentru care nu s-au realizat
tranzacţii cu respectii creditori. Se trimit scrisori de
confirmare către creditorii cu care nu s-au mai
efectuat tranzacţii.
Se examinează dacă datoriile financiare exprimate în
devize sau care se decontează în funcţie de cursul
x x x x
unei devize sunt evaluate în lei la cursul devizei
respective comunicat de BNR la 31.12.2N
Se identifică datoriile financiare restante şi se
recalculează majorările şi penalităţile de întârziere. Se
urmăreşte înregistrarea în contabilitate a majorărilor,
x x x x x
penalităţilor şi dobânzilor restante. Se urmăreşte dacă
respectivele informaţii au fost prezentate adecvat în
bilanţ şi în notele explicative.

70
dezvaluirePrezentare şi
Concordanţa detaliilor
Drepturi şi obligaţii
Valoare realizabilă
Perioada corecta
Exhaustivitate

Clasificare
Exactitate
Existenţă
Teste de audit pentru realizarea obiectivelor
specifice privind soldurile conturilor de datorii
financiare

Se analizează dacă societatea a efectuat inventarierea


datoriilor financiare. Se reconciliează totalul listei de
inventariere a datoriilor financiare cu soldurile din
balanţa de verificare. Reconciliaţi raspunsurile x x x x
primite la scrisorile de confirmare a datoriilor
financiare cu soldul fiecărui creditor din lista de
inventariere. Se investighează eventualele fiferenţe.

7.1.7.3. Obiective de audit privind rulajele conturilor de datorii financiare

Obiectiv general de audit Obiectiv specific de audit privind rulajele


privind rulajele conturilor de datorii financiare
Asigurarea faptului că toate împrumuturile contractate
şi toate rambursările care au fost înregistrate în
contabilitate în timpul exerciţiului financiar au avut la
Existenţă bază tranzacţii reale.
Asigurarea faptului că toate împrumuturile contractate
şi toate rambursările desfăsurate în perioada
exerciţiului financiar au fost înregistrate în
contabilitate. (Se vor identifica tranzactiile neoperate
Exhaustivitate în contabilitate)
Asigurarea faptului că toate împrumuturile contractate
şi toate rambursările desfăsurate în perioada
exerciţiului financiar au fost înregistrate în
contabilitate la valori adecvate conform cadrului de
Evaluare raportare.
Asigurarea faptului că toate împrumuturile contractate
şi toate rambursările desfăsurate în perioada
exerciţiului financiar au fost înregistrate în conturile
contabile adecvate conform cadrului de raportare. (Se
Clasificare vor identifica inregistrarile contabile eronate)
Asigurarea faptului că toate împrumuturile contractate
şi toate rambursările desfăsurate în perioada
exerciţiului financiar au fost înregistrate în periadele
Perioada corecta corecte.
Asigurarea faptului că toate împrumuturile contractate
şi toate rambursările desfăsurate în perioada
exerciţiului financiar au fost transferate corect în toate
Sintetizare şi sistematizare documentele de sinteză.

7.1.7.4. Teste de audit privind rulajele conturilor de datorii financiare


71
Sintetizare şi sistematizare
Perioada corecta
Exhaustivitate

Clasificare
Existenţă

Evaluare
Teste de audit pentru realizarea obiectivelor specifice privind
rulajele conturilor de datorii financiare

Se calculează variaţiile absolute şi procentuale pentru rulajele


lunare aferente conturilor de datorii financiare. Se calculează
media rulajului fiecărui cont de datorie financiară. Se calculează
x x x
abaterile absolute şi procentuale faţă de medie. Se obţin explicaţii
din partea conducerii societăţii auditate cu privire la variaţiile
neaşteptate.
Se obţin toate contractele de împrumut şi scadenţarele aferente.
Se obţin registrele jurnale din fiecare lună a exerciţiului auditat.
Se reconciliază informaţiile din scadenţare cu informaţiile din x
registrul jurnal şi cu infrmaţiile din balanţa de verificare. Se
investighează eventualele diferente.
Se vor selecta elementele eşanţionului pornind de la registrul
jurnal general. Pentru elementele selectate se vor solicita
documentele justificative aferente (contracte facturi şi documente
x x x x
de plată/încasare, extrase de cont) analizând dacă societatea a
contabilizat corect documentele din punct de vedere al datei,
valorii şi al denumirii creditorului.
Se vor selecta elementele eşantionului pornind de la contractele
de împrumut şi scadenţarele aferente. Se urmăreşte dacă
societatea a efectuat încasări şi plăţi conform scadenţarelor
x x x x
urmărind dacă documentele justificativele aferente sunt corect
înregistrate în contabilitate din punct de vedere al datei, valorii şi
al denumirii creditorului.
Se obţin fisele de cont ale creditorilor financiari. Se recalculează
totalurile tuturor fişelor de cont. Se reconstituie valoarea
datoriilor financiare prin însumarea totalurilor fişelor. Se x
reconciliază totalul calculat cu valoarea datoriilor din balanţa de
verificare.
Se identifică datoriile finaciare către părţile afiliate. Pentru fiecare
tranzacţie cu parţile afiliate se solicită documentele justificative
( contracte de creditare, documentele de încasare şi plată x x x x
aferente). Se examinează realitatea, natura, valoarea, data şi
modul de înregistrarea în contabilitate a respectivelor tranzacţii .
Examinaţi dacă eventualele ipoteci sau angajamente sunt
înregistrate corect şi/sau gradul de achitare acolo unde este
relevant. x x

72
Cap. 9. CONCLUZIILE AUDITULUI ŞI RAPORTUL DE AUDIT

9. 1. Elaborarea concluziilor, emiterea opiniei şi întocmirea raportului de audit

La finele misiunii de audit, auditorul are următoarele obiective:


- formularea unei opinii cu privire la situaţiile financiare pe baza evaluării concluziilor
obţinute de pe urma probelor de audit obţinute; şi
- exprimarea clară a acelei opinii prin intermediul unui raport scris care descrie, de
asemenea, baza pentru acea opinie.
Aceste aspecte sunt reglementate de ISA 700 Formularea unei opinii şi raportarea cu
privire la situaţiile financiare, din a căror prevederi sintetizăm în continuare.
Auditorul trebuie să formuleze o opinie cu privire la măsura în care situaţiile financiare
sunt întocmite, din toate punctele de vedere semnificative, în conformitate cu cadrul general de
raportare financiară aplicabil. Pentru formularea acelei opinii, auditorul trebuie să ajungă la o
concluzie cu privire la asigurarea rezonabilă obţinută de auditor privind măsura în care situaţiile
financiare, luate în ansamblu, nu conţin denaturări semnificative, cauzate fie de fraudă, fie de
eroare.
Auditorul trebuie să evalueze măsura în care situaţiile financiare sunt întocmite, din
toate punctele de vedere semnificative, în conformitate cu cerinţele cadrului general de raportare
financiară aplicabil.
Astfel, auditorul trebuie să evalueze măsura în care, din perspectiva cerinţelor cadrului
general de raportare financiară aplicabil:
- Situaţiile financiare prezintă în mod adecvat politicile contabile semnificative selectate
şi aplicate;
- Politicile contabile selectate şi aplicate sunt consecvente cu cadrul general de raportare
financiară aplicabil şi sunt corespunzătoare;
- Estimările contabile realizate de conducere sunt rezonabile;
- Informaţiile prezentate în situaţiile financiare sunt relevante, credibile, comparabile şi
inteligibile;
- Situaţiile financiare furnizează prezentări adecvate care le permit utilizatorilor vizaţi să
înţeleagă efectul tranzacţiilor şi al evenimentelor semnificative asupra informaţiilor cuprinse în
situaţiile financiare; şi
- Terminologia utilizată în situaţiile financiare, inclusiv titlul fiecărei situaţii financiare,
este adecvat(ă).
Raportul auditorului trebuie să fie în formă scrisă. Structura unui raport de audit este, în
general, asemănătoare pentru toate situaţiile financiare examinate, cu unele particularităţi, de la
caz la caz, dar fiecare raport prezintă în mod propriu unele elemente de bază, respectiv:
1. Titlul. Raportul auditorului trebuie să aibă un titlu care să indice clar că este un raport
al unui auditor independent.
2.Destinatarul. Raportul auditorului trebuie să fie adresat aşa cum prevăd circumstanţele
misiunii. Raportul auditorului este, de obicei, adresat, persoanelor pentru care este întocmit
raportul, deseori fie acţionarii, fie persoanele însărcinate cu conducerea entităţii ale cărei situaţii
financiare sunt supuse auditului.
3. Paragraful introductiv. Paragraful introductiv din raportul auditorului trebuie să:
- Identifice entitatea ale cărei situaţii financiare au fost auditate;
- Precizeze faptul că situaţiile financiare au fost auditate;
- Identifice titlul fiecărei situaţii care compun situaţiile financiare;
- Facă referire la sumarul politicilor contabile semnificative şi la alte informaţii
explicative;
- Specifice data sau perioada acoperită de fiecare situaţie financiară care compun situaţiile
financiare.

73
4. Responsabilitatea conducerii pentru situaţiile financiare. Raportul auditorului
trebuie să descrie responsabilitatea conducerii pentru întocmirea situaţiilor financiare. Descrierea
trebuie să includă o explicaţie a faptului că conducerea este responsabilă de întocmirea situaţiilor
financiare, în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil, şi pentru acel
control intern pe care îl determină necesar pentru a permite întocmirea de situaţii financiare
lipsite de denaturare semnificativă, cauzată fie de fraudă, fie de eroare.
5. Responsabilitatea auditorului. Raportul auditorului trebuie să precizeze că
responsabilitatea auditorului este de a exprima o opinie asupra situaţiilor financiare în urma
auditului.Raportul auditorului trebuie să precizeze că auditul a fost desfăşurat în conformitate cu
Standardele Internaţionale de Audit. Raportul auditorului trebuie să explice, de asemenea, că
acele standarde prevăd ca auditorul să se conformeze cerinţelor etice şi că auditorul planifică şi
efectuează auditul în aşa fel încât să obţină o asigurare rezonabilă a măsurii în care situaţiile
financiare sunt lipsite de denaturare semnificativă.

6. Aria misiunii. Raportului auditorului trebuie să descrie un audit prin precizarea


următoarelor:
- un audit implică efectuarea de proceduri pentru obţinerea probelor de audit referitoare la
valorile şi prezentările din situaţiile financiare;
- procedurile selectate depind de raţionamentul auditorului, inclusiv de evaluarea riscului
ca situaţiile financiare să prezinte denaturări semnificative cauzate fie de fraudă, fie de eroare. În
evaluarea acelor evaluări ale riscului, auditorul ia în considerare controlul intern relevant pentru
întocmirea şi prezentarea fidelă a situaţiilor financiare ale entităţii, în vederea elaborării de
proceduri de audit adecvate circumstanţelor, dar fără a avea scopul de a exprima o opinie asupra
eficacităţii controlului intern. În circumstanţele în care auditorul are, de asemenea,
responsabilitatea de a exprima o opinie asupra eficacităţii controlului intern în paralel cu auditul
situaţiilor financiare, auditorul trebuie să omită formularea în care se menţionează că analiza
controlului intern nu are ca scop exprimarea opiniei cu privire la eficacitatea controlului intern;
şi
- un audit trebuie să includă, de asemenea, evaluarea gradului de adecvare al politicilor
contabile utilizate şi caracterul rezonabil al estimărilor contabile realizate de către conducere,
precum şi prezentarea generală a situaţiilor financiare.
- raportul auditorului trebuie să precizeze că auditorul crede că probele de audit pe care le-
a obţinut sunt suficiente şi adecvate pentru a furniza o bază pentru opinia auditorului.

7. Opinia auditorului. Raportul auditorului trebuie să includă o secţiune cu titlul


“Opinia.”
Partea referitoare la opinie conţine o trimitere la cadrul general de raportare financiară
utilizat pentru întocmirea situaţiilor financiare şi exprimarea unei opinii asupra situaţiilor
financiare la care a ajuns auditorul, respectiv: opinie fără rezerve, opinie cu rezerve,
imposibilitatea exprimării unei opinii sau opinie contrară.

8. Semnătura auditorului. Raportul auditorului trebuie să fie semnat.


Semnătura auditorului este efectuată fie în numele firmei de audit, fie în numele personal
al auditorului. În plus faţă de semnătura auditorului, auditorului i se poate solicita să declare în
raportul auditorului, calificarea acordată de un organism profesional sau faptul că auditorul sau
firma de audit, după caz, a fost recunoscut(ă), prin autorizarea acordată de autoritatea de
calificare.

9. Data raportului auditorului. Raportul auditorului trebuie să fie datat nu mai devreme
de data la care auditorul a obţinut suficiente probe de audit adecvate pe care să îşi bazeze opinia
auditorului cu privire la situaţiile financiare, inclusiv probe potrivit cărora: au fost întocmite
toate situaţiile incluse în situaţiile financiare, inclusive notele aferente; şi persoanele cu
autoritatea recunoscută au declarat că şi-au asumat responsabilitatea pentru acele situaţii
financiare.

Raportul de audit are un triplu rol:


74
- instrument de comunicare cu utilizatorii situaţiilor financiare emise de entitatea auditată,
respectiv cu publicul, precum şi cu acţionarii pentru decizii economice;
- instrument de confirmare a încrederii publicului şi acţionarilor în situaţiilor financiare
prezentate de o entitate;
- instrument de identificare a responsabilităţilor pentru auditor şi pentru conducerea
entităţii auditate.

9. 2. Tipurile de opinii care pot fi incluse în raportul de audit.

În functie de concluziile pe care le-a tras pe baza analizei probelor de audit colectate în
timpul misiunii sale, auditorul poate emite una dintre urătoarele opinii:
- Opinie fără rezerve;
- Opinie cu rezerve;
- Imposibilitatea de a exprima o opinie;
- Opinie nefavorabilă sau refuz de a exprima o opinie;

Opinia fără rezerve


Un astfel de raport îl întâlnim atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii 21:
- toate operaţiunile, tranzacţiile, prezentările de informaţii sunt reflectate în: bilanţ
contabil, cont de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu situaţia fluxurilor de
trezorerie şi note;
- au fost respectate în toate aspectele misiunii de audit standardele cu caracter general
(IAS/IFRS-uri, Standardele Internaţionale de Audit);
- au fost acumulate suficiente elemente probante iar auditorul a fost convins de
respectarea principiilor categoriilor de standarde;
- situaţiile financiare sunt întocmite şi prezentate cu respectarea principiilor contabile
general acceptate, iar informaţiile adecvate se găsesc cuprinse în notele informative şi în alte
raportări ale situaţiilor financiare;
- nu au fost identificate circumstanţe care să-şi impună introducerea unui paragraf
explicativ sau modificări ale raportului de audit.
După părerea noastră, conturile anuale dau o imagine fidelă (sau prezintă în mod sincer,
în toate aspectele lor semnificative), poziţiei şi situaţiei financiare a societăţii la 31 decembrie N
precum şi a rezultatelor şi fluxurilor de trezorerie pentru exerciţiul închis la această dată, în
conformitate cu normele internaţionale (sau naţionale) de contabilitate”.

În anumite circumstanţe, raportul unui auditor poate fi modificat prin adăugarea unui
paragraf de evidenţiere a unor aspecte, în cazul în care există o incertitudine semnificativă (alta
decât o problemă de continuitate a activităţii), a cărei abordare depinde de evenimente viitoare şi
care poate afecta situaţiile financiare. O incertitudine este un aspect a cărui rezolvare depinde de
acţiuni sau evenimente viitoare ce nu sunt sub controlul direct al entităţii, dar care pot afecta
situaţiile financiare.
Adăugarea unui astfel de paragraf de evidenţiere a aspectelor nu afectează opinia
auditorului.
Forma de prezentare a paragrafului de opinie în acest caz este următoarea:
Fără să exprimăm o rezervă asupra situaţiilor financiare, noi atragem atenţia asupra notei X
din anexă. Societatea face obiectul unui proces în care este acuzată de infracţiune în utilizarea
brevetelor şi în care i se pretinde vărsarea redevenţelor şi daunelor de interese; societatea a angajat o
contraacţiune şi audierile preliminare, cât şi procedurile juridico-administrative ale celor două acţiuni
sunt în curs. Rezultatul final al acestei afaceri nu poate, în prezent, să fie determina tşi, în consecinţă,
nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care ar putea să rezulte.

21
Audit financiar, Dr. Ion Mihăilescu (coordonator), Ed. Independenţa Economică, Piteşti, 2008, pg. 138

75
Opinia cu rezerve
Întâlnim un raport de audit cu rezerve atunci când auditorul consideră că situaţiile
financiare pe ansamblu prezintă o imagine fidelă, însă fie a apărut o limitare a ariei misiunii de
audit, fie datele financiare au dezvăluit o încălcare a IAS/ IFRS- urilor sau a Standardelor
Internaţionale de Audit.
O opinie cu rezerve trebuie exprimată atunci când auditorul ajunge la concluzia că
nu poate fi exprimată o opinie fără rezerve, dar că efectul oricărui dezacord cu conducerea sau
limitarea ariei de aplicabilitate nu este atât de semnificativ şi de profund, încât să necesite o
opinie contrară sau declararea imposibilităţii de a exprima o opinie.
În toate cazurile în care auditorul exprimă o opinie, alta decît una fără rezerve, în
raport trebuie inserată o prezentare clară a motivelor care îl determină să emită acest tip de
opinie, iar atunci când este cu putinţă o cuantificare a aspectelor posibile pe care le are asupra
situaţiilor financiare.
Acest lucru se va prezenta printr-un paragraf separat ce precede opinia sau
imposibilitatea exprimării opiniei- cazuri care necesită analize mai laborioase şi işi găsesc locul
intr- o notă la situaţii financiare.
Un exemplu de limitare a ariei de cuprindere a unei misiuni de audit îl întâlnim în
situaţia în care numirea auditorului se face ulterior momentului de incepere a operaţiunulor de
inventariere a stocurilor, fapt care conduce la imposibilitatea participării la această operaţiune.
O limitare mai poate apărea, atunci când clientul nu are pusă la punct evidenţa
contabilă sau este necorespunzător întocmită şi este în imposibilitatea de a desfăşura procedurile
de audit considerate ca fiind strict necesare, situaţie care obligă auditorul la găsirea unor
alternative rezonabile, pentru a obţine probe de audit corespunzătoare, suficiente, pentru a
susţine o opinie necalificată.
Exemplu de rezerve datorate limitării întinderii lucrărilor:
Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie N, căci noi am fost
desemnaţi auditori ulterior acestei date. Ţinând seama de natura documentelor contabile ale
societăţii, noi am putut controla cantităţile prin alte proceduri.
După părerea noastră, cu excepţia incidenţei ajustărilor care ar fi putut fi necesare, dacă noi
am fi putut efectua controlul fizic al cantităţilor, situaţiilor financiare dau o imagine fidelă
poziţiei şi situaţiei financiare a societăţii la 31 decembrie N, cât şi contului de profit şi pierdere
pentru exerciţiul încheiat la această dată şi sunt conforme cu prevederile legale şi statutare.
Exemplu de rezerve datorate dezacordului cu conducerea entităţii auditate:
Astfel, cum este explicat în nota X anexată, s-au constatat anumite neconcordanţe în
contabilizarea amortismentelor în situaţiile financiare. Această practică nu este, în opinia
noastră, în acord cu Reglementările legele de amortizare a activelor corporale. Cheltuielile
aferente, pe baza unui amortisment linear şi al unei cote de ...... pentru clădiri şi ..... pentru
utilaje, trebuie să se ridice la suma de ...... pentru exerciţiul încheiat la 31 decembrie N . În
consecinţă, amortismentele cumulate trebuie să se ridice la ..... mil. lei, iar pierderile
exerciţiului şi pierderile cumulate la ...... mil. lei.
După părerea noastră, cu excepţia incidenţei asupra conturilor anuale, a faptelor menţionate în
paragraful precedent, conturile anuale dau o imagine fidelă poziţiei şi situaţiei financiare a
societăţii la 31 decembrie N, cât şi contului de profit şi pierdere pentru exerciţiul încheiat la
această dată, şi sunt conforme cu prevederile legale şi statutare.

Imposibilitatea de a exprima o opinie


Sunt cazuri în care auditorul se gaseşte în poziţia de a fi în imposibilitatea de a
exprima o opinie.
Imposibilitatea de a exprima o opinie trebuie declarată atunci când efectul posibil
al limitării ariei de cuprindere a misiunii de audit este atît de semnificativ şi cuprinzător, îcât
auditorul nu a putut să obţină suficiente probe de audit corespunzătoare şi prin urmare, nu poate
exprima o opinie asupra situaţiilor financiare.
O astfel de opinie datorată limitării întinderii lucrărilor se poate prezenta astfel:
Noi nu am fost în măsură să asistăm la inventarul fizic, nici să procedăm la confirmarea
directă a conturilor de clienţi, din cauza limitării întinderii lucrărilor noastre, impusă de către
76
direcţiune. Având în vedere importanţa faptelor expuse mai sus, noi nu ne exprimăm opinia
asupra situaţiilor financiare ale axerciţiului N.

Opinie nefavorabilă sau refuz de a exprima o opinie22


O opinie nefavorabilă este exprimată în toate cazurile în care auditorul ajunge la concluzia
conform căreia situaţiile financiare pe ansamblu sunt atât de semnificativ eronate încât ele nu reflectă
o imagine fidelă a poziţiei financiare sau a performanţei entităţii precum şi a fluxurilor de trezorerie,
conform principiilor contabile general acceptate.
Auditorul se găseşte în situaţia de a refuza exprimarea unei opinii atunci când nu a fost în
măsură să ajungă la o concluzie satisfăcătoare, privind imaginea fidelă prezentată de situaţiile
financiare în ansamblul său, sau când auditorul nu se găseşte în stare de independenţă.
Un astfel de raport cu opinie nefavorabilă îl întâlnim în cazurile în care, auditorul este
informat, după o investigaţie adecvată, despre absenţa conformităţii. Astfel de situaţii apar
foarte rar într-o misiune de audit, motiv pentru care opinia nefavorabilă este rar practicată.
Un refuz de a exprima o opinie îl întâlnim în toate cazurile în care auditorul a fost în
imposibilitatea de a se convinge de fidelitatea imaginii prezentate de situaţiile financiare.
Refuzul de exprimare a unei opinii îl întâlnim şi în cazurile în care apar limitări drastice
ale ariei de desfăşurare a misiunii de audit sau a unei relaţii între client şi auditor în care este
afectat grav principiul independenţei conform cerinţelor Codului de Conduită etică şi
profesională.
Mai există şi a treia situaţie când auditorul are posibilitatea să emită un refuz de a exprima
o opinie, ea se referă la apariţia unor factori care ar pune în pericol principiul continuităţii
activităţii.
Deosebirea dintre cele două forme de exprimare a opiniei constă în aceea că refuzul de a
exprima o opinie se manifestă numai din cauza unei lipsei de informare a auditorului, în timp ce,
pentru a exprima o opinie nefavorabilă, auditorul trebuie să fie informat că situaţiile financiare
nu prezintă o imagine fidelă.
Ori de câte ori auditorul exprimă o opinie alta decât una fără rezerve, în raport trebuie inclusă o
prezentare clară a motivelor şi, cu excepţia cazului în care acest lucru nu este posibil, o cuantificare a
efectului posibil asupra situaţiilor financiare.

TERMENI ESENŢIALI UTILIZAŢI ÎN AUDIT

1. Cadrul de raportare financiară aplicabil – Cadrul de raportare financiară


adoptat de conducere şi acolo unde este cazul, de către persoanele însărcinate cu
guvernanţa în întocmirea situaţiilor financiare, care este acceptabil prin prisma naturii
entităţii şi a obiectivelor situaţiilor financiare, sau care este impus de lege sau
reglementări.
Termenul „cadrul de prezentare fidel” este folosit pentru a face referire la un cadru de
raportare financiară care impune respectarea dispoziţiilor cadrului general şi:
(i) Recunoaşte în mod explicit sau implicit faptul că, pentru a obţine o prezentare
corectă a situaţiilor financiare, ar putea fi necesar ca, conducerea să ofere
prezentări care să le depăşească pe cele solicitate în mod special de către cadrul de
raportare; sau
(ii) Recunoaşte în mod explicit faptul că ar putea fi necesar pentru conducere să se
abată de la o dispoziţie a cadrului general pentru a obţine o prezentare corectă a

22
Audit financiar, Dr. Ion Mihăilescu (coordonator), Ed. Independenţa Economică, Piteşti, 2008, pg. 140
77
situaţiilor financiare. Asemenea abateri se aşteaptă a fi necesare doar în situaţii
extrem de rare.
Termenul “cadru de conformitate” este folosit pentru a face referire la un cadru general
de raportare financiară care necesită respectarea conformităţii cu dispoziţiile cadrului
general, dar nu conţine recunoaşterea de la (i) şi (ii) de mai sus.
2. Probe de audit – Informaţii folosite de audit pentru a ajunge la concluziile pe
baza cărora se bazează opinia auditorului. Probele de audit includ atât informaţii
conţinute în sistemul de înregistrări contabile care stau la baza situaţiilor financiare cât şi
alte informaţii. În scopul ISA-urilor:
(i) Suficienţa probelor de audit este o măsură cu privire la cantitatea de probe de
audit. Cantitatea necesară de probe de audit este afectată de evaluarea auditorului
cu privire la riscul de denaturare semnificativă cât şi de calitatea unor asemenea
probe de audit.
(ii) Gradul de adecvare al probelor de audit este măsura de calitate a probelor de audit;
respectiv relevanţa şi credibilitatea în oferirea unui suport pentru concluziile pe
care se bazează opinia auditorului.
3. Riscul de audit – Riscul ca auditorul să exprime o opinie neadecvată de audit
atunci când situaţiile financiare sunt denaturate semnificativ. Riscul de audit este o
funcţie a riscurilor de denaturare semnificativă şi a riscului de detectare.
4. Auditor – Termenul “auditor” este folosit pentru a face referire la persoana sau
persoanele care efectuează auditul, de obicei partenerul de misiune sau alţi membrii ai
echipei misiunii, sau, în funcţie de situaţie, firma.
5. Riscul de detectare – Riscul ca procedurile efectuate de auditor pentru a reduce
riscul de audit la un nivel acceptabil de scăzut, nu vor fi în măsură să detecteze o
denaturare care există şi care ar putea fi semnificativă, fie individual sau la nivel agregat
împreună cu alte denaturări.
6. Situaţii financiare – O reprezentare structurată a informaţiilor financiare
istorice, inclusiv notele legate de acestea, care intenţionează să comunice resursele sau
obligaţiile economice ale unei entităţi al un anumit moment în timp sau schimbări ale
acestora, pe o perioadă de timp în conformitate cu dispoziţiile cadrului de raportare
financiară. Notele explicative conţin în mod obişnuit un sumar al politicilor contabile
semnificative şi alte informaţii explicative. Termenul „situaţii financiare” se referă în
mod obişnuit la un set complet de situaţii financiare aşa cum se stabileşte prin cerinţa
cadrului de raportare financiară aplicabil, dar se pot referi şi la o singură situaţie
financiară.
7. Informaţie financiară istorică – Informaţie exprimată în termeni financiari în
legătură cu o anumită entitate, derivată în principal din sistemul contabil al entităţii, cu
privire la evenimente economice care au avut loc în perioade precedente sau în legătură
cu condiţii sau circumstanţe economice la anumite momente din trecut.
8. Conducere – Persoana(ele) cu responsabilităţi executive pentru conducerea
operaţiunilor entităţii. Pentru anumite entităţi din anumite jurisdicţii, conducerea include
unele dintre sau toate persoanele însărcinate cu guvernanţa, ca de exemplu, membrii
executivi ai consiliului de administraţie, sau un asociat- conducător.
9. Denaturare – O diferenţă între suma, clasificarea, prezentarea sau dezvăluirea
unui element din situaţiile financiare raportat, şi suma, clasificarea, prezentarea, sau
dezvăluirea care este necesară a fi făcută pentru ca elementul să fie în conformitate cu
78
cadrul de raportare financiară aplicabil. Denaturările pot apărea ca urmare a erorii sau
fraudei.
10. Raţionamentul profesional – Aplicarea pregătirii relevante, a cunoştinţelor şi
a experienţei în contextul dat de audit, a contabilităţii şi a standardelor etice, pentru a lua
decizii în cunoştinţă de cauză în legătură cu procedura adecvată în contextul
circumstanţelor misiunii de audit.
11. Scepticismul profesional – O atitudine care include o gândire rezervată, fiind
atent la condiţii care ar putea indica o posibilă denaturare datorată fraudei sau erorii şi o
evaluare critică a probelor de audit.
12. Asigurare rezonabilă – În contextul unui audit al situaţiilor financiare, un
nivel de asigurare ridicat, dar nu absolut.
13. Risc de denaturare semnificativă – Riscul ca situaţiile financiare să fie
denaturate semnificativ înainte de auditare. Acesta constă în două componente, descrise
după cum urmează la nivelul afirmaţiilor:
14. Riscul inerent – Susceptibilitatea unei afirmaţii cu privire la o clasă de
tranzacţii, sold de cont sau prezentare de a fi denaturată semnificativ, fie individual sau
în mod agregat împreună cu alte denaturări, înainte de a lua în considerare orice
controale legate de acestea
15. Riscul de control – Riscul ca o denaturare care ar putea să apară la nivelul unei
afirmaţii cu privire la o clasă de tranzacţii, sold de cont sau prezentare care ar putea fi
semnificativă, fie individual sau în mod agregat împreună cu alte denaturări, să nu poată fi
prevenită, sau detectată şi corectată la timp de către controlul intern al entităţii.
16. Persoanele însărcinate cu guvernanţa – Persoana (ele) sau organizaţia(iile)
(de exemplu administratorul unei corporaţii) cu responsabilitate de supraveghere a
direcţiei strategice a entităţii şi obligaţiile legate de răspunderea entităţii. Aceasta include
şi supravegherea procesului de raportare financiară. Pentru anumite entităţi din câteva
jurisdicţii, persoanele însărcinate cu guvernanţa ar putea include personalul de
conducere, de exemplu, membrii executivi ai unui consiliu de conducere al unei entităţi
din sectorul privat sau public, sau un proprietar-conducător.
17. Condiţii preliminare pentru un audit – Folosirea de către conducere a unui
cadru de raportare financiară acceptabil în pregătirea situaţiilor financiare, şi acceptul
conducerii şi acolo unde este cazul a celor însărcinaţi cu guvernanţa cu privire la
premiza pe baza căreia este efectuat auditul.
18. Partener de misiune – Partenerul sau o altă persoană din firmă care este
responsabilă pentru misiunea de audit şi efectuarea acesteia şi pentru raportul
auditorului care este emis în numele firmei şi care, atunci când se impune, are
autoritatea adecvată oferită de un organism profesional, legal sau de
reglementare;
19. Revizuirea controlului calităţii misiunii – Un proces instituit pentru a furniza o
evaluare obiectivă, la sau înainte de data raportului auditorului, a raţionamentelor
semnificative efectuate de echipa misiunii şi a concluziilor obţinute de aceasta în
formularea raportului auditorului. Procesul de revizuire a controlului calităţii misiunii
se referă doar la auditurile situaţiilor financiare ale companiilor cotate şi la alte
misiuni de audit, dacă există, pentru care firma a determinat că este necesar o
revizuire a controlului calităţii misiunii.
20. Inspectorul controlului calităţii misiunii – Un partener, o altă persoană din
79
cadrul firmei, o persoană externă cu o calificare adecvată sau o echipă formată din
astfel de persoane, dintre care niciuna nu face parte din echipa misiunii, cu suficientă
experienţă adecvată şi cu autoritatea de a evalua obiectiv raţionamentele
semnificative efectuate de echipa misiunii şi concluziile obţinute în formularea
raportului auditorului.
21. Echipa misiunii – Toţi partenerii şi personalul care efectuează misiunea, şi
orice persoane contractate de firmă sau de o firmă din cadrul unei reţele care
efectuează proceduri de audit aferente misiunii. Aceasta exclude un expert extern al
auditorului contractat de firmă sau de o firmă din cadrul unei reţele.
22. Firmă – Un practician individual, parteneriat, corporaţie sau altă entitate
formată din profesionişti contabili.
23. Inspecţie – În relaţie cu misiunile de audit finalizate, procedurile instituite
pentru a oferi probe ale conformităţii echipelor de misiune cu politicile şi procedurile
firmei de control al calităţii.
24. Entitate cotată – O entitate ale cărei acţiuni, obligaţiuni sau instrumente de
debit sunt cotate sau listate la o bursă recunoscută, sau sunt tranzacţionate potrivit
reglementărilor unei burse recunoscute sau ale altui organism echivalent.
25. Monitorizare – Un proces care cuprinde o luare în considerare şi o evaluare
permanentă a sistemelor firmei de control al calităţii, inclusiv o inspecţie periodică a
unei selecţii de misiuni finalizate, menite să furnizeze firmei o asigurare rezonabilă
că sistemul său de control al calităţii funcţionează eficace.
26. Firmă din cadrul unei reţele – O firmă sau o entitate care aparţine unei
reţele.
27. Reţea – O structură mai mare:
(i) Care are drept obiectiv cooperarea; şi
(ii) Care are drept obiectiv clar participarea la profit sau la costuri sau
împarte în comun proprietatea, controlul sau conducerea, sau au politici şi
proceduri comune de control al calităţii, o strategie de afaceri comună, sau
utilizează un nume de marcă comun, sau împart o parte semnificativă din
resursele profesionale.
28. Partener – Orice persoană cu autoritatea de a angaja firma cu privire la
efectuarea unei misiuni de servicii profesionale.
29. Personal – Partenerii şi angajaţii.
30. Standarde profesionale – Standardele Internaţionale de Audit (ISA-urile) şi
cerinţele etice relevante.
31. Cerinţe etice relevante – Cerinţele etice care se aplică echipei misiunii şi
inspectorul controlului calităţii misiunii şi care cuprind, în mod normal, Părţile A şi B ale
Codului etic pentru Profesioniştii Contabili al Federaţiei Internaţionale a Contabililor
(Codul IFAC) referitoare la un audit al situaţiilor financiare alături de cerinţele naţionale
care sunt mai restrictive.
32. Angajaţi – Profesioniştii, alţii decât partenerii, inclusiv orice experţi angajaţi
de firmă.
33. Persoană externă cu o calificare adecvată – O persoană din afara firmei cu
competenţa şi capacitatea de a acţiona ca partener de misiune, de exemplu un partener
al unei alte firme, sau un angajat (cu experienţă adecvată) fie al unui organism
80
profesional de contabilitate ai cărui membri pot efectua audituri ale informaţiilor
financiare istorice, fie al unei organizaţii care oferă servicii relevante de control al
calităţii.
34. Documentaţie de audit - Înregistrarea procedurilor de audit efectuate, a
probelor de audit relevante, precum şi a concluziilor la care a ajuns auditorul (se
utilizează uneori şi termenii „documente de lucru” sau „foi de lucru”).
35. Dosar de audit – Unul sau mai multe dosare sau alte medii de stocare, în
format fizic sau electronic, ce conţin înregistrările care alcătuiesc documentaţia
de audit pentru o anumită misiune. 36. Auditor cu experienţă - Persoană
fizică (din interiorul sau din afara firmei) care are experienţă practică de audit şi
o cunoaştere rezonabilă a:
- Proceselor de audit;
- ISA-urilor şi dispoziţiilor legale şi de reglementare aplicabile;
- Mediului de afaceri în care operează entitatea; şi
- Aspectelor privind auditul şi raportarea financiară relevante pentru domeniul în
care entitatea îşi desfăşoară activitatea.
37. Frauda – Un act intenţionat comis de unul sau mai mulţi indivizi din cadrul
conducerii, persoanelor însărcinate cu guvernanţa, angajaţilor, sau unor terţe părţi, ce
implică utilizarea înşelăciunii pentru a obţine un avantaj injust sau ilegal.
38. Factori de risc de fraudă – Evenimente sau condiţii care indică o stimulare
sau o presiune de a comite o fraudă sau care oferă oportunitatea de a comite o
fraudă.
39. Neconformitate – Acte omise sau comise de către entitate, fie intenţionat,
fie neintenţionat, care sunt contrare legilor sau reglementărilor care prevalează.
Astfel de acte includ tranzacţiile încheiate de entitate, sau în numele entităţii, sau în
locul acesteia, de către persoanele însărcinate cu guvernanţa, conducere sau angajaţi.
Neconformitatea nu include greşelile personale (care nu se referă la activităţile de
afaceri ale entităţii) ale persoanelor însărcinate cu guvernanţa, conducerii sau
angajaţilor entităţii.
40. Persoanele însărcinate cu guvernanţa – Persoana(ele) sau organizaţia(ile)
(de exemplu, un administrator) ce au responsabilitatea de a supraveghea strategia
entităţii şi obligaţiile legate de răspunderea entităţii. Aceasta include supravegherea
procesului de raportare financiară. Pentru unele entităţi din cadrul anumitor
jurisdicţii, în rândul persoanelor însărcinate cu guvernanţa pot fi incluşi membri ai
personalului de conducere, de exemplu, membri executivi ai unui consiliu de
guvernanţă al unei entităţi din sectorul public sau privat, sau un proprietar-manager.
41. Conducere – Persoana(ele) cu responsabilitate executivă pentru conducerea
operaţiunilor entităţii. Pentru unele entităţi aflate în anumite jurisdicţii, conducerea
include unele sau toate persoanele însărcinate cu guvernanţa, de exemplu, membri
executivi ai unui consiliu de guvernanţă sau un proprietar-manager..
42. Afirmaţii - Declaraţii ale conducerii, explicite sau sub altă formă, care sunt incluse
în situaţiile financiare, aşa cum sunt utilizate de către auditor pentru a lua în considerare
diferitele tipuri de posibile denaturări ale informaţiilor care pot apărea.
43. Riscul afacerii - Un risc rezultat în urma condiţiilor, evenimentelor, circumstanţelor,
acţiunilor sau inacţiunilor semnificative care ar putea afecta negativ capacitatea unei entităţi
de a îşi îndeplini obiectivele şi de a îşi executa strategiile, sau în urma stabilirii unor
obiective şi strategii neadecvate.
44. Controlul intern – Procesul conceput, implementat şi menţinut de către persoanele
însărcinate cu guvernanţa, conducere şi alte categorii de personal cu scopul de a furniza o
81
asigurare rezonabilă privind îndeplinirea obiectivelor unei entităţi cu privire la credibilitatea
raportării financiare, eficienţa şi eficacitatea operaţiunilor, şi conformitatea cu legile şi
reglementările aplicabile. Termenul de „controale” face referire la orice aspecte ale uneia sau
mai multor componente ale controlului intern.
45. Proceduri de evaluare a riscului – Procedurile de audit efectuate pentru a obţine o
înţelegere a entităţii şi a mediului său, inclusiv a controlului intern al entităţii, pentru a
identifica şi evalua riscurile de denaturare semnificativă, în măsura în care se datorează
fraudei sau erorii, la nivelul situaţiilor financiare şi al afirmaţiilor.
46. Risc semnificativ – Un risc de denaturare semnificativă identificat şi evaluat care,
potrivit raţionamentului auditorului, prevede o atenţie specială de audit.
47. Pragul de semnificaţie funcţional reprezintă suma sau sumele stabilite de
auditor la un nivel mai scăzut decât pragul de semnificaţie pentru situaţiile financiare
ca întreg, pentru a reduce la un nivel adecvat de scăzut probabilitatea ca denaturările
necorectate sau nedetectate agregate să depăşească pragul de semnificaţie pentru
situaţiile financiare ca întreg. Dacă este cazul, pragul de semnificaţie funcţional se va
referi şi la suma sau sumele stabilite de auditor la un nivel mai scăzut decât
pragul(rile) de semnificaţie pentru anumite clase de tranzacţii, soduri de conturi sau
prezentări.
48. Procedură de fond – O procedură de audit proiectată pentru a detecta denaturări
semnificative la nivelul afirmaţiilor. Procedurile de fond cuprind:
- Teste de detaliu (ale claselor de tranzacţii, soldurilor conturilor şi prezentărilor);
şi
- Proceduri analitice de fond.
49. Test al controalelor – O procedură de audit proiectată pentru a evalua
eficacitatea operaţională a controalelor de a preveni, detecta şi corecta denaturări
semnificative la nivelul afirmaţiilor.
50. Înregistrări contabile – Înregistrările contabile iniţiale şi evidenţele
justificative, precum verificări şi înregistrări ale transferurilor electronice de fonduri;
facturi; contracte; registrul jurnal şi jurnale adiacente; înregistrările în jurnal şi alte
ajustări ale situaţiilor financiare care nu sunt reflectate în înregistrările în jurnal; şi
înregistrări precum documentele de lucru şi foile de calcul care justifică alocările
costurilor, calculele, reconcilierile şi prezentările.
51. Grad de adecvare (al probelor de audit) – Măsura calităţii probelor de audit;
mai precis, relevanţa şi credibilitatea acestora în justificarea concluziilor pe care se
bazează opinia auditorului.
52. Probe de audit – Informaţiile utilizate de auditor pentru emiterea de concluzii
pe care se bazează opinia auditorului. Probele de audit includ atât informaţiile cuprinse
în înregistrările contabile pe care se bazează situaţiilor financiare, cât şi alte informaţii.
53. Expert din partea conducerii – O persoană sau o organizaţie care deţine
experienţă într-un domeniu altul decât contabilitate sau audit, a cărui activitate în acel
domeniu este utilizată de entitate pentru a asista entitatea în întocmirea situaţiilor
financiare.
54. Suficienţa (probelor de audit) – Măsura cantităţii probelor de audit.
Cantitatea probelor de audit necesare este afectată de evaluarea de către auditor a
riscurilor de denaturare semnificativă şi de asemenea, de calitatea acestor probe de audit.
55. Proceduri analitice- evaluări ale informaţiilor financiare prin analiza
relaţiilor plauzibile dintre datele financiare şi nefinanciare. Procedurile analitice cuprind,
82
de asemenea, acele investigaţii pe măsura necesităţii cu privire la fluctuaţiile sau relaţiile
care sunt discordante în comparaţie cu alte informaţii relevante sau care diferă cu o sumă
semnificativă faţă de valorile aşteptate.
56. Eşantionarea în audit (eşantionare) – Aplicarea procedurilor de audit pentru
mai puţin de 100% din elementele din cadrul unei populaţii cu relevanţă pentru audit,
astfel încât toate unităţile de eşantionare să aibă posibilitatea de a fi selectate, cu scopul
de a furniza auditorului o bază rezonabilă în funcţie de care să formuleze concluzii cu
privire la întreaga populaţie.
57. Populaţie – Întregul set de date din care este selectat un eşantion şi pe
marginea căruia auditorul doreşte să îşi formuleze concluziile.
58. Riscul de eşantionare – Riscul ca în baza unui eşantion concluzia
auditorului, să fie diferită de concluzia la care s-ar fi ajuns dacă întreaga populaţie ar fi
fost supusă aceleiaşi proceduri de audit. Riscul de eşantionare poate duce la două tipuri
de concluzii generatoare de erori:
- În cazul unui test al controalelor, concluzia potrivit căreia controalele sunt mai
eficiente decât sunt ele în realitate, sau în cazul testelor de detaliu, concluzia că nu există
o denaturare semnificativă, când există de fapt. Auditorul este îngrijorat în primul rand
de acest tip de concluzie generatoare de erori, deoarece aceasta afectează eficacitatea
auditului şi există o probabilitate mai mare de a conduce la o opinie de audit neadecvată.
- În cazul unei test al controalelor, concluzia potrivit căreia, controalele sunt mai puţin
eficiente decât sunt ele în realitate, sau în cazul unui test de detaliu, concluzia că există o
denaturare semnificativă, când nu există de fapt. Acest tip de concluzie generatoare de
erori afectează eficienţa auditului, căci de obicei conduce la o muncă suplimentară
pentru a se stabili dacă concluziile iniţiale sunt incorecte.
59. Riscul de neeşantionare – Riscul ca auditorul să ajungă la o concluzie
generatoare de erori din orice motiv independent de riscul de eşantionare.
60. Anomalie – O denaturare sau deviaţie care se poate demonstra că nu este
reprezentativă pentru denaturările sau deviaţiile aferente unei populaţii.
61. Unitate de eşantionare – Elementele individuale care constituie o populaţie.
62. Eşantionarea statistică – O abordare a eşantionării care are următoarele
caracteristici:
- Selectarea aleatorie a elementelor eşantionului; şi
- Utilizarea teoriei probabilităţii pentru a evalua rezultatele eşantionului, inclusiv
evaluarea riscului de eşantionare.
63. Stratificarea – Procesul de divizare a populaţiei în subpopulaţii, fiecare
dintre acestea fiind un grup de unităţi de eşantionare care prezintă caracteristici similare
(deseori valoarea monetară).
64. Eroare tolerabilă– O valoare monetară stabilită de către auditor cu privire la
care auditorul încearcă să obţină un nivel adecvat al asigurării că valoarea monetară
stabilită de către auditor nu este depăşită de denaturarea reală din cadrul populaţiei.
65. Rata tolerabilă a deviaţiei – O rată a deviaţiei de la procedurile de control
intern prescrise, stabilită de către auditor cu privire la care auditorul încearcă să obţină
un nivel adecvat al asigurării că rata deviaţiei stabilită de către auditor nu este depăşită
de rata reală a deviaţiei din cadrul populaţiei.
66. Data situaţiilor financiare – Data încheierii celei mai recente perioade
acoperite de situaţiile financiare.
83
67. Data aprobării situaţiilor financiare – Data la care toate situaţiile care
conţin situaţii financiare, inclusiv notele aferente, au fost întocmite şi cei care au
autoritatea necesară au declarat că îşi asumă responsabilitatea pentru acele situaţii
financiare.
68. Data raportului auditorului – Data la care auditorul datează raportul cu
privire la situaţiile financiare, în conformitate cu ISA 700- Formularea unei opinii şi
raportarea cu privire la situaţiile financiare.
69. Data la care sunt publicate situaţiile financiare – Data la care raportul
auditorului şi situaţiile financiare auditate sunt puse la dispoziţia părţilor terţe.
70. Evenimente ulterioare – Evenimente care au loc între data situaţiilor
financiare şi data raportului auditorului, şi faptele de care auditorul ia cunoştinţă după
data raportului auditorului.
71. Declaraţie scrisă – O declaraţie scrisă a conducerii furnizată auditorului
pentru a confirma anumite aspecte sau pentru a fundamenta alte probe de audit. În acest
context, declaraţiile scrise nu includ situaţiile financiare, afirmaţiile din acestea, sau
registrele sau evidenţele care le fundamentează pe primele.
72. Funcţie de audit intern – activitate de evaluare instituită de entitate sau
furnizată sub forma unui serviciu entităţii. Funcţiile sale includ, printre altele, şi
examinarea, evaluarea şi monitorizarea adecvării şi eficacităţii controlului intern.
73. Auditori interni – indivizi care desfăşoară activităţi specifice funcţiei de
audit intern. Auditorii interni pot face parte dintr-un departament de audit intern sau
dintr-o funcţiune echivalentă.
74. Expert din partea auditorului – Un individ sau o organizaţie care deţine
expertiza într-o arie, alta decât contabilitatea sau auditul, a căror activitate este utilizată
de auditor în vederea asistării auditorului în obţinerea de probe de audit suficiente şi
adecvate. Un expert din partea auditorului poate fi fie un expert intern din partea
auditorului (care este partener23 sau face parte din personal, inclusiv din personalul
temporar, de la firma auditorului sau de la o firmă din cadrul reţelei), fie un expert
extern din partea auditorului.

75. Expertiză – Abilităţi, cunoştinţe şi experienţă într-o anumită arie.

76. Expert din partea conducerii – Un individ sau o organizaţie care deţine
expertiză într-o arie, alta decât contabilitatea sau auditul, a căror activitate este utilizată
de entitate în vederea asistării entităţii la întocmirea situaţiilor financiare.

77. Situaţii financiare cu scop general – Situaţiile financiare întocmite în


conformitate cu un cadru cu scop general.

78. Cadru cu scop general – Un cadru general de raportare financiară elaborat


pentru a satisface nevoile comune de informaţii financiare ale unei game largi de
utilizatori. Cadrul general de raportare financiară poate fi un cadru general de prezentare
fidelă sau un cadru general de conformitate.
Termenul “cadru general de prezentare fidelă” este utilizat pentru a face referire la un
cadru general de raportare financiară care prevede conformitatea cu cerinţele cadrului
general şi:
- Confirmă în mod explicit sau implicit faptul că, pentru a se realiza prezentarea fidelă a
situaţiilor financiare, poate fi necesar pentru conducere să furnizeze prezentări mai
ample decât cele solicitate, de regulă, de către cadrul general; sau

23
„Partener” sau „firmă” ar trebui citite prin referire la omologii acestora din sectorul public, acolo unde este relevant
84
- Confirmă în mod explicit că poate fi necesar pentru conducere să se abată de la o
cerinţă din cadrul general pentru a realiza prezentarea fidelă a situaţiilor financiare. Se
estimează că astfel de abateri vor fi necesare doar în circumstanţe extrem de rare.
Termenul “cadru general de conformitate” este utilizat pentru a face referire la un cadru
general de raportare financiară care prevede conformitatea cu cerinţele cadrului general,
dar care nu conţine confirmările de la literele (i) sau (ii) de mai sus.

79. Opinie nemodificată – Opinia exprimată de auditor atunci când acesta


ajunge la concluzia că situaţiile financiare sunt întocmite, din toate punctele de vedere
semnificative, în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil.

80. Universal – Un termen utilizat, în contextul denaturărilor, pentru a descrie


efectele denaturărilor asupra situaţiilor financiare sau posibilele efecte ale denaturărilor
asupra situaţiilor financiare, acolo unde este cazul, şi care nu au fost detectate din cauza
incapacităţii de a obţine probe de audit suficiente şi adecvate. Efectele permanente
asupra situaţiilor financiare sunt cele care în raţionamentul auditorului:
- Nu sunt limitate la elementele, conturile sau aspectele specifice din situaţiile
financiare;
- În cazul în care există această limitare, reprezintă sau ar putea reprezenta o proporţie
substanţială din situaţiile financiare; sau
- În relaţie cu prezentările sunt fundamentale pentru înţelegerea situaţiilor financiare de
către utilizatori.

81. Opinia modificată – O opinie cu rezerve, o opinie contrară sau


imposibilitatea exprimării unei opinii.

85
TESTE GRILĂ PENTRU VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR

1. Prin audit, în general, se înţelege:


a) examinarea profesională a unei informaţii în vederea exprimării unei opinii responsabile şi
independente prin raportarea la un criteriu (standard, normă) de calitate;
b) exprimarea unei opinii asupra situaţiei financiare a unei entităţi;
c) verificarea activităţii manageriale a unei entităţi;

2. Anomalia – ca termen în normele de audit - reprezintă:


a) o informaţie financiară deformată, ca urmare a unor erori sau fraude;
b) o informaţie financiară corectă;
c) o informaţie statistică;

3. Auditul financiar reprezintă:


a) o opinie responsabilă cu privire la situaţiile financiare;
b) activitatea efectuată de auditorii financiari în vederea exprimării unei opinii asupra situaţiilor
financiare sau a unor componente ale acestora, exercitarea altor misiuni de asigurare şi servicii
profesionale potrivit standardelor internaţionale de audit şi altor reglementări adoptate de Camera
Auditorilor Financiari din România;
c) o îmbinare între auditul extern şi cel intern, precum şi între auditul statutar şi cel contractual;

4. Exhaustivitatea – ca termen în normele de audit - reprezintă:


a) toate faptele importante au fost menţionate;
b) toate activele au fost înregistrate şi inventariate;
c) toate activele, datoriile, tranzacţiile sau evenimentele au fost înregistrate şi toate faptele
importante au fost menţionate;

5. Asigurarea rezonabilă – ca termen în normele de audit - reprezintă:


a) asigurarea ridicată, dar nu absolută, ceea ce se traduce în raport prin faptul că informaţiile
auditate nu sunt deformate de erori sau anomalii semnificative;
b) asigurarea absolută că nu sunt anomalii în situaţiile financiare;
c) asigurarea minimă că nu sunt anomalii în situaţiile financiare;

6. Criteriul corectei înregistrări în contabilitate şi al corectei prezentări în conturile anuale


presupune:
a) întocmirea corectă a bilanţului cu respectarea întocmai a normelor emise de Ministerul Finanţelor
Publice;
b) contabilizarea în perioada corespunzătoare, urmărindu-se respectarea independenţei
exerciţiilor;
c) corecta determinare a rezultatelor financiare;

7. Declaraţii ale direcţiunii înseamnă:


a) declaraţii făcute de personalul financiar contabil;
b) declaraţii făcute de către direcţiune auditorului în cursul unui audit, în mod spontan sau ca
răspuns la întrebările (chestionarele) puse de auditor;
c) declaraţii făcute de cenzorii societăţii;

1
8. Deficienţe majore reprezintă:
a) insuficieţe ale controlului intern care pot avea repercusiuni semnificative asupra situaţiilor financiare;
b) neefectuarea inventarierii;
c) absenţa controlului intern;

9. Normele de audit financiar sunt emise de:


a) Ministerul Finanţelor Publice şi se aprobă prin ordin al ministrului;
b) Ministerul Finanţelor Publice şi se aprobă prin hotărâre de guvern;
c) Autoritatea profesională prevăzută de lege;

10. Normele de referinţă ale auditului sunt:


a) norme fiscale;
b) norme de audit financiar;
c) norme contabile;

11. Întinderea lucrărilor de audit reprezintă:


a) diligenţele efectuate de auditor şi limitate de către conducerea societăţii;
b) diligenţele apreciate ca fiind necesare, în circumstanţe precise, pentru atingerea obiectivului auditului;
c) diligenţele efectuate fără a putea fi atins obiectivul auditului;

12. Expert, ca termen folosit în normele de audit financiar, înseamnă:


a) o persoană sau un cabinet care posedă competenţele, cunoştinţele şi o experienţă într-un domeniu, altul
decăt contabilitatea şi auditul;
b) o persoană sau un cabinet care posedă experienţă în contabilitate;
c) o persoană care posedă multă experienţă în audit;

13. Semnificativ, ca termen în normele de audit, înseamnă:


a) termen utilizat pentru a exprima valoarea absolută a unei informaţii din situaţiile financiare;
b) termen utilizat pentru a exprima importanţa unei date contabile cuprinsă în situaţiile financiare;
c) termen utilizat pentru a exprima rezultatul contabil;

14. Principiile fundamentale pe care se întemeiază regulile de etică în activitatea de audit financiar sunt:
a) corectitudine;
b) independenţă;
c) pregătire ireproşabilă;

15. Dosarul permanent conţine:


a) un curriculum vitae al expertului contabil;
b) foi de lucru şi chestionare privind descrierea întreprinderii şi a activităţii ei;
c) organigrama;

16. Dosarul exerciţiului conţine informaţii şi documente privind:


a) contractul de prestări servicii încheiat cu clientul;
b) planificarea misiunii;
c) analiza conturilor anuale;

17. Dosarele de lucru sunt:


a) proprietatea auditorului;
b) proprietatea societăţii auditate;
c) proprietate mixtă;

2
18. Elementele de bază ale raportului de audit:
a) raportul fără rezerve;
b) titlul;
c) concluzia raportului;

19. Termenul de fraudă desemnează:


a) un act voluntar emis de una sau mai multe persoane din conducere, salariaţi sau terţi, care conduce la
situaţii financiare eronate;
b) un act involuntar dar care are drept consecinţă obţinerea de informaţii false;
c) o încălcare a normelor legale definită ca atare prin legea penală;

20. Succesiunea lucrărilor într-o misiune de audit a conturilor anuale şi certificare a bilanţului contabil:
a) aprobarea CAFR;
b) acceptarea mandatului;
c) acceptul Administraţiei financiare;

21. Termenul de eroare desemnează:


a) o deturnare a activelor;
b) o inexactitate involuntară, conţinută de situaţiile financiare;
c) o falsificare a documentelor;

22. Tipuri de opinie:


a) opinia fără rezerve;
b) raport cu menţiuni speciale;
c) refuz limitat de certificare;

23. Programul de lucru defineşte:


a) data începerii misiunii de audit;
b) data încheierii misiunii de audit;
c) natura, calendarul şi întinderea lucrărilor necesare pentru punerea în aplicare a planului de audit;

24. Elementele de referinţă în determinarea pragului de semnificaţie sunt:


a) profitul net;
b) volumul vânzărilor;
c) impozitul pe profit;

25. Riscul de nedescoperire este:


a) o componentă a riscului de audit;
b) un termen contabil;
c) un risc al afacerii;

26. Dezacordul cu conducerea întreprinderii asupra principiilor contabile poate conduce la:
a) întrruperea misiunii de audit;
b) introducerea unui paragraf de observaţii;
c) opinie cu rezerve sau opinie defavorabilă;

27. Evaluarea riscului legat de control se face începând cu:


a) evaluarea preliminară;
b) evaluarea iniţială;
c) evaluarea intermediară;

28. Prin situaţii financiare în audit, se înţelege:


a) sistemul contabil;
b) conturile anuale;
c) contabilitatea financiară şi de gestiune;

3
29. Analiza sistemului contabil şi de control intern se face folosind următoarele tehnici:
a) prin verificarea înregistrărilor contabile;
b) prin descrieri narative şi chestionare;
c) prin inspecţia gestiunilor;

30. Sistemul contabil reprezintă:


a) ansamblul de documente care se întocmesc în scopul înregistrării în conturi;
b) circuitul documentelor contabile din cadrul unei întreprinderi;
c) ansamblul de proceduri şi documente prevăzute de legislaţia financiar-contabilă;

31. Riscul de nedetectare:


a) poate fi eliminat în totalitate prin tehnici specifice auditului;
b) nu poate fi eliminat în totalitate, indiferent care sunt tehnicile şi procedurile folosite de auditor;
c) nu există în auditul financiar;

32. Elaborarea unui plan al misiunii de audit este:


a) o obligaţie a profesiei de auditor;
b) o măsură de control al lucrărilor de audit;
c) o necesitate, pentru a asigura că auditul se va realiza de o manieră eficientă;

33. Programul de lucru este:


a) o obligaţie a profesiei de auditor;
b) un instrument al Dosarului permanent;
c) un instrument de realizare a planului misiunii de audit;

34. Pragul de semnificaţie trebuie fixat de auditor:


a) numai atunci când auditorul consideră că este necesar;
b) la începutul misiunii de audit;
c) când determină natura şi întinderea procedurilor de audit;

35. Caracter semnificativ într-o misiune de audit reprezintă:


a) posturile cu valorile cele mai mari în bilanţul societăţii auditate;
b) conturi şi operaţiuni care au solduri sau rulaje superioare pragului de semnificaţie;
c) informaţii a căror omisiune sau inexactitate este susceptibilă de a influenţa deciziile utilizatorilor
situaţiilor financiare;

36. Calculul, în audit, reprezintă:


a) verificări statistice;
b) verificarea înregistrărilor contabile;
c) verificarea corectitudinii aritmetice din documentele justificative şi documentele contabile sau a altor
calcule utilizate în contabilitate;

37. Referenţial contabil înseamnă:


a) ansamblul de criterii utilizate pentru pregătirea situaţiilor financiare care se aplică la toate elementele
importante;
b) normele contabile emise de Ministerul finanţelor;
c) standardele internaţionale de contabilitate;

38. Confirmarea conturilor de debitori reprezintă:


a) confirmarea în scris a sumelor de primit sau a sumelor care compun soldul unui cont;
b) verificarea documentelor justificative;
c) verificarea concordanţei între balanţa de verificare şi bilanţ;

4
39. Prin prag de semnificaţie se înţelege:
a) nivelul, mărimea unei sume peste care profesionistul consideră că o eroare, o inexactitate sau o
omisiune poate afecta imaginea fidelă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatului;
b) orice sumă mai mare decât rezultatul net;
c) o limită a informaţiilor financiare, stabilită prin lege;

40. Constituirea unei ajustări pentru deprecierea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie reprezintă:
a) o cheltuială în avans;
b) o cheltuială;
c) un fond cu destinaţie specială;

41. Controlul de calitate asupra lucrărilor de audit financiar şi certificarea bilanţurilor se organizează şi se
exercită:
a) de organismul profesional;
b) de Ministerul Finanţelor publice;
c) nu se organizează şi se exercită;

42. În evaluarea bunurilor procurate cu titlu oneros, costul de achiziţie este egal cu:
a) preţul de cumpărare + taxele nerecuperabile + cheltuielile de transport aprovizionare + alte cheltuieli
accesorii necesare pentru aducerea sau punerea în funcţiune a bunului – reducerile comerciale;
b) preţul de cumpărare + taxele nerecuperabile + cheltuielile de transport aprovizionare + alte cheltuieli
generale de administraţie;
c) preţul de cumpărare înscris în factura furnizorului;

43. O misiune de audit financiar la o întreprindere cotată se organizează şi se realizează potrivit:


a) regementărilor din domeniul contabilităţii;
b) normelor profesionale emise de organismul profesional;
c) normelor interne;

44. Tehnicile de examinare a conturilor anuale au la bază:


a) compararea indicatorilor de analiză financiară din două exerciţii financiare;
b) corecta înregistrare a tranzacţiilor în contabilitate;
c) selectarea eşantionului;

45. Autoritatea competentă să organizeze, coordoneze şi autorizeze desfăşurarea activităţii de audit


financiar în România este:
a) Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR);
b) Ministerul Finanţelor Publice;
c) Guvernul;

46. Documentaţia de audit furnizează:


a) dovada faptului că auditul a fost planificat şi efectuat în conformitate cu ISA-urile şi dispoziţiile legale
şi de reglementare aplicabile;
b) informaţii organelor de control;
c) informaţii necesare în instanţă;

47. În vederea obţinerii de către auditor a unor probe de audit adecvate se pot utiliza următoarele tehnici:
a) verificarea înregistrărilor contabile;
b) inspecţia;
c) analiza indicatorilor financiari;

48. Paragraful de introducere al Raportului de audit trebuie să conţină:


a) identificarea situaţiilor financiare auditate;
b) identificarea conducerii societăţii auditate;
c) identificarea firmei de audit;

5
49. Referirea la normele de audit în baza cărora s-a efectuat auditul financiar este prezentată în Raportul
de audit în paragraful:
a) privind opinia;
b) introductiv;
c) privind natura şi întinderea lucrărilor de audit;

50. Descrierea lucrărilor efectuate în cadrul misiunii de audit este sintetizată Raportul de audit în
paragraful:
a) privind opinia;
b) introductiv;
c) privind natura şi întinderea lucrărilor de audit;

51. Referirea la cadrul general de raportare financiară utilizat pentru întocmirea situaţiilor financiare este
prezentată în Raportul de audit:
a) în paragraful opiniei;
b) în paragraful privind natura şi întinderea lucrărilor de audit;
c) în paragraful introductiv;

52. Raportul de audit asupra situaţiilor financiare are rolul de:


a) document prevăzut în mod obligatoriu de OMFP 3055/2009;
b) instrument de control;
c) instrument de comunicare cu utilizatorii informaţiilor din situaţiile financiare;

53. Dacă nu a participat la inventarierea anuală la societatea auditată şi nici nu a putut aplica metode
alternative de control, auditorul va exprima o opinie:
a) negativă;
b) cu rezerve;
c) auditorul se află în imposibilitatea de a exprima o opinie;

54. Printre acţiunile care trebuie întreprinse de auditor pentru fundamentarea deciziei de a accepta un
client de audit se află:
a) negocierea onorariului;
b) studierea reglementărilor emise de CAFR;
c) situaţiile cu privire la independenţă şi la absenţa incompabilităţilor;

55. În cazul unui client nou, auditorul trebuie să contacteze auditorul anterior:
a) în etapa de acceptare a mandatului;
b) în timpul misiunii de audit;
c) nu este necesar să-l contacteze;

56. Ce înseamnă o fraudă?


a) o omisiune;
b) o greşeală involuntară din contabilitate;
c) un act voluntar emis de una sau mai multe persoane din conducere, salariaţi sau terţi, care conduce la
situaţii financiare eronate;

57. Ce reprezintă o eroare?


a) o greşeală involuntară din contabilitate;
b) o inexactitate involuntară conţinută în situaţiile financiare;
c) o informaţie care nu reflectă realitatea;

6
58. Care conturi sunt semnificative?
a) cele care nu conţin riscuri de erori;
b) cele care conţin riscuri de eroare semnificative;
c) cele care conţin riscuri de eroare mici;

59. Paragraful de introducere al Raportului de audit trebuie să conţină:


a) date de identificare a entităţii ale cărei situaţii financiare au fost auditate;
b) date de identificare ale conducerii entităţii ale cărei situaţii financiare au fost auditate;
c) data raportului;

60. Rezervele care însoţesc opinia auditorului se prezintă:


a) înaintea paragrafului de opinie;
b) după paragraful de opinie;
c) în paragraful privind natura şi întinderea lucrărilor de audit;

61. Dezacordul cu conducerea întreprinderii conduce auditorul la a formula:


a) o opinie cu rezerve;
b) o opinie defavorabilă;
c) o opinie negativă;

62. Raportul de audit asupra situaţiilor financiare are rolul:


a) de confirmare a încrederii în situaţiile financiare auditate;
b) de a da garanţie organelor de control despre corectitudinea înregistrărilor din contabilitate;
c) de a proteja patrimoniul societăţii auditate;

63. Dacă nu a participat la inventarierea anuală a entităţii ale cărei situaţii financiare au fost auditate,
auditorul va exprima o opinie:
a) negativă;
b) defavorabilă;
c) cu rezerve sau imposibilitatea de a exprima o opinie;

64. Asigurarea dată utilizatorilor situaţiilor financiare auditate este o asigurare:


a) totală;
b) ridicată dar nu absolută;
c) ridicată;

65. Ce reprezintă exhaustivitatea ca obiectiv de audit privind conturile de imobilizări?


a) asigurarea faptului că toate activele imobilizate deţinute de societate sunt înregistrate în
contabilitate;
b) asigurarea faptului că toate activele imobilizate au fost inventariate;
c) asigurarea faptului că toate activele imobilizate deţinute de societate sunt înregistrate în
contabilitate în conturile adecvate;

66. Ce reprezintă clasificarea ca obiectiv de audit privind conturile de imobilizări?


a) asigurarea faptului că toate activele imobilizate deţinute de societate sunt înregistrate în
contabilitate în conturile adecvate;
b) asigurarea faptului că toate activele imobilizate au fost inventariate;
c) asigurarea faptului că toate activele imobilizate deţinute de societate sunt înregistrate în
contabilitate;

7
67. Ce reprezintă existenţa ca obiectiv de audit privind conturile de stocuri?
a) asigurarea faptului că toatestocurile înregistrate în conturi există în realitate;
b) asigurarea faptului că toate stocurile au fost inventariate;
c) asigurarea faptului că toate stocurile deţinute de societate sunt înregistrate în contabilitate în
conturile adecvate;

68. Ce reprezintă concordanţa detaliilor ca obiectiv de audit privind conturile de creanţe?


a) asigurarea faptului că aceleaşi informatii privind creanţele prezentate în mai multe documente
se reconciliază între ele;
b) asigurarea faptului că toate creanţele au fost confirmate;
c) asigurarea faptului că toate creanţele sunt înregistrate în contabilitate;

69. Ce reprezintă clasificarea ca obiectiv de audit privind conturile de trezorerie?


a) asigurarea faptului că toate elementele de trezorerie deţinute de societate sunt înregistrate în
contabilitate în conturile adecvate;
b) asigurarea faptului că toate elementele de trezorerie au fost inventariate;
c) asigurarea faptului că toate elementele de trezorerie deţinute de societate sunt înregistrate în
contabilitate;

70. Ce reprezintă concordanţa detaliilor ca obiectiv de audit privind conturile de datorii?


a) asigurarea faptului că aceleaşi informatii privind datoriile prezentate în mai multe documente
se reconciliază între ele;
b) asigurarea faptului că toate datoriile au fost confirmate;
c) asigurarea faptului că toate datoriile sunt înregistrate în contabilitate;

71. În executarea unei misiuni de audit, una din etape este:


a) aprecierea controlului intern;
b) vericarea înregisrărilor contabile;
c) discuţiile cu conducerea entităţii auditate;

72. Fişa de acceptare conţine informaţii despre:


a) natura misiunii;
b) auditori;
c) cenzori;

73. În etapa de orientare si planificare a auditului se efectuează următoarele lucrări:


a) culegerea de informaţii generale asupra intreprinderii;
b) se selectează eşantionul;
c) se semnează Scrisoarea de misiune de audit;

74. Redactarea planului de misiune şi pe această bază a programului de muncă presupune:


a) alegerea membrilor echipei în funcţie de experienţa şi cunoştinţele lor în sectorul de activitate
al intreprinderii;
b) stabilirea onorariilor;
c) culegerea de informaţii generale asupra intreprinderii;

8
75. Etapele aprecierii controlului intern sunt:
a) înţelegerea şi descrierea sistemelor semnificative;
b) verificarea înregistrărilor contabile;
c) discuţiile cu conducerea entităţii auditate;

76. Care sunt principalele obiective ale controlului intern al unei entitati?
a) asigurarea fidelităţii şi exactităţii informaţiei contabile;
b) întocmirea bugetului entităţii;
c) raportarea financiară;

77. În ce constă tehnica sondajului în audit:


a) selecţionarea unui anumit număr sau părţi dintr-o mulţime, aplicarea la acestea a tehnicilor de
obţinere a elementelor probante şi extrapolarea rezultatelor obţinute asupra eşantionului la
întreaga masă sau mulţime;
b) selecţionarea unor conturi după valoarea soldului la sfârşitul exerciţiului financiar;
c) aplicarea raţionamentului profesional în selectarea informaţiilor;

78. În ce constă tehnica observării fizice în audit:


a) observarea fizică adică a existenţei bunului respectiv;
b) verificarea proprietăţii asupra bunului;
c) verificarea valorii atribuită bunului;

79. Examinarea situaţiilor financiare constă în:


a) verificarea dacă acestea dau o imagine fidelă clară şi completă a poziţiei financiare
intreprinderii;
b) verificarea corelaţiilor şi concordanţelor dintre componentele situaţiilor financiare;
c) verificarea metodelor de evaluare din situaţiile financiare;

80. Opinia defavorabila are drept cauză:


a) dezacordul asupra principiilor contabile;
b) discuţiile în contradictoriu cu conducerea entităţii auditate;
c) dezacordul asupra onorariului;

81. Imposibilitatea exprimarii unei opinii are drept cauză:


a) dezacordul asupra onorariului;
b) limitarea întinderii lucrarilor de audit;
c) dezacordul natura si întinderea lucrarilor de audit;

82. Raportul de audit are rolul de:


a) instrument de raportare financiară;
b) instrument de identificare a responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea entitatii
auditate;
c) instrument de verificare şi control;

83. Elemente posterioare închiderii exercitiului este:


a) fapte descoperite dupa publicarea situatiilor financiare;
b) fapte descoperite pâna la data raportului de audit;
c) fapte descoperite dupa întocmirea situatiilor financiare;

9
84. O scrisoare de misiune (de angajament) conţine:
a) mărimea onorariului;
b) întinderea lucrarilor de audit;
b) programul de lucru;

85. Riscul legat de control constă în:


a) faptul ca o eroare semnificativă în cont sau într-o categorie de operatiuni, izolată sau
împreuna cu alte solduri de cont sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenită, nici
descoperită şi corectată prin sistemul contabil şi de control;
b) faptul că controalele declanşate de auditori nu reuşesc să descopere o eroare semnificativă în
soldul unui cont sau într-o categorie de operaţiuni, izolată sau împreună cu alte solduri sau
categorii de operaţiuni;
c) posibilitatea ca soldul unui cont sau ca o categorie de operaţiuni să comporte erori
semnificative, izolate sau împreună cu erorile din alte conturi sau categorii de operaţiuni,
datorită unui control intern insuficient;

86. Riscul inerent consta în:


a) posibilitatea ca soldul unui cont sau ca o categorie de operaţiuni să comporte erori
semnificative, izolate sau împreună cu erorile din alte conturi sau categorii de operaţiuni,
datorită unui control intern insuficient;
b) faptul că o eroare semnificativă în cont sau într-o categorie de operatiuni, izolată sau
împreuna cu alte solduri de cont sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenită, nici
descoperită şi corectată prin sistemul contabil şi de control;
c) faptul că controalele declanşate de auditori nu reuşesc să descopere o eroare semnificativă în
soldul unui cont sau într-o categorie de operaţiuni, izolată sau împreună cu alte solduri sau
categorii de operaţiuni;

87. Riscul de nedetectare consta în:


a) faptul că controalele declanşate de auditori nu reuşesc să descopere o eroare semnificativă în
soldul unui cont sau într-o categorie de operaţiuni, izolată sau împreună cu alte solduri sau
categorii de operaţiuni;
b) faptul că o eroare semnificativă în cont sau într-o categorie de operatiuni, izolată sau
împreuna cu alte solduri de cont sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenită, nici
descoperită şi corectată prin sistemul contabil şi de control;
c) posibilitatea ca soldul unui cont sau ca o categorie de operaţiuni să comporte erori
semnificative, izolate sau împreună cu erorile din alte conturi sau categorii de operaţiuni,
datorită unui control intern insuficient;

88. Ce relaţie există între pragul de semnificaţie şi riscul de audit?


a) direct proporţională;
b) invers proporţională;
c) nu există nici o relaţie;

89. Dosarul permanent cuprinde:


a) componenţa echipei de misiune;
b) foile de lucru;
c) extrase ale proceselor verbale ale şedinţelor AGA şi CA;

10
90. Suficienţa probelor de audit reprezintă:
a) măsura cantităţii probelor de audit;
b) măsura calităţii probelor de audit şi a relevanţei lor pentru o anumită aserţiune a conducerii,
precum şi a credibilităţii lor;
c) o tehnică utilizată în audit;

91. Gradul de adecvare a probelor de audit reprezintă:


a) măsura cantităţii probelor de audit;
b) măsura calităţii probelor de audit şi a relevanţei lor pentru o anumită aserţiune a conducerii,
precum şi a credibilităţii lor;
c) o tehnică utilizată în audit;

92. Inspecţia, ca procedură de obţinere a probelor de audit, reprezintă:


a) examinarea înregistrărilor, documentelor sau a imobilizărilor;
b) obţinerea de informaţii de la persoanele care le posedă, fie din interiorul, fie din afara
entităţii;
c) urmărirea unui proces sau a unei proceduri ce este efectuată de alţii;

93. Investigaţia, ca procedură de obţinere a probelor de audit, reprezintă:


a) obţinerea de informaţii de la persoanele care le posedă, fie din interiorul, fie din afara
entităţii;
b) examinarea înregistrărilor, documentelor sau a imobilizărilor;
c) urmărirea unui proces sau a unei proceduri ce este efectuată de alţii;

94. Confirmarea, ca procedură de obţinere a probelor de audit, reprezintă:


a) obţinerea de informaţii de la persoanele care le posedă, fie din interiorul, fie din afara
entităţii;
b) răspunsul la o investigaţie pentru a corobora informaţiile conţinute în înregistrările contabile;
c) examinarea înregistrărilor, documentelor sau a imobilizărilor;

95. Care din următoarele expresii aparţin opiniei fără rezerve:


a) situaţiile financiare sunt complete şi corecte;
b) situaţiile financiare anuale în toate aspectele lor semnificative prezintă o imagine fidelă;
c) situaţiile financiare sunt aprobate de auditor;

96. Etapa de control al conturilor face parte din:


a) faza iniţială a unei misiuni de audit de bază;
b) faza executării lucrărilor a unei misiuni de audit de bază;
c) faza finală a unei misiuni de audit de bază;

97. Etapa de documentare a lucrărilor de audit face parte din:


a) faza iniţială a unei misiuni de audit de bază;
b) faza executării lucrărilor a unei misiuni de audit de bază;
c) faza finală a unei misiuni de audit de bază;

98. Etapa de utilizare a lucrărilor altor profesionişti face parte din:


a) faza iniţială a unei misiuni de audit de bază;
b) faza executării lucrărilor a unei misiuni de audit de bază;
c) faza finală a unei misiuni de audit de bază;

11
99. Etapa de orientare şi planificare a auditului face parte din:
a) faza iniţială a unei misiuni de audit de bază;
b) faza executării lucrărilor a unei misiuni de audit de bază;
c) faza finală a unei misiuni de audit de bază;

100. Etapa de examen al situaţiilor financiare face parte din:


a) faza iniţială a unei misiuni de audit de bază;
b) faza executării lucrărilor a unei misiuni de audit de bază;
c) faza finală a unei misiuni de audit de bază;

12
Nr. Răspuns corect
întrebare

13
1. a
2. a
3. b
4. c
5. a
6. b
7. b
8. a
9. c
10. b
11. b
12. a
13. b
14. b
15. c
16. b
17. a
18. b
19. a
20. b
21. b
22. a
23. c
24. a
25. a
26. c
27. a
28. b
29. b
30. c
31. b
32. c
33. c
34. c
35. c
36. c
37. a
38. a
39. a
40. b
41. a
42. a

14
43. b
44. c
45. a
46. a
47. b
48. a
49. c
50. c
51. a
52. c
53. c
54. c
55. a
56. c
57. b
58. b
59. a
60. a
61. a
62. a
63. c
64. b
65. a
66. a
67. a
68. a
69. a
70. a
71. a
72. a
73. a
74. a
75. a
76. a
77. a
78. a
79. a
80. a
81. b
82. b
83. b
84. b

15
85. a
86. a
87. a
88. b
89. c
90. a
91. b
92. a
93. a
94. b
95. b
96. b
97. c
98. c
99. a
100. b

Bibliografie

1. Camera Auditorilor Manual de standarde internaţionale de audit şi control de


calitate. Audit Financiar 2009, Editura Irecson, Bucureşti,
Financiari din România
2009

2. Camera Auditorilor Ghid privind auditul calității, Ed. IRECSON, București,


2010
Financiari din România
3. CECCAR Codul etic naţional al profesioniştilor contabili, Ed. a 5-a,
rev. – Bucureşti, Editura CECCAR, 2011

16
4. Domnişoru S., Cristea M., Arhitectura auditării externe a activelor imobilizate, Revista
„Audit Financiar”, nr. 9/2008
Vînătoru S.
5. IFAC, CECCAR, CAFR Ghidul de utilizare a ISA-urilor în auditarea întreprinderilor
mici şi mijlocii, Ediţia a 3-a, Bucureşti, Ed. Ceccar, 2012
6. IFAC - IAASB Manual de Reglementări Internaţionale de Control al
Calităţii, Audit, Revizuire, Alte Activităţi de Asigurare şi
Servicii Conexe, Ediţia 2012, Vol I, II- Tradus şi republicat
de Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR),
Bucureşti, 2013

7. Horomnea E. Audit Financiar. Concepte. Standarde. Norme , Ediţia a 2-a,


Editura Tipomoldova, Iaşi, 2011

8. Mihăilescu I. Audit financiar, Ed. Independenţa Economică, Piteşti, 2008


(coordonator)
9. Mihăilescu I. Audit financiar, Editura Independenţa Economică, Piteşti,
2010

10. Toma M. Iniţiere în auditul situaţiilor financiare ale unei entităţi, Ed. a
IV-a, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2012

11. *** Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea


de audit financiar

12. *** Legea nr. 26/2010 pentru pentru modificarea şi completarea OUG
nr. 75/1999.

17