Sunteți pe pagina 1din 4

STUDIUL EFECTULUI FOTOELECTRIC

Scopul lucrarii:

Se studiaza efectul fotoelectric extern produs pe catodul unei celule fotoelectrice, se


masoara energia cinetica a electronilor ca functie de frecventa luminii incidente pe catod, se
determină constanta lui Planck h , frecvenţa de prag ν0 și lucrul mecanic de extracţie L.

Considerații teoretice:
Efectul fotoelectricconstă în emisia de electroni dintr-un corp iradiat cu radiaţii
monocromatice din domeniul ultraviolet (sau din domeniul vizibil, pentru metalele alcaline).
In principiu, electronii pot fi extraşi din orice substanţă, dar în general se folosesc materiale bune
conductoare de electricitate pentru că acestea au electroni liberi distribuiţi la
suprafaţă, şi astfel se obţine mai uşor efectul fotoelectric .
Energia electronilor emisi depinde de frecventa ν a luminiii incidente, si nu depinde de
intensitatea acesteia, intensitatea fascicolului de lumina incident determina doar numarul de
electroni liberi emiși.
Experimental s-au verificat următoarele 4 legi ale efectului fotoelectric extern:
Legile efectului fotoelectric extern:
1. Intensitatea curentului fotoelectric de saturatie este direct proportionala cu fluxul
radiatiilor incidente la frecventa constanta;
2. Energia cinetica maxima a fotoelectronilor creste liniar cu frecventa raditiilor si
nu depinde de fluxul acestora. Panta acestei drepte nu depinde de conditiile experimentale.
3. Efectul fotoelectric extern se produce numai daca frecventa radiatiilor incidente
este mai mare sau egala cu o valoare minima numita frecventa de prag specifica fiecarui
material (υ0).
4. Efectul fotoelectric extern se produce practic instantaneu.
În anul 1905, Albert Einstein dă o explicaţie teoretică corectă acestor rezultate
experimentale ce contrazic principiile fizicii clasice și obţine Premiul Nobel în 1921 pentru
explicarea teoretică efectului fotoelectric) El extinde şi asupra radiaţiei ipoteza cuantelor a lui
Planck şi admite că nu numai emisia de radiaţie este discontinuă, ci şi radiaţia însăşi, fiind
formată din fotoni-particule care se mişcă cu o viteză egală cu viteza luminii în vid c, a caror
energie este proportionala cu frecventa lor ν:
E=hν (1)
Factorul de proportionalitate h din formula anterioara este cunoscut sub numele de
constanta lui Planck
Ecuația Einstein, legea de conservare a energiei in procesul de emisie a fotoelectronilor
este:
E c =hν -L extr (2)
(unde E c este energia cinetica a fotonului emis, energia cinetică trebuie privită ca energia
cinetică maximă primită de electron pentru că în interiorul corpului există o seria de procese,
cum ar fi energia de agitaţie termică a electronilor, ciocnirile electronilor cu alte particule în
drumul lor, interacţiuni culombiene cu alte sarcini electrice, care sunt suficient de mici
pentru a fi neglijate, dar care afectează întreaga balanţa energetică. De asemenea, dacă
energia fotonului incident este suficient de mare pentru ca viteza fotoelectronului extras să
necesite corecţii relativiste, trebuie ca în locul formulei clasice a energiei cinetice să se
folosească una din Teoria Relativităţii, iar L extr este lucrul mecanic de extractie al
electronilor din metal).
Efectul fotoeletric pune în evidenţă caracterul corpuscular al luminii.

Descrierea dispozitivului experimentale

Fascicolul de lumina este incident pe catodul dispozitivului (un fir de platina plasat pe o
suprafata de potasiu) așa cum este prezentat în figura 1.

Fig. 1 Lumina monocromatică (separată de filtrul F) cade pe catodul K al unei fotocelule. Fotoelectronii
emişi se deplasează către anodul A şi încarcă condensatorul C până la tensiunea de stopare Ustop.

Lumina cade pe o suprafaţă de potasiu. Lucrul de extracţie pentru metalele alcaline ia


valori mici deoarece electronii de valenţă ai acestor metale sunt slab legaţi, astfel suprafața de
potasiu pe care cade lumina este extrem de potrivită pentru producerea efectului fotoelectric
O parte dintre electronii emisi ajung la anod, unde formeaza curentul fotoelectric prin
circuit.
Dacă se aplica un potential negativ care este crescut treptat asupra fotoelectronilor emisi
de către catod, va rezulta o descrestere a fotocurentului pana la anularea sa. Tensiunea aplicată,
la care fotocurentul se anuleaza poarta numele de tensiune de stopare Ustop.
Conform figurii 1, tensiunea aplicata pe anod este generata cu ajutorul unui condensator
care este incărcat de catre electronii incidenti pana la tensiunea Ustop .
Pentru dispozitivul experimental din laborator (figura 2), valoarea capacității electrice
pentru condensator este de 100pF.
Energia cinetică maximă a electronilor se poate calcula în cazul în care măsurăm tensiunea
Ustop, iar ecuația de conservare a energiei (2) devine:

eUstop =hν -L extr (3)

unde 𝑒 = 1.6 ∙ 10−19C reprezintă sarcina elementară.

Din reprezentarea grafică a dependenței Ustop=f(ν) date de ecuația (3) rezultă o dreaptă cu panta
m egală cu:

m= 𝑒 . (4)

Astfel, se poate determina constanta lui Planck h, calculând panta dreptei obținute.
Fig. 2 Instalație experimentală pentru studiul efectului fotoelectric
a- lampa cu vapori de mercur; b= diafragma iris pentru ajustarea dimensiunii fasciculului luminous; c= lentila cu
distanta focala f=100 mm; d= disc rotativ care permite schimbarea filtrelor de interferenta; e= fotocelula

Modul de lucru
Notă: Sursa cu vapori de mercur atinge intensitatea maximă după circa zece minute de la
alimentare.
În experiment, se folosesc filtre de interferenţă cu bandă îngustă pentru selectarea lungimilor de
undă; fiecare filtru selectează o linie spectrală din spectrul sursei cu vapori de mercur. Lungimea
de undă specificată pe filtru reprezintă culoarea transmisă din spectrul mercurului.
1. Se selectează pe comutatorul multimetrului scala de tensiune pe V in curent continuu
2. Se poziționează cu ajutorul discului rotativ filtrul de interferenta pentru lumina galbenă (
cu lungimea de undă de 578 nm) pe direcţia fascicolului incident.
3. Condensatorul se descarcă, prin tinerea pe pozitie a comutatorului pana cand multimetrul
va indica tensiunea de zero volți.
4. Se efectuează prima măsuratoare prin eliberarea comutatorului și după ce se asteaptă circa
30s până când condensatorul se incarcă la tensiunea Ustop..
5- Se selectează cu ajutorul discului rotativ filtrul de interferență pentru lumina verde (cu
lungimea de undă de 546 nm ) și se repetă măsurătorile.
6- Se repetă măsurătorile pentru culorile albastru si violet ale filtrului (cu lungimile de unda de
436 si repectiv 405 nm).
Prelucrarea datelor experimentale
Se notează valorile tensiunii de stopare măsurate la 4--6 în tabelul 1.
Se calculează frecvenţele corespunzătoare lungimilor de undă pentru lumină incidentă date:
𝑐
𝜗 = 𝜆, (5)
8
𝑐 = 3 ∙ 10 m/s fiind viteza luminii în vid.
Tabelul 1

Filtrul λ (nm) ν(THz) Ustop(V) n Ecinmax(J) h(Js) λ0(nm) L(eV)


galben 578
verde 546
albastru 436
violet 405
Se va reprezintă grafic cu ajutorul hârtiei milimetrice tensiunea Ustop, functie de frecvența ν a
luminii incidente. Dependenșa lui Ustop de ν este liniară, deci se trasează o dreaptă printre
punctele experimentale.
Din panta dreptei calculată din grafic se obține, utilizând relația (4), valoarea constantei lui
Planck.
Se compară valoarea obținută cu valoarea constantei fundamentale Planck:
ℎ = 6.6260710−34 J ∙ s
Din grafic, se obţine frecvenţa de prag ν0 (lungimea de undă de prag λ0, dacă Ec.=0 ) pentru
catodul de potasiu, iar cu ajutorul constantei Planck rezultă lucrul mecanic de extracţie L extr
pentru acest material:
L extr=hυ0
Numărul electronilor emişi n se obține ținând cont de definiţia capacităţii
condensatorului (C=100pF) :
𝐶 = 𝑞 ⁄ 𝑈𝑠𝑡𝑜𝑝
unde sarcina electrică q = n·e.
Întrebari:

1-În ce constă efectul fotoelectric?

2-Cum se definește constanta lui Planck și ce unitate de măsura are ea în SI?

3-Care este semnificația fizică a potențialului de frânare?

4-Enumerati posibilele surse de erori din cadrul experimentului si sugerati metode de


reducere a erorilor.

5. Sub acţiunea radiaţiilor electromagnetice fotocatodul celulei fotoelectrice poate emite:


a) fotoni; b) electroni; c) protoni; d) neutroni; e) electroni şi
protoni f) nici un fel de particule.
6. Dacă energia unui foton descreşte, atunci lungimea sa de undă:
a) creşte; b) descreşte; c) este posibil să crească dar să şi descrească; d) rămâne
neschimbată; e) nu se poate preciza; f) depăşeşte lungimea de undă avută iniţial.

7. Exprimați L extr calculat în unitatea de măsură tolerată: eV

Bibliografie:

http://www.walter-fendt.de/ph14e/photoeffect.htm hyperphysics, C.R.Nave Georgia State University


http://hyperphysics.phy-astr.gsu.edu/hbase/hframe.html
http://www.leybold-didactic.com/literatur/hb/p_index_e.htmlP6.1.4.3 Determining Planck’s
constant.