Principiile fundamentale ale dreptului comerţului internaţional sunt principiul libertăţii

comerţului, principiul protecţiei concurenţei loiale, principiul libertăţii convenţiilor şi egalităţii juridice.
Principiul libertăţii comerţului – Principiul libertăţii comerţului reprezintă o cerinţă
fundamentală, care asigură participarea activă şi neîngrădită la schimburile internaţionale de mărfuri şi
servicii. Libertatea comerţului dă expresie şi facilitează existenţa economiei de piaţă.
Libertatea comerţului nu exclude controlul statului. Activitatea participanţilor la raporturile de comerţ
internaţional este controlată de stat prin mijloace financiar bancare. Intervenţia statului se realizează, în
condiţiile legii, prin intermediul taxelor, a impozitelor şi a licenţelor de export-import.
Principiul concurenţei loiale – Principiul concurenţei loiale se aplică între persoane care
exercită o activitate asemănătoare. Concurenţa este o confruntare sau o competiţie între comercianţi,
exercitată în domeniile deschise pieţei pentru atragerea şi menţinerea clientelei în scopul obţinerii de
profit.
În desfăşurarea relaţiilor comerciale internaţionale, concurenţa îndeplineşte următoarele funcţii
importante:
 funcţia de garanţie a economiei de piaţă;
 funcţia de facilitare a liberei circulaţii a mărfurilor şi serviciilor;
 funcţia de stimulare a iniţiativei participanţilor la actele de comerţ internaţional.
 are un rol deosebit în determinarea preţului mărfurilor.
Reglementările aplicabile concurenţei comercianţilor se împart în două categorii. Ele privesc
restricţiile impuse concurenţei şi reprimarea concurenţei neloiale. Restricţiile impuse concurenţei
urmăresc să apere existenţa liberei concurenţe, prin suprimarea practicilor monopoliste, împiedicând
folosirea abuzivă a puterii economice.
Concurenţa neloială reprezintă încălcarea obligaţiei de respectare a procedurilor oneste sau
corecte în exercitarea unei activităţi comerciale sau industriale. Reprimarea concurenţei neloiale
urmăreşte să asigure o folosire corectă a libertăţii de concurenţă prin sancţionarea actelor abuzive.
Având în vedere interesele colectivităţii, concurenţa neloială este deosebită de concurenţa
interzisă. În situaţia concurenţei neloiale exerciţiul unui drept este excesiv, pe când concurenţa interzisă
implică săvârşirea unui act fără drept.
3. Principiul libertăţii convenţiilor – Puterea de decizie a părţilor în contractele de comerţ
internaţional este configurată de principiul libertăţii convenţiilor. Prin principiul libertăţii convenţiilor se
înţelege că o parte se obligă prin manifestarea propriei voinţe numai la ceea ce acceptă şi numai în
măsura în care doreşte.
În operaţiunile de comerţ internaţional, libertatea contractuală a părţilor prezintă accepţiuni diferite care
pot fi grupate în două concepţii: concepţia subiectivă şi obiectivă.
După concepţia subiectivă se susţine că izvorul principal al drepturilor şi obligaţiilor stipulate în
contract constă în acordul de voinţă al părţilor. Astfel, părţile au posibilitatea să sustragă contractul lor
de sub incidenţa oricărei legislaţii naţionale. Raporturile părţilor pot fi guvernate de lex mercatoria sau
de principiile de chitate.
După concepţia obiectivă se consideră că legea este prioritară faţă de voinţa părţilor. Importanţa legii
exclude efectul creator al voinţei individuale independent şi în afara unui sistem de drept statal. Părţile
au libertatea de a desemna legea aplicabilă contractului, dar numai în măsura în care opţiunea lor este
admisă de legea forului.
Principiul egalităţii juridice – La baza raportului de comerţ internaţional se află egalitatea
juridică a părţilor. Fiecare parte, la asumarea obligaţiilor şi la executarea acestora, se supune doar
propriei voinţe. Evident, fiind pe poziţie de egalitate, ambele părţi trebuie să-şi onoreze obligaţiile, în
caz contrar, cealaltă parte dispune de suficiente mijloace pentru a-şi apăra propriile drepturi şi interese.
Un asemenea mijloc constituie excepţia de neexecutare, potrivit căreia, partea poate să nu-şi execute
obligaţiile proprii până cealaltă nu o face. Primul aspect sub care se evidenţiază egalitatea juridică este
posibilitatea ambelor părţi de a-şi exprima, în mod liber, voinţa de a iniţia sau de a pune capăt
raporturilor juridice de drept al comerţului internaţional. Un alt aspect care scoate în evidenţă egalitatea
juridică a părţilor ţine de procedurile judiciare şi de arbitraj. Indiferent de faptul dacă partea e reclamant
sau pârât, drepturile procedurale sunt egale pentru ambele.