I.

Comportamentul agentului consumator – modelul static

Aplicaţii

1. Fie funcţia de utilitate: U  q1 , q2   q1 q2 şi restricţia bugetară:

 1
 p q
i i V .
Cerinţe:
a) verificaţi proprietăţile funcţiei de utilitate;
b) găsiţi funcţiile de cerere de tip Marshall;
c) determinaţi nivelul maxim de utilitate pe care îl poate atinge consumatorul. Cum se
modifică nivelul maxim de utilitate atunci când se modifică preţurile celor două bunuri,
respectiv venitul consumatorului?
d) determinaţi elasticitatea cererii celor două bunuri în funcţie de preţuri şi de venit. Care este
natura celor două bunuri şi care este relaţia dintre elasticităţi?
e) Cu cât se modifică cantitatea consumată din cele două bunuri dacă preţurile şi venitul cresc
cu 10%? Dar dacă preţurile cresc cu 7%, iar venitul cu 10%?

2
1 1 
2. Un consumator are o funcţie de utilitate U  q1 , q2    q1  q2  . Se ştie că preţul
2 2 
celor 2 bunuri sunt p1 şi p2 iar consumatorul obţine un venit egal cu V.
a) formulaţi problema de optim a consumatorului şi condiţiile de ordinul I.
b) determinaţi consumul optim din cele două bunuri.
c) determinaţi elasticitatea cererii pentru bunul 1 în funcţie de preţuri şi de venit. Care este suma
elasticităţilor? Interpretare economică.
d) determinaţi satisfacţia maximă a consumatorului şi felul în care aceasta este influenţată de
preţuri şi de venit.

3. Un consumator are o funcţie de utilitate U  q1 , q2 , q3   q1  q2  q3

  1  
. Se ştie că preţul
celor 3 bunuri sunt p1 , p2 şi p3 iar consumatorul obţine un venit egal cu V.
a) formulaţi problema de optim a consumatorului şi condiţiile de ordinul I.
b) determinaţi consumul optim din cele două bunuri.
c) determinaţi elasticitatea cererii pentru bunul 1 în funcţie de preţuri şi de venit. Care este suma
elasticităţilor? Interpretare economică.

4. Pentru fiecare din funcţiile de utilitate de mai sus, fie problema duală de optim

U  q1 , q2 ,....., qn   u


 min  pi  qi

Cerinţe:

1
 a) funcţiile de cerere de tip Hicks – verificaţi dacă sunt omogene de grad 0 în preţuri;
b) construiţi funcţia e – verificaţi dacă este omogenă de grad 1 în raport cu p;
c) construiţi funcţia Z – verificaţi dacă este omogenă de grad 0 în raport cu p şi V;
d) verificaţi identitatea lui Roy şi ecuaţia lui Slutsky.

5. Se consideră funcţia de utilitate U (C , L)  ln C  ln(1  L) cu restricţia de buget

p  C  L  w unde L reprezintă munca prestată (ore lucrate), w salariul, p preţul bunurilor şi
serviciilor, iar C cantitatea de bunuri şi servicii consumate. Să se determine:
a) cererea de tip Marshall;
b) funcţia de utilitate indirectă.

6. Un consumator are funcţia de cheltuieli minime egală cu e( p1 , p2 , u )  2  u  p1 p2 .

a) cum se modifică venitul minim necesar pentru a atinge o utilitate U dacă preţurile cresc cu
10%. Explicaţie.
b) să se determine funcţia de utilitate indirectă Z ( p1 , p 2 ,V ) .

c) să se determine funcţiile de cerere Marshall f1 ( p1 , p2 ,V ), f 2 ( p1 , p2 ,V ) .

d) să se determine funcţiile de cerere Hicks h1 ( p1 , p2 , u ), h2 ( p1 , p2 , u ) .

e) să se determine funcţia de utilitate a consumatorului U (Q1 , Q2 ) .

7. Funcţia de utilitate a unui consumator este U (q1 , q2 )  q1  q2 , iar venitul său este egal cu V.
Ştiind că preţurile celor două bunuri sunt p1 , respectiv p 2 se cere:
i) funcţiile de cerere pentru bunurile 1 şi 2 care asigură maximizarea utilităţii consumatorului.
ii) să se precizeze cu cât se modifică cantitatea optimă consumată dacă:
1. Venitul creşte cu 20%, 2. Preţurile scad simultan cu 20%, 3. Atât venitul cât şi preţurile cresc
cu 20%, 4. elasticităţile  şi  cresc cu câte 10%.

iii) să se determine cantităţile optime consumate dacă   0,6 ,   0,4 ,V=5000, p1  12 ,

p2  15 .

8. Un consumator poate achiziţiona două bunuri, în cantitaţile q1 şi respectiv q2 . Preţul unitar al

primului bun este egal cu 3, iar preţul celui de al doilea este egal cu 2. Preferinţele
consumatorului sunt reprezentate prin funcţia de utilitate:
U  q1 , q2   (q1  4)  (q1  q2 )
Se cere:

2
a) Funcţiile de cerere Marshall pentru cele două bunuri dacă consumatorul obţine un venit egal cu
V;
b) Valoarea parametrului  ;
c) Cu cât se modifică utilitatea maximă obţinută de consumator dacă venitul creşte cu o unitate
Z
monetară ?
V

9. Într-o economie există N+M consumatori (fiecare consumator are un venit egal cu V) şi două
bunuri ale căror preţuri sunt în prezent p1 şi p 2 . N consumatori sunt caracterizaţi de o funcţie de
utilitate egală cu u1 ( x1 , x2 )  x10,4  x20,6 , iar M consumatori sunt caracterizaţi de o funcţie de
utilitate egală cu u2 ( x1 , x2 )  0,3  ln x1  0,7  ln x2 , unde x1 reprezintă cantitatea consumată din
bunul 1, iar x2 reprezintă cantitatea consumată din bunul 2. Să se determine:
a) funcţiile de cerere agregată (la nivelul întregii economii) pentru bunurile 1 şi 2;
b) cu cât se modifică cantitatea cerută din cele două bunuri dacă preţul lor creşte cu 10%?

10. Fie următoarea funcţie de utilitate a consumatorului:

U  q1 , q2   ln q1  3  ln q2 , q1  0, q2  0 unde q1 , q2 reprezintă cantităţile consumate din bunul
1, respectiv bunul 2 iar vectorul de preţuri este p   p1 , p2  . Se ştie că venitul de care dispune
consumatorul este V.
a) Să se stabilească dacă funcţia este sau nu concavă;
b) Să se determine cererea Hicks pentru un nivel dat al utilităţii, u=k > 0 ;

 V   3 V 
c) Dacă funcţia de utilitate indirectă este: Z ( p1 , p2 ,V )  ln    3  ln   , să se
 4  p1   4  p2 
deducă funcţia de cerere Marshall pentru bunul 1.

11. Se consideră o gospodărie ale cărei preferinţe asupra perechilor (C,H) consum, respectiv
timp liber, sunt reprezentate prin funcţia de utilitate următoare:
U  C , H   C   H 1 , C  0, H  0
unde H reprezintă timpul liber, şi L timpul de lucru. Singurul venit de care dispune gospodăria
este constituit din salariu brut w, care este taxat cu o rată de impozitare θ , 0 < θ < 1. Gospodăria
dispune deci de un venit egal cu (1   )  w  L . Preţul bunului de consum este egal cu p. Se cere:
a) Determinaţi oferta de muncă a gospodăriei (L) şi funcţia de cerere pentru bunuri de consum
(C). Comentaţi relaţia existentă între aceste funcţii şi parametrii w şi θ.
b) Să se deducă rata marginală de substituţie dintre timpul liber şi muncă. Să se interpreteze
rezultatele obţinute.

3
12. Se consideră o gospodărie ale cărei preferinţe asupra perechilor (C,H) consum, respectiv
timp liber, sunt reprezentate prin funcţia de utilitate următoare:
U  C , H   C  H 1/2 , C  0, H  0
Timpul total se notează cu T și este presupus egal cu 1. Timpul liber este H şi timpul de lucru L.
Singurul venit de care dispune gospodăria este constituit din salariu brut w, care este taxat cu o
rată de impozitare θ , 0    1 . Gospodăria dispune deci de un venit egal cu (1   )  w  L . Preţul
bunului de consum este egal cu p.
Se cere:
a) Determinaţi oferta de munca  L  şi funcţia de cerere de bunuri şi servicii  C  a gospodăriei.
Comentaţi relaţia existentă între aceste oferte şi parametrii w şi θ , dacă restricţia bugetară a
gospodăriei se scrie: p  C  (1   )  w  L .
b) Se presupune că w=1. Care este suma totală a impozitului plătit?

13. Se consideră un consumator ce dispune de un venit V, strict pozitiv, pentru a cumpăra două
bunuri notate q1 şi q2 . Preţurile celor două bunuri, p1 şi p2 , sunt strict pozitive. Preferinţele
consumatorului sunt reprezentate prin funcţiile de utilitate, U  q1 , q2   ( q1  q2 ), q1  0, q2  0
unde q1 şi q2 sunt cantităţile consumate din cele două bunuri. Venitul acestuia este de 12 u.m. iar
vectorul de preţuri este p =(2 1). Se cere:
a) Să se determine cererea Marshall din cele două bunuri;
b) Dacă p2 şi V sunt constante iar p1 scade cu o unitate, să se determine natura bunului 1;

c) Dacă p1 şi p2 rămân constante iar venitul creşte la 16 u.m., să se determine natura bunurilor.

14. Se consideră o economie caracterizată de un consumator şi de un producător reprezentativ.

Utilitatea consumatorului depinde de consum (c) şi de timpul liber (1-l), unde l reprezintă timpul
lucrat (oferta de muncă), l  (0,1) . Funcţia de utilitate a consumatorului este următoarea:

u (c,1  l )   c  1 l 
2

Se mai ştie că acest consumator nu obţine venituri decât din muncă, w este salariul nominal pe
unitate de timp, iar p este nivelul preţurilor.
Din problema de optim a producătorului se obţine următoarea funcţie de cerere de muncă:
w
1
p
lD 
w
2
p
Să se determine cantitatea optimă de muncă oferită de consumator în funcţie de salariul real şi
nivelul salariului real de echilibru pe piaţa forţei de muncă.

4
 Indicații și soluții

1.
a) Faptul că funcţia U este continuă este evident. Mai trebuie să punem condiţia ca
funcţia U să fie crescătoare şi concavă.
Funcţia U este crescătoare dacă derivatele parţiale ale funcţiei sunt pozitive
U U
 0  q1 1q12  0    0 şi  0  (1   )q1 q 2  0    1 .
q1 q 2
Pentru a stabili dacă funcţia este concavă, determinăm matricea Hessiană:
  (  1)q1 2 q12  1    q1 1q2 
H (U (q))   
  1    q 1q   (1   )q1 q2 1 
 1 2

Minorul de ordinul 1 1  (1) (1   )q1 2 q12  0    [0,1]

Minorul de ordinul 2 2  (1)2 [ 2 (  1)2 q12 2 q22   2 (1   )2 q12 2 q22 ]  0  0  0

În concluzie, U este funcţie de utilitate doar dacă   [0,1] .

b) pentru a determina funcţiile de tip Marshall, vom rezolva problema de optim a

consumatorului.
Problema de optim:
max U (q1 , q 2 )  q1 q12
p1 q1  p 2 q 2  V
Funcţia tip Lagrange:
L(q1 , q2 ,V )  U  [ p1q1  p2 q2  V ]  q1 q12  [ p1q1  p2 q2  V ]
Condiţiile de optim:
L
 0  q1 1 q 12  p1  0  q1 1 q 12  p1 (1)
q1
L
 0  (1   )q1 q 2  p 2  0  (1   )q1 q 2  p 2 (2)
q 2
L
 0  p1 q1  p 2 q 2  V (3)


5
 1   q1 p2 p 
Împărţind relaţia (2) la (1) obţinem:   q1  q2 2 (4)
 q2 p1 p1 1  
Înlocuind relaţia (4) în (3) vom obţine funcţia de cerere Marshall pentru bunul 2:
V (1   )
q 2*  f 2 ( p1 , p 2 ,V )  (5) .
p2
Înlocuind relaţia (5) în (4) vom obţine funcţia de cerere Marshall pentru bunul 1:
V
q1*  f1 ( p1 , p 2 ,V )  .
p1

c) Funcţia Z (funcţia de utilitate indirectă) reprezintă utilitatea maximă ce poate fi atinsă

în condiţiile încadrării în venitul disponibil V. Deci Z se obţine înlocuind în funcţia de
utilitate cantităţile cu valorile lor optime, adică cu funcţiile de cerere Marshall:
 1
V  1   
1
 1  V   V (1   ) 
 Z ( p1 , p2 ,V )  U (q , q )  U ( f1 , f 2 )  f1 f
* *
     
p1 p12
1 2 2
 p1   p2 
se observă că utilitatea maximă scade atunci când preţurile celor două bunuri cresc
(relaţie negativă) şi creşte atunci când venitul consumatorului creşte (relaţie pozitivă).

f1 p1
d) E f1 / p1    1
p1 f1
f1 p 2
E f1 / p2   0
p 2 f1
f1 V
E f1 / V   1
V f1
E f1 / p1  E f1 / p2  E f1 / V  1  0  1  0

e) În situaţia în care preţurile şi venitul cresc cu 10%, noua valoare a acestora va fi 1,1•
valoarea veche.
1,1 V V
f1 (1,1 p1 ,1,1 p2 ,1,1V )    f1 ( p1 , p2 ,V ) - cantitatea cerută nu se modifică.
1,1 p1 p1
În situaţia în care preţurile cresc cu 7% şi venitul creşte cu 10%:
1,1 V V
f1 (1, 07  p1 ,1, 07  p2 ,1,1V )   1, 028  1, 028 f1 ( p1 , p2 , V ) - cantitatea cerută
1, 07  p1 p1
creşte cu 2,8%.

6
4.
a) Problema de optim:
min p1q1  p2 q2
U (q1 , q2 )  q1 q12  u

Funcţia tip Lagrange:

L(q1 , q2 ,  )  p1q1  p2 q2  [u  U (q1 , q2 )]  p1q1  p2 q2  [u  q1 q21 ]
Condiţiile de optim:
L
 0  p1   q1 1q12  0   q1 1q12  p1 (1)
q1
L
 0  p2   (1   )q1 q2  0   (1   )q1 q2  p2 (2)
q2
L
 0  q1 q12  u (3)

1   q1 p2 p 
Împărţind relaţia (2) la (1) obţinem:   q1  q2 2 (4)
 q2 p1 p1 1  
Înlocuind relaţia (4) în (3) vom obţine funcţia de cerere Hicks pentru bunul 2:

1   

 p1 
q*
 h ( p , p ,u)  u   (5) .
2 2 1 2
a  p2 
Înlocuind relaţia (5) în (4) vom obţine funcţia de cerere Marshall pentru bunul 1:
 1
1   
 1
 p1 
q*
 h ( p , p ,u )  u   .
1 1 1 2
 a 1  p2 
Demonstrăm că funcţia Hicks h1 este omogenă de gradul 0 în preţuri, ceea ce înseamnă
conform definiţiei funcţiilor omogene:
 1
1   
 1
 p 
h1 ( p1 ,  p2 , u )   0
 h ( p , p , u )  h ( p ,  p , u )  u   1  
1 1 2 1 1 2
 a 1   p2 
 1
1   
 1
p 
u  1   h1 ( p1 , p2 , u )
 a 1  p2 

b) e reprezintă cheltuielile minime ce pot fi realizate în condiţiile obţinerii unei utilităţi

egale cu u. Deci e se obţine înlocuind în funcţia de cheltuieli cantităţile cu valorile lor
optime, adică cu funcţiile de cerere Hicks:

7
  1
1   
 1
 p1 
e( p1 , p2 , u )  p q  p q  p1h1  p2 h2  p1h1  p2 h2
* *
 pu   
1 1 2 2 1
 a 1  p2 
  
1    1     p1   p  p2  p   u 1     p1  p2
  
 p1 
p u   u    
2
a  p2   a  p2   1 1   p1 2
  a  p2  1  
Funcţia e este omogenă de grad 1 în raport cu p dacă şi numai dacă:
 
1    1     p1  p2  e( p , p , u )
 
  p1   p2
e( p ,  p , u )  u    u  
1 2
a   p2  1    a  p2  1   1 2

5.
a) Problema de optim:
max ln C  ln(1  L)
pC  Lw
Funcţia de tip Lagrange
(C , L,  )  ln C  ln(1  L)   ( pC  Lw)
Condiţiile de optim:
 1 1
 0   p  0   p (1)
C C C
 1 1
0  w  0  w  (2)
L 1 L 1 L

 0  pC  Lw (3)

w C pC
Împărţim relaţia (2) la (1):   L  1 (4)
p 1 L w
w
Înlocuind relaţia (4) în restricţie (relaţia (3)) obţinem: C *  (5) .
2p
Pentru a obţine numărul de ore lucrate optim înlocuim consumul optim în relaţia 4:
1
L .
2

6.
a) Faptul că preţurile cresc cu 10% se scrie p1  1,1 p1 şi p2  1,1 p2 . De aici funcţia de
cheltuieli minime se modifică astfel:
e( p1 , p2 , u )  2  u  p1  p2  2  u  1,1 p1 1,1 p2  2 1,1 p1  p2  1,1 e( p1 , p2 ,V )

8
Acest lucru înseamnă că atunci când preţurile cresc cu 10 % şi cheltuielile minime cresc
cu 10%, deci şi veniturile minime pentru a obţine o utilitate u trebuie să crească tot cu
10%!

b) se foloseşte identitatea:
V
e( p1 , p2 , Z ( p1 , p2 ,V ))  V  2  Z ( p1 , p2 ,V )  p1  p2  V  Z ( p1, p2 ,V ) 
2  p1  p2

! Punctele c) şi d) se pot rezolva prin 2 metode:

- se aplică identitatea lui Roy pt a determina funcţiile Marshall şi pentru funcţiile Hicks
se utilizează identitatea fi ( p1 , p2 , e( p1 , p2 , u ))  hi ( p1 , p2 , u )
-se aplică lema lui Shepard pentru a determina funcţiile Hicks şi pentru funcţiile Marshall
se utilizează identitatea hi ( p1 , p2 , Z ( p1 , p2 ,V ))  fi ( p1 , p2 ,V )
Să urmăm prima metodă.
c) Scriem identitatea lui Roy pentru funcţiile Marshall f1 , f 2
V

Z ( p1 , p2 ,V ) 2 p1 p2 V
p1 p1 4p p p V
f1     1 1 2 
Z ( p1 , p2 ,V ) V 1 2 p1

V 2 p1 p2 2 p1 p2
V

2 p1 p2
V
Analog pentru cealaltă funcţie Marshall f 2  .
2 p2

d) folosim relaţia fi ( p1 , p2 , e( p1 , p2 , u ))  hi ( p1 , p2 , u )

e( p1 , p2 , u ) 2u p1 p2 p2
h1 ( p1 , p2 , u )  f1 ( p1 , p2 , e( p1 , p2 , u ))   u
2 p1 2 p1 p1
Analog

e( p1 , p2 , u ) 2u p1 p2 p1
h2 ( p1 , p2 , u )  f 2 ( p1 , p2 , e( p1 , p2 , u ))   u
2 p2 2 p2 p2

9
9.
a) Funcţiile Marshall pentru agenţii cu funcţia de utilitate u1 ( x)
V V
f11 ( p1 , p 2 ,V )  0,4 , f 21 ( p1 , p 2 ,V )  0,6
p1 p2
Funcţiile Marshall pentru agenţii cu funcţia de utilitate u 2 ( x)
V V
f12 ( p1 , p 2 ,V )  0,3 , f 22 ( p1 , p 2 ,V )  0,7
p1 p2
Funcţiile de cerere agregate
V V V V
f1 ( p1 , p 2 ,V )  0,4 N  0,3 M , f 2 ( p1 , p 2 ,V )  0,6 N  0,7 M
p1 p1 p2 p2

b) se calculează elasticitățile funcțiilor f1 şi f 2 faţă de p1 şi, respectiv, p 2 și se obţin

egale cu -1, de unde, cantitatea cerută din ambele bunuri scade cu 10% atunci când preţul
lor creşte cu 10%.

14. Problema de optim a consumatorului se scrie în cazul acesta astfel:

 
2
max u (c,1  l )  c  1 l
p C  wl

10