O istorie a spiritualităţii monastice.

de

Luc Bresard.

2. Antonie cel Mare (251-365).

I.Introducere.

Istoria monahismului începe apoi cu Antonie, pentru că el a fost primul călugăr despre care s-a
scris aproape orice.

1.Scrieri de la el: avem 7 cărţi scrise cu propria lui peniţă.Prima carte e un tratat despre
schimbare (transformare) şi ascetism.Celelalte şase sunt adresate ucenicilor săi.

2.Scrieri despre el: în afară de cele 38 de apoflegme care nu sunt foarte originale, se află şi
“Viaţa lui Antonie” scrisă de Atanasie.Aceasta este o carte pe care fiecare novice ar trebui s-o
citească, care ne arată ce gândea un episcop din secolul al patrulea despre viaţa monahală.Dar
mai întâi să vedem cine este episcopul, autorul cărţii „Viaţa lui Antonie”.

II.Atanasie şi Deşertul.

Atanasie provenea din Egipt, aceeaşi ţară ca şi Antonie.Când a scris „Viaţa lui Antonie”, el era
episcop de Alexandria, capitala Egiptului.La vremea aceea era un oraş mare, şi un port unde se
întâlneau tot felul de oameni si religii.Acolo era o importantă comunitate evreiască şi de
asemenea şi o comunitate creştină foarte activă.Dar de asemenea au fost şi buruieni printre grâu,
pentru că la Alexandria, Arianismul, prima dintre marile erezii a început; a fost răspândită de
către Arius, un preot din Alexandria.El a spus că Iisus a fost un om, un om mare, şi foarte sfânt,
dar nu Dumnezeu.

Atanasie a fost printre primii care s-au luptat cu această erezie care a provocat mult rău pe toată
durata celui de-al patrulea secol.Deja condamnat la Consiliul de la Niceea (325), a fost apoi
definitiv condamnat la Consiliul de la Constantinopol (381); care afirma că Fiul este de aceeaşi
natură ca şi Tatăl.Când Atanasie a asistat la Consiliul de la Niceea era doar un diacon.Mai târziu
a fost numit episcop al Alexandriei şi a stat acolo timp de 46 de ani până la moartea lui în 373.În
tot acest timp a luptat necontenit împotriva arianismului.