Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Manual Educati Asa PDF
Manual Educati Asa PDF
Acest manual este protejat prin copyright. Toate drepturile apartin Landelijk Centrum GVO,
Netherlands Instituut vorr Zorg en Welzijn (NIZW). Nici o parte din aceasta publicatie nu poate fi
reprodusa total sau partial, fara acordul autorilor.
In Romania numai Fundatia Copiii Nostri a obtinut dreptul de a traduce, adapta si publica acest manual
si materialele anexe.
1
CUPRINS
Prefaţa 3
Cap. 1 – Prezentarea 4
1. Introducere 4
2. Materialele necesare pentru cursul de instruire a părinţilor “Educaţi aşa!” 4
Cap. 2 – Bazele programului “Educaţi aşa!” 7
1. Introducere 7
2. Grupul-ţintă: părinţii în situaţii precare 7
3. Scopul cursului “Educaţi aşa!” 7
4. Obiectivele programului “Educaţi aşa!” 8
5. Cadrul teoretic 10
Cap. 3 – Sugestii practice pentru formatori 13
1. Stabilirea punctului de plecare 13
2. Alegerea participanţilor 14
3. Puncte de atenţie referitoare la selecţie 15
4. Material necesar pentru cursul “Educaţi aşa!” 16
5. Alte condiţii pentru asigurarea calităţii cursului 18
6. Câteva sfaturi pentru lucrul cu grupuri de părinţi 18
Cap. 4 – Descrierea şedinţelor de curs 20
1. Introducere 20
2. Prima şedinţă 21
3. A doua şedinţă 28
4. A treia şedinţă 35
5. A patra şedinţă 41
6. A cincea şedinţă 44
Cap.5 – Anexe 47
1. Sugestii pentru momentele dificile 46
2. Continutul/temele cursului 53
3. Întrebări şi situaţiile-model ale exerciţiilor 57
4. Temele pentru acasă 70
5. Procedee de lucru alternative 75
6. Lista unor posibile recompense 76
2
PREFAŢA
Ultimii ani au adus cu ei o nouă percepţie în privinţa influenţei pe care o are familia
asupra formării personalităţii. Deşi s-a ştiut întotdeauna că familia ne influenţează, acum
descoperim că această influenţă este mai mare decât ne-am imaginat. Înţelegem acum că
familiile sunt sisteme sociale dinamice, care au legi, componente şi reguli structurale. Cele
mai importante reguli ale familiei sunt cele care determină ceea ce înseamnă a fi o fiinţă
umană. Ceea ce cred părinţii despre viaţă şi împlinirea ei va determina felul în care îşi vor
creşte copiii.
Modul în care sunt crescuţi contribuie la formarea concepţiei fundamentale a copiilor
despre ei înşişi. Nimic nu este mai important. Copiii sunt cea mai mare resursă umană a
oricărei culturi. Viitorul lumii depinde de concepţia pe care o au copiii despre ei înşişi. Toate
opţiunile lor depind de viziunea lor asupra propriilor lor persoane. Dar există o criză a
familiei în ziua de azi. Aceasta ţine de regulile noastre de creştere a copiilor şi de procesul
desfăşurat de-a lungul mai multor generaţii prin care familiile perpetuează aceste reguli.
Această lucrare s-a născut din ideea că educaţia părinţilor în ceea ce priveşte
comunicarea cu copilul este un element esenţial în viaţa de familie şi că în societatea
românească contemporană este deosebit de necesară o asemenea intervenţie. Prin
informarea şi educarea părinţilor se pot preveni multe conflicte în viaţa de familie, care
uneori pot ajunge la situaţii ireversibile. Acest curs cuprinde cinci lecţii. La acestea se
adaugă materiale vizuale şi broşurile scrise care au fost elaborate pentru o mai amplă
informare a părinţilor.
Manualul conţine toate informaţiile de bază destinate conducătorilor de curs, plus o
descriere detaliată a programului pentru cele cinci lecţii. Manualul nu se adresează
părinţilor, ci specialiştilor care se vor ocupa de educaţia părinţilor. El este destinat
educatoarelor din grădiniţe, învăţătorilor, diriginţilor, asistenţilor sociali şi oricăror
specialişti care, lucrând cu copii sau cu familii, îşi propun să îmbunătăţească viaţa copilului
în familie prin “educarea” părinţilor. Manualul oferă doar indicaţii de bază necesare pentru
un curs de 5 săptămâni (5 lecţii), considerându-se că formatorii cărora li se adresează şi
care vor conduce cursul au cunoştinţe profesionale adecvate.
Teoretic, oricine ar deţine casetele video şi broşurile plus acest manual ar fi în
măsură să organizeze şi să conducă un curs pentru părinţi “EDUCAŢI AŞA!”. Autorii care
au pus bazele acestui program avizează, însă, pe cei ce nu au o pregătire corespunzătoare să
nu se hazardeze. Cursul pentru părinţi “EDUCAŢI AŞA!” este bazat pe un cadru teoretic
strict, care nu poate fi pus în aplicare doar pe baza continutului si materialelor oferite de
acest manual. În plus, se cere de la cei ce lucrează cu grupuri de părinţi - în special cu grupe
de părinţi cu situaţii mai dificile - să fie specialişti, să deţină aptitudini şi profesionalism în
folosirea materialelor şi a programului “EDUCAŢI AŞA!”
3
CAPITOLUL 1
PREZENTARE
1.1. INTRODUCERE
Copiii pot fi drăgălaşi, dar şi obositori. Educarea copiilor poate fi o plăcere, dar poate
fi şi dificilă. Un părinte poate fi mai bun decât altul, dar toţi părinţii au nevoie de sfaturi şi
sprijin.
Părinţii consideră în general educaţia ca dificilă atunci când copilul prezintă un
comportament care pentru ei este inacceptabil sau atunci când copilul nu indeplineste cererile
pe care părintele le adreseaza. În asemenea situaţii părinţii se supără, sunt iritaţi sau se simt
neputincioşi. În unele cazuri părinţii ajung chiar să-şi urască copilul din cauza
comportamentului său inacceptabil.
Relaţia cu copiii se caracterizează printr-un schimb de experienţă: părinţii influenţează
copiii şi invers. Dacă părintele îşi urăşte propriul copil, atunci copilul se urăşte pe sine. Dacă
părintele are o impresie negativă despre copilul său şi spune ca nu se aşteaptă la “nimic bun”
de la el, atunci copilul îşi va crea aceeaşi impresie negativă despre sine şi într-adevăr nu va
ieşi nimic bun. Astfel poate lua naştere o spirală negativă. Părinţii au probleme (se simt
neputincioşi, frustraţi, dezamăgiţi, incapabili sa gestioneze situaţia), iar dezvoltarea copilului
este ameninţată (copilul prezintă probleme de comportament, probleme emoţionale etc.).
Informaţiile despre educaţie şi sprijinul ce trebuie acordat copiilor pot duce la prevenirea
problemelor ulterioare de educaţie şi pot duce la rezultate pozitive atât pentru părinţi cât şi
pentru copii / tinerii respectivi în dezvoltarea lor.
În ultimul deceniu s-a dezvoltat un număr impresionant de metode şi programe pentru
părinţi având ca scop informarea sistematică şi specifică în domeniul educaţiei copiilor.
Cursul pentru părinţi “Educaţi aşa!” a fost conceput cu un scop strict delimitat, pentru
un anumit grup-ţintă. Aceasta înseamnă că în timpul cursului trebuie urmat un program
adecvat, adică precis delimitat. Acest program este descris în manualul de fata si cuprinde 5
şedinţe cu parintii.
Este util pentru mediatori (instructori) să aiba acest manual alături de ei în timpul
şedinţelor.
4
Manualul a fost redactat pentru ca atât procesul prin care trece grupul cât şi procesul
referitor la conţinut să poată fi structurat in mod adecvat. El oferă desigur un important punct
de sprijin, dar nu trebuie să ne raportam la acesta in mod rigid. Pe mediator îl sfatuim ca, pe
cât posibil, să puncteze formele de lucru şi să le supună votului grupului.
Casetele video/DVD
5
Subiecte Broşurile se vor înmâna la sfârşitul:
Acordarea atenţiei primei şedinţe
Aprecierea primei şedinţe
A spune NU şi a interzice celei de a doua şedinţe
Ignorarea celei de a doua şedinţe
Separarea şedinţei a treia
Pedepsirea şedinţei a treia
Mediatorii cursului pentru părinţi vor primi copii ale conţinutului fiecarei broşuri. Va
fi necesar ca ei să facă un număr suficient de fotocopii ale broşurilor pentru fiecare curs /
grup, pe care să le împartă participanţilor, astfel încât fiecare participant să deţină un set
complet de broşuri la finele cursului.
6
CAPITOLUL 2
STRUCTURA PROGRAMULUI “EDUCAŢI AŞA!”
2.1. INTRODUCERE
Cursul “Educaţi aşa!” este structurat conform unor obiective concrete având în vedere
un public ţintă strict delimitat şi se bazează pe o teorie precisă. În Capitolul 2 (şi în timpul
cursului) vor fi discutate toate aceste lucruri, deoarece această structură constituie cadrul în
care se desfăşoară activitatea mediatorilor (instructorilor pentru parinti).
Manualul “Educaţi aşa!” este destinat mediatorilor care vor lucra in general cu părinţi
care au copii între 3 şi 12 ani, dar si cu parinti aflati in situatii dificile, care au nevoie de
sprijin si sustinere si care doresc sa-si imbunataţeasca competenţele parentale.
Prin “părinţi în situaţii dificile” înţelegem părinţi care din diverse motive întâmpină
greutăţi în educarea copiilor lor. Aceste motive pot fi: lipsa timpului fizic de a se ocupa de
copii, nivel de instruire redus, venituri joase, familii numeoase, locuinţe neconfortabile,
cartiere neamenajate (puţine locuri de joacă, agresivitate în cartiere), şomaj, loc de muncă
nesatisfăcător, datorii, alte probleme sociale. Cursul pentru părinţi “Educaţi aşa!” a fost
considerat mai ales o soluţie preventivă pentru părinţii aflati în situaţii precare dar care nu au
încă probleme atat de grave în ceea ce priveşte comunicarea cu copiii încât să necesite
consultarea unui specialist. Relaţia între părinţi şi copii este încă intactă.
Cursul pentru părinţi “Educaţi aşa!” este un mod de informare educaţională preventivă
şi de sprijin acordat părinţilor. Scopul educaţiei şi informaţiei preventive il reprezinta,
în general:
– Realizarea unei bune relaţii între părinte şi copil, deoarece aceasta este condiţia
unei dezvoltări sănătoase şi armonioase a copilului;
– Prevenirea unor probleme grave de educaţie. Prevenirea poate însemna chiar şi
consultarea unui specialist (psiholog, psihiatru) dacă este nevoie de ajutorul
acestuia atunci când relaţia părinte-copil este compromisă;
– Prevenirea aparitiei unor pobleme în comportamentul copilului şi a spiralei
negative pe care o determină acestea (comportamentul negativ al copilului, reacţia
negativă a părintelui, comportament şi mai negativ al copilului - respingerea mai
profundă a părintelui, etc)
Cursul “Educaţi aşa!” mai are in plus urmatoarele scopuri specifice:
7
– Să-i facă pe părinţi să înţeleagă că ei pot influenţa şi conduce comportamentul
propriilor lor copii;
– Sa-i sprijine pe parinti să-şi însuşească abilităţile de bază de care au nevoie pentru
a influenţa efectiv comportamentul copilului.
Aceste abilităţi de bază trebuie să îndeplinească următoarele două condiţii:
să fie eficiente (adică să conducă la rezultate)
să nu aibă un revers negativ (cazuri de violenţă şi abuz)
– să aibă ca rezultat cladirea unor familii care folosesc metode şi procedee eficiente
de educaţie (comparativ cu situaţiile actuale), adică:
mai multă atenţie pozitivă din partea părinţilor, mai multe aprecieri pozitive,
mai multe recompense;
mai puţine pedepse fizice atunci când copiii încalcă regulile şi limitele;
alegere conştientă a reacţiilor faţă de posibilul comportament nedorit /
inadmisibil al copiilor (sporirea alternativelor de negociere).
Efecte colaterale posibile şi intenţionate ale programului “Educaţi aşa!”:
– Deoarece cursul pentru părinţi este organizat şi condus de către profesionişti, el
încurajează părinţii care iau parte la curs să adreseze întrebări cu privire la educaţie.
Specialistul poate oferi un răspuns întrebărilor puse de părinţi referitoare la educaţie; in
felul acesta părinţii devin mai încrezători în ei insisi şi află soluţii pentru problemele care
ii frămantă. Cursul reprezintă o metodă interactivă de lucru cu părintii.
– “Educaţi aşa!” este primul curs specializat dedicat educaţiei părinţilor aflati în situaţii
dificile. Prin aceasta, programul “Educaţi aşa!” poate deveni un mijloc de combatere a
problemelor cu care se confruntă părinţii din această categorie.
În programul “Educaţi aşa!” există printre altele şi întrebarea: cum pot părinţii influenţa
comportamentul copilului în aşa fel încât ei să nu aibă nici o problemă? Nu este indicat să se
instituie un stil autoritar de educaţie. Copiii nu trebuie să tremure pentru ca educaţia să aibă
efect. Este vorba de preîntâmpinarea simplelor încălcări ale regulilor care ar putea cauza
probleme de comportament şi probleme de educaţie.
“Educaţi aşa!” oferă părinţilor mai multă siguranţă şi încredere in situatiile când laudă sau
recompensează copilul pentru ce a făcut bun şi când îi atrag atenţia că face ceva inacceptabil.
Părinţii care sunt siguri de sine şi au o încredere mai mare în ei, oferă copiilor de asemenea
mai multă siguranţă şi încredere. Acest lucru este foarte folositor pentru educarea copiilor.
În cursul pentru părinţi “Educaţi aşa!” sunt discutate diverse subiecte şi sunt exersate
diversele abilităţi care au, fiecare, un scop foarte concret. Vom specifica abilităţile şi temele
acestui curs.
8
– să-i facă pe părinţi să înţeleagă că pot acorda
atenţie într-o manieră pozitivă sau negativă
– părinţii să înveţe să acorde atenţie (pozitivă) în
special dacă vor să stimuleze comportamentul
pozitiv al copilului
9
Tema “A spune NU şi a interzice” – părinţii învaţă să fixeze limite verbal (limite
între un comportament acceptabil şi unul
inacceptabil)
– părinţii învaţă cum să formuleze cât mai clar o
interdicţie
10
Această teorie de învăţare porneşte de la ideea că fiecare copil simte nevoia de a i se acorda
atenţie, respectiv atenţie individuală. Atenţia acordată întăreşte procesul de însuşire a
comportamentului pozitiv. A ignora înseamnă a nu acorda atenţie unui comprtament
neadecvat şi ca urmare acesta “se stinge”. Nu i se va acorda copilului atenţie (pozitivă) atunci
când el încearcă să atragă atenţia cu un comportament neplăcut.
Comportamentul poate fi învăţat. Aceasta înseamnă că este posibil să-ţi dezveţi copilul de
comportamentul nedorit. Acesta este un punct de plecare important pentru curs; părinţii îi
pot învăţa pe copii comportamentul dorit şi îi pot dezvăţa comportamentul nedorit. Dacă
copilul prezintă un comportament pe care părinţii îl găsesc nepotrivit nu trebuie imediat să
dispere şi să-şi piardă curajul. Ei trebuie să-şi canalizeeze energia pentru a influenţa
sistematic comportamentul copilului.
Din practică reiese că este mult mai dificil să dezveţi copilul de un anumit comportament
decât să îl înveţi unul nou. Recompensarea unui comportament acceptabil şi dorit are un efect
mult mai bun decât pedepsirea comportamentului inadmisibil şi nedorit.
Comportamentul copiilor se defineşte prin ceea ce copilul face sau spune şi poate fi
observat în mod obiectiv. În cursul pentru părinţi “Educaţi aşa!” comportamentul este descris
astfel: Imaginaţi-vă că priviţi printr-o cameră de luat vederi la copilul dumneavoastră; tot ceea
ce vedeţi prin acea cameră de luat vederi că face şi spune copilul dumneavoastră este
comportamentul său. Tot ceea ce gândiţi sau simţiţi este judecata dumneavoastră faţă de copil.
Părinţii au multe “judecăţi” faţă de copiii lor: li se pare că aceştia sunt obositori sau răi,
simpatici sau buni, fac mofturi sau nu îşi dau toată silinţa, întotdeauna fac numai ceea ce le
place, nu se poartă frumos cu sora mai mică, nu sunt civilizaţi dacă vine o familie în vizită.
Toate acestea sunt “judecăţi”. Folosind judecăţi negative părinţii resping copiii.
Fixarea comportamentului.
Atentia pozitiva: Fixarea comportamentului copilului atunci când îi oferim recompense. De
exemplu: copilul face pipi la oliţă, părintele îi spune: “foarte bine”, îl mângâie pe cap şi îi dă
ceva bun în semn de răsplată. Toate aceste recompense menţionate îl stimulează pe copil să
repete prestaţia respectivă. Recompensele fixează, consolidează. Un astfel de element cu rol
de consolidare este atenţia pozitivă.
Atentia negativa: Aceasta se manifesta sub forma certurilor şi a mustrărilor. Unii copii
preferă atenţia negativă indiferenţei părinţilor. Comportamentul nedorit poate fi eliminat prin
neacordarea de atenţie (la fel ca o lumânare pe care o pui sub un glob de sticlă şi care încetul
cu încetul se stinge din lipsă de oxigen).
Ignorarea comportamentului nedorit are efect dacă acesta este combinat cu recompensarea
comportamentului dorit. Problema este că toate comportamentele copiilor pot fi “înăbuşite”
11
dacă sunt ignorate, chiar şi comportamentele pozitive dorite. Cu alte cuvinte, dacă copiii
prezintă un comportament dorit şi acceptat şi nu sunt regulat lăudaţi sau recompensaţi există o
mare şansă ca acel comportament să fie înăbuşit şi copilul să adopte apoi un comportament
negativ. Astfel, într-o manieră sau alta el ştie să-şi primească atenţia cerută.
Procedee ale educaţiei ca: atenţia şi menţinerea aceasteia, recompense şi pedepse, sunt
cunoscute sau cel puţin posibil de recunoscut pentru majoritatea părinţilor. Acest lucru este
valabil şi pentru părinţii aflati în situaţii mai dificile.
Recompensele şi pedepsele sunt procedee pe care părinţii le adoptă des în educaţia copiilor.
Problema este că foarte mulţi părinţi nu folosesc aceste procedee sistematic sau consecvent
sau pun prea mare accent pe influenţa comportamentului negativ.
Sunt părinţi care adoptă astfel de procedee într-un moment nepotrivit, ignoră comportamentul
dorit sau recompensează comportamentul nedorit cu un zâmbet. Dacă se pune accentul pe
comportamentul negativ, atunci pot apărea urmări ca:
a.Efectul tratamentului pedagogic lasă de dorit. Recompensarea şi lăudarea
comportamentului dorit / acceptabil are un efect mai bun decât criticarea şi
pedepsirea comportamentului nedorit / inadmisibil.
b.Imaginea faţă de sine a copilului este influenţată negativ. Sondaje simple au dovedit
că de aproximativ o sută de ori pe zi copiii sunt judecaţi negativ. De exemplu:
– Nu poţi şi tu să te comporţi normal o dată?
– Sora ta plânge. Acum eşti mulţumit?
– Chiar trebuie să faci asta din nou?
– Nu face asta! De câte ori trebuie să-ţi spun?
Toate aceste expresii sună ca un reproş gen “Iar nu eşti cuminte, nu te mai
astâmperi”. Dacă copiii aud aceste reproşuri de o sută de ori pe zi (acasă, la
şcoală sau în alte locuri) aceasta înseamnă că ei le aud de 36.500 de ori pe an,
deci aproximativ de 400.000 de ori înainte ca ei să termine şcoala primară.
Dacă nu primeşte suficientă atenţie pozitivă, atenţia negativă va avea urmări
negative faţă de propria persoană şi propria încredere în sine a copilului (cu
toate urmarile acesteia: frică, acte de bravură etc).
c.Atmosfera din casă. Dacă devine negativă, apare spirala (ciclul) negativ: copiii cer
sub o formă negativă atenţie - li se acordă atenţie negativă - atunci nici una
dintre părţi (copii, părinţi) nu se vor simţi bine - copiii vor atenţie sub o formă
mai negativă - părinţii încep să simtă o uşoară ură faţă de copii.
Dacă tratezi pedepsele şi recompensele cu inconsecvenţă şi în mod contradictoriu, atunci
toate acestea vor duce la confuzia copilului şi bineînţeles la neintelegerea regulilor şi
limitelor. Închipuiţi-vă că pentru un anume comportament (de ex. copilul vine de la şcoală
direct acasă) într-o zi părintele reacţionează cu reproş: “îţi e foame de ai venit aşa devreme
acasă?”, în altă zi îl laudă “Ce bine că ai venit devreme acasă! Vrei să mă ajuţi şi pe mine să
fac asta?”, iar în a treia zi acelaşi comportament este complet ignorat. Credeţi că pentru copil
va fi clar care din comportările sale sunt bune şi care nu? Probabil că nu va fi deloc clar.
Reacţiile inconsecvente faţă de comportamentul copiilor au ca rezultat confuzia. Aceasta îl
determină pe copil să se simtă nesigur şi să pună la îndoială consecvenţa părinţilor. O astfel
de reacţie de inconsecvenţă din partea părinţilor poate fi, în unele cazuri, motivul problemelor
de comportament ale copilului.
12
CAPITOLUL 3
SUGESTII PRACTICE PENTRU MODERATORI
Organizarea şi conducerea unui curs pentru părinţi “Educaţi aşa!” necesită o investiţie
substanţială de timp. Dacă nu luăm în considerare pregătirea moderatorului, care se consideră
că a avut loc mai înainte, pentru fiecare lecţie în parte sunt necesare minimum 35 de ore:
– 10 ore pentru alegere şi organizare;
– 10 ore pentru pregătiri / lecturi;
– 10 ore pentru discuţii după încheierea şedinţei cu participanţii;
– 5 ore de evaluare / raportări
35 de ore în total
O asemenea investiţie de timp în cursul pentru părinţi “Educaţi aşa!” îşi are rostul dacă se
simte nevoia sau dacă sunt suficiente motive de organizare şi conducere a unei asemenea
activităţi.
Există diverse modalităţi de a evalua necesitatea organizării unui curs pentru părinţi, de
exemplu prin intermediul discuţiilor cu părinţii sau discuţiile cu profesionişti în domeniu.
Discuţii cu părinţii
Dacă în munca dumneavoastră aveţi contact direct cu părinţii (care au copii între 3 şi 12 ani),
întrebaţi-i ce părere au despre organizarea unui astfel de curs. Bineînţeles, este necesar să le
explicaţi pe scurt care este conţinutul cursului.
Întrebaţi-i pe părinţi următoarele:
– dacă este o idee bună să organizaţi un asemenea curs1 în grădiniţă, în şcoală sau în
cartier;
– dacă se vor aştepta ca cineva să-şi exprime interesul (întrebaţi-i la ce se aşteaptă
dumnealor) şi de ce;
– şi întrebaţi-i dacă vor să ia parte la curs.
Notaţi pentru dumneavoastră cu care părinţi aţi discutat şi cum a reacţionat fiecare. Dacă aţi
primit din partea a cel puţin 10 persoane un răspuns pozitiv la cele trei întrebări şi nici un
răspuns negativ, atunci puteţi, să începeţi pregătirile cu cugetul împăcat.
Se poate întâmpla însă ca un număr de părinţi să aibă o părere bună despre curs, dar să creadă
că un astfel de curs este bun pentru alţii şi nu pentru ei.
Sondajele întâmplătoare nu oferă de fapt o imagine ştiinţifică demnă de încredere, dar în
practică sunt un indiciu folositor.
Astfel de discuţii vă oferă dumneavoastră, ca asistent social, educatoare sau învăţătoare într-
un cartier mai sărac, semnale importante despre felul şi calitatea educaţiei din cartier, ideile
1
Aveţi grijă când folosiţi cuvântul “curs”. Unora dintre părinţi li se va părea ciudat şi se vor opune. Folosiţi mai
bine cuvântul “intalnire”, “grup” sau “discuţie în grup”.
13
părinţilor despre aceasta, întrebări cu privire la educaţie, probleme şi situaţii tensionate în
familie. Este bine să notaţi toate acestea şi să vă întrebaţi mereu dacă un astfel de curs va fi
“răspunsul” la dorinţele, întrebările, necesităţile şi problemele părinţilor.
Discuţii cu profesionişti în alte domenii
Părinţii copiilor între 3 şi 12 ani au contact cu diverse instituţii din cartier, cu profesionişti în
diferite domenii:
– educatoare, învăţătoare
– medicul de şcoală
– asistentul de şcoală
– profesori
– directorul şcolii / grădiniţei
– profesorii de atelier
– preotul
– asistenţii sociali
– asistenţii de ocrotire de la dispensar
– medicul de familie
Dacă dumneavoastră aţi hotărât să organizaţi un astfel de curs “Educaţi aşa!” pentru părinţi,
ar fi bine să implicaţi şi alţi factori din cartier, după preferinţă. Explicaţi-le ce cuprinde acest
curs şi adresaţi-le celorlalţi specialişti întrebări ca:
– Ce fel de întrebări legate de educaţie vă pun părinţii din cartier când vin la
dumneavoastră?
– Cum vi s-ar părea ideea organizării unui curs “Educaţi aşa!” în grădiniţă, şcoală,
cartier?
– Credeţi că va fi cineva interesat de acesta?
– Cunoaşteţi părinţii care vor să ia parte la acest program?
– Vreţi să întrebaţi părinţii cu care intraţi în contact dacă vor să ia parte la acest
program?
– Aveţi sugestii pentru mine dacă voi organiza un astfel de curs?
– Doriţi să luaţi parte într-un fel sau altul la organizarea-conducerea unui astfel de
curs?
Cu răspunsurile la aceste întrebări şi răspunsurile primite de la părinţii cu care aţi discutat
aveţi probabil o imagine a ceea ce este necesar pe plan educaţional în cartier şi puteţi aprecia
dacă este necesară o campanie publicitară pentru un curs al părinţilor.
3.2. ALEGEREA PARTICIPANŢILOR
Cursul pentru părinţi “Educaţi aşa!” poate fi prezentat grupurilor de 6, maximum 10 părinţi.
Dacă sunt mai puţin de 6 persoane, există riscul să devină ceva “doar între noi”. Schimbul de
experienţe ar fi limitat. Nu ar mai fi vorba de un grup adevărat.
Maximul de 10 participanţi este suficient deoarece în cazul în care grupul este prea mare,
atunci participanţii au prea puţin timp pentru a-şi expune punctul de vedere. La rândul lor,
părinţilor le este frică sau se simt înspăimântaţi să ia cuvântul în grupuri mari.
Cum vi se par şase-zece părinţi care sunt motivaţi a participa la programul “Educaţi aşa!”?
Selecţionarea participanţilor pentru activităţi de grup este deseori dificilă şi solicită o mai
mare atenţie decât pentru altfel de activităţi. Acţiunea de selecţie poate fi împărţită în 2 tipuri:
– selecţie publică - faceţi public în cartier, că va începe un curs pentru părinţi “Educaţi
aşa!”. Invitaţi părinţi şi aşteptaţi să vedeţi rezultatele;
14
– selecţie în cerc restrâns - dumneavoastră îi selecţionaţi şi îi contactaţi în discuţie cu
alţi profesionişti din cartier pe acei părinţi care vor să ia parte la acest curs.
Pentru aceste 2 metode de selecţie pot fi adoptate diverse strategii:
– mijloace de selecţie în scris
broşuri
anunţuri în ziar / reclamă
interviuri, articole în ziarul local
afişe
– selecţie personală verbală (dumneavoastră sau alt profesionist din cartier) discută
personal cu părinţii anunţând că un curs pentru părinţi va începe şi va oferi toate
informaţiile dorite
Dumneavoastră notaţi dacă părinţii sunt interesaţi. Aceasta se poate face în discuţii
individuale sau, de exemplu, în timpul unei şedinţe cu părinţii.
Câteva exemple şi posibilităţi:
Compunerea grupului
In cazul in care compuneţi un grup, ţineţi cont de următoarele principii:
15
Încercaţi, pe cât posibil, să evitaţi ca în grup să se afle cineva într-o poziţie de
excepţie (de exemplu, bărbat între femei, o mamă singură între mame căsătorite
etc). Trebuie să fie cel puţin 2 participanţi într-o situaţie similară.
Aveţi grijă să nu existe diferenţe prea mari de educaţie, experienţă în educarea
copiilor sau de vârstă între copiii respectivi. Dacă aceste diferenţe sunt prea mari,
ne putem confrunta cu o competiţie reciprocă între membrii grupului, acest lucru
împiedicând desfăşurarea procesului de învăţare.
Indrumaţi / confirmaţi
Dacă aveţi numărul suficient de participanţi şi cursul poate începe, vă sugerăm să mai
transmiteti o confirmare pentru toţi membrii grupului. Puteţi face acest lucru anunţându-i
chiar dvs sau trimiţând o confirmare scrisă, prin care stabiliţi:
că părinţii sunt înscrişi ca participanţi la cursul “Educaţi aşa!”
cursul începe în ziua de ….. (data)
−
în…… (clădirea)
−
la…… (adresa)
−
de la …. (ora de începere)
−
Aveţi nevoie de anumite materiale pentru a putea organiza cursul pentru părinţi “Educaţi
aşa!”. Manualul de faţă vă indică de ce anume aveţi nevoie pentru fiecare şedinţă.
materiale pentru atragerea clienţilor: broşuri
postere
comunicate de presă
scrisori de confirmare (vezi 3.3)
materiale administrative: lista cu numele participanţilor
lista de prezenţă
materiale de contabilitate situaţia costurilor
un carnet de chitanţe
bani de schimb
situaţia de ansamblu a chetuielilor (a banilor
primiţi)
17
3.5. ALTE CONDIŢII PENTRU A ASIGURA CALITATEA CURSULUI
În paragraful anterior am prezentat materialele necesare pentru curs. Exista, însă, şi alte tipuri
de materiale sau condiţii necesare. Este vorba despre acele condiţii care urmăresc, păstrează şi
îmbunătăţesc calitatea cursului. Printre acestea se numără:
1. Pregătirea cursului
Recomandăm fiecărui mediator să se pregătească bine din vreme, să citească manualul
şi să-şi însuşească continutul si abilităţile respective. Mediatorul cursului reprezintă un
model pentru participanţi, de aceea este de preferat ca acesta să urmeze mai întâi un
curs de pregătire “Educaţi aşa!” si sa posede un certificat/diploma.`
dacă sunt lăsaţi să lucreze in linişte, ei pot înţelege mai bine reacţiile
−
membrilor grupului.
−
Exista şi un posibil dezavantaj: doi mediatori ar putea fi prea mulţi pentru un grup mic
(6-8 membri).
Învăţaţi rapid numele participanţilor şi căutaţi să reţineţi câteva detalii (numele, vârsta
copiilor, anumite întâmplări); în acest fel vă puteţi adresa pe nume participanţilor.
−
18
Fiţi un adevărat conducător al discuţiilor
Nu vorbiţi prea repede, fiţi cât mai clar atunci când introduceţi un subiect în discuţie;
modulaţi-vă vocea şi nu fiţi prea timid în ceea ce priveşte gestica;
−
Exprimaţi-vă părerile de câte ori este posibil la persoana întâi (“Eu sunt convins (ă) că
laudele sunt mai eficiente decât certurile”);
−
Introduceţi subiectele de discuţie în mod clar, precizaţi care este scopul şi care sunt
regulile; asiguraţi-vă că participanţii au înţeles corect;
−
Dacă unul dintre participanţi vorbeşte prea mult timp, întrerupeţi-l în mod amical şi
explicaţi-i că toţi participanţii trebuie să-şi exprime punctul de vedere;
−
Priviţi-l pe cel care vorbeşte şi urmăriţi-i din când în când cu privirea şi pe ceilalţi
participanţi;
−
pentru curs, nu ca să fie ajutaţi în problemele lor personale; aveţi grijă să folosiţi un ton
prietenos;
Dacă părinţii vor să critice, de exemplu filmul pe care l-au vizionat, ascultaţi-i în mod
activ; nu vă erijaţi în avocat şi încercaţi să nu intraţi în discuţie în mod direct. Mai degrabă
−
Dacă purtarea membrilor devine iritantă (de exemplu vorbesc tare unii cu ceilalţi),
adresaţi-vă personal şi explicaţi-le calm de ce nu e bine ceea ce fac. Evitaţi “judecăţile”,
−
”Educaţi aşa!” este un curs structurat care cuprinde si teme pentru acasa
Discutaţi tema pentru acasă şi lăudaţi-i pe cei care şi-au făcut-o;
Dacă observaţi progrese la unii participanţi, comunicaţi-le;
−
19
CAPITOLUL 4
DESCRIEREA ŞEDINŢELOR CURSULUI
INTRODUCERE
În capitolul 4 al acestui manual este descris programul acestui curs destinat părinţilor.
Programul cuprinde o oră şi jumătate de activitate la fiecare sedinţă. Această limita de timp
nu este, însă, fixă, ea poate varia după caz. Descrierea cuprinde instrucţiuni, sugestii pentru
prezentarea materialului (tipărite cursiv) şi exemple ale unor posibile reacţii ale părinţilor în
timpul cursului.
Structura de curs descrisă în acest manual a fost testată în practică şi ajustată în funcţie
de rezultate. Acest manual trebuie considerat ca material de bază, care poate fi aplicat în mod
flexibil. Fiecare şedinţă cuprinde o structură fixă: discutarea temei pentru acasă, introducerea
unei noi teme sau a unei noi deprinderi şi exerciţii. În locul exerciţiilor prezentate în manual
pot fi folosite şi alte exerciţii. Pentru unele dintre aceste exerciţii au fost concepute
alternative. De asemenea, puteţi utiliza propriile dvs. exerciţii care s-au dovedit reuşite.
În cazul unor anumite exerciţii şi în cazul temei pentru acasă, se presupune că
participanţii ştiu să scrie şi să citească. Dacă parinţii care participă la curs nu ştiu să citească
sau să scrie, mediatorul poate citi cu voce tare situaţiile-model (plăcuţele). De asemenea, tema
pentru acasă poate fi stabilită şi discutată împreună cu părinţii. Materialul din acest manual şi
unele dintre exerciţii pot fi folosite, cu modificarile de rigoare, în cazul în care este organizată
o singură întâlnire cu părinţii.
Succesul programului acestui curs pentru părinţi şi în special al sedinţelor respective depinde
în mare măsură de perfecta cunoaştere a acestora de către mediator. Vizionaţi filmele video de
câteva ori înaintea cursului ca să ştiţi care este ordinea diverselor materiale. La începutul
fiecărei şedinte este descris materialul de care aveţi nevoie şi pe care trebuie să-l pregătiţi.
Uneori trebuie să confecţionaţi plăcuţele cu situaţiile-model din vreme. Aceste situaţii-model
sunt prezentate în anexa 3 şi imprimate pe un format de etichetă. Ele trebuie să fie copiate pe
foi de etichetă şi lipite pe placuţe.
Broşurile cuprinzând cele şase abilităţi, broşuri destinate părinţilor, trebuie copiate din vreme,
de preferinţă pe hartie A4. În anexa 7 găsiţi exemple în acest sens.
La sfârşitul fiecărei şedinţe, participanţii primesc o temă pentru acasă. Şi aceste teme
trebuie copiate pentru toţi participanţii. Fiecare părinte (eventual pentru fiecare copil)
primeşte un exemplar. Temele pentru acasă sunt prezentate după materialul fiecărei şedinte şi
în anexa 4. Cerinţele temelor vor fi discutate în timpul şedinţei. Citindu-le, vă daţi seama ce
vă oferă acestea din punct de vedere educaţional şi care sunt chestiunile controversate. Este
de dorit ca, în măsura în care acest lucru este posibil, să comentaţi cerinţele. Părinţii apreciază
în mod deosebit acest lucru care se dovedeşte un stimulent pentru rezolvarea temelor.
O bună pregătire presupune, în plus, să fiţi informaţi în legătură cu harta socială a zonei în
care locuiţi (cartier, oraş, judeţ). Vă sugerăm să aveţi o evidenţă a locurilor unde părinţii şi
copiii pot primi ajutor suplimentar, precum şi a instituţiilor ce oferă eventuale alte feluri de
20
cursuri. Vă mai recomandăm să fiţi la curent cu activităţi social-educative ca, de exemplu,
cursuri de limbi străine, cursuri pentru femeile care lucrează ş.a.m.d.
Uneori, părinţii sunt foarte dornici să discute şi să facă schimb de experienţe, dar acest lucru
se dovedeşte dificil de realizat. În cazul unor anumite grupuri de părinţi, singurul lucru
realizabil este vizionarea şi discutarea casetelor în grup. Luaţi în considerare, însă, următorul
fapt: randamentul este mai mare atunci când acţionaţi decât atunci când doar discutaţi.
Cercetările demonstrează că punerea în practică a abilităţilor este singura cale care conduce la
o adevărata schimbare a comportamentului.
4. Separat: panoul 1 (instalat din vreme) care cuprinde abilităţile oferite de curs
5. Markere
7. Brosuri: “Aprecierea şi acordarea atenţiei” (un număr suficient pentru toţi participanţii)
PROGRAM
1. Deschiderea şedinţei şi urarea de bun-venit 10 minute
2. Faceţi cunostinţă 20 minute
3. Educaţia: de la greutăţi la reuşite 20 minute
− Ce vă place în comportamentul copilului dvs?
− Ce nu vă place în comportamentul copilului dvs?
Ce puteţi face pentru a influenţa în mod pozitiv
comportamentul copilului dvs?
−
21
4.1.1. DESCHIDEREA ŞEDINŢEI
Prezentaţi-vă şi anunţaţi că dvs. sunteţi mediatorul cursului. Mai târziu vă veţi cunoaşte
mai bine.
−
− data;
− durata şedinţelor;
aspecte de natură administrativă precum: plata cafelei / ceaiului (dacă este
cazul);
−
problemele.
Cursul este foarte sistematic. La fiecare şedinţă învăţăm ceva nou. De aceea,
dacă lipsiţi o singură dată, veţi pierde foarte mult. Acesta este un curs, aici nu
−
22
− ce îi place la copilul sau
− motivul pentru care participă la acest curs; ce aşteaptă de la acest curs?
(este bine sa scrieti toate aceste lucruri pe un panou.)
• Cereţi-le participanţilor să fie cât mai concişi. Daţi chiar dvs. un exemplu în acest
sens.
• Prezentaţi-vă. Vorbiţi, atât cât este posibil, la persoana întâi (“Eu sunt….” ş.a.m.d.)
• De fiecare dată când un participant se prezintă, mulţumiţi-i şi repetaţi în câteva
cuvinte ceea ce a spus acesta.
• După ce aţi făcut cunoştinţă cu toţii, repetaţi încă o dată numele tuturor participanţilor:
”Eu sunt ..., lângă mine stă ...(1), lângă ...(1) stă ...(2), lângă …(2) stă …(3) etc.
• Întâi repetaţi chiar dvs. numele tuturor celor prezenţi. Apoi le cereţi câtorva
participanţi să vă urmeze exemplul.
23
Introducere (partea a 2-a)
Toţi părinţii doresc din partea copiilor o comportare cât mai convenabilă şi ca
acestia să nu facă lucruri considerate inacceptabile de către părinţi. Întrebarea este: cum ne
putem determina copiii să facă ceea ce noi credem că este bine? Putem să îi ajutăm şi noi?
Unii părinţi marturisesc, mai ales atunci când copiii lor se comportă în chip nedorit,
că ”Nu pot face nimic cu copilul meu. Nu îi pot schimba comportamentul. E pur şi simplu un
copil obraznic. Trebuie să mă resemnez.”
În acest curs pornim de la premisa că putem influenţa comportamentul copiilor.
Părinţii nu trebuie să se simtă neputincioşi. Nu toţi părinţii se dovedesc la fel de pricepuţi
în ceea ce priveşte educaţia copiilor. Copiii, la rândul lor, se deosebesc mult între ei. Unii
au un temperament mai energic şi necesită mai multă atenţie - copiii obraznici, alţii sunt
liniştiţi şi calmi - copiii uşor de crescut. Există, de asemenea, diferenţe între situaţiile
părinţilor care îşi educă copiii. Unii au diverse greutăţi precum, de exemplu, locuinţa prea
mică, probleme financiare, lipsa sprijinului unui partener, obligaţia de a avea grijă de alţi
membri ai familiei lor. În aceste cazuri, educaţia copilului devine o problemă dificilă.
Abilităţile pe care le veţi deprinde datorită acestui curs vor putea fi însă folosite şi în cazul
unor condiţii dificile.
Noi considerăm că aceste abilităţi pot fi însuşite de toată lumea. Modul nostru de
abordare este deschis şi plăcut. (vezi panoul cu abilităţile oferite de acest curs.)
În cadrul acestui curs învăţăm deprinderi care să ne permită să influenţăm
comportamentul copiilor. Este vorba de abilităţi pe care le numim pozitive precum
“aprecierea şi acordarea atenţiei” sau de abilităţi grupate sub denumirea comună
“Stabilirea limitelor”. Părinţii îşi pot influenţa copiii cu atenţia pe care le-o acordă. Ei pot
reacţiona în mod pozitiv ori de câte ori copiii lor manifestă un tip de comportament dorit sau
pot reacţiona negativ atunci când copiii se poartă în mod inacceptabil pentru părinţii lor.
Dacă părinţii sunt receptivi la comportamentul pozitiv al copiilor lor şi nu uită să îl
laude de câte ori este cazul, copilul înţelege treptat că el merita acele laude.
Un astfel de copil îşi creează o imagine pozitivă despre sine însuşi. De asemenea, el
este considerat un copil bun fiindcă nu cere atenţie în manieră negativă.
Mulţi părinţi nu sunt atenţi, însă, decât atunci când copiii lor se comportă într-un mod
nedorit. Un copil care aude adesea că ceea ce face nu este bine îşi creează o imagine
negativă despre sine (mai ales dacă nu este niciodată lăudat pentru lucrurile bune). Unui
asemenea copil îi lipseşte încrederea necesară în sine şi va fi considerat probabil obraznic
deoarece nu i se acordă atenţie decât atunci când are un comportament nedorit.
În concluzie, rolul părinţilor este foarte important. Ei pot influenţa comportamentul
copiilor lor astfel:
− reacţionând pozitiv la comportament pozitiv;
fiind categoric ori de câte ori copilul face un lucru care nu este acceptabil.
Părinţii pot şi să interzică un asemenea comportament, dar este o diferenţă între
−
cazul în care dvs. interziceţi ceva copilului şi cazul în care copilul şi-l interzice
chiar el însuşi.
Vom discuta aceste abilităţi pe rând, una câte una, în cadrul acestui curs.
24
Ele nu reprezintă nişte noutăţi. Unii dintre dvs. le-au aplicat deja. Dacă le veţi aplica
conform indicaţiilor şi în mod consecvent, veţi observa că se schimbă ceva în
comportamentul copilului, în propria dvs. încredere de sine şi în mulţumirea pe care v-o
aduce copilul dvs. Scopul acestui curs este: părinţi multumiţi şi copii mulţumiţi.
“Deci trebuie să îmi laud copilul mai mult? Eu îl laud peste măsură, dar el mă supără
toată ziua…”
−
schimbi în bine.”
O posibilă reacţie a moderatorului:
Cereţi exemple concrete: când consideraţi că copilul dvs nu poate fi schimbat în bine? Nu
toti copiii sunt la fel de uşor de crescut, însă există întotdeauna ceva care nu merge între
copil şi părinte.
Părinţii trebuie să facă primul pas către îmbunătăţirea situaţiei: ei îşi pot răsplăti copilul
cu laude atunci când acesta se poartă bine şi este recomandabil să continue în acest fel
până când rezultatele încep să se vadă.
“Eu îmi dau toată silinţa şi îl laud mereu atunci când este cazul, dar cei din jurul meu
lucrează împotriva mea: soţul meu îl ceartă întotdeauna, soacra mea nu îl laudă, însă l-a
−
obişnuit cu dulciuri…”
O posibilă reacţie a moderatorului:
Fiţi de acord cu persoana respectivă: este foarte supărător când altcineva se amestecă în
educaţia copilului şi vă face greutăţi. Subliniaţi faptul că copiii au o relaţie separată cu
fiecare membru al familiei. Astfel ei descoperă că oamenii sunt diferiţi. Copii acceptă
foarte uşor acest lucru. În cazul în care ceilalţi vă împiedică însă să îl educaţi aşa cum
doriţi, vorbiţi cu ei despre aceasta (în absenţa copilului).
“Nu poţi totuşi să le ignori pe toate: uneori trebuie să reacţionezi la comportamente
inacceptabile?”
−
25
4.1.4. FILMUL “APRECIEREA ŞI ACORDAREA ATENŢIEI”
Părinţii citesc pe rând ceea ce scrie pe plăcuţe şi reacţionează cu o apreciere. Alţi părinţi pot
interveni şi ei cu o apreciere.
Îndreptaţi-vă atenţia asupra numirii comportamentului (metoda video). Ajutaţi-i când este
cazul. De exemplu pronunţaţi prima propoziţie: ”Văd că ai strâns jocul de lego…”
26
După ce au luat cuvantul toţi părinţii, puteţi folosi si plăcuţele rămase, evident dacă mai este
timp.
Explicaţi-le părinţilor că vor primi de fiecare dată câte o temă pentru acasă: un formular cu
exerciţii care trebuie completate (şi predate), precum şi o broşură cu rezumatul discuţiilor din
şedinţa respectivă. La sfarsitul brosurii, pe verso, se află exerciţii, adesea aceleaşi din
formularul cu tema pentru acasa. Acestea trebuie “făcute”, nu “completate”.
Tema este foarte importantă deoarece în acest fel părinţii îşi însuşesc informaţiile şi abilităţile
respective.
Acordarea atenţiei este extrem de importantă. Procedând astfel atunci când copilul dvs se
comportă bine, veţi vedea că îl veţi stimula să repete mai des acest comportament. Puteţi
acorda atenţie în mai multe feluri: lăudându-l, mângâindu-l pe cap, făcându-i cu ochiul,
arătându-i interes sau bătându-l pe umăr. Deci acordaţi-i atenţie copilului dvs atunci când se
comportă bine.
Uneori părinţii le acordă atenţie copiilor – fără să vrea - chiar atunci când aceştia manifestă un
comportament inacceptabil. Dacă le ţinem predici sau dacă începem o discuţie despre acel
comportament (“ţi-am spus de atâtea ori să…”) înseamnă că le acordăm atenţie negativă.
Astfel copilul va ajunge să repete şi mai des acel comportament nedorit.
Aveţi grijă să îi acordaţi copilului cât mai multă atenţie ori de câte ori se comportă bine şi cât
mai puţină atunci când are un comportament inacceptabil.
27
Incheiati sedinta intr-o nota pozitiva si amintiti-le parintilor ziua si ora la care va veti revedea
saptamana urmatoare.
PROGRAMUL
1. Deschiderea şedinţei şi discutarea temei pentru acasă 20 minute
5. Exerciţiu 15 minute
28
Discutarea temei pentru acasă
Rezumaţi cerinţele exerciţiilor de săptămâna trecută şi cereţi-le părinţilor să vă dea
exemple. De pildă:
Prin ce lucruri bune au reuşit copiii dvs să vă capteze atenţia săptămâna trecută?
Uneori se poate întâmpla să vi se răspundă astfel: Nu mi-am făcut tema, copilul meu nu a
făcut nimic deosebit, era prea grea…
Cine a reuşit? Cum l-aţi lăudat pe copilul dvs în săptămâna care a trecut?
Subliniaţi cât de important este ca părinţii să îşi facă tema (vezi prima şedinţă). Discutaţi
câteva minute cu părinţii care nu au făcut-o (de ce? s-ar putea să o faceţi pentru data
viitoare?). N.B.: părinţii care au probleme la scris pot să îşi pregătească tema oral sau să o dea
altcuiva să o scrie. Fiţi atent la timp. Este important ca toţi părinţii să intervină în discuţie,
însă de obicei nu este timp suficient pentru discutarea tuturor temelor.
ALTERNATIVE
În ceea ce priveşte discutarea temei pentru acasă există două alternative la situaţia mai înainte
menţionată.
Varianta severă
Cereţi-le părinţilor să vă predea tema pentru acasă imediat după ce au sosit şi aruncaţi-vă o
privire peste ele în timp ce ei îşi beau cafeaua. Apoi treceţi la discuţie: puteţi numi punctele
cele mai importante, puteţi adresa întrebări şi lămuri neclarităţi. În acest fel îi şi controlaţi:
veţi descoperi cine nu şi-a făcut tema. Pentru unii dintre părinţi acesta poate fi un motiv să îşi
facă întotdeauna temele, realizând astfel un profit maxim de pe urma cursului. Pentru alţi
părinţi, în special pentru cei care nu se simt siguri pe ei, ar putea fi un motiv să absenteze sau
să renunţe la curs. Alegerea unei variante depinde de propriul dvs stil şi de grupul respectiv.
Varianta flexibilă
Aceasta înseamnă să îi lăsaţi pe părinţi să discute tema doi câte doi. În acest fel nu îi mai
supuneţi controlului, iar dvs nu vă mai îndepliniţi rolul de conducător la fel de bine. Vă
recomandăm să folosiţi această alternativă doar dacă celelalte două nu au mers.
29
4.2.2. EXERCIŢIUL FIERBINTE – RECE
Scopul acestui exerciţiu este să evidenţieze diferenţa dintre cele două modalităţi de
interventie: cea pozitiva şi cea negativa. Invitaţi doi părinţi să se ofere voluntari şi poftiţi-i să
iasă pe hol.
Grupul indică un obiect (vizibil) prezent în încăpere. Voluntarii intră în sală şi trebuie să
ghicească obiectul respectiv. Membrii grupului le dau indicaţii, strigându-le “fierbinte” sau
“rece”, în funcţie de distanţa dintre aceştia şi obiect.
Instruiţi-i pe părinţi să îl îndrume mai întâi negativ pe cel dintâi voluntar, folosind asemenea
exclamaţii precum “rece”, “greşit”, “ceva mai bine acum”, “nu te grăbi” etc. Al doilea
voluntar este îndrumat în mod pozitiv: “fierbinte”, “foarte bine”, “eşti foarte aproape” etc.
Întrebaţi-i apoi pe voluntari cum s-au simţit şi dacă vor să repete experienţa. Cel care a fost
îndrumat negativ se simte de cele mai multe ori jenat şi astfel se va încăpăţâna şi va căuta mai
bine.
Cel care a fost îndrumat pozitiv se simte încurajat de public şi consideră exerciţiul foarte
simplu. Aveţi grijă să îi acordaţi voluntarului îndrumat negativ atenţie şi timp.
Din acest exerciţiu trebuie să învăţăm că “îndrumarea pozitivă” este mai plăcută şi că te
ajută să îţi atingi mai repede scopul decât “îndrumarea negativă”. La fel se întâmplă şi în
relaţia părinte – copil. Lăudându-l şi acordându-i atenţie copilului aveţi mai mult succes
decât certându-l şi pedepsindu-l. Îndrumându-l în mod pozitiv, copilul capătă o mai mare
încredere în sine. Dacă îl îndrumaţi în mod negativ, încrederea lui în sine se diminuează.
30
Jocul „semaforul”
Scopul acestui joc este să îi ajute pe părinţi să înţeleagă ce lucruri le plac sau nu la copiii lor
şi, în plus, că regulile diferă în funcţie de copil (vârstă), situaţie şi părinte.
Metoda de lucru:
Împărţiţi plăcuţele colorate; fiecare părinte primeşte câte un set de cerculete cu cele trei culori
ale semaforului.
Explicaţi care este intenţia jocului. Moderatorul cursului dă exemple de lucruri pe care le fac
copiii: cu ajutorul plăcuţelor, părinţii pot indica cum ar reacţiona ei. Verde înseamnă: asta îmi
place (nu foarte mult): aici nu intervin. Portocaliu înseamnă: uneori îmi place, alteori nu.
Roşu semnifică: nu îmi place, aici intervin.
După citirea fiecărei situaţii, părinţii sunt rugati sa ridice una dintre plăcuţe. Cereţi părinţilor
să îşi explice alegerea de fiecare dată. Semnalaţi diferenţele şi asemănările. Aveţi grijă ca toţi
părinţii să ia cuvîntul.
Terminaţi exerciţiul după ce au trecut 20 de minute.
Situaţiile – model:
Folosiţi cât mai des cu putinţă exemplele date de către părinţi în timpul celor două şedinţe.
În completare vă mai oferim câteva exemple:
Copilul se ridică de la masă în timp ce mâncaţi.
Copilul sare pe canapea.
−
Copilul nu se duce la culcare la ora ştiută (deşi îl rugaţi de mai multe ori).
−
La sfârşit subliniaţi:
∗ Regulile şi limitele sunt importante fiindcă ele oferă părinţilor şi copiilor sprijin şi
siguranţă. Copiii acceptă adesea regulile dacă sunt clare şi pe înţelesul lor şi dacă sunt
aplicate în mod consecvent. Prea multe reguli, însă, împiedică dezvoltarea copiilor. Ei au
nevoie de libertate pentru a se dezvolta.
∗ Este uşor să spuneţi “nu” şi să stabiliţi interdicţii dacă sunteţi consecvent şi impuneţi
reguli clare. Copiii înţeleg că “nu “ înseamnă “nu” şi nu mai comentează.
Nu este uşor să fii mereu consecvent dacă eşti obosit sau dacă ai prea mulţi copii. De
asemenea, membri unei familii acţionează diferit, fiecare în felul lui. Încercaţi, în orice
caz, să alegeţi o linie de acţiune astfel încât copiii să înţeleagă ce le permite mama şi ce
le permite tata.
31
Părinţii sunt cei care impun regulile. De aceea este important să ţinem cont de nevoile şi
posibilităţile copiilor, să nu le cerem prea mult. Lăsaţi-i pe copii să contribuie şi ei pe cât
posibil.
Cereţi-le să vă povestească cum au reuşit ei să-şi ignore copiii sau ce greutăţi au avut.
32
POSIBILE REACŢII ALE PĂRINŢILOR
- Nu toţi părinţii reacţionează la fel faţă de comportamentul copiilor lor (vezi exerciţiul
semaforul) şi nu toţi procedează la fel în cazul stabilirii limitelor.
− “Interdicţiile nu dau nici un rezultat în cazul copilului meu!”
“Eu pot să-i tot interzic, dar…”
“O dată nu este suficient. El o ţine tot pe a lui până când îi dau o palmă.”
“Eu sunt împotriva ignorării. Mă supăra foarte tare atunci când mama mea nu îmi
vorbea câte o zi întregă şi se prefăcea că nu exist.”
−
33
“Am încercat să-l ignor, însă efectul a fost contrar: copilul meu a început să plângă şi să
tragă de mine…”
−
Explicaţi:
“Copilul” îi cere ceva “părintelui”. “Părintele “ spune “nu” şi explică de ce
.”Copilul” nu trebiue să fie de acord, ci poate chiar să opună rezistenţă. “Părintele”
încearcă să nu cedeze. Observatorii privesc şi dau indicaţii de câte ori este nevoie.
Fiecare participant trebuie să ia cuvântul. În loc să îi puneţi pe părinţi să citească
situaţiile, puteţi face acest lucru chiar dvs.
Incheiati sedinta intr-o nota pozitiva si amintiti-le parintilor ziua si ora la care va veti revedea
saptamana urmatoare.
Subliniaţi importanţa efectuării temei pentru acasă, care îi ajută pe părinţi să înveţe cât mai
mult. Explicaţi tema după ce aţi împărţit foile. Tema pentru acasa nr 2 se afla in anexa nr 4.2
de unde o puteti multiplica.
34
4.3. A TREIA ŞEDINŢĂ
MATERIAL NECESAR
1. Filmul “Stabilirea limitelor”
9. Cafea / ceai
PROGRAM
1. Deschiderea şedinţei şi discutarea temei pentru acasă 20 minute
4. Exerciţiu 20 minute
Uraţi-le tuturor părinţilor încă o data bun venit şi discutaţi tema. Incepeti prin discutarea
aspectelor pozitive care au avut loc in cursul saptamanii, de exemplu cum si-au laudat parintii
copii in timpul scurs intre cele doua sedinte, etc.
∗ Au reuşit părinţii să recompenseze comportamentul dorit?
∗ Au observat părinţii o îmbunătăţire a atmosferei din casă? Cereţi amănunte suplimentare
în cazul unor răspunsuri precum “Asta am facut-o de mult.” (vezi: prima şedinţă “reacţiile
părinţilor” si anexa 1 despre momentele dificile).
35
∗ Cereţi-le să vă spună când au zis “nu” şi când au fixat interdicţii copiilor. A fost vorba de
un comportament inacceptabil? Ce a spus/facut părintele? Cum a reacţionat copilul? Au
fost urmărite liniile de orientare? (de explicat copilului ce nu are voie să facă şi de ce, cu
putere de convingere).
∗ Cereţi-le să vă povestească cum au reuşit să îşi ignore copiii. Puneţi accent pe următoarea
întrebare: Ce fac eu ca părinte atunci cînd vreau să îmi ignor copilul? Invitaţi-i pe părinţi
să vină cu sugestii.
∗ Axaţi-vă pe întrebarea: Care soluţie vi se potriveşte cel mai bine? Cum ar reacţiona
copilul dvs la soluţia respectivă?
∗ Ignorarea nu dă întotdeauna rezultate. Ce altceva mai puteţi face atunci cînd copilul dvs se
poartă în mod inacceptabil? Iată ce vom discuta astăzi.
36
− pedeapsa nu constituie o plăcere, nici pentru părinte, nici pentru copil;
pedeapsa are ca urmare faptul că cel mai adesea copiii continuă să facă ce li s-a
interzis în secret, pentru a evita pedeapsa;
−
Introducere
− Mai ales atunci când este vorba de un comportament pe care copiii nu îl pot controla sau
când ei nu vor absolut deloc să asculte, izolarea este o metodă eficientă de a-l determina
pe acesta să nu se mai comporte într-un anume fel.
− Izolarea este o formă de pedeapsă extrem de puţin dăunătoare copilului (dacă nu se
întâmplă de prea multe ori).
Aduceţi panoul primei şedinţe (norul negativ). Cereţi exemple de comportamente pe care
copiii nu le pot schimba ei înşişi, dupa părerea părinţilor.
Caracteristici: comportament în mod evident dăunător altora (agresivitate corporală,
precum lovituri cu mâinile sau cu picioarele) sau care vă poate distruge, de exemplu,
mobilierul. Trebuie să fie depăşită o anumită limită: copilul face un lucru pe care ştie că nu
are voie să îl facă, acesta fiind grav sau supărător.
O altă formă de pedeapsă este confiscarea unui lucru care îi place copilului.
De exemplu: copilul joacă fotbal în cameră, iar mama îi ia mingea după ce l-a avertizat de
câteva ori.
Cereţi-le părinţilor să vă dea şi ei exemple.
În cazul acestei forme de pedeapsă este important:
∗ să o aplicaţi imediat dupa ce aţi constatat fapta;
∗ pedeapsa să se potrivească cu fapta;
∗ să fiţi consecvent: faceţi ce spuneţi: spuneţi ce faceţi.
Vizionaţi a doua parte a filmului “Stabilirea limitelor”: izolarea şi pedepsirea. Discutaţi apoi
pe marginea acesteia.
37
POSIBILE REACŢII ALE PĂRINŢILOR
“Izolarea nu a avut nici un rezultat în cazul copilului meu. El nu poate să stea liniştit pe
un scaun.”
−
− “Copiii mei au devenit imuni la pedepse. Pur şi simplu îmi râd în faţă.”
O posibilă reacţie a moderatorului:
Întrebaţi-i pe părinţi cum şi cît de des îşi pedepsesc copiii. Dacă o fac foarte des, copiii se
obişnuiesc cu pedeapsa şi aceasta devine doar singura modalitate de a dobândi atenţie
(negativă). Intrebaţi-i de ce îi pedepsesc atât de des. Le sunt clare regulile? Nu cumva îi
cereţi prea mult copilului ? I se acordă (suficientă) atenţie pentru lucrurile bune? Faceţi
referire, ceva mai târziu în timpul şedinţei, la capitolul “evitarea pedepsei”.
Nu îl ţineţi închis prea mult timp: aceasta înseamnă cel mult cinci minute.
Aveţi în vedere mai ales calităţile copilului dumneavoastră. Apreciaţi-le şi acordaţi-le
−
atenţie.
−
2
Pentru unele dintre părţile componente ale programului au fost stabilite procedee
de lucru alternative. Pentru aceste Alternative vezi anexa 5 (pagina 2, exerciţiul
"Stabilirea pedepselor")
38
4. Izolarea se poate dovedi o metodă eficientă. La fel şi ignorarea copilului. Lui Daniel nu i se
acordă nici un pic de atenţie pentru ceea ce a făcut.
5. Izolare. ("Dacă strici lucrurile, te duci imediat pe hol.")
6. Izolare. Dacă păpuşa este motivul de ceartă dintre cei doi copii, o posibilă situaţie ar fi să li
se ia păpuşa (îi pedepsiţi luându-le un lucru care le place). ("Dacă nu vă puteţi juca
împreună, am să vă iau păpuşa").
7. Într-o asemenea situaţie, ignorarea copilului se dovedeşte o metodă foarte eficientă. Dacă
părintele nu se implică, copilul nu primeşte nici un pic de atenţie.
8. Luaţi-le chibriturile. Explicaţi-le de ce şi izolaţi-i.
9. Izolaţi-i şi / sau puneţi-i chiar pe ei să facă curăţenie.
10. Nu are sens să îi izolaţi. Următoarea pedeapsă este mai potrivită: Radu nu mai primeşte
nici o prăjitură sau altceva gustos în acea zi. Sau trebuie să cumpere chiar el alte prăjituri
din proprii lui bani de buzunar (dacă are).
Introducere
Se întâmplă uneori ca părinţii să se împotmolească într-un anume punct în relaţia cu copiii
lor. Deşi l-aţi avertizat de sute de ori, i-aţi interzis sau l-aţi pedepsit, totuşi copilul
dumneavoastră continuă să facă acelaşi lucru pe care ştie că nu are voie să-l facă. Cine
poate să ne dea un astfel de exemplu?
“Haideţi să ne gândim cum am putea preveni un asemenea comportament.”
Cereţi participanţilor să sugereze modalităţi de evitare sau de prevenire a pedepsei.
Dacă este nevoie combinaţi aceste sugestii cu următoarele soluţii:
∗ Aduceţi modificări în respectiva situaţie.
De exemplu: aşezaţi telecomanda undeva sus astfel încât copilul dumneavoastră, aflat la
vârsta primilor paşi, să nu poată să ajungă la ea. Ascundeţi portmoneul de mâinile sale
lacome. Aveţi grijă ca totul în casă să fie pus la loc sigur: ascundeţi chibriturile / bricheta,
aşezaţi un fel de paravan în faţa treptelor, stabiliţi programul de vizionare tv.
∗ Lăsaţi-l pe copil să vadă şi să suporte consecinţele fireşti ale faptelor sale. Răul pe care îl
faci se transformă uneori în pedeapsă. În acest caz nu este nevoie ca părinţii să mai
contribuie şi ei cu ceva.
De exemplu: copilul nu îşi face curat în propria sa cameră şi, ca urmare, nu mai poate găsi
nimic. Dacă nu îşi pune hainele murdare în coşul cu rufe, atunci nu mai are cu ce să se
îmbrace. În cazul în care ajunge prea târziu acasă, mâncarea se răceşte.
∗ Lăsaţi-l pe copil să repare el însuşi răul făcut. Uneori, însă, părinţii trebuie să-l confrunte
pe copil cu urmările acţiunilor sale punându-l să repare răul făcut chiar de el.
De exemplu: lăsaţi-l pe copil să facă el singur ordine, să ducă înapoi la magazin lucrurile
pe care le-a furat. Puneţi-l să plătească chiar din banii lui de buzunar.
Toate acestea reprezintă într-adevăr forme de pedeapsă. Datorită faptului că pedeapsa se
potriveşte în mod evident comportamentului nedorit, copiii percep asemenea pedepse ca
logice.
39
∗ Apreciaţi şi acordaţi atenţie acelui tip de comportament pe care doriţi să îl aibă copilul
dvs, mai ales acelor forme de comportament dezirabil care nu pot fi asociate cu
comportamentul nedorit.
De exemplu: apreciaţi şi urmăriţi cu atenţie jocurile copiilor, în loc să îi cicăliţi şi să îi
pedepsiţi dacă se ceartă; lăudaţi-vă copilul atunci când se duce la culcare fără să
protesteze în loc să îl criticaţi atunci când protestează.
Extrem de important este să acordaţi atenţie lucrurilor "obişnuite" pe care le fac copiii.
Concepeţi soluţii / metode de aplicare pentru exemplele părinţilor.
40
4.4. A PATRA ŞEDINŢĂ
MATERIAL NECESAR:
1. Filmul "Stabilirea limitelor"
4. Un panou (instalat din vreme) cuprinzând temele educative oferite de curs - vezi anexa 2.1
6. Un panou (instalat din vreme) cuprinzând patru modalităţi de stabilire a limitelor - vezi
anexa 2.4
8. Ceai / cafea
PROGRAMUL
1. Deschiderea şedinţei şi discutarea temei pentru acasă 20 minute
2. Filmul "Stabilirea limitelor partea a doua" 30 minute
3. Exerciţiu: ce aş face eu? 20 minute
4. Conceperea recompenselor 10 minute
5. Închiderea şedinţei şi tema pentru data următoare 5 minute
mult timp).
41
Discutaţi eventualele puncte controversate. De exemplu:
Izolarea nu a reuşit. Copilul nu voia să stea singur şi continua să tot intre în
cameră.
−
(Poate fi vorba, spre exemplu, de un cerc negativ: s-a acordat prea puţină atenţie pozitivă sau
s-a intervenit prea târziu. Prin urmare, comportamentul copilului a scăpat controlului
părinţilor.)
Discutaţi exemplele de pedepse. Stabiliţi dacă există alternative posibile.
De exemplu lăsaţi-l pe copil să suporte urmările fireşti ale comportamentului său (nu este
nevoie ca părintele să aplice şi el o pedeapsă).
Sugeraţi înlocuirea pedepselor corporale cu "izolarea" sau "confiscarea unui lucru care place
copilului".
Gândiţi-vă la dezavantajele pedepsei (vezi şedinţa 3). Aveţi grijă ca pedeapsa să
corespundă întotdeauna cu gravitatea faptei.
−
Subliniaţi faptul că un copil învaţă mai mult din recompense decât din pedepse (cu
referire la jocul rece-fierbinte). Astfel, încercaţi să acordaţi atenţie copilului în momentele în
care el se poartă într-un mod plăcut şi acceptabil. Tendinţa de a cere atenţie negativă a
acestuia va scădea în acest fel.
Semnalaţi modalităţi de evitare a pedepsei prin schimbarea situaţiei sau prin aprecierea
şi răsplătirea comportamentului dorit (vezi şedinţa 3), de exemplu: închideţi cutia cu
dulciuri, fixaţi numărul de programe TV care pot fi vizionate. Cereţi părinţilor să dea exemple
de situaţii în care au reuşit să pună capăt unui comportament inacceptabil al copilului lor
aducând anumite modificări la situaţia respectivă.
42
∗ Ce modalitate de stabilire a limitelor aţi aplica în acest caz?
(N.B.: Nu mai sunt broşuri de distribuit. Pentru fiecare abilitate există o broşură
separată. Părinţii deţin acum toate broşurile. Stimulaţi-i pe părinţi să citească broşurile încă o
dată acasă.)
43
4.5. A CINCEA ŞEDINŢĂ
MATERIAL NECESAR
5. Plăcuţe (pregătite din vreme) cu întrebările pentru jocul de evaluare vezi anexa 3.6
9. Ceai/cafea
PROGRAMUL
1. Deschiderea şedinţei şi discutarea temei pentru acasă 15 minute
4. Evaluarea 30 minute
Discutaţi temele pentru acasa. Cine a avut dificultati? Incurajati parintii sa explice cum au
procedat fiecare.
De exemplu: mai multă atenţie pentru lucrurile bune pe care le face copilul, mai puţină atenţie
pentru lucrurile negative. Acordaţi de asemenea atenţie altor schimbări pozitive în ceea ce
priveşte relaţia cu copilul.
44
4.5.2. FILMUL “ APRECIEREA ŞI ACORDAREA ATENŢIEI”
În timpul cursurilor au apărut, fără îndoială, întrebări ale părinţilor în legătură cu educaţia
copiilor, întrebări asupra cărora nu am zăbovit. Aceste întrebări pot fi discutate acum ceva
mai în detaliu. Dezbateţi mai ales acele întrebări pe care şi le-au pus majoritatea
părinţilor. Atrageţi-i în discuţie pe toţi participanţii.
Discutaţi despre alte modalităţi de iniţiere (pentru părinţi: cursuri mai avansate pentru părinţi,
centre de resurse pentru părinţi ş.a.m.d.)
Procedaţi pas cu pas (cel mai bine este să nu cereţi totul, să nu pretindeţi prea mult nici de
la dvs, nici de la copilul dvs).
−
4.5.4.EVALUAREA
Pentru a realiza evaluarea cursului puteţi folosi jocul de evaluare (vezi anexa 3.6), care
cuprinde, pe lângă întrebările de evaluare, şi întrebări despre materia discutată în cadrul
cursului. Anexa 5.3 oferă forme alternative de evaluare.
Jocul de evaluare se deruleaza astfel : fiecare parinte iese in fata grupului si arunca zarurile.
In functie de numere iesite scoate din teanc cartonasul cu situatia model respectiva si il citeste
tare. Apoi comenteaza si raspunde la intrebari folosind cele invatate in curs. Ceilalti parinti
sunt intrebati daca au alte opinii/solutii, cum ar reactiona ei. Acest exercitiu se face cu fiecare
participant la curs.
45
4.5.5. ÎNCHIDEREA ŞEDINŢEI ŞI TEMA PENTRU ACASĂ
Închideţi şedinţa cu un scurt rezumat al problemelor dezbătute pe toată durata şedinţei
şi de-a lungul cursului în general.
Dacă copilul dvs se comportă într-un asemenea mod încât intervenţia dvs devine
necesară, stabiliţi nişte limite categorice.
−
Părinţii doresc acest lucru de cele mai multe ori. Organizarea unei asemenea şedinţe depinde
de posibilităţile instituţiei unde se predă acest curs şi de posibilităţile mediatorilor implicati
(timp, resurse financiare, spaţiu).
Stimulaţi-i pe părinţi să păstreze legătura între ei, chiar dacă nu în mod regulat.
Luaţi în considerare din timp care sunt facilităţile oferite de instituţia unde se predă cursul sau
alte institutii din comunitatea respectiva unde parintii ar putea gasi sprijin pentru problemele
lor. Incurajati parintii sa se informeze in permanenta referitor la problemele de educatie a
copilului. Explicati-le ca fiecare varsta are anumite aspecte specifice si ca e bine sa fie
pregatiti sa abordeze fiecare etapa de dezvoltare a copilului intr-un mod corect.
Prezentati parintilor tema pentru acasa nr 5 (anexa 4.5) specificand ca ea reprezinta de fapt
nevoia de a continua cele invatate la cursul “Educati Asa” .
CUPRINSUL ANEXELOR
1. Momente dificile
2. Texte pe foi volante
3. Întrebări şi exerciţii cu ajutorul situaţiilor exprimate prin joc de rol
4. Temele pentru acasă
5. Alternative pentru formele de lucru
6. Lista cu recompense
7. Colile cuprinzând informaţia din broşurile părinţilor
8. Broşurile părinţilor
9. Broşura selectivă: coala de hârtie şi sugestii
10. Îndrumare şi câteva sfaturi cu privire la modul de folosire al videoplayerului
11. Bibliografie
46
CAPITOLUL 5
ANEXE
ANEXA 1
SUGESTII PENTRU MOMENTELE DIFICILE3
Introducere
În cadrul fiecărui curs pentru părinţi, fiecare grup se confruntă cu situaţii dificile.
Toţi conducătorii de curs împărtăşesc această experienţă: în acele clipe ei nu se mai simt
siguri pe sine sau se întreabă “Oare am procedat cum trebuie?”.
Puteţi trece mai uşor peste aceste momente dacă sunteţi pregătiţi. În acest scop vom
discuta în cele ce urmează câteva asemenea “momente dificile”.
Există numeroase exemple de situaţii dificile. Uneori vă veţi întâlni cu părinţi care
vorbesc prea mult sau cu părinţi care nu vorbesc deloc. Unii dintre ei povestesc numai
lucruri negative despre copiii lor ori au o părere negativă la adresa cursului. Alteori este
greu să îţi împarţi atenţia între programul cursului şi contribuţia participanţilor şi renunţi
tocmai la program.
Unii conducători de curs sunt în stare să respecte programul, însă au probleme cu
reacţiile negative ale părinţilor. Unii conducători ştiu să rezolve conflictele, iar alţii creează
conflicte chiar ei. Unele situaţii sunt dificile deoarece pot influenţa activitatea grupului,
altele fiindcă îi pot influenţa individual pe părinţi.
Reacţii eficiente
O reacţie eficientă este sinceră şi respectuoasă şi ţine seama de sentimentele celor implicaţi.
Încercaţi să nu emiteţi judecăţi şi lăsaţi să se observe că aveţi înţelegere pentru sentimentele şi
nevoile fiecărui părinte.
Mai ales prima dvs reacţie trebuie să dovedească că l-aţi auzit şi înţeles pe părinte. În acest
sens, vă sugerăm să rezumaţi întâi reacţia părintelui, urmând ca apoi să o comentaţi. O reacţie
eficientă presupune ascultarea activă, adică: redaţi în propriile dvs cuvinte ceea ce a simţit,
gândit sau intenţionat celălalt. De exemplu: “Dvs consideraţi că este greu să îi spuneţi ceva
pozitiv copilului dvs? sau: “Vă doare când copilul dvs vă vorbeşte aşa”. În acest fel daţi de
înţeles că aţi priceput ce v-a spus celălalt.
După prima reacţie trebuie să vă hotărâţi dacă veţi discuta în detaliu situaţia respectivă sau
dacă veţi reveni la problema din program. Uneori este suficient doar să rezumaţi. Dacă trebuie
totuşi să intraţi în amănunte, decideţi ce linie veţi urma.
În acest caz luaţi în considerare următoarele aspecte:
Situaţia
Reacţia respectivă are vreo legătură cu subiectul aflat în discuţie?
Puteţi controla situaţia?
−
−
3
Am consultat în acest caz “Helping parents in groups”, L.Braun 1984, RCI, Baron.
47
Timpul
Aveţi suficient timp la dispoziţie?
Ce puncte mai există în agenda zilei?
−
−
Grupul
Subiectul este relevant pentru toată lumea?
Poate fi înţeles subiectul de către toţi participanţii? (Acesta este un curs pentru părinţi, nu
−
o terapie de grup!)
−
Părintele/părinţii implicaţi
Care este natura întrebării sau a observaţiei? ne confruntăm cu o problemă? în spatele
acestei întrebări se ascunde cumva o alta?
−
Nimeni nu va putea întruni toate aceste condiţii, dar există câteva care pot fi cu siguranţă
îndeplinite, în funcţie de experienţa dvs. Reacţia dvs depinde de stilul dvs personal şi de
situaţia respectivă.
Diverse posibilităţi:
− reacţionaţi direct;
− oferiţi informaţii;
− stabiliţi limite;
− umor;
− reacţionaţi nonverbal;
De exemplu:
Cineva vă adresează direct o întrebare.
Acest lucru poate constitui o problemă deoarece:
vine într-un moment dificil;
în discuţie apare un subiect total diferit sau ameninţător;
−
nu ştiţi ce să răspundeţi;
−
aţi prefera să nu fiţi nevoit să răspundeţi diverselor întrebări ale membrilor grupului;
−
−
48
consideraţi că respectiva întrebare va atrage după sine altele şi nu aveţi timp să intraţi în
amănunte.
−
Oferiţi informaţii
“Am citit de curând într-un ziar ceva asemănător, am să vi-l aduc săptămâna viitoare.”
Stabiliţi o limită
“Acum nu mai avem timp să discutăm acest lucru. Vom reveni săptămâna viitoare.”
“Mai avem doar câteva minute. Ce aţi dori să facem: să continuăm timp de zece minute sau să
revenim săptămâna viitoare?”
“Subiectul acesta nu se află în programul stabilit. Doriţi să discutăm împreună mai în detaliu
sau consideraţi că ar fi mai bine ca eu şi Ioana să avem o discuţie între patru ochi?”
Urmează câteva exemple de situaţii dificile însoţite de sugestii pentru reacţii eficiente:
1 Unul dintre părinţi nu-şi poate aminti nici un fel de comportament pozitiv, plăcut
al copilului său.
Posibile reacţii:
49
“Nu se întâmplă niciodată că Adriana să facă ceva care să vă placă, de exemplu să
cumpere ceva, să se uite în linişte la televizor, să vă ajute la ceva, să spună ceva
drăguţ…?”
– cu umor:
“Of, nici de data asta nu am fost limpede! Iarăşi am vorbit chinezeşte! Mi se
întâmplă cam des în ultima vreme.”
“Ar trebui să mă obişnuiesc să nu mai vorbesc atâta! Eu o tot ţin aşa la
nesfârşit şi dvs nu mai îndrăzniţi să scoateţi o vorbă…?”
ceva?”
– Începeţi să povestiţi chiar dvs. Acest lucru îi poate îndemna să vorbească uneori pe
părinţi (mai ales dacă dvs vă asumaţi rolul părintelui). Propriile dvs păreri şi
experienţe îi pot încuraja pe participanţi să-şi comunice propriile lor idei şi experienţe.
50
Păstraţi-vă tonul politicos faţă de acel părinte: jignindu-l sau umilindu-l aţi
putea ajunge la un efect contrar!
−
sunt iritaţi: poate nu le place cursul sau poate nu se simt în largul lor;
−
au nevoie de timp ca să ajungă să vorbească, iar unele grupuri merg prea repede.
−
−
Nu forţaţi situaţia. Invitaţi-l din când în când pe părintele “tăcut” să povestească ceva.
Adresaţi-vă folosind prenumele. Dacă nu vrea să răspundă nici în acest caz, respectaţi-
i decizia.
Posibile reacţii:
rezumaţi
“Vi se pare exagerat…”
−
În asemenea cazuri este important să nu jucaţi nici rolul avocatului, nici pe cel al
“vânzătorului”. Îndemnaţi-i pe părinţi să experimenteze acasă numirea
comportamentului şi să vadă cum merge şi mai ales ce efecte are. Dacă părinţii nu vor
pur şi simplu, renunţaţi.
Posibile reacţii:
51
neutralizaţi
“Iată, încă o dată, cât de diferiţi sunt părinţii (şi copiii).”
−
nonverbal
Aşezaţi-vă undeva în spate şi lăsaţi-l pe părintele respectiv să reacţioneze.
−
Norme şi valori
Există şi alte modalităţi, mai puţin dăunătoare, de a-i pedepsi pe copii. Acest curs vă va
familiariza cu ele. Haideţi să vedem cum le putem aplica.”
Prea dificil
Unii dintre părinţi întâmpină greutăţi în ceea ce priveşte educaţia copiilor lor, iar în
plus au şi alte probleme suplimentare, precum lipsa resurselor financiare sau locuinţă
necorespunzătoare. În alte cazuri, educaţia este stânjenită de relaţiile dintre părinţi ori de
faptul că părinţii au avut o copilărie dificilă.
Cursul nu oferă soluţii pentru astfel de probleme. Acest lucru trebuie accentuat încă de
la primele contacte cu părinţii. Câteodată este de preferat să îi sfătuiţi pe respectivii părinţi să
renunţe la curs.
Un criteriu referitor la participare este ca părinţii să aibă timp suficient în cele cinci
săptămâni să se ocupe de educaţia copiilor lor. Nu acesta este, însă, cazul unui părinte aflat în
curs de divorţ.
Se întâmplă să vă daţi seama că problemele părintelui sunt prea dificile abia în timpul
cursului. În această situaţie vă sfătuim ca, într-o discuţie privată cu respectivul părinte, să îl
îndemnaţi să caute ajutor în altă parte. În calitatea dvs de mediator al cursului vă puteţi dovedi
un intermediar important.
52
ANEXA 2
Anexa 2.1
ACORDAREA ATENŢIEI
APRECIEREA
STABILIREA LIMITELOR
IGNORAREA
IZOLAREA
PEDEPSIREA
53
Anexa 2.2
54
Anexa 2.3
55
Anexa 2.4
A patra şedinţă
STABILIREA LIMITELOR:
patru modalităţi
2 ignorarea
3 izolarea
4 pedepsirea
56
ANEXA 3
57
ANEXELE 3.1
1 Adrian îşi strânge jucăriile care erau 2 Daniel curăţă cutia hamsterului (pisicii
împrăştiate pe masă. etc).
5 Sabina vă ajută să turnaţi ceaiul în ceşti 6 Andrei merge cu bicicleta prin curte şi
pentru musafiri nu pe stradă.
7 Elena îi dăruieşte tatălui său un desen 8 Radu îşi pune bicicleta la locul ei.
făcut chiar de ea cu ocazia zilei lui de
naştere
9 Mama pune masa, iar Anda aşează 10 Monica îşi pune la uscat rufele.
paharele.
58
Anexa 3.2
Prima şedinţă
Pregătire:
Confecţionaţi plăcuţe (de preferinţă rotunde) colorate astfel: roşu, portocaliu, verde.
Scop:
Scopul acestui joc este să îi facă pe părinţi să realizeze ce le place şi ce nu le place în
comportamentul copiilor lor şi, în plus, să îşi dea seama că regulile diferă în funcţie de
situaţie, de copil şi de părinte.
Durata:
Aproximativ 20 de minute.
Material:
Plăcuţe colorate în roşu, portocaliu, verde.
Lista situaţiilor-model.
Mod de lucru
Împărţiţi plăcuţele colorate (fiecare părinte primeşte câte o plăcuţă din fiecare culoare).
Plăcuţele reprezintă culorile semaforului.
Explicaţi care este intenţia jocului. Mediatorul cursului dă exemple de diverse lucruri pe care
le fac copiii: părinţii au posibilitatea să reacţioneze prin intermediul plăcuţelor. Verde
înseamnă: asta îmi place (dar nu în mod deosebit): nu intervin. Portocaliu înseamnă: câteodată
îmi place, câteodată nu. Depinde de situaţie, de starea mea de spirit…
Roşu înseamnă: asta nu îmi place absolut deloc: aici intervin.
După citirea fiecărei situaţii, părinţii vor ridica o anumită plăcuţă. Cereţi-le întotdeauna unora
dintre părinţi să îşi motiveze alegerea. Semnalaţi diferenţele şi asemănările. Aveţi grijă ca toţi
părinţii să ia cuvântul. Jocul durează cam 20 de minute. (vezi descrierea şedinţei).
Situaţiile-model
Folosiţi pe cât posibil exemplele oferite de către părinţi în timpul primelor două şedinţe.
59
În completare vă mai sugerăm câteva exemple:
− copilul pleacă de la masă în timp ce mâncaţi;
− copilul sare pe canapea;
− copilul ia un măr (un sandwich, ceva dulce) fără să vă întrebe;
− copilul nu îşi strânge jucăriile;
− copilul stropeşte cu apă peste tot (în baie, în cadă, în dormitor);
− copilul vrea să meargă singur cu bicicleta la şcoală;
− copilul ia jucăria altui copil;
− copilul deschide televizorul din proprie iniţiativă;
− copilul nu vrea să meargă la culcare la ora fixată (deşi l-aţi rugat de mai multe ori);
− copilul aduce murdărie în casă;
− copilul vorbeşte urât.
La sfârşit subliniaţi:
∗ Regulile şi limitele sunt importante fiindcă ele oferă părinţilor şi copiilor sprijin şi
siguranţă. Copiii acceptă adesea regulile dacă sunt clare şi pe înţelesul lor şi dacă sunt
aplicate în mod consecvent. Prea multe reguli, însă, împiedică dezvoltarea copiilor: ei au
nevoie de o oarecare libertate pentru a se dezvolta.
∗ Este uşor să spuneţi “nu” şi să stabiliţi interdicţii dacă sunteţi consecvent şi impuneţi
reguli clare. Copiii înţeleg că “nu “ înseamnă “nu” şi nu mai comentează.
Nu este uşor să fii mereu consecvent dacă eşti obosit sau dacă ai prea mulţi copii…de
asemenea, membrii unei familii acţionează fiecare în felul lui. Încercaţi, în orice caz, să
alegeţi o linie de acţiune, astfel încât copiii să înţeleagă ce le permite mama şi ce le
permite tata.
Părinţii sunt cei care impun regulile. De aceea este important să ţinem cont de nevoile şi
posibilităţile copiilor, să nu le cerem prea mult. Lăsaţi-i pe copii să contribuie şi ei pe cât
posibil.
60
Anexa 3.3
A doua şedinţă
1 Rolul copilului:
Radu 9 ani
Este ora 5. O întrebi pe mama dacă îţi dă voie să mergi afară să te joci.
1 Rolul părintelui:
Este ora 5. Peste jumătate de oră trebuie să mâncaţi.
Fiul dvs. Radu (9 ani) intră în bucătărie şi vă întreabă…
2 Rolul copilului:
Tamara 8 ani
Mâine este duminică şi vrei să mergi la înot. Îl întrebi pe tatăl tău dacă vă veţi duce la ştrand.
2 Rolul mamei:
Mâine este duminică şi vreţi să mergeţi împreună cu copiii dvs Tamara şi Adrian la bunica,
fiindcă i-aţi promis acest lucru.
3 Rolul copilului:
Sanda 12 ani
Este sâmbătă dimineaţă. Ai ajutat-o pe mama ta la făcut prăjituri deoarece aşteaptă musafiri.
După-amiază vrei să te duci în oraş cu o prietenă. Întrebi dacă se poate.
3 Rolul părintelui:
Este sâmbătă dimineaţă. Aşteptaţi musafiri. Sanda (12 ani) v-a ajutat la pregătiri. Aţi vrea să
vă ajute şi după-amiază, când vin musafirii.
4 Rolul copilului:
Sorina 6 ani
61
Sunteţi la masă. Nu mai ai chef să mănânci. Ceilalţi au terminat deja. Tu oftezi şi te joci cu
mâncarea.
4 Rolul părintelui:
Sunteţi la masă. Toată lumea a terminat, în afară de Sanda (6 ani). Are farfuria încă plină şi se
joacă cu mâncarea.
5 Rolul copilului:
Bogdan 10 ani
Te uiţi la televizor şi muţi de pe un canal pe altul cu telecomanda.
5 Rolul părintelui:
Vreţi să vă uitaţi la televizor. Fiul dvs Bogdan se joacă cu telecomanda. Îl rugaţi să se
potolească, deoarece…
6 Rolul copilului:
Corina 5 ani
Mergi împreună cu tatăl tău la cumpărături şi îl întrebi dacă vrea să-ţi cumpere gumă de
mestecat.
6 Rolul părintelui:
Mergeţi cu Corina (5 ani) la cumpărături şi…
62
Anexa 3.4
3 Elena (11) strică jocul frăţiorului său (7). 4 Daniela ţipă şi îi vorbeşte urât tatălui ei.
5 Marian (9) este furios. Urlă şi loveşte cu 6 Alina (5) îi ia păpuşa surorii ei mai mici.
piciorul în canapea.
9 Ana (6) împinge dulăpiorul cu jucării, 10 Camelia (12) a mâncat toate prăjiturile.
iar acestea cad pe jos.
63
Stabiliţi împreună cu părinţii dacă situaţia respectivă necesită “izolarea” copilului şi modul
efectiv în care acesta trebuie “izolat”.
Sugestii:
1. Izolaţi-l pe un scaun sau pe hol. (“Radu, dacă îl mai loveşti pe Adrian, te duci
imediat în hol.”)
6. Izolaţi-o. În cazul în care păpuşa rămâne motivul de ceartă dintre cei doi copii, o
soluţie ar fi să le luaţi păpuşa (să le luaţi ceva care le place). )”Dacă nu vă puteţi
juca împreună, vă iau păpuşa.”)
7. Ignorarea se potriveşte foarte bine unei asemenea situaţii. Dacă părintele nu-l bagă
în seamă, copilul nu primeşte nici un fel de atenţie.
64
Anexa 3.5
3 Radu (6) spune un banc indecent la 4 Radu (6) spune un banc indecent în
masă. autobuzul supraâncărcat.
5 Anca (9) se joacă cu frăţiorii ei. 6 Mihai (4) se enervează fiindcă nu are
voie să meargă afară.
7 Andrei (5) pleacă de la masă fără să 8 Flori (11) ia un măr din fructieră.
fi terminat de mîncat.
9 Mircea (5) şi Dan (4) sar pe 10 Ionuţ (7) plânge după gumă de
canapea. mestecat.
11 Ionuţ (7) plânge după gumă de 12 Maria (8) îi ia jucăria lui Bogdan (6).
mestecat în magazin.
65
Anexa 3.6
A cincea şedinţă
Împărţiţi plăcuţele în 6 grupuri, cu spatele în sus, pe masă sau pe podea, în mijlocul încăperii.
Rând pe rând părinţii vor da cu zarul, vor citi ce scrie pe plăcuţă şi vor reacţiona sau vor
executa cerinţa respectivă.
66
1-1 1-2
Ce v-a impresionat cel mai mult la Veţi proceda altfel de acum înainte?
acest curs?
1-3 1-4
Ceea ce a lipsit din acest curs a fost… Cum vi s-au părut temele pentru acasă?
1-5 1-6
Aveţi sugestii pentru cursul următor? Discutând cu alţi părinţi despre
problemele de educaţie, am învăţat că…
2-1 2-2
Ceea ce îmi place la copilul meu este Daţi un exemplu de comportament
că… inacceptabil al copilului dvs. Cum aţi
reacţionat atunci?
2-3 2-4
Acest curs m-a ajutat să… Dacă copilul meu si-a strâns jucăriile,
atunci îi spun…
2-5 2-6
În acest curs am învăţat să… Numiţi un lucru pe care l-aţi învăţat în
timpul acestui curs şi care v-a ajutat să
aveţi o relaţie mai bună cu copilul dvs.
3-1 3-2
I-aţi spus Cameliei (6) de sute de ori că Spuneţi cum l-aţi pedepsit pe copilul dvs
trebuie să nu meargă cu bicicleta pe luându-i ceva care îi place.
stradă, dar ea nu vrea să asculte…
67
3-3 3-4
Copilul dvs se joacă cu telecomanda, Daţi un exemplu de regulă impusă acasă
deşi stie că nu are voie. Ce rezultat ar la dvs.
avea ignorarea în acest caz?
3-5 3-6
Ignorarea nu ajută la nimic. Această Bogdan vă aduce ceaiul la pat. S-a vărsat
soluţie mi se pare dificilă deoarece… puţin din el. Ce spuneţi?
4-1 4-2
Copilul învaţă mai mult din Care sunt direcţiile de orientare în cazul
recompense decât din pedepse!” De ce? izolării?
4-3 4-4
În loc să bombăniţi atunci când copilul Enumeraţi direcţiile de orientare în cazul
dvs nu mănâncă, ar fi mai bine să… interdicţiilor”.
4-5 4-6
Atunci când îl lăudaţi, vă recomandăm Numiţi trei modalităţi de stabilire a
să numiţi acel comportament şi să limitelor, atunci când copilul se poartă în
spuneţi ceva despre el. De ce? mod inacceptabil.
5-1 5-2
Nu se poate să le dăm prea multă Izolarea imediată dă rezultate în cazul
atenţie copiilor.” Sunteţi de acord sau copilului meu.” Sunteţi de acord?
nu?
5-3 5-4
Este bine să ne lăudăm copiii atunci Copiii au nevoie de reguli şi limite
când merită. De ce? clare.” Sunteţi de acord?
5-5 5-6
68
Dacă îţi lauzi des copilul…. Numiţi un lucru pe care dvs nu aveaţi
voie să îl faceţi, iar copilul dvs are.
6-1 6-2
Care sunt direcţiile de orientare în cazul Dvs citiţi. Alina (6) are un comportament
aprecierii”? brutal: vă vorbeşte urât şi vă smulge
ziarul din mână. Explicaţi cum o izolaţi.
6-3 6-4
Dan şi Mircea joacă fotbal în cameră Fiica dvs vine acasă din nou la şase şi
din nou. Îi pedepsiţi luându-le ceva jumătate, deşi ştie că luaţi masa la şase.
care le place. Mâncarea s-a răcit. Cum reacţionaţi?
6-5 6-6
Simona şi Maria stau cu pantofii Adresaţi-i un compliment conducătorului
murdari pe canapea. Acest lucru nu vă de curs pentru modul în care v-a
place. Stabiliţi o interdicţie. îndrumat.
69
ANEXA 4
70
Anexa 4.1
2. Încercaţi să descoperiţi două lucruri bune pe care le face copilul dvs. Notaţi ce a
făcut el şi cum aţi reacţionat dvs.
71
Anexa 4.2
72
Anexa 4.3
TEMA 3
2. Daţi un exemplu despre modul în care l-aţi izolat pe copilul dvs. Notaţi ceea ce a
făcut copilul dvs, ce aţi făcut dvs şi cum a reacţionat copilul.
De exemplu:
3. Numiţi trei lucruri bune pe care copilul dvs le-a făcut săptămâna trecută.
Notaţi ce a făcut copilul şi cum aţi reacţionat dvs.
73
Anexa 4.4.
TEMA 4
De exemplu:
Adrian S-a băgat în pat Nu, vreau să dorm Întâi s-a enervat apoi
lângă mama sa a plecat
2 Daţi un exemplu despre un mod pozitiv în care copilul dvs a cerut atenţie
săptămâna trecută.
De exemplu:
.............................
.............................
74
Anexa 4.5.
TEMA 5
1 Continuaţi să acordaţi atenţie lucrurilor bune pe care le face copilul dvs. În acest
fel preveniţi eventualitatea ca el să pretindă atenţie într-un mod supărător.
Reţineţi: copilul învaţă mai mult din recompense decât din pedepse! iată de ce
este bine să vă lăudaţi copilul zi de zi.
− ignoraţi-l;
− izolaţi-l;
75
Anexa 5
76
Anexa 6
să se uite la televizor
să vă jucaţi împreună
să pescuiţi (împreună)
să facă prăjituri
să doarmă la prieteni
fructe
dulciuri
bani
cadouri
haine noi
77