AGRICULTURA PE GLOB

Caracteristicile agriculturii modiale

Rolul agriculturii în paleta activitatilor economice deriva din produsele
specifice ale acesteia, destinate consumului uman. Faptul ca agricultura
acopera 98% din totalul necesarului de hrana pentru populatia Globului este
un fapt suficient pentru ca activitatile agricole sa se bucure de analize si
sustineri economice speciale.
Relieful, clima, apele, solul si vegetatia reprezinta componente naturale care
functioneaza ca factori limitativi/sau favorizanti pentru valorificarea agricola
a unui spatiu.
Desi aflate într-o sistemica interdependenta, fiecare din elementele mai sus
mentionate au propria greutate în conturarea tipurilor de folosinte si peisaj.
Astfel, relieful prin altitudine, accesibilitate, panta, expunerea versantilor si
procese geomorfologice induce o anumita folosinta sustinuta sau nu în timp
de celelalte elmente naturale. Apele curgatoare prin exemplul unei umiditati
minime prezumtiva în lunca influenteaza valorificarea si structura
agricola a acesteia, în timp ce o formatiune vegetala naturala poate sa
atraga si sa justifice o utilizare predominant zootehnica într-o alta regiune,
dar elementele naturale care sunt raspunzatoare de voca_ia agricola a
teritoriului sunt clima si solul.
Clima este factorul-criteriu al regionarii agricole pe glob, subliniind însa ca
si regionarea pedologica are acelasi suport climatic, caruia i se adauga
factorii pedogenetici locali, care motiveaza o data în plus distributia
teritoriala în benzi si arii agricole.

Astfel, dupa destina_ia produc_iei agricole se vorbeste de:

- agricultura de subzistenta (nivelul produc_iei acope-rind doar necesarul de
hrana al colectivitatii) caracterizeaza regiunile subdezvoltate, lipsite de
mijloace tehnice si de o organizare corecta a spa_iului agricol utilizat; este
corelata agriculturii itinerante si agriculturii din zonele aride, precum si
sistemelor de productie extensive din regiunea meditera-neana;
- agricultura de piata, caracteristica regiunilor dezvoltate în care productiile
agricole sunt destinate în mare masura exportului, reuneste mai multe tipuri
de agricultura, în functie de conditiile naturale, traditii si nivelul de
organizare etc.:
- agriculturi bazate pe irigatii (întâlnita în Asia Musonica - în orezarii - în
Asia de Sud, Sud-Vest si Centrala pentru culturile cerealelor, bumbacului,
legumelor si chiar a arborilor fructiferi, si în fâsia subsahariana si Nordul
Africii, Orientul Apropiat si India subhimalayana pentru cereale,legume)
- agricultura de tip plantatie - specifica zonei calda-tropicala sau
subtropicala - pentru culturi de tipul cafea, cacao, ceai, trestie de zahar,
cauciuc, bananieri, cocotieri, arahide, bumbac, tutun, plante textile, palmieri
de ulei, ananas etc.
- agricultura sistemelor productiviste din Europa Sudica are doua mari
grupe de culturi (cerealiere si culturi specifice _arilor mediteraneene -
citrice, maslini, vita de vie) care sunt bine localizate spatial, cu suprafete
medii si necesar mare de investitii.

Dupa modalitatea în care se realizeaza cresterea productiei agricole se

vorbeste de agricultura intensiva sau extensiva:
- agricultura specializata - poate fi considerata o va-rianta a agriculturii
intensive, unde traditia si conditiile naturale au consacrat unele zone agricole
pe piata producatorilor. Specializarea agriculturii însa îmbraca forme diferite
la scara teritoriala:
* o agricultura dezvoltata sub forma de arii si "centuri" pe mii de kmp. ale
carei produse sunt dirijate spre piete situate adesea la mare distanta: - aria
tropicala a culturilor de bananieri, cafea, cacao, ananas; - "corn belt-ul" si
"dairy belt-ul" nord american; - "wool belt-ul" australian si neozeelandez
etc.
* agricultura dispusa concentric în jurul marilor orase, specializata pe
produse cerute de piata urbana: - legume, fructe, zarzavaturi, lapte, oua,
carne etc. În cadrul acestui tip se regasesc formele agriculturii protejate, sub
forma de sere si solarii. Practic toate marile centre si aglomera_ii urbane
dispun de un hinterland agricol, a carui raza depinde de marimea si
densitatea populatiei urbane.

În structura activita_ilor agricole sunt cuprinse doua mari sectoare de

productie:
- sectorul vegetal cuprinde: cereale, legume si legumi-noase, plante pentru
radacini si tuberculi, oleaginoase, plante pentru zahar, plante pentru fire sli
fibre textile, culturi perma-nente arbustive si arboricole din zona calda,
pomicultura, viticultura, tutun, floricultura;
- sectorul animalier cuprinzând: bovine, bubaline, ovine, caprine, porcine,
cabaline, pasari, apicultura, sericicultura, cresterea animalelor pentru blana.
Acvacultura, fara sa poata fi încadrata într-un sector anume este o tendinta
noua în agricultura tarilor cu iesire la mare sau ocean