F.E.

G “EDUCATION “ - FILIALA SUCEAVA

ȘCOALA POSTLICEALĂ

SPECIALIZAREA”ASISTENT MEDICAL

GENERALIST”

PROIECT DE ABSOLVIRE

ÎNDRUMATOR:

MULLER STELUȚA

CANDIDAT: LĂZĂREANU

CRINA IULIANA

2020
F.E.G ”EDUCAȚION” – FILIALA SUCEAVA

ȘCOALA POSTLICEALĂ

TITLUL PROIECTULUI

„ ÎNGRIJIRI ACORDATE UNUI

PACIENT CU FRACTURI COSTALE”

 CUPRINS

ARGUMENT.....................................................................................................4

CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE

ALE CUTIEI TORACICE (COASTELE) .......................................................5

I.1. Noțiuni de anatomie ...........................................................................

I.2. Noțiuni de fiziologie ale cutiei toracice ............................................

CAPITOLUL II. NOȚIUNI GENERALE – FRACTURI COSTALE

..................................................................................................................9

II.1. Definiție .................................................................................

II.2. Etiologie ................................................................................

II.3. Semne și simptome ..............................................................

II.4. Evoluție și prognostic ...........................................................

II.5. Examene clinice ....................................................................

II.6. Examene paraclinice ..............................................................

II.7. Analize de laborator ...............................................................

II.8. Investigații imagistice ............................................................

II.9. Tratament ..............................................................................

II.9.1. Tratament medicamentos ..........................................

II.10. Complicații ...........................................................................

CAPITOLUL III. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA

PACIENTULUI CU FRACTURI COSTALE ........................................

III.1. Rolul asistentei medicale in efectuarea radiografiei toracice............

III.2. Rolul asistentei medicale in efectuarea puncției venoase ..............

III.3. Ingrijirea post-tehnica.... ??????..............................................

 III.4. Pregătirea produsului pentru laborator..............................................

III.5. Reorganizarea locului de muncă .......................................................

CAPITOLUL IV. CAZURI CLINIC...................................................................

IV.1. Caz clinic nr.1 ....................................................................................

IV.1.1. Cele 14 nevoi fundamentale...................................................

IV.1.2. Pan de îngrijire ....................................................................

IV.1.3 Foaie de temperatură ..........................................................

IV.2. Caz clinic nr.2 ..................................................................................

IV.2.1. Cele 14 nevoi fundamentale ..............................................

IV.2.2. Plan de îngrijire .................................................................

IV.2.3. Foaie de temperatură ..............................................................

IV.3. Caz clinic nr.3 ....................................................................................

IV.3.1. Cele 14 nevoi fundamentale ..................................................

IV.3.2. Plan de îngrijire ....................................................................

IV.3.3. Foaie de temperatură.............................................................

CAPITOLUL V. EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE A PACIENTULUI

ȘI A APARȚINĂTORILOR ........................................................................

CAPITOLUL VI. ANEXE.............................................................................

CAPITOLUL VII. BIBLIOGRAFIE..........................................................

 ARGUMENT
MOTO
“Viața este energie, efort interior, nazuință și împlinire.
Viața este într-un cuvânt activitate.
Aceasta este chiar nevoia fundamentală a ființei noastre ! “
(L. Sterne)

„Sănătatea este o stare de echilibru bio-psihi-socială, culturală și spirituală, stare de

autonomie și independența fără să fie egală cu absența bolii sau a infirmității; este o stare
dinamică ce dă posibilitatea unui organism de a rămâne în echilibru cu mediul extern și
intern”.

Fracturile costale reprezintă ruperea sau apariția unei fisuri la nivelul unui os ce
formează cutia toracică. Cauza cea mai frecventă de fractură costală este prin lovitură directă
in torace, adesea in urma unui accident de mașină sau unei căzături.

Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire specific pentru

un pacient cu fracturi costale și de a evidenția câteva particularități de îngrijire a acestor
bolnavi, deoarece necesită mare atenție pe un timp îndelungat și îngrijiri speciale pentru
satisfacerea nevoilor fundamentale.

Am ales această temă deoarece fracturile se întâlnesc frecvent la toate vârstele, dar mai
ales la vârstele active. Nu în ultimul rând, trebuie să luăm în calcul și numărul accidentelor de
circulație, care sunt în creștere, precum și anumiți factori de risc ai fracturilor ca osteoporoza,
vârsta înaintată și alte patologii.

Scopul îngrijirilor este de a păstra sau stabili independența individului în sadisfacerea

acestor nevoi, rolul asistentului fiind suplinirea a ceea ce el nu poate să facă singur.
Sadisfacerea în ansamblu a nevoilor unor persoane permite conservarea în starea de echilibru
a diverselor sale procese fiziologice și psihologice.

Prin această lucrare am încercat să arăt rolul asistentului medical în îngrijirea

bolnavului care se află în legătură directă cu omul suferind, ingrijidu-l, oferindu-i sprijin
psihic, oferindu-i ceea ce el are nevoie, ajutându-l să mănânce, administrându-i medicația
zilnică, controlându-i temperatura și pulsul, tensiunea arterială, , felul cum se mișcă, se
odihnește, cum vorbește, cum reacționează, încercând să-și facă o imagine asupra evoluției
bolii în vederea recâștigării independenței persoanei aflate în suferință.

În concluzie actul medical implică un umanism spontan, caracterizat prin dragoste,

afecțiune și fericirea pe care bolnavul ți-o afișează la sfârșitul demersului de îngrijire.
CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE
ALE CUTIEI TORACICE (COASTELE)

I.1. Noțiuni de anatomie

Sistemul osos este cel care imprimă forma generală a corpului, îî conferă și rezistența
( în anumite limite) la acțiunile mecanice din exterior și asigură protecția multor formațiuni și
organe pe care le adăpostește. Totodată el reprezintă componența pasivă a aparatului
locomotor, asupra cărei musculatura somatică își exercită in mod activ, ca un sistem de
pârghii, funcția de efectuare a mișcărilor.
Țesutul osos este o varietate de țesut conjuctiv având o duritate și o rezistență
deosebită, datorită substanței fundamentale cu fosfat tricalcic ( plus alte săruri de calciu) și
orientării fibrelor conjuctive în raport cu forțele mecanice care acționează asupra sa.
Celulele osoase sunt:
- Osteoblaste, celule tinere care secretă oseina.
- Osteocite, celule mature, apărute prin dezvoltarea osteoblastelor, care au formă
ovalară cu numerose prelungiri care nu mai secretă oseină.
- Osteoclastele, sunt cele mai mari, multinucleate, înzestrate cu numeroase enzime,
având funcția de distrugere și remaniere a țesutului osos.

Cavitatea toracica este formata de articularea coastelor cu sternul si coloana

vertebrala. Aceasta are aspect de trunchi de con, turtit antero- posterior.
In cutia sau cavitatea toracica se gasesc : plamanii, inima si vasele mari (artera aorta, artera
pulmonara, vena cava inferioara si vena cava superioara) , traheea si bronhiile mari, esofagul.
La torace se deosebește:
-Apertura toracică superioară (delimitată de I vertebră toracică, I pereche de coaste și
marginea superioară a sternului).
- Apertura toracică inferioară (delimitată de corpul vertebrei XII toracale, coastele inferioare
și procesul xifoid).
Cutia toracică (Compages thoracis) cuprinde o cavitate interioară (Cavitas thoracis)
care găzduieşte organe importante: inima, plămânii, vasele mari şi nervi importanţi.

Sternul este un os median nepereche, situat în partea anterioară a toracelui osos, fiind
lung și turtit, alcătuit din trei piese:

a) partea superioară (numită manubiru)

b) partea mijlocie (numită corp)
c) partea inferioara (numită proces xifoidian)

Cele trei piese ale sternului sunt unite prin două sincondroze: sincondroza manubriosternală
și sincondreoza xifosternală.
Sternul are o direcție oblică de sus în jos și dinapoi înainte. Această oblicitate este mai
accentuată la bărbați decât de femei.
Sternul este format din două lame de os compact, între care se găsește os spongios, având
astfel structura oaselor late. Spongioasa sternului conține măduva osoasă roșie - și la adult -
care se poate extrage ușor prin puncție sternală datorită lățimii și poziției subcutanate, în scop
diagnostic: pentru transplant (extragerea de măduva) sau pentru detectarea cancerului
metastazic sau anormalilor sângelui.
Sisternul este situat subcutanat, așa că se poate palpa în întregime cu multa
ușurință. Deși este situat subcutanat, fracturile sternului sunt rare, deoarece traumatismele
regiunii sunt atenuate prin elasticitatea toracelui (data de ligamentele sternocostale).
Sternul, în termeni medicali, are 5 obiecte de studiu:
1. o față anterioară
Fața anterioară a sternului este convexă. La unirea manubriului cu corpul se formează pe
această față o proeminență numită unghiul sternal sau unghiul Louis ce se poate palpa sub
piele. Unghiul sternal servește la reperarea celei de-a doua coaste. A doua coasta se
articulează cu sternul (prin intermediul cartilajului costal) la nivelul unghiului sternal. Plecând
de la unghiul sternal și de la coasta a II-a, se pot numerota (precum și palpa) toate coastele,
precum și spatiile intercostale. Mai jos, fața anterioară a sternului prezintă 3-4 linii
transversale care provin din unirea unor piese osoase numite sternebre.
2. o față posterioară
Fața posterioară este concavă; prezintă aceleași linii transversale ca și fața anterioară.
3. două margini laterale
Marginile laterale, în număr de două, prezintă câte șapte scobituri costale în care pătrund
capetele primelor șapte cartilaje costale.
4. o baza
Baza prezintă pe linia mediana scobitură jugulară, evidențiabilă sub piele, fiind că este
situată la limita dintre gât și torace. Pe laturile scobiturii jugulare se găsește câte o scobitură
claviculară care servește pentru articularea sternului cu clavicula.
5. un vârf
Vârful este format de procesul xifoidian, fiind cartilaginos, deseori bifurcat sau perforat.
Procesul xifoidian se osifica la bătrâni.

Coastele, in formă de arcuri cu convexitatea in afară, formează grilajul antero-lateral

al cutiei toracice și au capul orientat posterior, fața convexă către lateral si marginea care
prezintă șantul costal către interior. Între două coaste vecine se delimitează câte un
spaţiu intercostal (Spatium intercostale). Acest spaţiu este închis de muşchii intercostali şi este
străbătut de vasele şi nervii intercostali.

Costele sunt in numar de 12 perechi de arcuri.

Coastele sunt clasificate dupa modul de prindere de stern in:
- coaste adevarate: acestea sunt primele 7 perechi de coaste si se inseră dorsal pe primele 7
vertebre toracale și ventral direct pe stern, prin cartilajul sterno-costal.
- coaste false: sunt perechile de coaste VII, IX și X care se inseră dorsal pe vertebrele toracale
corespunzătoare și ventral - prin cartilaje - pe cartilajul sterno-costal al coastei a XII – a (
deci nu se leagă direct cu sternul)
- coaste flotante: perechile de coaste XII și XII sunt scurte și se articulează numai dorsal, cu
vertebrele toracale corespunzătoare, iar ventral nu se articulează cu nici un os.
Prima coastă este deosebită de celelalte, se caracterizează prin scurtimea si prin direcția
oriizontală, astfel că prezintă o față superioară, una inferioară, o margine medială și una
laterală.Marginea medială delimitează orificiul superior al toracelui și intră in raport cu domul
pleural.Pe fața superioară a primei coaste se găseste tuberculul de inserție pentru muschiul
scalen anterior.Acest tubercul separă șanțul venei subclaviculare situat inainte, de santul
arterei subclaviculare situat înapoia lui.
Coasta a II-a (2-a) are o directie oblica,facand tranzitia dintre prima coasta si urmatoarele.
Pefata ei supero-laterala se gaseste o impresiune rugoasapentru insertia muschiului dintat
anterior
Coasta a VIII-a (8-a)este o coasta tipica
Coasta a Xl-a (11-a) si a XII-a (12-a) se deosebesc de celelalte coasteprin absenta
tuberculului depe extremitatealor posterioară.Tuberculul lipseste, deoarece aceste coaste nu se
articuleazacu procesul transvers al vertebrelor T11 si T12.

Fiecare coastă este formată din două părți: coasta osoasă (corpul osos al coastei) și cartilajul
costal.
1) Coasta osoasă - Coastele sunt oase lungi și arcuite. Lungimea lor crește de sus în jos, de pe
coasta I până la coasta a VIl-a, apoi descrește până la coasta a XII-a.
Coastele descriu o curbă cu concavitatea medială. După ce se desprind de pe coloana
toracica, se îndreaptă lateral și înapoi, paralel cu procesul transvers al vertebrei
corespunzătoare. Ele cotesc brusc puțin lateral de vârful acestui proces îndreptându-se înainte
și formând un unghi obtuz cu deschidere antero-medială numit unghiul costal posterior. De
la acest unghi, coastele se îndreaptă înainte, medial şi în jos, iar înainte de a ajunge la
cartilajul costal își schimbă din nou traiectul (unghiul costal anterior) și se îndreaptă medial.

Coastele osoase prezintă trei curburi:

a) Curbura de-a lungul fețelor determinând concavitatea feței mediale, respectiv convexitatea
fetei laterale a coastei.
b) Curbura de-a lungul marginilor determină coborârea extremității anterioare a coastei osoase
față de extremitatea ei posterioară; ca urmare coastele au o direcție oblică dinapoi înainte și de
sus în jos.
c) Curbura de-a lungul axului determină torsiunea coastei osoase: în partea posterioară, fața
medială privește în sus, iar în apropierea extremității anterioare, aceeași față medială privește
în jos. În timpul inspirației, torsiunea de-a lungul axului se diminua, și astfel coastele
contribuie la mărirea diametrului transversal al toracelui.

 Orientare: Se aşeză lateral - fața convexă, înapoi - extremitatea prevazută cu o fațetă

articulară, iar în jos - marginea prevazută cu un șanț.

 Din punct de vedere descriptiv, la o coastă osoasă se studiază:

a) Corpul prezintă o față laterală convexă, o față medială concavă, o margine superioară
și o margine inferioară.
 Marginea inferioară este prevazută cu șanţul costal prin care trece mănunchiul
vasculo-nervos intercostal.
- are forma de lama ;
- marginea superioara da insertie muschilor intercostali;
- marginea inferioara prezinta un sant costal prin care trec vena, artera si nervul
intercostal.
b) Extremitatea anterioară este scobită, în scobitura acestei extremități pătrunde
cartilajul costal.
c) Extremitatea posterioară prezintă trei elemente anatomice: capul, colul şi
tuberculul.
- Capul: Capul coastelor II-X (uneori și XI) prezintă o față articulară care este
împărțită printr-o creastă în două fațete. Acestea formează un unghi diedru care se
articulează cu fosetele costale din corpul celor două vertebre toracice alăturate
- Gatul sau colul - este o porțiune îngustată dintre cap și tubercul; marginea lui
superioară prezintă o creastă ascuțită.
- Tuberculul este o proeminență situată dorsal, care marchează limita dintre colul şi
corpul coastei. Pe el se găseşte o fațetă articulară care se articulează cu fațeta costală a
procesului transvers al vertebrei corespunzătoare.
2) Cartilajul costal este situat în continuarea coastei osoase. Primele șapte perechi de
cartilaje aparțin coastelor adevărate (coastele 1-7) și unesc aceste coaste cu sternul.
Următoarele trei perechi de cartilaje continuă coastele false (coastele 8-10) și se unesc
succesiv cu cartilajul supraiacent, iar ultimele două perechi de cartilaje continuă coastele
flotante (coastele 11-12) și se pierd în musculatura peretelui abdominal.
STERNUL + COASTE + VERTEBRE TORACICE = TORACELE OSOS