V2

ROMAN INTERBELIC, REALIST, BALZACIAN

ENIGMA OTILIEI
G. CALINESCU
CARACTERIZAREA UNUI PERSONAJ
INTRODUCERE
Perioada interbelica este cea mai bogata pentru romanul romanesc, acesta atingand modernitatea
ca evolutie si apogeul ca valoare artistica. Romanul „Enigma Otiliei” apare in anul 1938. G. Calinescu
opteaza prin acesta pentru un roman obiectiv, scris in maniera balzaciana, apeland la elemente de
modernitate.

CELE PATRU ELEMENTE

Prin tema, romanul este balzacian si citadin. Fresca a micii burghezii bucurestene de inceput al
secolului XX, prezentata sub aspect social si economic, imaginea societatii conturate constituie fundalul pe
care se proiecteaza maturizarea tanarului Felix Sima. Acesta, in drumul de formare al carierei, traieste
experienta iubirii si a relatiilor de familie.
Titlul initial dat de G. Calinescu operei sale a fost “Parintii Otiliei”. Acesta reflecta idea balzaciana
a paternitatii, deoarece fiecare dintre personaje determina intr-un fel soarta ofranei Otilia, asemeni unor
parinti. Autorul schimba titlul din motive editoriale si astfel accentul este pus pe misterul protagonistei.
Romanul lui G. Calinescu este structurat in douazeci de capitole. Romanul urmareste mai multe
planuri narative, prin creionarea destinelor mai multor personaje: destinul Otiliei, al lui Felix, al clanului
Tulea, al avocatului Stanica.
Romanul debuteaza in maniera realist balzaciana, cu fixarea cronotopului – „la inceputul lui Iulie
1909” cand Felix vine de la Iasi la Bucuresti „in strada Antim”, unde locuieste unchiul sau Costache. El e
intampinat cu vorbele „aici nu sta nimeni” si simetric, in final, apare imaginea aceleiasi case si in urechi ii
suna cuvintele „aici nu sta nimeni”.
Istoria mostenirii include un dublu conflict succesoral. Pe de-o parte, este vorba despre ostilitatea
manifestata de Aglae impotriva Otiliei si pe de alta parte de interesul lui Stanica Ratiu pentru averea
batranului. Conflictul erotic priveste rivalitatea dintre Felix si maturul Pascalopol, pentru iubirea Otiliei.
In conflictul pentru mostenire se afla doua familii inrudite. In casa lui Costache, traiesc Otilia, fiica
celei de-a doua sotii decedate a acestuia, Felix Sima, venit la tutorele sau pentru a studia Medicina. În casa
vecina traieste o a doua familie, “Clanul” Tulea. Acesta este condus de sora lui Costache, Aglae. Din
familia acesteia fac parte sotui Aglaei, Simion si cei trei copii, Olimpia, Aurica si Titi.

STATUTUL PERSONAJULUI
Otilia Marculescu este o tanara de optsprezece ani, fiica celei de a doua sotii a lui Costache
Giurgiuveanu, femeie frumoasa si bogata, care murise „de suparare” si ii lasase sotului toata averea,
impreuna cu datoria cresterii Otiliei, ramasa de mica fara mama. Ea este studenta la Conservator, izestrata
cu un temperament de artista, reprezentand atat tipul cochetei cat si, in egala masura, misterul feminin.
Otilia este protagonista reprezentativa pentru modernitatea romanului, atat prin tehnicile de
realizare, cat si prin problematica sa existentiala, reprezentand enigmatica drama a feminitatii.

ILUSTRAREA TRASATURILOR PERSONAJULUI PRIN SECVENTE COMENTATE

Portretul Otiliei, conturat prin tehnici moderne, se realizeaza mai ales indirect. Aceasta este
caracterizată indirect prin comportamentism (fapte, gesturi, replici), gandurile ei fiind necunoscute
cititorului, din cauza perspectivei narative obiective. Aceasta tehnica este dublata de reflectarea poliedrica
a personalitatii Otiliei, in constiinta celorlalte personaje (pluriperspectivismul). Pentru mos Costache, ea
este „fe-fetita”, pentru Felix, femeia capricioasa „cu un temperament de artista”, pentru Aglae „o fata
desteapta”, cu spirit practic. Totusi, complexitatea Otiliei este cel mai bine cuprinsa de colegul lui Felix,
Weissmann: „Orice femeie care iubeste un barbat fuge de el, ca sa ramana in amintirea lui ca o aparitie
luminoasa”.
Portretul fizic al Otiliei este realizat din perspectiva lui Felix, in incipitul romanului. Felix remarca
mai intai „un cap prelung, încarcat cu bucle”. Fata ei este „maslinie”, „cu nasul mic si ochii foarte
albastrii”, aratand „foarte copilaroasa”. Otilia este pusa in opozitie cu Aglae, pentru a i se arata bunatatea
si in opozitie cu Aurica, pentru a reliefa frumusetea, feminitatea.
Conditia definitorie a Otiliei este cea de orfan. Acest fapt este subliniat de Aglae, care numeste casa
fratelui sau „azil de orfani”. Inca din seara sosirii lui Felix in casa lui Mos Costache, Otilia se arata
generoasa fata de Felix, care ii impartaseste statutul. Ea ii ofera camera sa, prilej prin care este prezentata
camera personajului eponim. Felix descopera dantele, partituri, romane frantuzesti si cutii de pudra,
dovedindu-se astfel personalitatea exuberanta a Otiliei.
Otilia reprezinta intruchiparea misterului feminin, iar comportamentul derutant al fetei il
descumpaneste pe Felix, pentru ca nu-si poate explica schimbarile de atitudine, trecerea ei brusca de la o
stare la alta. Otilia insasi recunoaste cu sinceritate: „sunt foarte capricioasa”.
Personajul principal al operei, Otilia, personifica libertatea de spirit, inglobeaza sentimente si
ratiune. Cand Felix spune „Pascalopol e bogat”, ea raspunde „bogatia nu e totul si tata e foarte bogat iar
mama a murit de suparare”. Capabila de daruire in primavara dupa moartea lui Mos Costache, vine in
camera lui Felix. Dupa noaptea lor casta, Otilia pleaca la Paris cu Pascalopol cu care se marita.
In epilog, pentru Felix, Otilia isi pierde farmecul feminin, capatand o „platitudine” in aspect.
Intuitiva, Otilia si-a dat seama de dificultatea relatiei cu Felix si având nevoie de confort si ocrotire alege
siguranța casatoriei cu moșierul. Felix devine medic cunoscut si printr-o casnicie reusita intra in cele mai
inalte cercuri. Otilia se marita apoi cu un conte in Spania.

CONCLUZIA
In concluzie, Otilia reprezintă pentru Felix mai degraba o imagine idealizata decat o femeie pe care
o iubeste cu adevarat. Misterul personajului feminin este generat de trasaturile sale contradictorii si sustinut
prin tehnici moderne de portretizare, care fac din Otilia Marculescu un personaj cu adevarat memorabil.

869 cuvinte