Colecistita acută

Colecistita acută reprezintă o inflamație acută a veziculei biliare și una din cele mai obișnuite
urgențe chirurgicale abdominale. De cele mai multe ori, colecistita acută apare ca o complicație a
litiazei veziculare. Vârsta de incidență maximă este cuprinsă între 50 și 70 de ani, sexul feminin
fiind mult mai frecvent afectat.

În colecistita acută, colecistitul este îngroșat, iar în funcție de gradul de infamație se pot distinge
3 tipuri de colecistită acută: colecistita acută catarală, flegmonoasă (colecistul este înconjurat de
o substanță numită fibrină, secretată ca răspuns al inflamației) și gangrenoasă (unde friabilitatea
excesivă a peretelui vezicular crește riscul de perforație). Rata mortalității este de aproximativ
3%, cele mai multe decese fiind întâlnite la pacienții cu vârste peste 60 de ani sau la pacienții ce
au asociate alte patologii, precum diabetul zaharat.

Cauze

Una din principalele cauze ale apariției colecistitei acute este litiaza biliară. Calculii pot obstrua
ductului cistic, formându-se stază retrograd, astfel favorizându-se translocarea bacteriilor.
Datorită inflamației prezente, se vor elibera enzime ce vor determina afectarea integrității
peretelui vezicular, iar persistența inflamației poate determina apariția zonelor de necroză până la
perforație, astfel rezultând peritonita biliară (localizată sau generalizată).
Colecistita acalculoasă este foarte rar întâlnită, cel mai frecvent apărând la pacienții internați pe
secțiile de anestezie și terapie intensivă. Cele mai predispuse persoane sunt cele care au
antecedente familiale de colecistită acută, cei care au un nivel crescut al colesterolului sau
trigriceridelor, femeile care urmează tratament cu estrogeni, gravidele și diabeticii.

Alte cauze ale colecistitei acute pot fi:

anomalii ale căilor biliare;
virusul HIV;
traumatismul;
septicemia;
cancerul veziculei biliare sau al căilor biliare.
Printre factorii favorizanți se enumeră: alimentația dezordonată bogată în grăsimi, sedentarismul,
constipația.

Semne și simptome

Principalul simptom este durerea localizată la nivelul epigastrului și hipocondrului drept, ce

poate iradia în spate sau umărul drept. De obicei, durerea apare după masă, fiind accentuată de o
respirație dificilă și poate fi însoțită de:
febră;
greață, vărsături;
sensibilitate în hipocondrul drept;
icter (colorație galbenă a ochilor);
urină închisă la culoare (hipercromă);
scaune decolorate (semn pentru o complicație).
La vârstnici, durerea poate fi resimțită mai puțin, iar uneori singurul simptom este sensibilitatea
abdomenului.

Diagnostic

Pentru diagnosticul colecistitei acute sunt necesare efectuarea unei anamneze, a examenului
obiectiv, precum și a investigațiilor radioimagistice și de laborator.
La examenul obiectiv se poate evidenția:
durerea localizată la nivelul hipocondrului drept și a epigastrului;
semnul Murphy pozitiv (accentuarea durerii în hipocondrul drept la compresiune în timpul
inspirului profund);
semne de iritație peritoneală, apărare musculară;
icter.
Examenul de laborator este nespecific pentru diagnosticul colecistitei acute, fiind adjuvant pentru
diagnosticul diferențial:
leucocitoză – creșterea leucocitelor între 8000 și 14.000 GA/mmc (în formele necomplicate),
peste 20.000 în formele complicate;
lipaza serică, amilaza serică și urinară crescute în cazul asocierii cu pancreatita acută;
creșterea bilirubinemiei, a fosfatazei alcaline, a gamma glutamil-transpeptidazei;
creșterea transaminazelor hepatice GOT și GPT;
probe inflamatorii crescute: VSH, proteina C reactivă, fibrinogen.

Investigații imagistice

Radiografia abdominală simplă poate evidenția: calculii radiopaci, umbra mărită a veziculei
biliare destinse, bule de gaz la nivelul colecistului (colecistita acută emfizematoasă), aerobilie (în
cazul apariției unei fistule).
Ecografia este explorarea de elecţie, neinvazivă, care poate preciza diagnosticul în urgenţă,
evidenţiind atât litiaza veziculară, dar mai ales modificările de volum ale veziculei biliare,
îngroşarea pereţilor, aspectul conţinutului și dimensiunile lumenului coledocian. Se evidențiază
imagini hiperecogene, cu con de umbră posterior, cât și prezența abceselor sau a leziunilor
asociate.
CT abdominal și Colangio–RMN-ul sunt rar folosite de rutină, ci mai degrabă în cazul apariției
complicațiilor.

Diagnosticul diferențial

Diagnosticul diferențial se face cu:

pancreatita acută (trebuie luat în considerare faptul că poate complica o colecistită acută);
infarct miocardic (posterior);
pneumonie bazală;
pielonefrita acută, colica renală;
ulcer duodenal perforat;
apendicită acută.
Tratamentul în colecistita acută

Tratamentul colecistitei acute depinde atât de gradul afectării colecistului, cât și de starea
pacientului. În majoritatea cazurilor, tratamentul este chirurgical. Intervenția chirurgicală se
efectuează sub forma colecistectomiei și presupune îndepărtarea colecistului. Colecistectomia se
poate face pe cale clasică sau laparoscopică, cea din urmă fiind cea mai frecvent utilizată.
Tratamentul antibiotic duce la modicări în evoluția colecistitei acute, dar fără vindecarea
leziunilor existente (având doar rol adjuvant), astfel recăderile fiind posibile.

Evoluție și complicații

Aproximativ 1/3 dintre pacienți pot dezvolta complicații severe ce îngreunează tratamentul
chirurgical. Complicațiile apar, de obicei, la pacienții cu vârstă peste 65 de ani sau la cei
diabetici. Printre complicațiile colecistitei acute se pot enumera: empiemul veziculei biliare
(acumularea de puroi la nivelul veziculei biliare), abcesele hepatice (mai ales în forma de
colecistită acută gangrenoasă), fistulele bilo-digestive, bilo-biliare, peritonita biliară localizată
sau generalizată (prin perforația colecistului), pancreatita acută, angiocolita acută (inflamația
căilor biliare).