Sistemul Asigurarilor Sociale in Romania

Cuprins
Introducere ................................................................................................................................................... 4
1. Asigurări sociale – delimitări conceptuale ........................................................................................... 5
1.1. Necesitatea şi conţinutul economic al asigurărilor sociale ........................................................... 5
1.2. Sistemul naţional de asigurări sociale în România ....................................................................... 7
1.2.1. Scurt istoric al asigurărilor sociale în România .................................................................... 7
1.2.2. Principii generale ................................................................................................................ 10
1.2.3. Rolul sistemului public naţional de asigurări sociale ......................................................... 12
2. Formele de protecţie a cetăţenilor prin asigurările sociale de stat ...................................................... 16
2.1. Tipuri de asigurări sociale .......................................................................................................... 16
2.2. Pensiile ....................................................................................................................................... 17
2.3. Asigurări de boală ...................................................................................................................... 27
2.4. Prestaţii de maternitate ............................................................................................................... 31
2.5. Asigurarea de şomaj ................................................................................................................... 32
2.6. Alte drepturi de asigurări sociale................................................................................................ 35
3. Bugetul asigurărilor sociale de stat şi procesul său bugetar ............................................................... 36
3.1. Fondurile băneşti necesare asigurării sociale ............................................................................. 37
3.1.1. Modalitaţile de constituire a fondurilor de asigurări sociale .............................................. 37
3.1.2. Natura economică a contribuţiilor (cotizaţiilor) pentru asigurările sociale ........................ 40
3.1.3. Participarea angajatorilor la formarea fondului asigurărilor sociale .................................. 42
3.1.4. Participarea angajaţilor la formarea fondului asigurărilor sociale ...................................... 45
3.2. Cheltuielile publice privind asigurările sociale ........................................................................... 49
3.3. Procesul bugetar al asigurărilor sociale de stat ........................................................................... 50
3.4. Evoluţia veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat în perioada 2007 –
2013 52
Concluzii .................................................................................................................................................... 59
Bibliografie................................................................................................................................................. 60
2
Lista figurilor
Figura 2.1. Tipurile de asigurări sociale
Figura 2.2. Reprezentarea categoriilor de pensii – martie 2013
Figura 3.1. Structura sistemului bugetar in România
Figura 3.2. Evolutia componentelor veniturilor bugetului asigurarilor sociale de stat in anul 2009
comparativ cu anul 2007
Figura 3.3. Componentelor veniturilor bugetului asigurarilor sociale de stat in anul 2009
comparativ cu anul 2007
Figura 3.4. Evolutia veniturilor si cheltuielilor bugetului asigurarilor sociale de stat in anul 2011
Lista tabelelor
Tabel 2.1. Reducerea varstelor standard de penionare in functie de stagiul de cotizare in conditii
deosebite de munca
Tabel 2.2. Reducerea varstelor standard de penionare in functie de stagiul de cotizare realizat
Tabel 2.3. Stagiul de cotizare necesat in functie de varsta la data emiterii deciziei medicale
asupra capacitatii de munca
Tabel 2.4. Stagiul de cotizare necesar in functie de varsta asiguratului in momentul ivirii
invaliditatii
Tabel 2.5. Numărul fizic de pensionari de asigurări sociale de stat, pe categorii de pensii –
martie 2013
Tabel 3.1. Cotele de contribuţii de asigurări sociale in anul 2013
Tabel 3.2. Cotele de contribuţii de asigurări sociale datorate de angajatori
Tabel 3.3. Venituri 2007-2009
Tabel 3.4. Cheltuieli 2007-2009
Tabel 3.5. Venituri 2007-2010
Tabel 3.6. Cheltuieli 2007-2010
Tabel 3.7. Executia bugetului asigurarilor de stat 2011
3
Introducere
O trăsătură caracteristică şi străveche a omului sta la baza alegerii prezenţei teme -

“Sistemul asigurărilor sociale în România”. Omul, în scopul de a depăşi anumite evenimente
calificate drept riscuri sociale (boală, maternitatea, invaliditatea, accidentele de muncă, boala
profesională, şomajul, atingerea unei anumite limite de vârstă), economiseşte o parte din
resursele sale materiale.
Obiectivul realizării aceste lucrări a fost acela de a prezenta structura sistemului naţional
de asigurări sociale şi de a prezenta situaţia actuală din România.
Elaborarea lucrării de faţă a fost realizată folosind mijloace cognitive. Astfel s-a folosit
un limbaj ştiinţific (cu text specific, semnatica, termini şi concepte), concepte lexico-filosofice,
limbaje formalizate şi sisteme semantice (modele, structuri şi reprezentări).
Legile logice ale gândirii, precum legea identităţii, legea raţiunii suficiente au stat la baza
formulării ideilor ce compun lucrarea de faţă. Prin folosirea legii identităţii s-a păstrat sensul
expresiilor pe parcursul procesului de gândire şi fiecare noţiune a fost folosită pe acest parcurs cu
unul şi acelaşi sens.
Lucrarea este structurata în trei capitole ce prezintă particularităţile sistemului de

asigurări sociale din România.
În Capitolul I (Asigurări sociale – delimitări conceptuale) se prezintă delimitările

conceptuale privind asigurările sociale (necesitatea, principiile şi rolul sistemului naţional de
asigurări sociale).
Capitolul II (Formele de protecţie a cetăţenilor prin asigurările sociale de stat) conţine

prezentarea formelor de protecţie a cetăţenilor prin asigurările sociale de stat.
În Capitolul al III-lea (Bugetul asigurărilor sociale de stat şi procesul său bugetar) este
prezentată structura bugetului asigurărilor sociale de stat, cu fondurile băneşti şi cheltuielile
publice ale acestuia.
4
1. Asigurări sociale – delimitări conceptuale
1.1. Necesitatea şi conţinutul economic al asigurărilor sociale
Necesitatea organizării ocrotirii cetăţenilor, sub diferite forme, a apărut o dată cu

dezvoltarea factorilor de producţie. În mod deosebit, instituirea şi dezvoltarea asigurărilor sociale
au fost determinate de crearea şi dezvoltarea industriei, când s-au instituit primele măsuri legale
pentru "încurajarea şi protecţia industriei naţionale". De asemenea, iau fiinţă diferite asociaţii,
cluburi muncitoreşti, se creează organizaţii sindicale, muncitorii încep să se organizeze şi să
desfăşoare acţiuni greviste.
În România, primele forme ale asigurărilor au luat fiinţă către sfârşitul secolului al XIX-
lea şi începutul secolului al XX-lea, din iniţiativă lucrătorilor din fabrici. Deşi în trecut în
România aceste asigurări au cunoscut o oarecare dezvoltare, formele concrete de ocrotire a
cetăţenilor şi a familiilor lor n-au putut satisface pe deplin cerinţele de viaţă ale acestora.
Asigurările sociale din ţara noastră s-au dezvoltat şi s-au perfecţionat mereu, proces care
continuă şi în prezent.
Necesitatea înfăptuirii asigurărilor sociale decurge din faptul că participarea cetăţenilor la

desfăşurarea procesului de producţie şi a oricărei activităţi utile societăţii poate să pună salariaţii,
cooperatorii, agricultorii, întreprinzătorii particulari în anumite situaţii - cu toate măsurile care se
iau pentru asigurarea igienei, a securităţii şi protecţiei muncii, precum şi pentru prevenirea
accidentelor şi a îmbolnăvirilor etc. - în imposibilitatea de a mai presta o muncă în condiţii
normale. Deoarece cetăţenii pot să ajungă în imposibilitatea de a mai munci şi deci de a-şi
dobândi prin munca bunurile şi serviciile necesare traiului lor şi al familiilor lor din diverse
cauze cum sunt: accidentele, bolile, maternitatea, invaliditatea, precum şi ca urmare a atingerii
unei anumite limite de vârstă, când omul nu mai poate munci cu plenitudinea forţelor sale etc.,
este necesar ca statul, companiile naţionale, regiile autonome, societăţile comerciale, unităţile
şi organizaţiile cooperatiste, asociaţiile, întreprinderile private, întreprinzătorii particulari etc. să
ia din timp măsurile corespunzătoare pentru protecţia cetăţenilor, asigurându-le veniturile
necesare traiului acestora şi familiilor lor.
Dezvoltarea şi perfecţionarea factorilor de producţie au determinat crearea unui sistem

propriu naţional de asigurări sociale, iar după aceea extinderea şi perfecţionarea lui continuă.
5
Necesitatea realizării asigurărilor sociale este determinată şi de grijă deosebită pe care
statul trebuie să o manifeste faţă de cetăţenii săi. Fiind o importantă problemă de stat, drepturile
de asigurări sociale ale cetăţenilor sunt garantate de Constituţie, de Codul muncii şi de alte acte
normative.
Asigurările sociale constituie unul dintre mijloacele de garantare, de realizare a

drepturilor constituţionale ale poporului; ele reprezintă numai o parte din complexul de măsuri
luate pentru realizarea unei vieţi decente şi civilizate a poporului român.
Asigurările sociale sunt o instituţie obiectiv necesară a societăţii chemată să rezolve

protecţia salariaţilor , cooperatorilor, asociaţilor, agricultorilor, pensionarilor şi a familiilor lor
în cazuri de incapacitate temporară sau permanentă de muncă.
Sub aspect financiar, asigurările sociale participa la repartiţia unei părţi din produsul
naţional brut, constituind un mijloc de control asupra formării, repartizării şi utilizării acestuia,
când se alimentează, se repartizează şi se utilizează fondurile asigurărilor sociale.
Conţinutul economic al asigurărilor sociale este determinat de trăsăturile orânduirii

social-economice.
Asigurările sociale constituie acea parte a relaţiilor social-economice băneşti cu ajutorul

cărora - în procesul repartiţiei produsului naţional brut - se formează, se repatizeaza, se
gestionează şi se utilizează fondurile băneşti necesare ocrotirii obligatorii a salariaţilor şi
pensionarilor din companiile naţionale, regiile autonome, societăţile comerciale, din reţeaua
cooperaţiei de consum şi de credit, a membrilor cooperaţiei meşteşugăreşti şi a unităţilor
agricole, a avocaţilor, a agricultorilor, a meşteşugarilor cu ateliere proprii, a întreprinzătorilor
particulari, a slujitorilor cultelor, a personalului casnic care lucrează la persoane fizice, a
persoanelor care deservesc blocurile de locatari, aflate în incapacitate temporară sau permanentă
de muncă, în caz de bătrâneţe şi în alte cazuri prevăzute de lege.
Asigurările sociale cuprind un sistem de ocrotire, de protecţie şi de ajutorare a cetăţenilor

activi, a pensionarilor şi a membrilor lor de familie, care constă în acordarea de către stat sau
anumite organizaţii de indemnizaţii, ajutoare, pensii, trimiteri la odihnă, la tratament balnear şi
alte gratuităţi, în perioada care se găsesc, temporar sau definitiv, în incapacitate de muncă sau în
alte cazuri când ajutorarea este necesară.
Prin asigurările sociale se iau măsurile corespunzătoare pentru prevenirea îmbolnăvirilor,

refacerea şi întărirea sănătăţii, precum şi pentru asigurarea existenţei acelora care şi-au pierdut
6
capacitatea de muncă din cauza bolii, accidentelor, a atingerii unei anumite limite de vârsta etc.
şi a celor care nu au susţinători legali.1
1.2. Sistemul naţional de asigurări sociale în România
1.2.1. Scurt istoric al asigurărilor sociale în România

România este una dintre ţările cu o veche tradiţie în domeniul asigurărilor sociale. Încă
din secolul al nouăsprezecelea au apărut diferite încercări de aplicare a unor prevederi privind
asigurările sociale, dar cu un sistem mic de prestaţii şi un grad larg în domeniul asigurărilor
sociale în România a fost adoptată în anul 1912 fiind denumită „Legea pentru organizarea
meseriilor, creditului şi asigurărilor muncitoreşti”, după autorul ei, ministru al industriei şi
comerţului în acea vreme. Această lege a prevăzut pentru prima dată principiul obligativităţii
asigurării şi acordarea de ajutoare în caz de accident, boală, ajutoare pentru maternitate precum
şi pensii pentru bătrâneţe şi invaliditate. Legea se aplică însă numai în Muntenia, Moldova şi
Basarabia, în timp ce în Banat şi Transilvania, se aplicau prevederi de asigurări sociale mult
diferite, mai restrânse, în special pentru cazuri de accidente şi boală, în mod obligatoriu, incluse
în Legea nr. 19/1907.
Dezvoltarea industriei, creşterea accelerată a numărului muncitorilor, apariţia şi

dezvoltarea asigurărilor sociale au făcut ca, în martie 1920, să fie înfiinţat Ministerul Muncii şi
Ocrotirilor Sociale, care coordona şi urmărea măsurile de protecţie a muncii şi în domeniul
asigurărilor sociale.
În anul 1933, în baza proiectului iniţiat de D.R. Ioaniţescu, Ministrul Muncii, s-a aprobat
legea privind unificarea asigurărilor sociale în toate teritoriile care trecuseră în componenţa
statului român în anul 1918.
Din anul 1938 s-a îmbunătăţit legislaţia privind asigurările sociale, prin extinderea
câmpului de asigurare, diversificarea şi creşterea prestaţiilor acordate în vederea acoperirii
riscurilor sociale, ea constituind un model de elaborare pentru actele normative care i-au urmat.
Odată cu schimbarea regimului politic în România, începând cu anul 1945, au avut loc şi
modificări în legislaţia asigurărilor sociale de stat.
1
http://www.rasfoiesc.com/business/afaceri/asigurari/SUPRAVEGHEREA-PIETEI-DE-ASIGUR97.php
7
Prin Legea nr. 10/1949 pentru organizarea asigurărilor sociale de stat, s-au desfiinţat Casa
Centrală a Asigurărilor Sociale, Casa Generală de Pensii, precum şi 112 case şi fonduri de pensii
publice şi particulare, fiind preluate de stat, bugetul asigurărilor sociale incluzându-se în bugetul
statului.
Din anul 1949 au fost emise o serie de reglementări şi acte normative în domeniul
asigurărilor sociale de stat, ce au adus noi prevederi şi modificări în acest domeniu.
Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi pensia suplimentară,
intrată în vigoare la 1 ianuarie 1967 a păstrat în mare parte reglementările anterioare şi în plus, a
instituit pensia suplimentară care se bazează pe principiul mutualităţii între angajaţi.
Anul 1977 a marcat un moment important în evoluţia asigurărilor sociale din România.
Astfel, au fost elaborate Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă
socială. Legea nr. 4/1977 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale membrilor
cooperativelor agricole de producţie şi Legea nr. 5/1977 privind pensiile şi alte drepturi de
asigurări sociale ale ţăranilor cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate.
Aceste reglementări au reprezentat legislaţia de bază a asigurărilor sociale până în

decembrie 1989.
O analiză atentă a evoluţiei sistemului asigurărilor sociale în România în perioada 1945-

1989 scoate în evidenţă o serie de caracteristici principale care pot fi considerate drept scopuri
ale acestui sistem în strânsă legătură cu politica centralizată a statului. Între aceste scopuri pot fi
evidenţiate:
 Centralismul excesiv în finanţarea, administrarea şi plăţile sistemului de asigurări sociale;
 Controlul exclusivist al tuturor activităţilor sistemului realizat de Stat;
 Participarea şi repartiţia egalitariste în cadrul sistemului de asig. Şoc.;
 Lipsa de transparenţă privind funcţionalitatea şi administrarea sistemului;
 Cadrul instituţional, necesarul de personal şi instruirea acestuia neasigurate la nivelul

necesităţilor;
 Acordarea unor prestaţii neconcordate cu nevoile reale. În baza tratamentului global al

unor mari categorii de risc;
8
 Excluderea unor categorii de populaţie din rândul beneficiarilor de asigurări sociale prin
nerecunoaşterea oficială a fenomenelor de sărăcie, şomaj etc.
Legea nr. 5/1977 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale ţăranilor cu
gospodărie individuală din zonele necooperativizate.
Fără a schimba principiile de bază ale sistemului asigurărilor sociale. În domeniu, care au
modificat, completat şi îmbunătăţit prevederile anterioare, astfel încât s-a asigurat înlăturarea
unor inechităţi create de regimul comunist şi a fost asigurată funcţionalitatea sistemului în
condiţiile specifice ale tranziţiei către o economie de piaţă.
Sintetizând, se poate spune că în România au existat patru mari perioade distincte în

evoluţia sistemului asigurărilor sociale, şi anume: 1912-1949; 1949-1967; 1967-1989 şi din 1990
până în prezent.
Locul principal în cadrul asigurărilor sociale 1-a reprezentat şi îl reprezintă sistemul de

pensii atât din punctul de vedere al protecţiei sociale contra riscului reprezentat de pierderea
capacităţii de muncă, datorită vârstei înaintate, cât şi din punctul de vedere al nivelului
cheltuielilor reprezentând pensiile (cca.80% din cheltuielile bugetului asigurărilor sociale) şi al
numărului de beneficiari din ce în ce mai mare.2
Odată cu schimbarea regimului politic în România, s-a intrat într-o perioadă de tranziţie
care s-a caracterizat prin foarte multe şovăiri şi nostalgii.
Actele normative de modificare au fost:
• Decretul Lege nr. 70/08.02.1990 – prin care au fost aduse modificări privind regimul
pensiilor de vârstă;
• Decretul Lege nr.118/1190 modificat şi republicat – privind acordarea unor drepturi

persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie
1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonier;
• Legea 42/1990 – pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor

acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989;
• Legea 73/1991 – privind stabilirea unor drepturi de asigurări sociale, precum şi de

moidificare şi completare a unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale şi pensii;
2
Salagean V. (2009), p. 7-9
9
• Legea 1/1991 modificată şi republicată – privind protecţia socială a şomerilor şi
reintegrarea lor profesională.
Datorită greutăţilor de ordin financiar, în perioada de tranziţie se constată dispariţia unor

sisteme private de asigurări sociale, prin înglobarea lor în cadrul Sistemului Centralizat de Stat.
Astfel:
• Legea nr. 52/1993 a desfiinţat sistemul de asigurări sociale ale Personalului Bisericii
Ortodoxe Române;
• Legea nr. 34/1993 a desfiinţat sistemul asigurărilor sociale ale cooperaţiei meşteşugăreşti;
• H.G. nr. 650/1992 a desfiinţat sistemele de asigurări sociale ale membrilor uniunilor de
creaţie( scriitori, muzicieni, artişti plastici);
Singurul sistem de asigurări sociale independent care s-a dovedit a fi viabil şi a continuat
să funcţioneze a fost cel al avocaţilor.
Reforma reală a sistemului asigurărilor sociale de stat a pornit odată cu apariţia Legii nr.
19/2000.
Legea a realizat modificarea de substanţă a concepţiei asupra asigurărilor sociale, având

puternice valenţe împrumutate de la concepţia distributivă asupra asigurărilor sociale, făcând
posibil accesul la sistemul de asigurări sociale tuturor persoanelor producătoare de venituri, fără
a se limita ca în trecut doar la titularii contractelor de muncă.3
1.2.2. Principii generale

Principiile de organizare şi funcţionare a sistemului public naţional de asigurări sociale
sunt următoarele:
1. Unicitatea: expresia solidarităţii sociale în general şi ale solidarităţii între generaţii în

special. Funcţionează un system public naţional de asigurări sociale garantat de stat, bazat pe
aceleaşi norme de drept. Constituirea acestuia a avut în vedere structura ocupaţionala ca urmare a
restructurării economiei. Prin existent lui se încurajează mobilitatea pe piaţa muncii.
2. Obligativitatea. Sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii persoanele care desfăşoară
activităţi pe bază de contract individual de muncă şi funcţionarii publici, persoanele care îşi
3
http://www.filbuc-caa.ro/ro/istorie/scurt-istoric-al-asigurarilor-sociale-in-Romania
10
desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive,
legislative, judecătoreşti, pe durata mandatului membrii corporaţiei dintr-o organizaţie a
corporaţiei meşteşugăreşti, persoanele care beneficiază de drepturi băneşti lunare care se suportă
din bugetul aigurarilor de şomaj, persoanele care realizează un venit brut echivalent cu cel puţin
3 salarii brute şi se afla în una din următoarele situaţii:
- Asociat unic
- Asociaţi/acţionari
- Administrator/manageri care au încheiat contract
- Membrii unei asociaţii familiale
- Persoanele autorizate să desfăşoare activităţi independente
- Personae angajate în instituţii internaţional dacă nu sunt asiguraţii acestora
- Alte personae care realizează venituri din activităţi profesionale.
3. Garantarea de către stat a drepturilor de asigurări sociale. Statul este garantul acestui
drept şi sprijină acest sistem prin acoperirea deficitului financiar cu respectarea prevederilor legii
bugetului de stat.
4. Contributivitatea. Fondurile sistemuluii se constituie pe seama contribuţiilor plătite de

copaniile naţionale, regiile autonome, sc-urile, instituţiile publice. Salariaţii cotizează parţial şi
diferenţiat la constituirea fondurilor de asigurări sociale, iar pentru şomeri contribuţia de
asigurări sociale se plăteşte din fondul pentru plata indemnizaţiei de şomaj.
5. Egalitatea. Persoanele asigurate beneficiază de ac din fondul pentru plata indemnizaţiei

de şomaj.
6. Egalitatea. Persoanele asigurate beneficiază de aceleaşi drepturi şi au aceleaşi obligaţii

dacă indeplinesca celeasi condiţii cerute de lege. Cum contribuţia fiecăruia este proporţională cu
venitul realizat, cetăţenii sunt ocrotiţi prin asigurările sociale în concordant cu sistemul de
asigurări. Nivelul salariului este elementul fundamental în funcţie de care se stabileşte mărimea
indemnizaţiilor, a ajutoarelor, pensiilor etc.
7. Solidaritatea socială. Persoanele care participă îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficii
de derpturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de actele
normative.
11
8. Repartiţia. Fondurile colectate se repartizează între asiguraţi sub forma pensiilor,
indemnizaţiilor, ajutoarelor, tratamentelor balneare, odihnă etc.
9. Ocrotirea asiguraţilor în concordanţă cu cerinţele etice şi echităţii sociale. Pensile şi

celelalte forme de ocrotire sunt reglemnatate şi acordate pe baza contribuţiei aduse la dezvoltarea
societăţii urmărindu-se realizarea unui raport echitabil între veniturile care provin din salarii şi
cele care provin din pensii între pensile mici şi cele mari.
10. Imprescriptibilitatea dreptului la pensie şi la indemnizaţiile de aigurari sociale. Este

expres prevăzut de legislaţie: salariaţii şi ceilalţi cetăţeni care îndeplinesc condiţiile legale au
dreptul să ceară oricând stabilirea dreptului la pensie. Pensile şi indemnizaţiile sociale nu pot fi
cedate nici parţial, nici total, acesta constituie un drept personal şi nu poate face obiectul unei
tranzacţii. Nu pot fi cedate pentru că menirea lor este să asigure condiţii decente de viaţa
persoanei căreia i-au fost oferite.
11. Autonomia şi descentralizarea. Asigurările sociale se înfăptuiesc de către asiguraţi

respective prin organe proprii şi organizaţii competente. S-a înfiinţat Casa Naţională de Pensii şi
Alte Drepturi de asigurări sociale care este organism autonom, bazat pe administrarea de sine
stătătoare ale legislaţiei în domeniul asigurărilor sociale, întocmind propriul buget, se preocupă
de realizarea veniturilor, de efectuarea cheltuielilor, de stabilirea şi plata drepturilor de asigurări
sociale.
În sistemul public, prestaţiile de asigurări sociale reprezintă venituri de înlocuire pentru

pierderea parţial/totală a veniturilor profesionale ca urmare a vârstei, invalidităţii, accidentelor,
bolii, maternităţii.4
1.2.3. Rolul sistemului public naţional de asigurări sociale

Rolul deosebit al asigurărilor sociale constă în ocrotirea cetăţenilor în toate cazurile de
pierdere a capacităţii de muncă; de asemenea, prin acordarea indemnizaţiilor şi aplicarea unor
restricţii acţionează împotriva leneşilor, simulanţilor şi chiulangiilor etc. Asigurările sociale au
un rol important în educarea cetăţenilor, în dezvoltarea conştiinţei cetăţeneşti, în promovarea
echităţii sociale; ele cultivă atitudinea responsabilă faţă de muncă, faţă de familie etc. Asigurările
4
http://www.presalocala.com/2011/09/22/principiile-si-rolul-asigurarilor-sociale/
12
sociale sunt chemate să îndeplinească un rol important în menţinerea şi ridicarea bunăstării
poporului.5
Rolul sistemului public naţional al asigurărilor sociale rezultă din natura nouă şi din
principiile care stau la baza lui, precum şi din modul cum se constituie şi se folosesc fondurile
băneşti respective. Pe măsura dezvoltării economiei naţionale, s-au extins şi s-au perfecţionat şi
asigurările sociale. Concomitent, au crescut rolul şi importanţa lor.
Asigurările stimulează reproducţia socială, contribuie la progresul economiei naţionale şi

la dezvoltarea acţiunilor social-culturale.
Asigurările sociale cuprind o serie de norme pentru înfăptuirea unei tot mai bune igiene şi
securităţi a muncii, pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea sănătăţii cetăţenilor şi
a familiilor acestora, ceea ce are drept urmare menţinerea şi creşterea cetăţenilor si a familiilor
acestora, ceea ce drept urmare menţinerea şi creşterea capacităţii de muncă a angajaţilor şi
folosirea ei în mod raţional.
Rolul deosebit al asigurărilor sociale constă în ocrotirea cetăţenilor în toate cazurile de

pierdere a capacităţii de muncă; de asemenea, prin acordarea indemnizaţiilor şi aplicarea unor
restricţii, ele acţioneaza împotriva leneşilor, simulanţilor şi chiulangiilor etc.
Asigurările sociale sunt o pârghie pe care statul o foloseşte şi pentru întărirea disciplinei
în muncă. Prin modul cum sunt reglementate, prin indemnizaţiile plătite şi prin unele restricţii
prevăzute, asigurările sociale contribuie la respectarea şi la întărirea disciplinei în muncă, cu
efecte pozitive asupra productivităţii muncii, asupra realizării indicatorilor economici şi sociali.
Prin avantajele acordate şi prin restricţiile aplicate, asigurărilor sociale stimulează ridicarea
calificării personalului, îmbunătăţirea calităţii muncii, stabilirea salariaţilor în aceeaşi unitate,
realizare a unei vechimi cât mai mari în muncă, combaterea absenţelor nemotivate la muncă,
reducerea numărului de zile nefolosite pentru muncă etc.
Asigurările sociale au un rol important în educarea cetăţenilor, în dezvoltarea conştiinţei

cetăţeneşti, în promovarea echităţii sociale, ele cultivă atitudinea responsabilă faţă de muncă, faţă
de familie, contribuind astfel la inocularea trăsăturilor etico-spirituale înaintate ale fiecărui
cetăţean, la respectarea normelor de convieţuire socială şi la dezvoltarea atitudinii de apărare a
avutului public şi privat.
5
http://www.documentareonline.ro/pdf_samples/Sample_zLLCNb1ZvycYLma2yCihyFl.pdf
13
Asigurările sociale sunt chemate să îndeplinească un rol important în menţinerea şi
ridicarea bunăstării poporului.
Pe lângă veniturile obţinute de asiguraţi, fondurile private constituie surse de investiţii şi

de profit pentru organizatori. Vulnerabilitatea asigurărilor private în domeniul social devine
extrem de îngrijorătoare în situaţii de criză economică, deoarece ele se bazează pe fructificarea
pe piaţă a contribuţiilor persoanelor asigurate. Totodată, ele mai sunt supuse riscului unei
gestiuni proaste.
Din raţiuni practice este de dorit să se dezvolte atât sisteme de asigurări sociale, cât şi
sisteme de asigurări private, pentru a valorifica atuurile fiecăruia şi a reduce incertitudinea în
domeniul veniturilor populaţiei. Dacă asigurările sociale statul este însă un partener şi un garant,
asigurările private funcţionează în regim de piaţă. Prin urmare, participarea la un astfel de sistem
de asigurări private trebuie să rămână o problemă de opţiune a fiecărei persoane, care are de ales
între diferite modalităţi de economisire. Statul ar putea interveni prin susţinerea celor cu venituri
mici, eventual prin diminuarea contribuţiei la asigurările sociale.
O altă modalitate de intervenţie a statului o constituie introducerea pensiilor ocupaţionale

în sistem privat pentru funcţionari publici. În context este consemnată dinamica deosebită a
asigurărilor private, ele fiind şi sursa de creştere economică dar şi activităţi deosebit de
profitabile. Acest ultim aspect merită să fie analizat cu atenţie în condiţiile creării de monopoluri,
dar şi atunci când se doreşte introducerea obligativităţii asigurărilor private în domenii sociale,
deoarece prstatorii au tendinţa de a încărca costurile şi de a evita serviciile mai puţin rentabile,
iar în caz de faliment apare necesitatea susţinerii de la bugetul public.
Din punctul de vedere care se orientează după interesul asiguratului, ar fi de preferat ca

cele două caracteristici enunţate anterior, respectiv dinamica şi profitabilitatea să nu se susţină
una pe alta.
Asiguratul are de pierdut atunci când expansiunea domeniului se realizează numai din
considerente de profit pentru organizatori. Altfel spus, domeniul asigurărilor este dinamic pentru
că aduce profituri mari. Cel care apelează la asigurări, face acest lucru tocmai pentru a-şi
diminua costurile faţă de suportarea individuală a riscurilor. În grup este mai uşor să se obţină o
anumită ceritudine în acoperirea riscului. Asigurările trebuie organizate pe o cale organică, prin
răspunsul la nevoile reale, resimţite în societate, cu riscurile cât mai mici pentru asiguraţi. Doar
în acest caz ne putem aştepta la îndeplinirea condiţiilor optimului Pareto.
14
Dacă se impune însă preţuri înalte pentru asiguraţi şi/sau se diminuează prestaţiile pentru
a creşte profitul, este evident că riscurile sunt trecute în principal sau total în contul celor
asiguraţi.
Mai mult chiar, pentru asigurările din domeniul social beneficiul nu este o simplă
despăgubire, el are funcţia de menţinere a venitului. Aici nevoia de solidaritate este mult mai
evidentă, atâta timp cât trebuie asigurată pensia pentru întreaga perioadă de viaţă după retragerea
din activitate, respectiv venituri pentru toţi şomerii.
Totodată, considerăm că perspectiva opusă asupra asigurărilor private în domeniul social,

prin constituirea de fonduri de investiţii, este cel puţin unilaterală. În realitate, se pot obţine surse
de investiţii pe căi multiple, pentru că oamenii adoptă comportamente diferite de economisire,
fără să fie obligaţi să suporte rigorile impuse de o asigurare cu plată pe durată a zeci de ani, şi
fără garanţia venitului aşteptat. La urma urmei, se argumentează de către specialişti, sursa de
bani ce poate fi economisită în societate, la un moment dat, este aceeaşi.
Dacă sporesc participările la fondurile private de pensii se vor reduce la plasamente. Mai
mult, la o suprasolicitare a asigurărilor private, economia nu poate valorifica eficient întreaga
sumă cu care ar trebui să opereze, ceea ce îl afectează negativ în primul rând pe asigurat.6
6
15
2. Formele de protecţie a cetăţenilor prin asigurările sociale de stat
Cheltuielile bugetare destinate ocrotirii cetăţenilor din ţara noastră, prin asigurările
sociale de stat au crescut continuu datorită amplorii şi complexităţii problemelor sociale.
Principalele forme de protecţie a cetăţenilor prin asigurările sociale de stat sunt: pensiile,
biletele de odihnă şi tratament, indemnizaţii şi ajutoare, alocaţii de sprijin. În România 4,5
milioane de angajaţi susţin în prezent peste 6 milioane de pensionari. Pensia medie din România
se plasează sub 50 $ (1,5milioane lei), de peste 30 de ori mai mică faţă de media din UE, care
variază între 1.500 si 2.000 $, la mare distanta chiar şi faţă de Polonia (250 $), Slovenia (460 $)
sau Cipru (390 $).7
2.1. Tipuri de asigurări sociale
Asigurările sociale faţă de alte tipuri de protecţie socială sunt determinate şi condiţionate
de raporturile juridice de muncă. Forma tipică a asigurărilor sociale de care beneficiază
persoanele încadrate în baza unui contract de muncă în unităţile de stat şi membrii lor de familie.
Celelalte sectoare de activitate cu sisteme proprii de asigurări sociale, elaborează reglementări
ţinând seama de principiile legislaţiei referitoare la raporturile juridice bazate pe încheierea
contractului de muncă în unităţile de stat.
Asigurările sociale, reprezintă cea mai importantă componentă în totalul transferurilor

băneşti şi sunt acordate pe baza contribuţiei la asigurările sociale şi apariţiei unei situaţii bine
precizate cum ar fi vărsta înaintată, şomaj, boală, maternitate etc. Asigurările sociale cuprind:
pensiile, asigurările de boală, prestaţiile familiale de maternitate, asigurarea de şomaj şi alte
drepturi de asigurări sociale cum ar fi cele în caz de deces. Acestea cuprind la rândul lor cateva
tipuri de asigurări, vezi Schema nr 2.1.
Aceste transferuri sunt finanţate de la bugetul asigurărilor sociale de stat (pensile şi

celelalte drepturi de asigurări sociale) şi din bugetul pentru plata ajutorului de şomaj.
7
http://www.scribd.com/doc/50948121/Asigurari-si-Protectie-Sociala
16
Tipurile de asigurări sociale
Figura nr. 2.1.
2.2. Pensiile
Sistemele de pensii au drept obiectiv principal asigurarea unui venit de înlocuire

permanent peste o anumită vârstă şi protecţia în eventualitatea unor situaţii deosebite generatoare
de incapacitate temporară de muncă, precum accidente de muncă, boli profesionale sau deces în
familie.8
Din punct de vedere demografic, din cauza scăderii continue a natalităţii şi a creşterii
procesului de îmbătrânire a populaţiei. România tinde să devină o ţară de pensionari, iar acest
fenomen are tendinţa de a se accentua. Sistemul de pensii reprezintă în prezent aproximativ 9%
din cheltuielile din P.I.B. şi aproximativ 26% din cheltuielile publice ale ţării noastre. Generaţiile
mici, născute după anul 1989 vor ajunge târziu la pensie pentru a mai ameliora tendinţa de
îmbătrânire a populaţiei României.
8
C.M. Teşliuc, Lucian Pop şi E.D. Teşliuc (2001), p. 74
17
În luna august 2009, existau în România 5.517.9 mii persoane pensionate, eu o pensie
medie de 718,4 lei. Din aceştia 4.727,6 mii provin din sistemul asigurărilor sociale de stat, iar
790,3 mii din sistemul asigurărilor sociale din agricultură.
"În anul 2012, numărul mediu de pensionari a fost de 5,487 milioane persoane, în scădere
cu 102.000 persoane faţă de anul precedent şi cu 188.000 mii persoane mai puţin faţă de anul
2010. Pensia medie lunară a fost în anul 2012 de 773 lei, mai mare cu 2,7% fata de anul
precedent şi cu 8,0% fata de anul 2010", se arăta într-un comunicat de presă al Institutului
Naţional de Statistică (INS).
Potrivit INS, pensionarii de asigurări sociale deţin ponderea majoritară (99,9%) în

numărul total de pensionari. Pensionarii de asigurări sociale de stat reprezintă 85,8% în totalul
celor de asigurări sociale. Pensia medie de asigurări sociale de stat a fost de 773 lei în anul 2012,
cu discrepante semnificative în profil teritorial, ecartul dintre valoarea minimă şi cea maximă
depăşind 350 de lei (624 lei în judeţul Giurgiu fata de 982 lei în Municipiul Bucureşti).
Conform Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale, Casa Naţională de Pensii (C.N.P.A.S.) are obligaţia de a notifica asiguraţii în legătura cu
punctajul realizat începând cu anul 2009. Punctajul anual al asiguratului1 se determină prin
împărţirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte
realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea
salariului brut lunar individual la salariul mediu brut lunar din luna respectivă. Salariul mediu
brut lunar este comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice. Din acest mod
de calcul rezultă că valoarea pensiei calculată cu ajutorul acestui mecanism este în permanentă
schimbare; în anii de creştere economică valorile pensiilor vor creşte rapid, pe când în condiţii de
criză ele se vor diminua.
Valoarea unei pensii se calculează astfel: se calculează punctele lunare de la angajare

până la ieşirea la pensie, se cumulează şi se împarte la numărul de luni. Rezultă astfel un procent
care va corespunde unei valori a pensiei din acel moment.Conform cadrului legislativ românesc
se acordă următoarele tipuri de pensii:
1. Pensia pentru limită de vârstă presupune îndeplinirea de către solicitant a două

condiţii în mod cumulativ:
- Indeplinirea vârstei standard de pensionare. în luna decembrie 2008 aceasta este

de 58 ani şi 9 luni pentru femei şi 63 ani şi 6 luni pentru bărbaţi. Această vârstă urmează să
18
crească treptat, până în anul 2015 la 60 ani pentru femei şi 65 ani pentru bărbaţi. Vârsta standard
de pensionare este stabilită în raport cu data naşterii cetăţeanului.
- Realizarea stagiului minim de cotizare în sistemul public care era, în luna

decembrie 2008, de 12 ani pentru femei şi pentru bărbaţi. Acesta urmează sa crească treptat,
până în unul 2015 la 15 ani.
Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei şi de 35 de ani pentru bărbaţi.
Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în
vigoare a Legii nr. 19/2000, prin creşterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei şi
de la 30 de ani pentru barbate (vezi Art. 41 – Art. 48).9
Pentru anumite categorii de asiguraţi vârsta standard de pensionare se reduce. Este cazul
asiguraţilor care lucrează în condiţii speciale şi deosebite de muncă.
Tabel nr. 2.1.
Reducerea varstelor standard de penionare
in functie de stagiul de cotizare in conditii deosebite de munca
Stagiul de cotizare în condiţii deosebite de munca Reducerea vârstei standars de pensionare

(ani împliniţi) (ani împliniţi)
6 1.0
8 1.5
10 2.0
12 2.5
14 3.0
16 3.5
18 4.0
20 4.5
22 5.0
24 5.5
26 6.0
28 6.5
30 7.0
9
Legea pensiilor şi a altor dre32pturi de asigurări sociale (Legea nr. 19 /17 martie 2000,
actualizată până la data de 10 aprilie 2003), Bucureşti, Editura Press, 2004
19
32 7.7
35 8.0
Într-un interval de 5 ani de la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, respectiv
01.04.2001 persoanele care au desfăşurat activităţi încadrate în grupa I de muncă, conform
legistaţiei anterioare pot solicita pensie pentru limită de vârstă standard de pensionare, conform
tabelului de mai jos:
Tabel nr. 2.2.
Reducerea varstelor standard de
penionare in functie de stagiul de cotizare realizat
Stagiu de cotizare realizat efectiv, conform legislatiei Reducerea varstelor standars de

anterioare, in grupa I de munca pensionare
(ani impliniti) (ani) (luni)
4 2 5
6 3 7
8 4 10
10 6 0
12 7 2
14 8 5
16 9 7
18 10 0
20 12 0
22 13 0
24 14 0
26 si peste 15 0
2. Pensia anticipată se acordă cu 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard de

pensionare cu condiţia ca asiguratul să depăşească stagiul complet de cotizare cu cel puţin 10
ani. în luna decembrie 2008, stagiul complet de cotizare era de 27 ani pentru femei şi 32 ani
pentru bărbaţi. Acest stagiu urmează să crească treptat, până în anul 2015, la 60 ani pentru femei
20
şi 65 ani pentru bărbaţi. Pensia anticipată nu poate fi cumulată cu alte venituri de natură
profesională.
Cuantumul pensiei anticipate se stabileşte în aceleaşi condiţii cu cel al pensiei pentru

limită de vărstă. La împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute de Legea 19/2000,
pensia anticipată devine pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin adăugarea
perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare. 10
Se poate cumula pensia anticipata cu veniturile obtinute prin : - calitatea de consilieri

locali sau judeteni - cadre militare trecute in rezerva sau asimilatii acestora, enumerate mai sus. -
persoane care relizeaza venituri de natura profesionala altele decat salariile din drepturi de autor
sau contracte/conventii incheiate potrivit codului civil.
La realizarea varstei de pensionare pentru pensie la limita de varsta pensia anticipata se

transforma din oficiu in pensie la limita de varsta si se recalculeaza prin adaugarea punctajelor
din perioadele asimilate.11
3. Pensia anticipată parţială. Persoanele asigurate care au realizat stagiile complete

de cotizare prevăzute de lege, precum şi cele care au depăşit stagiul complet de cotizare cu până
la 10 ani. pot solicita pensie anticipată parţială, cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu
cel mult 5 ani. In anul 2009, stagiul complet de cotizare este de 27 ani pentru femei şi 32 ani
pentru bărbaţi. La îndeplinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute de lege, pensia
anticipată parţială devine pensie pentru limită de vârstă, cu recalcularea drepturilor băneşti.12
Calculul punctajului pentru pensia anticipata partiala se face la fel cu cel pentru pensia la
limita de varsta cu urmatoarele diferente:
 nu se iau in calcul punctajele realizate in perioadele asimilate;

 cuantumul pensiei se diminueaza proportional cu numarul de luni pana la data in care are
dreptul la pensie pentru limita de varsta (se inmulteste cu 0,75 %).13
4. Pensia de urmaş. Dacă persoana decedată era pensionar sau îndeplinea condiţiile
pentru obţinerea unei pensii, au dreptul la pensie de urmaş:
 Copiii până la vârsta de 16 ani;
10
http://legislatiamuncii.manager.ro/a/143/23-cuantumul-pensiei-anticipate.html
11
http://www.lapensie.com/forum/pensia-anticipata2.php
12
Tănăsescu P. (2009), p. 21
13
http://www.lapensie.com/forum/pensia-anticipata-partiala2.php
21
 Soţul supravieţuitor, dacă a fost căsătorit cel puţin 15 ani cu persoana decedată.
Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte prin aplicarea unui procent asupra punctajului
mediu anual realizat de susţinător, în funcţie de numărul de urmaşi îndreptăţiţi, astfel:
 pentru un singur urmaş – 50%;

 pentru 2 urmaşi – 75%;
 pentru 3 sau mai mulţi urmaşi – 100%.
Cuantumul pensiei de urmaş, în cazul orfanilor de ambii părinţi, reprezintă însumarea

drepturilor de urmaş, calculate după fiecare părinte.
5. Pensia de invaliditate. Au dreptul la pensie de invaliditate toţi asiguraţii care şi-

au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza accidentelor de
muncă, a bolilor profesionale, tuberculozei, a bolilor obişnuite şi a altor accidente care nu au
legătură cu munca. Pensionarii de invaliditate sunt supuşi controlului medical periodic, la
intervale de 6-12 luni, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare. In acest moment se
recalculează pensia.14
Nu sunt supusi revizuirii medicale periodice pensionarii de invaliditate care :
 prezinta invaliditati care afecteaza ireversibil capacitatea de munca,

 au implinit varstele prevazute de prezenta lege pentru obtinerea pensiei pentru
limita de varsta,
 au varsta mai mica cu pana la 5 ani fata de varsta standard de pensionare si au
realizat stagiile complete de cotizare.15
Calculul pensiei de invaliditate, indiferent de grad, se determină îmulţind punctajul mediu

anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie din anul
deschiderii drepturilor la care se aplică indexările din anul respectiv.
La stabilirea pensiilor de invaliditate asiguraţilor li se acordă un stagiu potenţial

determinat ca diferenţă între stagiul complet de cotizare şi stagiul de cotizare realizat efectiv
până în momentul încadrării într-un grad de invaliditate.
În cazul asiguraţilor care au realizat cel puţin jumătate din stagiul de cotizare necesar,
stagiul potenţial se determină ca diferenţă între stagiul complet de cotizare şi stagiul de cotizare
14
15
http://www.lapensie.com/forum/pensia-de-invaliditate2.php
22
necesar. Pentru stagiul potenţial punctajul anual al asiguratului este: - 0,75 puncte pentru gradul I
de invaliditate (handicap grav); - 0.60 puncte pentru gradul II de invaliditate (handicap
accentuat); 0.40 puncte pentru gradul III de invaliditate (handicap mediu).
Stagiul potenţial rezultat nu poate fi mai mare decât stagiul de cotizare pe care asiguratul
ar fi putut să îl realizeze de la data ivirii invalidităţii până la împlinirea vârstei la care, în
condiţiile legii, poate solicita o pensie pentru limita de vârstă.
Tabel nr. 2.3.
Stagiul de cotizare necesat in functie de varsta la
data emiterii deciziei medicale asupra capacitatii de munca
Vârsta persoanei la data emiterii deciziei Stagiul de cotiyare necesar (ani)

medicale asupra capacităţii de muncă
Sub 20 1
20-23 2
23-25 3
25-29 6
29-33 9
33-37 11
37-41 14
41-45 17
45-49 20
49-53 23
53-57 25
57-60 26
Peste 60 27
În cazul persoanelor care satisfac obligaţii militare, elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au
pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă datorită accidentelor sau bolilor
profesionale survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale, stagiul potenţial luat în calcul
la stabilirea pensiei de invaliditate îl constituie stagiul complet de cotizare, conform legii. 16
Au dreptul la pensie de invaliditate asiguraţii care şi-au pierdut total sau cel puţin
jumătate din capacitatea de muncă, din cauza:
16
http://www.stopbirocratia.ro/index.php/casa-nationala-de-pensii/pensii/item/66-pensie-de-invaliditate
23
 accidentelor de muncă,
 bolilor profesionale şi tuberculozei,
 bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca.
În raport cu cerinţele locului de muncă şi cu gradul de reducere a capacităţii de muncă,

invaliditatea este:
a) de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, a capacităţii de

autoservire, de autoconducţie sau de orientare spaţială, invalidul necesitând îngrijire sau
supraveghere permanentă din partea altei persoane;
b) de gradul II, caracterizează prin pierderea totală a capacităţii de muncă, cu posibilitatea

invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce şi de a se orienta spaţial, fără ajutorul altei
persoane;
c) de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de
muncă, invalidul putând să presteze o activitate profesională
Asiguraţii care şi-au pierdut capacitatea de muncă datorită unei boli obişnuite sau unor
accidente care nu au legătură cu munca beneficiază de pensie de invaliditate, dacă îndeplinesc
stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta, conform tabelului de mai jos, în cazul în care
invaliditatea s-a ivit ca urmare a unui accident de muncă, boli profesioanele, a tuberculozei,
precum şi în situaţia în care invaliditatea s-a ivit în timpul şi din cauza îndeplinirii obligaţiilor
militare, asiguratul poate beneficia de pensie de invaliditate, indiferent de stagiul de cotizare.
Tabel nr. 2.4
Stagiul de cotizare necesar in functie
de varsta asiguratului in momentul ivirii invaliditatii
Varsta asiguratului in momentul ivirii invaliditatii Stagiul de cotizare necesar (ani)

Sub 25 ani 5
25-31 8
31037 11
37-43 14
43-49 18
49-55 22
Peste 66 25
24
Pensionarii de invaliditate încadraţi în gradul I de invaliditate au dreptul, în afara pensiei,
la o indemnizaţie pentru însoţitor, în cuantum fix, iar aceasta nu poate fi mai mică decât salariul
de bază minim brut pe ţară.
Calculul pensiei de invaliditate, indiferent de grad, se determină îmulţind punctajul mediu

anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie din anul
deschiderii drepturilor la care se aplică indexările din anul respectiv.
La stabilirea pensiilor de invaliditate asiguraţilor li se acordă un stagiu potenţial

determinat ca diferenţă între stagiul complet de cotizare şi stagiul de cotizare realizat efectiv
până în momentul încadrării într-un grad de invaliditate.
În cazul asiguraţilor care au realizat cel puţin jumătate din stagiul de cotizare necesar,
stagiul potenţial se determină ca diferenţă între stagiul complet de cotizare şi stagiul de cotizare
necesar. Pentru stagiul potenţial punctajul anual al asiguratului este:
- 0,75 puncte pentru gradul I de invaliditate (handicap grav);
- 0.60 puncte pentru gradul II de invaliditate (handicap accentuat);
- 0.40 puncte pentru gradul III de invaliditate (handicap mediu).
Stagiul potenţial rezultat nu poate fi mai mare decât stagiul de cotizare pe care asiguratul
ar fi putut să îl realizeze de la data ivirii invalidităţii până la împlinirea vârstei la care, în
condiţiile legii, poate solicita o pensie pentru limita de vârstă.
În cazul persoanelor care satisfac obligaţii militare, elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au
pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă datorită accidentelor sau bolilor
profesionale survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale, stagiul potenţial luat în calcul
la stabilirea pensiei de invaliditate îl constituie stagiul complet de cotizare, conform legii. 17
6. Pensia socială minimă garantată. Reprezintă o nouă categorie de pensii de care

beneficiază persoanele cu domiciliul în România, indiferent de data înscrierii la pensie.
Cuantumul pensiei sociale garantate este de 300 lei începând cu 1 aprilie 2009, respectiv 350 lei
din 1 octombrie acelaşi an. Incepând cu anul 2010, nivelul pensiei minime garantate se stabileşte
anual, prin Legea Bugetului de stat.
17
http://www.lapensie.com/forum/pensia-de-invaliditate.php
25
Tabel nr. 2.5.
Numărul fizic de pensionari de asigurări sociale de stat,
pe categorii de pensii – martie 2013
Numar
Categoria de pensionari
pensionari
0 1
1. TOTAL SISTEM , din care: 5.279.687
1.1 Limita de varsta 3.812.811
din care FEMEI 2.229.719
1.2 Pensia anticipata 12.192
din care FEMEI 7.464
1.3 Pensia anticipata partiala 106.691
1.4 Invaliditate 751.718
- gradul I 38.205
- gradul II 357.976
- gradul III 355.537
1.5 Urmasi 595.372
1.6 Ajutor social 903
din care FEMEI 649
26
Limita de varsta
Pensia anticipata
Pensia anticipata partiala
Invaliditate
Urmasi
Ajutor social
Figura nr. 2.2.
Reprezentarea categoriilor de pensii – martie 2013
Sursa: Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale
Aşa cum se poate constata din graficul alăturat, cei mai mulţi pensionari beneficiază de o
pensie pentru limită de vârstă şi stagiu complet de cotizare (72%), fiind urmaţi de cei cu pensii
pentru invaliditate 751.718 (38.205 pensii de invaliditate grad I; 357.976 pensii de invaliditate
grad II; 355.537 pensii de invaliditate grad III). Categoria de pensii cu cel mai mic procent este
reprezentată de pensia anticipată (aprovimativ 2.25%)18
2.3. Asigurări de boală
Asigurările de boală cuprind: ajutoare pentru incapacitate temporară de muncă, ajutoarele

pentru prevenirea îmbolnăvirii, refacerea forţei de muncă şi întărirea sănătăţii şi ajutoare băneşti
pentru punerea de proteze.
Ajutoarele pentru incapacitate temporară de muncă. Persoanele care au dobândit,

conform legii, calitatea de asigurat beneficiază de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de
18
http://www.cnpas.org/portal/media-
type/html/language/ro/user/anon/page/humanresources.psml/template/generic?url=%2Fcontent%2Fcnpas%2Fst
atistics.html&title=Indicatori+statistici+pilon+I
27
muncă, fără condiţii de stagiu de cotizare, în cazul accidentelor de muncă, bolilor profesionale,
boli obişnuite sau accidente în afara muncii, urgenţelor medico-chirurgicale, tuberculozei şi
bolilor infectocontagioase din grupa A (lista cuprinzând urgenţele medico-chirurgicale, precum
şi bolile infectocontagioase din grupa A este stabilită prin hotărâre a Guvernului).19
Asiguraţii beneficiază de concediu medical şi de indemnizaţie pentru incapacitate

temporară de muncă, dacă dovedesc incapacitatea temporară de muncă printr-un certificat
medical, eliberat conform reglementărilor în vigoare.
Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se suportă astfel:
A. de către angajator, în funcţie de numărul de angajaţi avut la data ivirii incapacităţii

temporare de muncă, astfel:
a) până la 20 de angajaţi, din prima zi până în a 7-a zi de incapacitate temporară

de muncă;
b) între 21-100 de angajaţi, din prima zi până în a 12-a zi de incapacitate

temporară de muncă;
c) peste 100 de angajaţi, din prima zi până în a 17-a zi de incapacitate temporară

de muncă.
B. de bugetul asigurărilor sociale de stat, începând cu:
a) prima zi de incapacitate temporară de muncă, în cazul şomerilor şi a

persoanelor asigurate prin declaraţie sau contract de asigurare socială;
b) ziua următoare celor suportate de angajator şi până la data încetării incapacităţii

temporare de muncă sau pensionării.
Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este de cel

mult 180 de zile în interval de un an, socotit din prima zi de îmbolnăvire.
Începând cu a 90-zi concediul medical se poate prelungi până la 180 de zile, cu avizul
medicului expert al asigurărilor sociale. Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate
temporară de muncă este mai mare în cazul unor boli speciale, de la 6 luni până la un an şi
jumătate în funcţie de gravitatea bolii (în cazul tuberculozei meningeală sau operată, SIDA,
cancer de orice tip etc.).
19
Legea pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale (Legea nr. 19 /17 martie 2000, actualizată până la data de
10 aprilie 2003), Bucureşti, Editura Press, 2004
28
Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă se determină prin
aplicarea unui procent de 75% la baza de calcul (media veniturilor lunare din ultimele 6 luni
anterioare primei zile de concediu medical înscrise în certificatul de concediu medical, pe baza
cărora s-a datorat sau, după caz, s-a achitat contribuţia individuală de asigurări sociale în lunile
respective, conform legii şi/sau perioadele asimilate, după caz, din cele 12 luni din care s-a
constituit stagiul de cotizare). Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă,
determinată de boală profesională, accident de muncă sau cazuri assimilate acestuia, tuberculoză,
SIDA, cancer de orice tip, precum şi de boală infectocontagioasă din grupa A şi urgenţe medico-
chirurgicale, este de 100% din baza de calcul a indemnizaţiei de asigurări sociale.
Medicul curant propune pensionarea de invaliditate daca bolnavul nu a fost recuperat la

expirarea perioadei de acordare a indemnizaţiei prevăzute de lege.
În scopul evitări pensionarii, medicul curant poate propune concediul medical peste 180
de zile care trebuie aprobat de medicul expert al asigurărilor sociale (maxim 90 de zile).
Asiguraţii a căror incapacitate de munca a survenit in timpul concediului de odihnă

beneficiază de indemnizaţii de boală, concediul fiind întrerupt şi zilele neefectuate urmând a fi
reprogramate
Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli profesionale sau

accidentele de muncă se suporta de angajator din prima zi şi pană la data însănătoşirii sau a
pensionării. In cazul in care accidentul de munca sau boală profesională s-a produs din vina
asiguratului indemnizaţia se suporta de bugetul asigurărilor sociale (BAS).
Ajutoarele pentru prevenirea îmbolnăvirii, refacerea forţei de muncă şi întărirea

sănătăţii
În scopul prevenirii îmbolnăvirilor şi recuperării capacităţii de muncă, în sistemul public

asiguraţii pot beneficia de:
a) indemnizaţie pentru trecerea temporară în altă muncă;
b) indemnizaţia pentru reducerea timpului de muncă;
c) indemnizaţie pentru carantină;
d) ajutoare pentru procurarea de proteze, şi de alte produse ortopedice, care nu sunt

suportate, potrivit legii, de la asigurările sociale de sănătate;
29
e) tratament balnear care nu este suportat, potrivit legii, de la asigurările sociale de
sănătate;
f) reabilitare profesională;
g) bilete de odihnă pentru asiguraţii unităţilor în care nu este reglementată constituirea

fondului social, potrivit legii (potrivit Ordonanţei de urgenţă nr.147 din 31 octombrie 2002 şi
publicată în Monitorul Oficial nr.821 din 13 noiembrie 2002, se recuperează de la bugetul de stat
după deducerea cotei de participare individuală, stabilită în condiţiile prevăzute de lege).
Indemnizaţia pentru reducerea timpului de muncă cu o pătrime din durata normală de

muncă sau indemnizaţia pentru trecerea temporară în altă muncă, din cauza bolii sau a
accidentului, se acordă la propunerea medicului curant, cu avizul medicului expert al asigurărilor
sociale pentru cel mult 90 de zile într-un an calendaristic, în una sau mai multe etape.
Cuantumul lunar al acestor indemnizaţii este egal cu diferenţa dintre baza de calcul a
indemnizaţiei de asigurări sociale şi venitul salarial brut realizat de asigurat la noul loc de muncă
sau prin reducerea timpului normal de muncă, fără a depăşi 25% din baza de calcul.
Indemnizaţia pentru carantină se acordă asiguraţilor cărora li se interzice continuarea

activităţilor din cauza unor boli contagioase, pe durata stabilită în certificatul eliberat de
inspectorul teritorial de sănătate publică. Cuantumul lunar al indemnizaţiei pentru carantină
reaprezintă 75% din baza de calcul (determinată ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni,
pe baza cărora s-a datorat sau, după caz, s-a achitat contribuţia individuală de asigurări sociale în
lunile respective).
Asiguraţii aflaţi în incapacitate temporară de muncă pe o perioadă mai mare de 90 de zile,

precum şi pensionarii de invaliditate pot beneficia de tratament balnear şi reabilitare
profesională, în conformitate cu prevederile programului individual de recuperare stabilit de
medicul expert al asigurărilor sociale. Durata tratamentului balnear este de 15-21 de zile şi se
stabileşte de medicul expert al asigurărilor sociale, în funcţie de tipul afecţiunii şi de natura
tratamentului.
Contravaloarea biletelor pentru tratament balnear se suportă integral din bugetul

asigurărilor sociale de stat. Pot beneficia de tratament balnear şi alte categorii de pensionari şi
asiguraţi, în limitele fondului alocat pentru tratament balnear, cu suportarea de către beneficiar a
unei părţi din costul biletului de tratament balnear.
30
Plata serviciilor aferente biletelor de tratament balnear şi biletelor de odihnă utilizate se
realizează de CNPAS14.
Ajutoare băneşti pentru punerea de proteze, de aceste ajutoare beneficiază persoane

asigurate (contracte pe perioadă nedeterminată), pensionari, şomeri, IOVR, beneficiari de
asistenţă socială.
Asiguratului i se restituie o parte din costul protezei (la preţul cel mai ieftin produs). Dacă
asiguratul suferă un accident de muncă costul se restituie 100%.
Aceste ajutoare sunt finanţate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat,
Fondul special pentru persoane cu handicap, Fondul naţional de solidaritate.
2.4. Prestaţii de maternitate
Indemnizaţia de naştere. Această indemnizaţie se acordă, la cerere, o singură dată,

pentru fiecare dintre primii patru copii nou născuţi vii1. Indemnizaţia de naştere reprezintă o
formă de încurajare de către stat a natalităţii.
Concediul şi indemnizaţia de maternitate. Concediul de maternitate este acel concediu

de care pot beneficia angajatele înainte şi după naştere, în condiţiile în care au contribuit la
Fonful Naţional de Asigurări de Sănătate. Concediul de maternitate se acordă pe o perioadă de
63 zile înainte de naştere (concediul pentru sarcină), respective 63 zile după naştere (concediul
pentru lăuzie). Indemnizaţia de maternitate se calculează ca un procent de 85% din media
veniturilor lunare, dar nu poate fi mai mică de 600 RON şi nici mai mare de 4.000 RON2.
Indemnizaţia de maternitate nu se impozitează.
Indemnizaţia de risc maternal. Conform O.U.C. nr. 96/2003, salariatele gravide, cele
care au născut recent şi cele care alăptează au dreptul la un concediu de risc maternal pentru
protecţia sănătăţii şi securităţii lor şi/sau a fătului ori a copilului lor. Concediul nu poate depăşi
120 de zile. Indemnizaţia de risc maternal seacorda de la Bugetul Fondului Naţional Unic de
Asigurări Sociale de Sănătate.
Indemnizaţia pentru creşterea şi îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani

(sau, în cazul copilului cu handicap, până Ia 3 ani). Pot să solicite această indemnizaţie
31
persoanele care au realizat venituri profesionale supuse impozitului pe venit o perioadă de 12
luni în ultimul an anterior datei naşterii copilului.
Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav este o formă de sprijin bănesc ce se

acordă mamelor salariate pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani. respectiv
18 ani atunci când copilul are handicap. Durata de acordare a indemnizaţiei este de 14 zile
calendaristice.20
2.5. Asigurarea de şomaj
Asigurarea împotriva şomajului cuprinde patru tipuri de prestaţii în bani: ajutorul de

şomaj, ajutorul de integrare profesională a absolvenţilor, alocaţia de sprijin pentru şomerii pe
termen lung şi plăţile compensatorii pentru persoanele disponibilizate prin concedieri colective.
Ajutorul de şomaj
În România, Legea nr. 1/1991 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea
ocupării forţei de muncă a fost modificată cu Legea nr. 76/2002, care a intrat în vigoare la 1
martie 2002, iar prin HG nr. 174/2002 au fost aprobate Normele metodologice de aplicare ale
acestei legi.
Conform Legii nr.76/2002 pot beneficia de ajutor de şomaj persoanele al căror contract
de muncă a fost desfăcut pentru motive neimputabile lor şi care au contribuit la fondul de şomaj
cel puţin 6 luni din utimele 12 luni; absolvenţilor de învăţământ care, în termen de un an de la
absolvire, s-au angajat şi nu au beneficiat integral de ajutor de încadrare profesională, indiferent
de vechimea în muncă; persoanele fizice autorizate să presteze o activitate individuală şi
membrii asociaţiilor familiale dacă au contribuit la constituirea fondului de şomaj pe o perioadă
de 12 luni în ultimii 2 ani anteriori înregistrării la oficiile de muncă. Nu pot beneficia de ajutor
de şomaj persoanele care îndeplinesc condiţiile de înscriere la pensie pentru muncă depusă şi
limita de vârstă.
Cuantumul indemnizaţiei de şomaj este o sumă fixă, neimpozabilă, lunară, reprezentând

75% din salariu de bază minim brut pe ţară, în vigoare la data stabilirii acestuia. Se acordă pe
perioade stabilite diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează:
20
32
- 6 luni, pentru persoanele cu stagiu de cotizare de până la 5 ani, dar nu mai puţin de 1 an;
- 9 luni, pentru persoanele cu stagiu de cotizare cuprins între 5-10 ani;
- 12 luni, pentru persoanele cu stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.
Pentru şomerii absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ (în vârstă de minim 18 ani),

absolvenţi ai şcolilor speciale pentru persoane cu handicap, persoane care, înainte de efectuarea
stagiului militar, nu au fost încadrate în muncă, şi care într-o perioadă de 30 de zile de la data
lansării la vatră nu s-au putut încadra în muncă, indemnizaţia de şomaj se acordă pe o perioadă
de 6 luni şi este o sumă fixă, neimpozabilă, lunară, al cărei cuantum reprezintă 50% din salariul
de bază minim brut pe ţară.
Nu beneficiază de indemnizaţii de şomaj persoanele care, la data solicitării dreptului,

refuză un loc de muncă potrivit pregătirii sau nivelului studiilor, situat la distanţa de cel mult 50
km de localitatea de domiciliu, sau refuză participarea la servicii pentru stimulare ocupării şi de
formare profesională oferite de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.
Ajutorul de integrare profesională
Pot beneficia de ajutorul de integrare profesională absolvenţii unei forme de învăţământ,

în vârstă de minim 18 ani, care nu au surse de venit proprii la nivelul a cel puţin jumătate din
salariul minim pe ţară şi care nu au reuşit să se încadreze în muncă în termen de 60 de zile de la
absolvire; absolvenţii instituţiilor de învăţământ în vârstă de cel puţin 16 ani, dacă nu au
susţinători legali, tinerii care înainte de efectuarea stagiului militar nu au fost încadraţi cu
contract de muncă, şi care într-o perioadă de 30 de zile de la terminarea stagiului militar nu au
putut să se angajeze; absolvenţii şcolilor speciale pentru handicapaţi, care nu au loc de muncă şi
care sunt luaţi în evidenţa oficiilor de muncă, imediat după absolvire.
Cuantumul ajutorului de integrarea profesională se calculează în următoarele cote

procentuale: 60% din salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor care provin
din rândul absolvenţilor de învăţământ preuniversitar, profesional sau de ucenicie; 70% pentru
absolvenţii unei instituţii de învăţământ superior.
Pentru a primi ajutorul de integrare, absolvenţii trebuie să facă dovada preocupărilor lor
pentru încadrarea în muncă, respectiv să se înscrie la oficiile de muncă. Ei au obligaţia să urmeze
cursurile de calificare, recalificare organizate de direcţiile de muncă şi protecţie socială, iar la
absolvire să se încadreze în unităţile la care sunt repartizaţi. În caz contrar, ei sunt obligaţi să
plătească cheltuielile de şcolarizare.
33
Alocaţia de sprijin
Pot beneficia de alocaţie de sprijin persoanele care au beneficiat de ajutor sau de integrare
profesională şi sunt lipsite de mijloace de întreţinere pe o perioadă de maximum 18 luni.
Cuantumul său este diminuat şi are ca scop asigurarea unui venit minim de trai, se acordă
în sumă fixă, egală cu 60% din salariul de bază minim brut pe economie pentru toţi cei
îndreptăţiţi. Pentru a primi alocaţia de sprijin trebuie îndeplinite simultan următoarele două
condiţii:
- persoanele respective, împreună cu membrii familiei, să nu deţină terenuri agricole;
- să nu realizeze, împreună cu membrii familiei, un venit mediu lunar, pe membru de

familie, de cel puţin 60% din salariul de bază minim brut pe economie.
Cei care beneficiază de ajutor de şomaj, ajutor de integrare profesională sau alocaţie de
sprijin, vor beneficia şi de alocaţia pentru copii, de asistenţă medicală gratuită, de compensarea
unei părţi din preţul medicamentelor şi de alte drepturi de asigurări sociale prevăzute de lege
pentru persoanele încadrate în muncă, inclusiv de pensia de invaliditate. Toate aceste drepturi
băneşti de care beneficiază şomerii nu sunt impozitabile şi nu pot face obiectul executării silite
pentru alte debite decât cele provenite din acordarea necuvenită a ajutorul de somaj, ajutorul de
integrare profesională sau alocaţia de sprijin.
Aplicarea măsurilor pasive ale politicii de ocupare a forţei de muncă, mai ales în regiunile
cu o rată înaltă a şomajului, este o condiţie esenţială de menţinere a liniştii sociale şi de evitare a
conflictelor şi proceselor sociale care nu fac decât să distrugă potenţialul economic al regiunii.
Evident că, aceste măsuri nu pot compensa funcţiile muncii dincolo de cea a asigurării unui venit
pentru individ, dar contribuie la menţinerea capacităţii de muncă a oamenilor, din momentul în
care aceştia îşi pierd locul de muncă şi până îşi găsesc altul nou.
Cuantumul acestor ajutoare precum şi perioada de acordare trebuie stabilite astfel încât,
şomerul sau persoana în cauză să fie stimulat să îşi găsească un loc de muncă imediat, pentru că,
amânarea găsirii unui loc de muncă va duce, în timp, la scăderea capacităţii de muncă, la
pierderea deprinderile şi a cunoştinţelor acumulate şi mai grav la instalarea unor stări de depresii
care îl vor descuraja în găsirea unui loc de muncă.21
21
http://helpcontabilitate.blogspot.ro/2011/01/masuri-pasive-ale-politicii-pietei.html
34
2.6. Alte drepturi de asigurări sociale
Ajutorul de deces se acorda, în cazul decesului asiguratului, pensionarului sau al unui

membru de familie care nu are un drept propriu de asigurări sociale şi se afla în întreţinerea
titularului la data decesului, unei singure persoane care face dovada că a suportat cheltuielile
ocazionate de deces şi care poate fi, după caz: soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele,
curatorul, moştenitorul în condiţiile dreptului comun sau în lipsa acestora, orice altă persoană
care dovedeşte cu acte că a suportat cheltuielile ocazionate de deces.
În cazul decesului copilului inapt pentru munca, indiferent de vârstă, ajutorul de deces se
acordă cu condiţia prezentării certificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap
sau, în lipsa acestuia, a actului medical vizat de medicul expert al asigurărilor sociale, prin care
se atestă boală care l-a făcut inapt pentru munca şi data ivirii acesteia.
Dreptul asiguraţilor la ajutor de deces nu este condiţionat de îndeplinirea unui stagiu de

cotizare şi este suportat din bugetul asigurărilor sociale de stat şi se acordă, la cerere, pe baza
certificatului de deces.22
Ajutoare sociale acordate elevilor şi studenţilor îmbracă forma ajutoarelor pentru

îmbrăcăminte şi încălţăminte, a biletelor în tabere de odihnă şi tratament şi reduceri la transportul
urban de călători. Plata ajutoarelor de orice fel se face în limita prevederilor bugetare.23
22
type/html/language/ro/user/anon/page/insurances.psml;jsessionid=32F8C12A3006A69E0F4943CFCED0435B?web
log_name=insurance&subject_id=1107159381680
23
35
3. Bugetul asigurărilor sociale de stat şi procesul său bugetar
Bugetul asigurărilor sociale de stat face parte, ca document distinct, din bugetul
consolidat al statului. Bugetul asigurărilor sociale de stat se aprobă anual prin legi speciale, în
cadrul cărora se anexează şi bugetul fondului special al asigurărilor de şomaj.
Bugetul asigurărilor sociale de stat se prezintă ca un plan financiar anual care reflectă
constituirea, repartizarea şi utilizarea fondurilor băneşti necesare ocrotirii pensionarilor,
salariaţilor şi membrilor de familie în situaţii deosebite care diminuează veniturile băneşti cum ar
fi: incapacitate temporară de muncă din cauză de boală, şomaj, deces.
Aşadar, bugetul asigurărilor sociale de stat exprimă relaţii economice băneşti ce apar în
procesul repartiţiei venitului naţional cu prilejul constituirii şi repartizării unui fond specific
centralizat la şi de la dispoziţia statului în scopul satisfacerii unor interese generale ale populaţiei
aflată într-o anumită structură socio-demografică.
Sistemul bugetar
Bugetul Bugetul Bugetul

Bugetel
asigurărilor asigurărilor fondurilor
Bugetul e locale
sociale de sociale de speciale
de stat stat sănătate
Bugetele Bugetele Consiliului Bugetele

proprii ale General al sectoarelor
judeţelor Municipiului Bugetele Bugetele Municipiului Bugetele
Bucureşti municipiilor oraşelor Bucureşti comunelor
Figura nr. 3.1.
Structura sistemului bugetar in România
36
Bugetul asigurărilor sociale de stat este un buget public, prezentând trăsăturile acestuia.
Ca formă, acest buget public este actul prin care sunt prevăzute şi autorizate resursele şi
cheltuielile necesare îndeplinirii de către stat a funcţiilor şi a sarcinilor sale în domeniile
asigurărilor şi protecţiei sociale.
Ca şi conţinut, bugetul asigurărilor sociale de stat reflecta relaţiile generate de procesul de

constituire şi utilizare a fondurilor băneşti necesare sistemelor de asigurări şi protecţie socială de
stat. Acesteasunt destinate să protejeze, în totalitate sau în paret, populaţia împotriva riscurilor
legate de sănătate, de locul de muncă sau de viaţă curentă: ocrotirea salariaţilor, a pensionarilor,
a mamelor cu mulţi copii mici în îngrijire, a anumitor categorii de refugiaţi şi a membrilor lor de
familie.
Bugetul asigurărilor sociale de stat permite corelarea celor două component ale finanţelor
publice – veniturile şi cheltuielile publice – concretizate la nivelul funcţiilor şi sarcinilor statului
privind asigurarea şi protecţia socială.
Particularităţile constituirii şi utilizării fondurilor băneşti necesare ocrotirii populaţiei, sub

forma asigurărilor şi protecţiei sociale, care au determinat evidenţierea lor, cu timpul într-un
buget public distinct, sunt concretizate în analiza celor două component structural pe care le vom
prezenta în continuare: veniturile şi cheltuielile asigurărilor sociale de stat. 24
Prin prisma balanţei financiare specifice în care se găseşte, bugetul asigurărilor sociale de
stat înregistrează la venituri o structură relativ simplă cu surse reduse unde reprezentativi ca
indicatori sunt: contribuţia pentru asigurările sociale de stat şi contribuţia pentru constituirea
fondului de ajutor pentru şomaj, plătite de angajatori şi de angajaţi. La cheltuieli, indicatorii apar
într-o structură mai diversificată şi totuşi limitată la semnificaţia acestui buget. Aici,
reprezentative ca pondere, sunt cheltuielile privind pensiile (pentru limită de vârstă, pentru boală,
pentru urmaşi, etc.), urmate de cele privind protecţia socială, cu accent pe starea de şomaj.
3.1. Fondurile băneşti necesare asigurării sociale
3.1.1. Modalitaţile de constituire a fondurilor de asigurări sociale

În funcţie de sistemul de asistenţă socială şi protecţie socială practicat în fiecare ţară, se
particularizează şi modalităţile de constituire a resurselor formare a fondurilor asigurării şi
protecţiei sociale.
24
Dragoescu E., (2006), p. 164
37
Astfel, unele regimuri se bazează pe finanţarea din impozite (regimuri noncontributive) ,
altele asigură finanţarea din cotizaţiile vărsate de lucrători şi patroni, cu sau fără subvenţii de la
stat (regimuri contributive).
Optimizarea finanţării securităţii sociale depinde de stabilirea combinaţiei între aceste

surse şi metode, care să corespundă cât mai bine obiectivelor şi condiţiilor specifice ale fiecărui
sistem.
În general pentru constituirea fondurilor de asigurări sociale se folosesc resurse care iau
fie forma contribuţiilor, fie forma unor plati (taxele cu afectaţie specială).
Contribuţiile provin de la salariaţi şi angajatori precum şi de la stat astfel:
Contribuţia salariaţilor este stabilită în funcţie de salariul angajatolor. În noţiunea de

salariu nu se include de regulă avantajele în natură, bacşişurile, gratificaţiile, primele şi
indemnizaţiile de concediu sau de sărbători.
Cotizaţiile asiguraţilor vizează şi liber-profesionistii şi alte personae care desfăşoară

activităţi independente (comercianţi, meşteşugari).
Cuantumul cotizaţiilor (contribuţiilor) asiguraţilor are în vedere un anumit plafon al

salariului. Fiind proporţionate în general cu salariul, cotizaţiile pentru asigurări sociale sunt mai
greu de suportat de către cei cu situaţie personală grea (mulţi copii, mulţi membrii de familie
neactivi etc.). Ele capătă astfel un character regresiv faţă de situaţia personală a asiguratului.
Cotizaţiile patronilor (a angajatorilor, în general) se referă numai la salariaţii angajaţi,

proporţional cu numărul şi cuantumul salariului acestora. Ponderea acestora ajunge în unele ţări
şi la 30-40% din total contribuţii.
În ceea ce priveşte contribuţia statului la formarea fondurilor asigurărilor sociale este de

menţionat ca aceasta priveşte două situaţii: 1) când statul are calitate de angajator, plăteşte
cotizaţiile pentru angajaţii săi; 2) sub forma subvenţiilor penyru echilibrarea bugetului
asigurărilor sociale de stat.
În funcţie de sistemul de asistenţă socială şi protecţie socială practicat în fiecare ţară, se

particularizează şi modalităţile de constituire a resurselor formare a fondurilor asigurării şi
protecţiei sociale.
38
Astfel, unele regimuri se bazează pe finanţarea din impozite (regimuri noncontributive) ,
altele asigură finanţarea din cotizaţiile vărsate de lucrători şi patroni, cu sau fără subvenţii de la
stat (regimuri contributive).
Optimizarea finanţării securităţii sociale depinde de stabilirea combinaţiei între aceste

surse şi metode, care să corespundă cât mai bine obiectivelor şi condiţiilor specifice ale fiecărui
sistem.
În general pentru constituirea fondurilor de asigurări sociale se folosesc resurse care iau
fie forma contribuţiilor, fie forma unor plati (taxele cu afectaţie specială).
1. Contribuţiile provin de la salariaţi şi angajatori precum şi de la stat astfel:
a) Contribuţia salariaţilor este stabilită în funcţie de salariul angajatolor. În noţiunea

de salariu nu se include de regulă avantajele în natură, bacşişurile, gratificaţiile,
primele şi indemnizaţiile de concediu sau de sărbători.
Cotizaţiile asiguraţilor vizează şi liber-profesionistii şi alte personae care desfăşoară

activităţi independente (comercianţi, meşteşugari).
Cuantumul cotizaţiilor (contribuţiilor) asiguraţilor are în vedere un anumit plafon al

salariului. Fiind proporţionate în general cu salariul, cotizaţiile pentru asigurări sociale sunt mai
greu de suportat de către cei cu situaţie personală grea (mulţi copii, mulţi membrii de familie
neactivi etc.). Ele capătă astfel un character regresiv faţă de situaţia personală a asiguratului.
b) Cotizaţiile patronilor (a angajatorilor, în general) se referă numai la salariaţii

angajaţi, proporţional cu numărul şi cuantumul salariului acestora. Ponderea
acestora ajunge în unele ţări şi la 30-40% din total contribuţii.
c) În ceea ce priveşte contribuţia statului la formarea fondurilor asigurărilor sociale

este de menţionat ca aceasta priveşte două situaţii: 1) când statul are calitate de
angajator, plăteşte cotizaţiile pentru angajaţii săi; 2) sub forma subvenţiilor penyru
echilibrarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Contribuţia statului la formarea fondurilor de asigurări sociale reprezintă în general cam

10-30% din total contribuţii.
2. Taxele cu afectaţie specială vizează încasările care ajung la fondurile asigurărilor

sociale din: taxe asupra alcoolului şi tutunului, taxe asupra publicităţii farmaceutice, prelevări
39
asupra veniturilor impozabile percepute simultan cu impozite etc. Ele au în general, o contribuţie
modestă la formarea fondurilor asigurărilor sociale (aproximativ 2%).25
Diversitatea surselor de alimentare a fondurilor necesare se explică prin diferenţele de

natură economică dintre asigurări şi asistenta şi protecţie socială.
- Asigurarea socială se bazează pe principiul că fiecare, la rândul său, este susceptibil

de a da şi a primi. Ea implica o redistribuire financiară în sens strict, adică presupune
pe de o parte o cotizaţie (contribuţie), iar pe de lată parte o redistribuire a fondurilor
astfel create.
Suma cotizaţiilor – care reprezintă forma prelevării – nu este însă proporţional cu

probabilitatea şi gravitatea riscului împotriva căruia individual s-a asigurat, ci este determinată în
funcţie de venit. Obligaţia organelor de securitate socială faţă de asigurat este stabilită ion funcţie
de toate cotizaţiile aceluiaşi regim.
-
Asistenta socială sau protecţia socială se bazează pe principiul conform căruia
colectivitatea acorda ajutorul său unei minorităţi lipsită de resurse. Deci, asistenta se
manifestă când este constatata şi recunoscură existenţa unei nevoi, garantandu-i-se
fiecăruia un nivel sanitar şi social minim, ţinând cont, dacă este cazul, de mărimea
resurselor sale, fără că beneficiarul să fi plătit cotizaţiile în prealabil.26
- În ceea ce priveşte contribuia statului şi taxele cu afectare specială, ele reprezintă

forme clare de redistribuire de către stat a fondurilor centralizate financiare create prin
diferite forme de mobilizare a unei părţi din PIB la dispoziţia statului.
3.1.2. Natura economică a contribuţiilor (cotizaţiilor) pentru asigurările sociale

Ca şi impozitele, contribuţiile pentru asigurări sociale sunt forme de prelevare a unei părţi
din veniturile persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului – ca organism public.
Spre deosebire de impozite, contribuţiile pentru asigurări sociale presupun o

contraprestaţie social ape care o face statul sau altă entitate publică.
- Dacă ne referim la contribuţia salariaţilor, ea nu este echivalentă cu valoarea

contribuţiei şi are în mare parte un character aleatoriu. Ei nu vor beneficia, nici cât
timp, nici ca şi cuantum, în funcţie de contribuţii. Se poate afirma că, din acest punct
25
Matei Gh. (1994), p. 88
26
Matei Gh. (1994), p. 79
40
de vedere, contribuţia asiguraţilor are un character asemănător cu al taxelor care sunt
tot plăti pentru servicii neindustriale, preţul serviciului nefiind echivalent cu valoarea
serviciului respective.
- În cazul contribuţiilor patronale însă natura contribuţiei este alta. În acest caz statul
oblige patronul să verse contribuţia pentru angajaţii săi, deci pentru terţi, care
beneficiază de avantajele contribuţiei. Este clar că în acest caz sistemul contribuţiilor
urmăreşte ca patronii să participle la menţinerea capacităţii de muncă cât mai mari şi
neafectată de preocupări familiale pentru angajaţii săi. Patronii peneficiaza deci de
avantaje corelative ale vărsămintelor effectuate. Din acest punct de vedere cotizaţiile
pentru asigurări sociale plătite de angajator seamănă cu impozite, căci ele se
depersonalizează devenind venituri ale asigurărilor sociale, ale căror destinaţii pe
beneficiari n-au nici o legătură cu participanţii de la care provin.
Datorită caracterului obligatoriu ale contribuţiilor de asigurări sociale şi faptului că, de

fapt, contraprestaţia de securitate socială nu etse echivalentă cu contribuţia, când există, iar
uneori este fără contraprestaţie, contribuţiile pentru securitate socială se aseamănă cel mai mult
cu impozitele. Este şi motivul pentru care contribuţiile de asigurări socieale şi diferitele taxe care
contribuie la fondurile de asigurări sociale sunt adesea numite generic “parafiscalitate”. Noţiunea
generală de parafiscalitate nu este admisă de toată lumea, deşi ea este o noţiune care a luat o
mare dezvoltare în ultimele decenii. Ea este considerate “…o instituţie intermediară între cea a
taxelor administrative şi cea a impozitului”.27
Sursele de formare a fondurilor asigurărilor sociale în România sunt contribuţiile care se

plătesc de către agenţii economici şi instituţii, calculate prin aplicarea unor procente asupra
fondului de salarii brut al acestora, precum şi contribuţiile individuale plătite de către asiguraţi.
Ca urmare, în România se identifică un regim contributiv care permite formarea fondului

asigurărilor sociale din contribuţii plătite atât de angajaţi, cât şi de angajatori.
Cuantumul fondurilor asigurărilor sociale de stat depinde, în principal, de mărimea

veniturilor realizate de personalul încadrat în muncă, deoarece agenţii economici şi instituţiile
plătesc contribuţiile pentru asigurările sociale în funcţie de aceste venituri. Creşterea veniturilor
personalului a determinat şi sporirea continuă a veniturilor asigurărilor sociale.
Se constată evoluţia asendentă a veniturilor, aceasta fiind rezultatul unor creşteri

consecutive ale nivelului diverselor rate de impozitare, instituite ca tentativă de depăşire a
27
Duverger Maurice (1978), p. 114
41
nivelului scăzut al ratei de colectare şi de acoperire a necesarului de cheltuieli aflate în
permanată creştere, dar şi al măsurilor de reformă demarate în anul 1990. Totuşi aceste
schimbări au atras efecte negative asupra stării economice şi sociale, deoarece rata de impozitare
crescătoare a poziţionat impozitul pe partea descendentă a curbei Laffer. De asemenea a
poziţionat România într-o poziţie dezavantajoasă întrucât ea a ajuns să impună cele mai înalte
rate de impozitare pentru protecţia socială practicate în ţările membre ale Uniunii Europene.
3.1.3. Participarea angajatorilor la formarea fondului asigurărilor sociale

Principala sursă de venituri pentru formarea fondurilor asigurărilor sociale o constituie
contribuţiile angajatorilor.
Angajatorii sunt persoanele juridice sau fizice care angajează personal salariat şi care
participă în condiţiile legii la sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Angajatorii participanţi la sistemul public de pensii sunt:
 Persoanele juridice care, potrivit legii, angajează personal salariat, pe bază de contract
individual de muncă;
 Persoanele juridice cu care funcţionarii publici au raporturi de serviciu;
 Persoanele fizice care, potrivit legii, angajează personal salariat pe bază de contract
individual de muncă;
 Instituţiile la care îşi desfăşoară activitatea persoanele care ocupa funcţii elective;
 Instituţiile la care îşi desfăşoară activitatea persoanele numite în cadrul autorităţii
executive, legislative sau judecătoreşti;
 Organizaţii ale cooperaţiei meşteşugăreşti;
 Agenţia Judeţeana de Ocupare si Formare Profesionala;
De asemenea, sunt asimilate angajatorilor organizaţiile profesionale, sindicale, patronale,

partidele politice, organizaţiile de pensionari si alte organizaţii si asociaţii, cu sau fără
personalitate juridică, în condiţiile în care au personal care desfăşoară activitatea pe bază de
contract individual de muncă, cu normă întreagă sau contract individual de muncă cu timp de
lucru parţial
Angajatorii au o serie de obligaţii, şi anume:
 sa retina din salariu şi să vireze lunar contributia individuala de asigurari sociale;

 sa respecte termenele de plata a contributiilor;
 sa depuna in banca contributiile datorate o data cu documentatia pentru plata salariilor;
42
 sa calculeze, sa evidentieze si sa urmareasca plata dobanzilor si a penalitatilor;
 sa asigure evidenta contribuabililor si a contributiilor pe baza codului numeric personal;
 sa calculeze si sa plateasca indemnizatiile de asigurari sociale si sa le suporte din
fondurile proprii, in conditiile legii;
 sa depuna declaratia lunara privind evidenta nominala a asiguratilor si a obligatiilor de
plata catre BASS;
 sa respecte termenele de depunere lunara a declaratiilor privind evidenta nominala a
asiguratilor si a obligatiilor de plata catre BASS;
 sa stabileasca locurile de munca cu conditii deosebite si/sau speciale;
 sa calculeze si sa plateasca lunar contributiile de asigurari sociale;
 sa retina sumele reprezentand prestatii de asigurari sociale platite in contul asigurarilor
sociale, din contributiile datorate
 sa depuna cererea de pensionare impreuna cu actele doveditoare pentru persoanele
prevazute in Legea nr. 19/2000 la art. 5, alin. (1), pct. I, II si III, in termen de 90 de zile
de la data indeplinirii conditiilor de pensionare, la casa teritoriala de pensii in raza careia
se afla domiciliul asiguratului.
În ceea ce priveşte contributia angajatorului, cotele de contribuţii de asigurări sociale sunt

diferenţiate, în funcţie de condiţiile de muncă normale, deosebite sau speciale.
 Contribuţia de asigurări sociale, datorată de angajatori, reprezintă diferenţa dintre nivelul

cotelor de contribuţii de asigurări sociale stabilite diferenţiat, în funcţie de condiţiile de
muncă, prin legea anuală a bugetului asigurarilor sociale de stat şi nivelul cotei de
contribuţie individuală de asigurari sociale.
 Baza lunară de calcul, la care angajatorul datoreaza contribuţia de asigurări sociale, o
constituie fondul total de salarii brute lunare realizate de asiguraţii prevazuti în Legea nr.
19/2000 (persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă şi
funcţionarii publici; persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care
sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata
mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei
meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate salatiaţilor sau funcţionarilor
publici). Baza de calcul nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul mediu al
asiguraţilor din luna pentru care se calculează contribuţia si valoarea corespunzatoare a 5
salarii medii brute. În fondul total de salarii brute lunare nu se includ prestaţiile de
asigurări sociale.
43
 Salariul mediu brut stabilit pentru anul 2013 este de 2.223 lei , potrivit art. 16 din Legea
bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2013.28
 Cotele de contributie de asigurari sociale datorate de angajator, in functie de conditiile de
munca, sunt:
Tabel 3.1.
Cotele de contribuţii de asigurări sociale in anul 2013
Cotele de contribuţii de asigurări sociale in anul 2013 sunt:
Condiţii normale: 31,3%
Condiţii deosebite: 36,3%
Condiţii speciale: 41,3%
Tabel 3.2..
Cotele de contribuţii de asigurări sociale datorate de angajatori
Cotele de contribuţii de asigurări sociale datorate de angajatori sunt:
Condiţii normale: 20,8%
Condiţii deosebite: 25,8%
Condiţii speciale: 30,8%
Sursa: Legii bugetul asigurarilor sociale de stat pe anul 2013 nr. 6/2013, publicata in
Monitorul Oficial nr. 107 din 22 februarie 2013 si Legii bugetului de stat pe anul 2013 nr. 5/2013
, publicata in Monitorul Oficial nr. 106 din 22 februarie 2013
Contribuţia este diferenţiată în funcţie de grupele de muncă – I, II, III – iar aceasta se
explică prin faptul că salariaţii încadraţi în grupele I şi a II-a de muncă beneficiază de o serie de
avantaje la pensionare (ca de exemplu reducerea vârstei de pensionare, micşorarea vechimii
minime necesare pensionării, o rată de înlocuire a salariului prin pensie mai mare).
28
http://verticas.ro/descarcPub/CoteSalarii2013.pdf
44
Cotele de contribuţii de asigurări sociale stabilite prin Legea 380/2005 a bugetului
asigurărilor sociale de stat pe anul 2006 se diminuează cu 0.75 puncte procentuale din:
 cota de contribuţie de asigurări sociale datorată de angajator, în cazul persoanelor care

desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de
serviciu şi a celor care desfăşoară activităţi în funcţii elective sau sunt numite în cadrul
autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi
membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi
obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu a categoriiloe menţionate anterior
 cota de contribuţie de asigurări sociale datorată de instituţia care administrează bugetul
asigurărilor pentru şomaj, în cazul celor care beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se
suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj
 cota de contribuţie de asigurări sociale datorată de către persoanele asigurate în sistemul
public de pensii pe baza de contract de asigurare socială, sau pe bază de declaraţie de
asigurare.
Diferenţa dintre cotele de contribuţie de asigurări sociale aprobate prin lege, în funcţie de
condiţiile de muncă şi cota de contribuţie individuală de asigurări sociale, se suportă de către
angajator.
3.1.4. Participarea angajaţilor la formarea fondului asigurărilor sociale

Asiguraţii sunt persoane fizice asigurate în sistemul public de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale, în condiţiile legii. Asiguraţii pot fi cetăţeni români, cetăţeni ai altor state sau
apatrizi, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reşedinţa in România. Asiguraţii au
obligaţia să plătească contribuţii de asigurări sociale şi au dreptul să beneficieze de prestaţii de
asigurări sociale, conform legii.
Asiguraţi obligatoriu - Cu declaraţie privind evidenta nominală a asiguraţilor şi a

obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale
În sistemul public de asigurări sociale sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii
persoanele care desfăşoară activitatea pe bază de contract individual de muncă şi funcţionarii
publici; persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în
cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi
membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi
obligaţii sunt asimilate salariaţilor sau funcţionarilor publici; persoanele care beneficiază de
drepturi băneşti lunare, ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj. Pentru aceasta
45
categorie de asiguraţi angajatorii sunt obligaţi să depună lunar declaraţiile privind evidenta
nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, până la
data stabilită de către Casa judeţeana de pensii, dar nu mai târziu de data de 25 a fiecărei luni
pentru luna anterioară. Nedepunerea la termenele stabilite a declaraţiilor nominale se
sancţionează cu amenda. În cazul în care intervin modificări asupra sumelor declarate iniţial,
angajatorul are obligaţia de a depune declaraţii rectificative, indiferent la ce perioada au apărut
aceste modificări. De asemenea, codurile numerice personale eronate vor fi corectate tot prin
declaraţii rectificative.
Asiguraţi obligatoriu - Cu declaraţie de asigurare sociala
Persoanele care sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, în sistemul public de
pensii, pe baza de declaraţie de asigurare, sunt persoanele care realizează un venit brut pe an
calendaristic, echivalent cu cel puţin 3 salarii medii brute, şi care se află în una dintre situaţiile
următoare:
 asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari;

 administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de
management;
 membri ai asociaţiei familiale;
 persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente;
 persoane angajate în instituţii internaţionale, dacă nu sunt asiguraţii acestora;
 alte persoane care realizează venituri din activităţi profesionale;
 persoanele care realizează prin cumul venituri brute pe an calendaristic, echivalente cu
cel puţin 3 salarii medii brute, si care se regăsesc în două sau mai multe situaţii prevăzute
mai sus.
Persoanele menţionate anterior, care au împlinit vârsta de 18 ani, sunt obligate să depună
declaraţia de asigurare la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului, în
termen de 30 de zile de la încadrarea în situaţiile menţionate. Se exceptează de la obligativitatea
depunerii declaraţiei de asigurare persoanele sus menţionate, dacă beneficiază de una dintre
categoriile de pensii prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare,
sau dacă sunt persoane care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă,
funcţionari publici, persoane care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt
numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, membrii
cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti sau persoane care beneficiază de
drepturi băneşti lunare, ce se suporta din bugetul asigurărilor pentru şomaj.
46
Baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale o constituie venitul lunar asigurat,
prevăzut în declaraţia de asigurare. Termenul de plată a contribuţiei de asigurări sociale este
lunar, dar nu mai târziu de ultima zi lucrătoare a lunii pentru care se face plata.
Nedepunerea la termen a declaraţiei de asigurare constituie contravenţie şi se

sancţionează conform legii. Contribuţia de asigurări sociale se plăteşte până la sfârşitul lunii
pentru luna în curs, în caz contrar calculându-se dobânzi pentru fiecare zi calendaristică de
întârziere şi penalităţi de întârziere pentru fiecare lună sau fracţiune de lună, până la data plăţii
inclusiv.
Asiguraţi facultative - Cu contract de asigurare socială
Obiectul contractului îl reprezintă asigurarea facultativă în sistemul public de pensii şi

alte drepturi de asigurări sociale, reglementat de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi
completările ulterioare. Persoana care se poate asigura în baza contractului de asigurare sociala
este cea care nu desfăşoară activitate pe bază de contract individual de muncă; nu este funcţionar
public; nu desfăşoară activitate într-o funcţie electivă; nu este numită în cadrul autorităţii
executive, legislative ori judecătoreşti; nu este membru cooperator într-o organizaţie a
cooperaţiei meşteşugăreşti; nu beneficiază de drepturi băneşti ce se suportă din bugetul
asigurărilor pentru şomaj; nu intra în categoriile de persoane obligate prin lege să depună
declaraţie de asigurare; nu beneficiază de prestaţii de asigurări sociale în sistemul public de
pensii; nu este asigurata în alte sisteme de asigurări sociale, neintegrate sistemului public; nu
urmează cursurile de zi ale unei instituţii de învăţământ universitar; nu satisface serviciul militar
obligatoriu.
Asigurarea facultativă, prin încheierea contractului de asigurare socială, se face în

vederea îmbunătăţirii punctajului la pensie, precum si pentru beneficiul celorlalte drepturi de
asigurări sociale prevăzute de lege. Asigurarea prin contractul de asigurare socială priveşte toate
riscurile sociale prevăzute de lege, în ansamblul lor, neexistând posibilitatea încheierii a câte un
contract, distinct, pentru fiecare dintre riscurile sociale acoperite de sistemul public.
Baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale o constituie venitul lunar asigurat,
prevăzut în contractul de asigurare. Venitul lunar asigurat pentru anul 2006 nu poate fi mai mic
de 269 lei RON si mai mare de 5385 lei RON. Termenul de plată a contribuţiei de asigurări
sociale este lunar, dar nu mai târziu de ultima zi lucrătoare a lunii pentru care se face plata.
Contribuţia se poate plăti şi anticipat, pe o perioadă de cel mult 12 luni, calculate de la data la
care se face plata. În aceste situaţii stagiul de cotizare este corespunzător timpului efectiv parcurs
47
în interiorul perioadei pentru care s-a efectuat plata. Neplata contribuţiei de asigurări sociale la
termenul stabilit în contract generează plata de dobânzi pentru fiecare zi calendaristică, a căror
cotă se stabileşte prin lege, şi penalităţi de întârziere pentru fiecare luna sau fracţiune de lună,
pana la data plăţii. În cazul rezilierii contractului, contribuţia de asigurări sociale achitată nu se
restituie; stagiul de cotizare realizat până la data rezilierii contractului, se valorifica la stabilirea
dreptului la pensie.
Cota de contribuţie de asigurări sociale pentru condiţii normale, stabilita pentru anul in
curs este de 29,25 %. În cazul în care intervin modificări asupra elementelor din contractul de
asigurare
Contribuţia asiguratului
Contribuţia de asigurări sociale se datorează din momentul încadrării în una dintre

situaţiile prevăzute de legea 19/2000 în articolul 5 (au încheiat contract individuale de muncă)
sau de la data încheierii contractului de asigurare sociala. Contribuţia individuala de asigurări
sociale se datorează de asiguraţii prevăzuţi în Legea nr. 19/2000, iar cota contribuţiei individuale
de asigurări sociale se stabileşte prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
 Contribuţia individuala de asigurări sociale, pentru anul 2006 este de 9,5 %, indiferent de
condiţiile de muncă.
 Baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale in cazul asiguraţilor o
constituie:
o salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile si adaosurile,
reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de munca, in cazul salariaţilor
cu contract individual de muncă, sau veniturilor brute de natura drepturilor
salariale realizate lunar de către funcţionarii publici
o venitul lunar asigurat, prevăzut în declaraţia sau în contractul de asigurare socială,
care nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut.
o baza de calcul nu poate depăşi plafonul a de 5 ori salariul mediu brut.
o salariul mediu brut pe economie pentru anul 2006, stabilit prin Legea nr.
380/2005 a bugetului asigurărilor sociale de stat, este de 1.077 lei RON;
 Contribuţia individuală de asigurări sociale, datorată de asiguraţii prevăzuţi in Legea nr.
19/2000, se retine integral din salariu sau după caz, din venitul brut lunar al asiguratului
şi se virează lunar de angajator.
 Contribuţia datorată de către asiguraţii cu declaraţii sau contracte de asigurare reprezintă
29,25% din venitul asigurat şi se virează lunar la casa teritoriala de pensii in raza căreia
48
se află domiciliul sau reşedinţa asiguratul. În cazul asiguraţilor cu contract de asigurare,
plata contribuţiei se poate face si anticipat, pe o perioada de cel mult 12 luni, calculată de
la data la care se face plata.
Sume asupra cărora nu se calculează contribuţia pentru asigurări sociale
o prestaţii de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor sociale

sau din fondurile angajatorului si care se plătesc direct de acesta.
o drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale, în cazul încetării raporturilor de
muncă, încetării raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici, încetării
mandatului sau a calităţii de membru cooperator, altele decât cele acordate
potrivit legii pentru perioada de preaviz;
o diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare si
transfer, precum si drepturile de autor;
o sumele reprezentând participarea salariaţilor la profit;
o premii şi alte drepturi exceptate prin legi speciale.
3.2. Cheltuielile publice privind asigurările sociale
Ca parte a cheltuielilor publice, cele privind asigurările şi protecţia socială cuprind

cheltuielile effectuate de sistemele de asigurare şi protecţie socială de stat, incluse deci în
sistemul finanţelor publice. Căci, astfel de cheltuieli constituie sarcini publice, fiind supuse
controlului din partea statului.
În cadrul cheltuielilor de asigurări sociale este inclusă o gamă relativ mare de prestaţii,
drepturile băneşti acoperind majoritatea riscurilor legate de boală, maternitate, accidente,
invaliditate, morte. Ca forme de concretizare, drepturile băneşti acordate prin asigurările sociale
includ: pensiile, care deţin ponderea principal, indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de
muncă din cauza de boală sau accidente, indemnizaţiile pentru concediul de maternitate şi
îngrijire a copiilor, indemnizaţiile de naştere (în unele ţări), cheltuieli pentru tratamentul balnear
şi de odihnă, ajutor de deces, etc.
În ceea ce priveşte cheltuielile pentru asistenţă şi prevedere socială, conform politicii

sociale a tuturor statelor moderne se îndreaptă spre programe sociale pentru întreţinerea copiilor
fata părinţi şi a bătrânilor fără familie, care nu dispun de mijloace de subzistenţă, întreţinerea
handicapaţilor, acordarea de ajutoare familiilor cu mulţi copii. Deci, asistenta socială asigura
49
mijloace de subzistenţă persoanelor care nu au avut calitatea de angajaţi sau celor care realizează
venituri prea mici din munca pentru a se putea întreţine. Deci, asistenta socială se defineşte în
raport cu limită de sărăcie a unei familii existenţa în societate într-o anumită etapă.
În cadrul sistemului de asigurări şi protective socială un loc aparte îl ocupa protecţia

socială a şomerilor şi ocuparea forţei de muncă. De aceea, veniturile şi cheltuielile necesare sunt
reflectate într-un buget distinct – buget asigurărilor pentru şomaj – care se anexează bugetului
asigurărilor sociale de stat.
Particularităţile acestei forme de protective socială constă în faptul că îmbină trăsături

specifice asigurărilor (protecţiei) cu cele ale asistenţei sociale.
Astfel, veniturile bugetului asigurărilor pentru şomaj se constituie atât din contribuţii
individuale ale persoanelor asigurate obligatoriu, cât şi din contribuţii ale angajatorilor, pe lângă
contribuţii ale statului.
Pe de altă parte beneficiari ale ajutoarelor de şomaj sunt şi cei care nu au avut calitatea de
angajat şi deci n-au participat la formarea fondului de pensii, cum ar fi: absolvenţii instituţiilor
de învăţământ în vârstă de cel puţin 18 ani care n-au reuşit să se încadreze, într-o anumită
perioadă (60 zile) în muncă, absolvenţii şcolilor speciale pentru persoane cu handicap sau
absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ, în vârstă de 16 ani, care sunt lipsiţi de susţinători legali,
cei care au obţinut statutul de refugiat sau altă formă de protective internaţională etc.
3.3. Procesul bugetar al asigurărilor sociale de stat
La fel ca orice process bugetar, şi cel privind asigurările sociale de stat presupune un
ansamblu de operaţiuni referitoare la aceleaşi patru etape: elaborarea proiectului bugetului
asigurărilor sociale de stat, examinarea şi aprobarea lui, execuţia bugetuilui şi încheierea contului
general al execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat. dar, competentele şi responsabilităţile
în procesul bugetar privind asigurările sociale de stat sunt altele.
Astfel, în România elaborarea proiectului bugetului asigurărilor sociale cade în sarcina

Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei. Până la data de 30 septembrie a anului
current, proiectul bugetului pentru anul viitor trebuie prezentat spre avizare Ministerului
Finanţelor Publice.
50
Proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat, avizat de Ministerul Finanţelor Publice,
este trimis Guvernului care îl înaintează Parlamentului (împreună cu proiectul legii bugetului
asigurărilor de stat).
Aceste documente sunt semnate de către Comisiile permanente ale fiecărei Camere
(Comisia de buget şi finanţe şi alte comisii interesate) care-şi dau avizul.
Proiectul bugetului sigurarilor sociale de stat, însoţit de raportul comun al comisiilor

permanente privind eventualele amendamente se supun dezbaterii celor două Camere ale
Parlamentului, reunite în şedinţă comună pentru acest scop. La această şedinţă participa şi
iniţiatorul proiectului de buget – Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
În urma votului de ansamblu al Legii, care poate fi deschis său secret, este adoptată de
Parlament, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, odată cu Legea bugetului de stat. Acestea
sunt apoi supuse promulgării de către preşedintele ţării şi apoi publicate în Monitorul Oficial.
După aprobarea şi promulgarea Legii bugetului asigurărilor sociale de stat urmează

execuţia lui. Ea vizezaza încadrarea veniturilor bugetare şi efectuarea plăţilor în contul
cheltuielilor aprobate prin acest buget. Mai înainte însă are loc repartizarea pe trimester şip e
instituţii a veniturilor şi cheltuielilor de către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei,
competente revenind în acest sens şi ordonatorilor de credite bugetare.
La data de 31 decembrie a fiecărui an se încheie şi execuţia bugetului asigurărilor sociale.

Astfel, veniturile neîncasate şi creditele bugetare neutilizate până la data respective se vor
încasa/plăţi în contul bugetului anului următor. Excedentele înregistrate la nivelul bugetului
asigurărilor sociale de stat se regularizează cu bugetul de stat în limita subvenţiilor primate de la
acest buget sub forma transferurilor consolidate.29
Contul annual al executiei bugetului asigurarilor sociale de stat întocmit de Ministerul

Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, însotit de raportul de verificare al Ministerului
Finanţelor Publice, se prezintă Guvernului pana cel tarziu 1 iulie a anului următor, spre aprobare,
după verificarea lui de către Curtea de conturi.
29
Mosteanu Tatiana (coordonator) s.a (2004)., p. 107
51
3.4. Evoluţia veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat în
perioada 2007 – 2013
45,000,000,000 lei
40,000,000,000 lei
35,000,000,000 lei
30,000,000,000 lei
25,000,000,000 lei
20,000,000,000 lei
15,000,000,000 lei
10,000,000,000 lei Anul 2009
5,000,000,000 lei
Anul 2007
0 lei
Venituri Venituri Venituri Subventii
totale fiscale nefiscale Anul 2007
Anul 2009
Figura nr. 3.2.
Evolutia componentelor veniturilor bugetului asigurarilor sociale de stat in anul 2009 comparativ
cu anul 2007
Tabelul nr. 3.3
VENITURI 2007-2009
Nr Indicatori Anul 2007 Anul 2009 Gs2007 Gs200 Marime

crt 9 absoluta
1 Venituri total din care: 22716714000 4042452200
0 100 100 0
2 Venituri fiscale total din 22546335000 4030552600
care: 0 99.2499 99.70 0.4501
3 Contributiile 15249001000 2814865800
angajatorilor, din care: 0 67.126 69.63 2.504
4 Contributii de asigurari 14874025000 2786862000
sociale de stat datorate de 0
angajatori 65.476 68.93 3.454
52
pentru accidente de
munca si boli
profesionale datorate de
angajatori 1.6506 0.6927 -0.9579
6 Contributia 7297334000 1262418900
asiguratilor 0 32.1231 31.229 -0.8941
7 Venituri nefiscale total 158679000 118996000
din care: 0.6985 0.2943 -0.4042
8 Venituri din proprietate 9000000 13818000 0.0396 0.0341 -0.0055
9 Vanzari de bunuri si 149679000 105178000
servicii 0.6588 0.2601 -0.3987
11 Subventii 11700000 0 0.515 0 -0.515
Tabel nr. 3.4.
CHELTUIELI 2007-2009

crt absoluta
1 Cheltuieli totale 23488782000 40459183000
din care: 100 100 0
2 Cheltuieli de 121436000 134863000
personal 0.5169 0.333 -0.1839
3 Bunuri si servicii 330884000 405023000 1.4086 1.001 -0.4076
4 Dobanzi 43797000 33100000 0.1864 0.8181 0.6317
5 Transferuri intre 1712000 1590000
unitati ale
administratiei
publice 0.00728 0.00392 -0.00336
6 Alte transferuri 11752000 447000 0.05 0.001104 -0.0488
7 Proiecte cu - 4237000
finantare din
fonduri externe - 0.01047 0.01047
53
nerambursabile
(FEN)
postaderare
8 Asistenta sociala 22948912000 39872820000 97.7015 98.55 0.8485
9 Active 26265000 7103000
nefinanciare 0.11819 0.01755 -0.1004
10 Plati efectuate in 4024000 0
anii precedenti si
recuperati in
anul curent 0.01713 0 -0.01713
Tabel nr. 3.5.
VENITURI 2007-2010

crt 0 absoluta
1 Venituri total din care: 22716714000 4299744100
0 100 100 0
2 Venituri fiscale total din 22546335000 3163698800 73.578
care: 0 99.2499 7 -25.6711
3 Contributiile 15249001000 2177030200 50.631
angajatorilor, din care: 0 67.126 6 -16.4943
sociale de stat datorate de 0 49.926
angajatori 65.476 3 -15.5496
pentru accidente de
munca si boli
profesionale datorate de
angajatori 1.6506 0.7052 -0.9453
6 Contributia 7297334000 9786686000
asiguratilor 32.1231 22.76 -9.3620
7 Venituri nefiscale total 158679000 80000000
din care: 0.6985 0.1860 -0.5124
54
8 Venituri din proprietate 9000000 4522000 0.0396 0.0105 -0.02908
9 Vanzari de bunuri si 149679000 75478000
servicii 0.6588 0.1755 -0.4832
11 Subventii 11700000 1136045300 26.421
0 0.515 2 25.9062
Tabel 3.6.
CHELTUIELI 2007-2010

crt (%) (%) absoluta
1 Cheltuieli totale 23488782000 42719908000
din care: 100 100 0
2 Cheltuieli de 121436000 105721000
personal 0.5169 0.2474 -0.2694
3 Bunuri si 330884000 4087755000
servicii 1.4086 9.5687 8.1601
4 Dobanzi 43797000 60000000 0.1864 0.1404 -0.0459
5 Transferuri intre 1712000 649000
unitati ale
administratiei
publice 0.00728 0.001519 -0.005760
6 Alte transferuri 11752000 200000 0.05 0.0004681 -0.00495
7 Proiecte cu - 5149000
finantare din
fonduri externe
nerambursabile
(FEN)
postaderare - 0.0120 0.0120
8 Asistenta sociala 22948912000 42136708000 97.7015 98.6348 0.9333
9 Active 26265000 2706000
nefinanciare 0.11819 0.006334 -0.1118
10 Plati efectuate in 4024000 0
0.01713 - 0.01713
55
anii precedenti
si recuperati in
anul curent
Anul 2007
Cheltuieli de personal
Bunuri si servicii
Dobanzi
Transferuri intre unitati ale

administratiei publice
Figura nr. 3.3
Componentelor veniturilor bugetului asigurarilor sociale de stat in anul 2009 comparativ cu anul
2007
56
Anul 2010
Cheltuieli de personal
Bunuri si servicii
Dobanzi
Transferuri intre unitati ale

administratiei publice
Tabel nr. 3.7
EXECUTIA BUGETULUI ASIGURARILOR SOCIALE DE STAT 2011
Luna TOTAL VENITURI TOTAL CHELTUIELI EXCEDENT/ DEFICIT

Ianuarie 2.726.252.489 3.460.349.709 -734.097.220
Februarie 4.622.031.235 3.756.124.351 865.906.884
Martie 3.699.633.689 3.626.870.803 72.762.886
Aprilie 2.786.176.373 3.650.164.472 -863.988.099
Mai 2.867.013.782 3.677.530.532 -810.516.750
Iunie 6.078.570.486 3.694.737.531 2.383.832.955
Iulie 3.365.136.466 3.658.551.488 -293.415.022
August 6.190.434.970 3.683.273.496 2.507.161.474
Septembrie 3.946.742.372 3.660.978.942 285.763.430
Octombrie 3.899.983.317 3.656.620.933 243.362.384
Noiembrie 4.082.249.904 3.680.897.971 401.351.933
Decembrie 3.879.728.710 3.687.441.009 192.287.701
57
7,000,000,000
6,000,000,000
5,000,000,000
4,000,000,000
3,000,000,000 TOTAL VENITURI

TOTAL CHELTUIELI
2,000,000,000
1,000,000,000
Figura nr. 3. 4
Evolutia veniturilor si cheltuielilor bugetului asigurarilor sociale de stat in anul 2011
58
Concluzii
Societatea pusă în faţa unei dezvoltări ascendente pe seama civilizaţiei defineşte noi
cerinţe privind îmbunătăţirea standardului de viaţă, şi încercarea de a se realiza un climat de
securitate socială.
Serviciile sociale de interes general transformă în realitate drepturile sociale

fundamentale, deşi depind în mare măsură de finanţarea publică pentru a asigura accesul egal,
indiferent de starea materială şi venit; contribuie la nediscriminare, la egalitatea de şanse, la
protejarea sănătăţii, ameliorarea standardelor de viaţă, prin implicarea activă a persoanelor în
societate. Astfel, furnizorii de servicii sociale pot contribui la incluziunea socială, la coeziunea
socială a comunităţilor locale şi la solidaritatea între generaţii.
Necesitatea unui sistem de protecţie socială coerent este menţionat în Strategia

Guvernului privind reforma în sistemul de assistenţă socială, 2011‐2013. Reforma asistenţei
sociale este gândită în acord cu asumarea, de către România, a obiectivelor fundamentale ale
Uniunii Europene – combaterea excluziunii, promovarea justiţiei sociale şi a drepturilor
fundamentale ale omului. Protecţia socială eficientă reprezintă „realizarea unei construcţii
formate din ocuparea forţei de muncă, sănătate, locuire, educaţie şi asistenţă.
Prestaţiile sociale contribuie la prevenirea şi combaterea sărăciei. Chiar dacă sistemul

actual de asigurări sociale nu este perfect, se încearcă în permanent să se perfecţioneze pentru a
acoperi o ponderere din ce în ce mai mare a categoriilor defavorizate.
Având în vedere faptul că pensia este cea mai importantă prestaţie de asigurări sociale,
problemele apărute în sectorul pensiilor afectează întreaga populaţie a României. În sensul
rezolvării acestei problem, Ministerul muncii, familiei şi protecţiei sociale şi-a propus o serie de
obiective:
 Asigurarea sustenabilităţii financiare a sistemului public de pensii pe baza principiilor

contributivităţii şi solidarităţii sociale;
 Promovarea unor reglementări referitoare la sistemul pensiilor private şi cel al pensiilor

ocupaţionale, ca elemente ale reformei sistemului de pensii;
 Adaptarea permanentă şi în conformitate cu angajamentele asumate, a legislaţiei în

domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la schimbările impuse de calitatea României de
stat membru al UE, precum şi de implicaţiile adaptării permanente la evoluţia în
domeniul politicilor sociale.
59
Bibliografie
1.C.M. Teşliuc, Lucian Pop şi E.D. Teşliuc (2001), Sărăcia şi sistemul de protecţie socială,
Editura Polirom, Iaşi
2.Dragoescu E., (2006), Finanţe publice, Editura Dimitrie Cantemir, Târgu Mureş
3.Duverger Maurice (1978), Finances publiques, Presses, Universitaires de France, Paris
4.Matei Gh. (1994), Finanţe generale, Editura Mondo-Ec, Craiova
5.Mosteanu Tatiana (coordonator) s.a (2004)., Buget si Trezorerie publica, Editura Universitara,
Bucuresti
6.Salagean V. (2009), Asigurarile sociale si pensiile intre sistemul public si cel privat in
Romania, Editura LIMES, Cluj-Napoca
7.Tănăsescu P. (2009), Asigurări şi protecţie socială în România, Editura C.H.Beck, Bucuresti
8.Legea pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale (Legea nr. 19 /17 martie 2000,
9.Legea pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale (Legea nr. 19 /17 martie 2000,
Referinte electronice:
http://verticas.ro/descarcPub/CoteSalarii2013.pdf
type/html/language/ro/user/anon/page/insurances.psml;jsessionid=32F8C12A3006A69E0F4943
CFCED0435B?weblog_name=insurance&subject_id=1107159381680
http://helpcontabilitate.blogspot.ro/2011/01/masuri-pasive-ale-politicii-pietei.html
type/html/language/ro/user/anon/page/humanresources.psml/template/generic?url=%2Fcontent%
2Fcnpas%2Fstatistics.html&title=Indicatori+statistici+pilon+I
60
http://www.lapensie.com/forum/pensia-de-invaliditate.php
http://www.stopbirocratia.ro/index.php/casa-nationala-de-pensii/pensii/item/66-pensie-de-
invaliditate
http://www.lapensie.com/forum/pensia-de-invaliditate2.php
ttp://www.lapensie.com/forum/pensia-anticipata-partiala2.php
http://legislatiamuncii.manager.ro/a/143/23-cuantumul-pensiei-anticipate.html
http://www.lapensie.com/forum/pensia-anticipata2.php
http://www.scribd.com/doc/50948121/Asigurari-si-Protectie-Sociala
http://www.filbuc-caa.ro/ro/istorie/scurt-istoric-al-asigurarilor-sociale-in-Romania
http://www.rasfoiesc.com/business/afaceri/asigurari/SUPRAVEGHEREA-PIETEI-DE-
ASIGUR97.php
61

Sistemul Asigurarilor Sociale in Romania

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sistemul Asigurarilor Sociale in Romania

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

Tabel 3.1. Cotele de contribuţii de asigurări sociale in anul 2013

Tabel 3.2. Cotele de contribuţii de asigurări sociale datorate de angajatori

Tabel 3.3. Venituri 2007-2009

Tabel 3.4. Cheltuieli 2007-2009

Tabel 3.5. Venituri 2007-2010

Tabel 3.6. Cheltuieli 2007-2010

Tabel 3.7. Executia bugetului asigurarilor de stat 2011

O trăsătură caracteristică şi străveche a omului sta la baza alegerii prezenţei teme -

Lucrarea este structurata în trei capitole ce prezintă particularităţile sistemului de

În Capitolul I (Asigurări sociale – delimitări conceptuale) se prezintă delimitările

Capitolul II (Formele de protecţie a cetăţenilor prin asigurările sociale de stat) conţine

1.1. Necesitatea şi conţinutul economic al asigurărilor sociale

Necesitatea organizării ocrotirii cetăţenilor, sub diferite forme, a apărut o dată cu

Necesitatea înfăptuirii asigurărilor sociale decurge din faptul că participarea cetăţenilor la

Dezvoltarea şi perfecţionarea factorilor de producţie au determinat crearea unui sistem

Asigurările sociale constituie unul dintre mijloacele de garantare, de realizare a

Asigurările sociale sunt o instituţie obiectiv necesară a societăţii chemată să rezolve

Conţinutul economic al asigurărilor sociale este determinat de trăsăturile orânduirii

Asigurările sociale constituie acea parte a relaţiilor social-economice băneşti cu ajutorul

Asigurările sociale cuprind un sistem de ocrotire, de protecţie şi de ajutorare a cetăţenilor

Prin asigurările sociale se iau măsurile corespunzătoare pentru prevenirea îmbolnăvirilor,

1.2. Sistemul naţional de asigurări sociale în România

1.2.1. Scurt istoric al asigurărilor sociale în România

Dezvoltarea industriei, creşterea accelerată a numărului muncitorilor, apariţia şi

Aceste reglementări au reprezentat legislaţia de bază a asigurărilor sociale până în

O analiză atentă a evoluţiei sistemului asigurărilor sociale în România în perioada 1945-

 Centralismul excesiv în finanţarea, administrarea şi plăţile sistemului de asigurări sociale;

 Controlul exclusivist al tuturor activităţilor sistemului realizat de Stat;

 Participarea şi repartiţia egalitariste în cadrul sistemului de asig. Şoc.;

 Lipsa de transparenţă privind funcţionalitatea şi administrarea sistemului;

 Cadrul instituţional, necesarul de personal şi instruirea acestuia neasigurate la nivelul

 Acordarea unor prestaţii neconcordate cu nevoile reale. În baza tratamentului global al

Sintetizând, se poate spune că în România au existat patru mari perioade distincte în

Locul principal în cadrul asigurărilor sociale 1-a reprezentat şi îl reprezintă sistemul de

Actele normative de modificare au fost:

• Decretul Lege nr.118/1190 modificat şi republicat – privind acordarea unor drepturi

• Legea 42/1990 – pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor

• Legea 73/1991 – privind stabilirea unor drepturi de asigurări sociale, precum şi de

Datorită greutăţilor de ordin financiar, în perioada de tranziţie se constată dispariţia unor

Legea a realizat modificarea de substanţă a concepţiei asupra asigurărilor sociale, având

1.2.2. Principii generale

1. Unicitatea: expresia solidarităţii sociale în general şi ale solidarităţii între generaţii în

- Administrator/manageri care au încheiat contract

- Membrii unei asociaţii familiale

- Persoanele autorizate să desfăşoare activităţi independente

- Personae angajate în instituţii internaţional dacă nu sunt asiguraţii acestora

- Alte personae care realizează venituri din activităţi profesionale.

4. Contributivitatea. Fondurile sistemuluii se constituie pe seama contribuţiilor plătite de

5. Egalitatea. Persoanele asigurate beneficiază de ac din fondul pentru plata indemnizaţiei

6. Egalitatea. Persoanele asigurate beneficiază de aceleaşi drepturi şi au aceleaşi obligaţii

9. Ocrotirea asiguraţilor în concordanţă cu cerinţele etice şi echităţii sociale. Pensile şi

10. Imprescriptibilitatea dreptului la pensie şi la indemnizaţiile de aigurari sociale. Este

11. Autonomia şi descentralizarea. Asigurările sociale se înfăptuiesc de către asiguraţi

În sistemul public, prestaţiile de asigurări sociale reprezintă venituri de înlocuire pentru

1.2.3. Rolul sistemului public naţional de asigurări sociale

Asigurările stimulează reproducţia socială, contribuie la progresul economiei naţionale şi

Rolul deosebit al asigurărilor sociale constă în ocrotirea cetăţenilor în toate cazurile de

Asigurările sociale au un rol important în educarea cetăţenilor, în dezvoltarea conştiinţei

Pe lângă veniturile obţinute de asiguraţi, fondurile private constituie surse de investiţii şi

O altă modalitate de intervenţie a statului o constituie introducerea pensiilor ocupaţionale

Din punctul de vedere care se orientează după interesul asiguratului, ar fi de preferat ca

Totodată, considerăm că perspectiva opusă asupra asigurărilor private în domeniul social,