Sunteți pe pagina 1din 11

ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ

“tESTAREA COMPATIBILITĂŢILOR ELECTROMAGNETICE A


ECHIPAMENTELOR ELECTRONICE COMPLEXE”

Proiect de curs la disciplina


„ Testarea, evaluarea si certificarea sistemelor
tehnice ”

Proiectant:
Stud. Masterand: Alexandra-Denisa ISTRATE

Indrumator curs:
Mr. lect. dr. ing. Eduard Jeler

Bucureşti 2015
1
Introducere

Este cunoscut faptul că produsele electronice complexe, în categoria cărora se


încadrează şi echipamentele electronice industriale, se caracterizează pe lângă
fiabilitate şi prin atribute ca: mentenabilitate si disponibilitate - termeni care
completează imaginea globală a calităţii. Evenimentul, care afectează valoarea
acestor indicatori îl constituie defectarea, care reprezintă în fond pierderea
capacităţii unui sistem de a-şi îndeplini funcţia pentru care a fost conceput şi
realizat. Restabilirea funcţionabilităţii are loc în urma unor operaţii de depanare
definite prin termenul generic de mentenanţă, având ca prim scop diagnosticarea
defecţiunii. Completul de măsuri care presupune detecţia şi localizarea
defecţiunilor se realizează de regulă în urma aplicării unei serii de operaţiuni
denumite generic “de testare” caracterizate printr-o metodă şi având ca suport un
anumit echipament electronic destinat procesului de testare .
În multiple situaţii reale, apare necesar, ca fiecare sistem sau echipament
electronic să funcţioneze corect în comuniune cu alte sisteme sau echipamente,
fără să perturbe sau să fie perturbate electromagnetic. Creşterea sensibilităţilor sub
nivelul V-lor şi a puterilor la ordinul GWatt-lor, odată cu lărgirea inimaginabilă a
spectrului de frecvenţă până la zeci de GHz, a determinat alocarea unor eforturi
considerabile aprofundării domeniului compatibilităţii electromagnetice (EMC-
Electromagnetic Compatibility). De aceea EMC a devenit o disciplină tehnică şi
ştiinţifică de o deosebită importanţă, datorită pregătirii şi soluţiilor oferite atât
pentru limitarea influenţelor reciproce în intervalul unor domenii unanim
acceptate, cât şi pentru elaborarea unor strategii de testare adecvate.
Întrucât efectele perturbative reale sunt complexe şi provin din superpoziţia
influenţelor, pentru atenuarea perturbaţiilor se impune un complex de măsuri
antiperturbative cu atât mai eficiente (fig.2.1) cu cât aplicarea lor se efectuează
într-o etapă mai incipientă a concepţiei (şi cu atât mai complicată, costisitoare,
energointensivă şi limitată ca posibilităţi cu cât se aplică într-o etapă finală a
punerii în funcţiune).
Se impune aşadar elaborarea unor strategii proprii de testare a
echipamentelor electronice la acţiunea perturbaţiilor electromagnetice, pornind
desigur de la reglementările naţionale şi internaţionale de protecţie a
echipamentelor electronice la agresiunea perturbaţiilor.

2
Costuri ETAPA DE ETAPA DE ETAPA DE
relative 100% CONCEPŢIE TESTARE FABRICAŢIE

Mijloace
antiperturbative Costul
aplicării
50% mijloacelor
antiperturbative

t1 t2 t3 timp

Fig.2.1. Influenţa aplicării mijloacelor antiperturbative în diferite etape


de realizare a echipamentelor electronice complexe

DEFINIŢII ŞI PRECIZĂRI

Prin semnal perturbator (zgomot) se înţelege o tensiune sau un curent determinist


sau aleator, nepurtător de informaţie, care pentru anumite valori ale amplitudinii sau
spectrului de frecventă, poate determina o comportare incorectă a echipamentelor
electronice, prin alterarea informaţiei utile.
Spre exemplu, tensiunea electromotoare a zgomotului termic EZT apare în toate
conductoarele şi creşte cu temperatura datorită agitaţiei termice:

EZGT  4KTRf (2.1)

unde: K=1.38-10-23J/K - constanta lui Boltzman, T-temperatura absolută, R-rezistenţa


nominală, f-banda de frecvenţă.

Compatibilitatea electromagnetică (CEM) reprezintă starea unui sistem electronic în care


nivelul de imunitate la perturbaţii al oricărui dispozitiv din sistem, este mai ridicat decât
nivelul perturbaţiilor, la care este supus dispozitivul conectat în sistem.

Nivelul de compatibilitate reprezintă nivelul perturbaţiei, Up=Ui-nivelul de imunitate al


oricărui dispozitiv neperturbabil din sistem, dar Up=Uzg-nivelul perturbaţiilor generate
de componentele perturbatoare din sistem. Adică:

Uzg=Up=Ui. (2.2)

3
Nivelul impus de compatibilitate Uc reprezintă nivelul la care trebuie crescută imunitatea
echipamentului Ui, sau redus nivelul de perturbaţii Uzg generate în sistem, pentru a
asigura compatibilitatea electromagnetică:

Uzg-U=Uc=Ui+U (2.3)

Nivelul de compatibilitate nominal reprezintă nivelul estimat în condiţii nominale de


funcţionare, respectiv cu variaţiile acceptate (de exemplu în frecvenţă, tensiune sau
produse de sarcină).

Nivelul critic de compatibilitate reprezintă nivelul de compatibilitate acceptat în


condiţiile cele mai dezavantajoase de funcţionare. El trebuie luat în considerare pentru
cazurile de avarie, urgenţă sau evenimente rare, situaţii care impun respectarea
dezideratelor de protecţie şi siguranţă în funcţionare (pentru a preveni accidente umane,
rebuturi, întreruperea lucrului sau deteriorarea utilajelor).

Nivelul de imunitate electromagnetică Uie al unui echipament sau dispozitiv electronic se


defineşte ca reprezentând valoarea maximă a perturbţiei ce poate fi aplicată, fără ca
acesta să-şi modifice sensibil performanţele (în limitele garantate). Sunt cunoscute
diferite grade de securitate precum: nivelul de imunitate funcţional, nivelul de imunitate
la defectare sau nivelul de imunitate la avariere:

Uie=Upmax (2.4)

Marginea de compatibilitate UMC se defineşte ca reprezentând diferenţa sau raportul în


decibeli dintre nivelul de imunitate Uie la perturbaţii al dispozitivului sau echipamentului
electronic şi nivelul de perturbaţii Up la care este supus.

UMC =Uie-Up (2.5)

UMC = 20lg(Uie/Up) [dB] (2.6)

Interferenţa şi susceptibilitatea la perturbaţii. Interferenţa constă în efectele produs de


perturbaţii, incompatibile cu realizarea performanţelor impuse, iar susceptibilitatea
reprezintă nivelul la care un dispozitiv sau echipament electronic răspunde la energia
parazită transmisă de perturbaţie.
Perturbaţiile electromagnetice se pot manifesta în sistemele analogice de
prelucrare şi sub următoarele două forme:
a). Interferenţa de mod comun sau longitudinală (CMVN - Common Mode Voltage Noise)
care constă în apariţia unei energii perturbatoare raportată faţă de referinţa comună
(masă) pentru ambele trasee de semnal sau pentru traseele de alimentare (fig.2.2)

4
+

Perturbaţie Rg Zi Ro
uiCMV Semnal
util vi a(j)vi voCMV
 Eg=0

Fig.2.2 Perturbaţii de mod comun la intrarea unui amplificator diferenţial

b). Interferenţa de mod simplu sau normal (numită uneori şi serie), transversală sau
diferenţială: (NMVN- Normal Mode Voltage Noise) ce apare între cele două trasee de
semnal sau de alimentare (fig.2.3):

Perturbatie
uiNMV
~ +
~
Rg Zi Ro
Semnal
util vi a(j)vi voNMV
Eg=0 ~

Fig.2.3 Perturbaţii de mod simplu (diferenţial) la intrarea unui amplificator diferenţial

2.3. SISTEME ŞI INSTALAŢII GENERATOARE DE PERTURBAŢII

Procesele tranzitorii, fenomenele de comutaţie, conversia energiei electrice,


conectarea şi funcţionarea sistemelor electrice cu niveluri energetice ridicate, a
echipamentelor electronice complexe, industriale, medicale, de telecomunicaţii, etc,
generează puternice perturbaţii electromagnetice cu energia distribuită într-un spectru
larg de frecvenţă.
Dintre producătorii de perturbaţii electromagnetice putem enumera: comutatoarele
cu contacte (relee, contactoare, ruptoare), circuitele de comutaţie statică (invertoare,
convertoare cu tiristoare sau triace), motoare de curent alternativ sau curent continuu,
încălzitoare rezistive sau inductive, aparate de sudură cu arc sau în puncte, sisteme de
iluminare fluorescentă, unele instalaţii electrocasnice, efectele de descărcare Corona,
pierderile prin descărcări şi eclatări la masă sau prin contacte cu calitate perisată,

5
tehnologiile prin electro-eroziune, pornirea, oprirea şi schimbarea regimului unor
motoare şi variatoare, inclusiv schimbarea de sens, etc. Efectele perturbatoare pot fi
create şi prin rezistenţele de fugă prin deplasări mecanice care produc variaţii de
capacitate sau prin vibrarea unor trasee de curent în câmpuri magnetice. Trebuie
menţionate şi perturbaţiile proprii sistemelor, ca de exemplu: diafonii între liniile de
semnal, reflexii multiple, cuplaje parazite capacitive şi inductive, etc.
Perturbatorii se pot clasifica în două grupe:
a) perturbatori cu spectru discret care emit o frecvenţă fundamentală şi armonicile
acesteia şi la care perturbaţiile sunt adiacente unei emisii intenţionate (echipamente
electronice medicale, industriale, generatoare şi emiţătoare pentru radiocomunicaţii, etc.);
b) perturbatori cu spectru larg, cvasicontinuu emis fără intenţie, în care se includ
comutările circuitelor, recepţia radio şi TV, funcţionarea motoarelor, însumările
hazardate de armonici generate de perturbatori multiplii, etc.
Se poate arăta spre exemplificare, că în mediul industrial, energia perturbativă este
concentrată între 50-150kHz, că sistemele electrice de aprindere la autovehicule
generează perturbaţii cu spectre conţinând şi frecvenţe de pâna la 5GHz, ca baleiajul pe
linii la televizoare emite perturbatii pe 15.625Hz şi armonicile acesteia etc.
Nivelurile admisibile ale perturbaţiilor sunt precizate prin standarde, însă
echipamentele electronice trebuie concepute şi realizate pentru condiţii de funcţionare
mai severe, deoarece în multe situaţii pentru anumite momente de timp pot avea loc
acroşări de perturbaţii mai intense.
În toate cazurile trebuie precizat tipul sursei de perturbaţii (tensiune sau curent)
întrucât efectele şi măsurile antiperturbative sunt diferite. Astfel, la cuplarea prin tensiuni
perturbatoare (proprie cuplării capacitive) sursele perturbatoare au o impedanţă relativ
scăzută comparativ cu perturbaţiile prin curenţi (specifice cuplării inductive) când sursa
perturbatoare apare conectată în serie cu intrările circuitului perturbat. Semnalele
perturbatoare pot fi caracterizate în cazul aperiodic prin: energie, amplitudine, viteza
frontului de creştere sau de cădere, rata apariţiilor, etc. Pentru semnalele pseudoperiodice
perturbaţiile se caracterizează prin valoarea vârf la vârf, frecvenţa dominantă, numărul
pseudoperioadelor până la jumătatea amplitudinii etc. Un alt parametru deosebit de
important îl constituie durata nivelului de vârf sau durata de timp în care nivelul
semnalului perturbator depăşeşte limitele de referinţă.

2.4. TESTAREA SUSCEPTIBILITĂŢII LA PERTURBAŢII A


ECHIPAMENTELOR ELECTRONICE INDUSTRIALE

În prezent STAS-urile 60481-60487/1971 precizează pentru ţara noastră condiţiile


şi procedeele de testare a nivelurilor emisiei de perturbaţii şi a susceptibilităţii la
perturbaţii a echipamentelor electronice. Există însă o multitudine de reglementări
internaţionale (CEI - International Electrotechnical Commission, FCC - Federal
Comunication Commission) care precizează nivelurile de siguranţă şi imunitate la

6
zgomote solicitate de echipamentele electronice supuse la agresiunea perturbaţiilor. Alte
normative naţionale şi internaţionale stipulează testele de verificare a compatibilităţii
electromagnetice şi instalaţiilor de electronică industrială sau automatizări. Vom prezenta
în continuare numai câteva din cele mai importante reglementări privind testarea
susceptibilităţii la perturbaţii a echipamentelor electronice.
Astfel conform CEI 546/1975, impulsurile parazite de tensiune utilizate pentru
testarea echipamentelor electronice numerice sunt produse prin descărcarea unui
condesator, încărcat iniţial la valoarea nominală a tensiunii de alimentare (fig.2.7).
Energia condensatorului trebuie sa fie 0.1J şi amplitudinile succesive ale
supratensiunilor egale cu 100%, 200%, 300% şi 500% din valoarea efectivă a tensiunii de
alimentare. În sistemele analogice de semnal se măsoară rejecţia perturbaţiilor de mod
comun cu schema prezentată în fig.2.8, prin aplicarea în regim permanent a tensiunilor
indicate în normativ şi modificând între 0-3600 faza semnalului perturbator, faţă de faza
tensiunii de alimentare.

Auto Trafo
Trafo Separator
Rg D K 300 Ik
M
Eg SISTEM
~ L NUMERIC
C 0.15F 0.75H 300 DE
100k 10kV TESTAT

Fig.2.7 Schema simplificată a generatorului de perturbaţii pentru testarea


echipamentelor electronice

INTRĂRI IEŞIRI

GENERATOR I1 SISTEM O1
DE I2 ANALOGIC O2
PERTURBAŢII I3 DE Om
TESTAT

INSTRUMENT INSTRUMENT
PENTRU MĂSURAREA PENTRU
PERTURBAŢIILOR MĂSURAREA
DE INTRARE PERTURBAŢIILOR
DE IEŞIRE

7
Fig.2.8 Schema sistemului de măsurare a rejecţiei perturbaţiilor de mod comun

Efectul perturbaţiilor de mod simplu se determină similar, prin injectarea unui


semnal cu frecvenţa reţelei la intrarea echipamentului analogic testat (fig.2.9).
Se măsoară nivelul semnalului injectat diferenţial, care determină în condiţii
specificate de normativ, o variaţie cu 0.5% a valori medii a semnalului de ieşire.
Pentru testarea susceptibilităţii la perturbaţii a sistemelor logice se utilizează
schema prezentată în fig.2.10. Perturbaţiile sunt aplicate sistemului logic printr-un
ansamblu de cuplare, format din cabluri paralele cu traseele perturbate, dispuse într-un
suport de calibrare, pe intrări, ieşiri şi alimentări. Impedanţa generatorului de perturbaţii
este de 150 şi se execută 50 teste/secundă. Amplitudinea impulsurilor perturbatoare
poate fi reglată până la 2.5-3kV, frecvenţa de la 1 la 1.5Mhz, impulsurile parazite aplicate
având frontul de creştere de cca. 25ns.

INTRĂRI IEŞIRI

GENERATOR SISTEM
DE ANALOGIC
PERTURBAŢII DE
TESTAT

INSTRUMENT INSTRUMENT
PENTRU MĂSURAREA PENTRU
PERTURBAŢIILOR MĂSURAREA
DE INTRARE PERTURBAŢIILOR
DE IEŞIRE

Fig.2.10 Schema sistemului de măsurare a rejecţiei perturbaţiilor de mod simplu

Vcc
Rg
SISTEM
K1 NUMERIC
Eg DE
K2 TESTAT

Fig.2.10 Schema simplificată a dispozitivului de testare a sistemelor logice.

8
Alte teste stipulate în normativele actuale au rolul de a depista pierderea stabilităţii
sistemului sau modificarea conţinutului informaţiei ca urmare a întreruperilor tensiunii de
alimentare. Se solicită funcţionarea fără eroare sau defectare a echipamentelor
electronice, prin simularea unor întreruperi ale reţelei cu durate reglabile între 5-500ms,
la intervale repetabile cuprinse între 0.6 şi 23s. Vom prezenta în continuare câteva
exemple de aplicare a normativelor internaţionale la testarea echipamentelor electronice
industriale.
a. FCC - 20780 (Federal Comunication Commission SUA) prescrie nivelurile
limită acceptate pentru perturbaţiile emise de mini-microcalculatoare sau sisteme digitale
de calcul (cu excepţia sistemelor de calcul montate pe mijloacele de tracţiune, încorporate
în sistemele de control industrial sau în aparatura electronică de investigare medicală).
Normativele FCC-20780 împart tehnica de calcul în doua clase: clasa A domestică şi
clasa B referitoare la instalaţiile comerciale. Restricţiile emisive impuse echipamentelor
din clasa B sunt mai severe şi limitate la maximum 100V/m (40 dB V/V) în gama
frecvenţelor 10-100MHz. Se aplică restricţii emisive şi calculatoarelor personale pentru
distanţe mai mici de 3m, cunoscut fiind faptul că unele echipamente pot genera zgomote
cu niveluri cuprinse între 100 şi 2000V/m (valori suficiente pentru eventuala
decompatibilizare a recepţiei TV până la câteva zeci de m).
b. CEI 550 reglementează susceptibilitatea la perturbaţii a echipamentelor de
comandă numerică şi conducere a roboţilor industriali (inclusiv a mini şi
microcalculatoarelor aplicabile în aceleaşi zone). Se stipulează o funcţionare corectă a
echipamentelor menţionate pentru variaţii ale tensiunilor de alimentare în domeniul
85%-110%, cu variaţia frecvenţei de ±2% şi suma totală a armonicilor 2,3,4,5 de până la
10% din valoarea efectivă a tensiunii nominale. De asemenea sistemele de comandă
numerică nu trebuie să funcţioneze eronat la apariţia pe tensiunea de alimentare a unor
impulsuri parazite cu niveluri mai mici decât 200% din valoarea de vârf şi durate mai
reduse decât 1ms, având timpii de creştere între 0.5s şi 500s. Se recomandă,
proiectarea corespunzătoare a echipamentelor de comandă numerică, astfel încât să
funcţioneze corect şi la supratensiuni sau căderi de tensiune de până la 50% pe durata
unei perioade întregi, şi ca eveniment separat, la căderea totală sau reducerea la zero a
reţelei pe timpul unei semiperioade, cu intervalul dintre evenimente succesive mai mic
decât o secundă.
c. CEI 146-2 indică perturbaţiile pe care trebuie să le suporte, în funcţionare
corectă, echipamentele electronice şi anexele lor în instalaţiile de curenţi tari (electronica
de putere). Conform acestor reglementări, amplitudinea supratensiunii neperiodice,
maxime admisibile, la alimentarea de la reţea este reprezentată prin curba (1) din fig.2.11,
iar prin curba (2) s-a indicat amplitudinea maximă a supratensiunii care conduce la
deteriorarea aparatului.
Zona dintre cele două curbe corespunde declanşării sistemelor de protecţie fără ca
echipamentul electronic să se deterioreze. Din interpretarea curbelor prezentate rezultă că
aparatura electronică de putere trebuie să funcţioneze corect şi dacă se cuplează pe reţea
impulsuri perturbatoare cu durata sub 2ms şi amplitudinea dublă faţă de amplitudinea
nominală a reţelei. De asemenea echipamentele electronice din instalaţiile industriale de

9
curenţi tari trebuie să funcţioneze corect la scăderi suplimentare ale tensiunii nominale a
reţelei cu ±15% faţă de valorile garantate (exemplu 220V-30%) pe durata de până la 0.5s.

U N  U
UN
2.5

2 2

1
1.1
1

10-3 2 4 6 10-2 2 4 6 10-1 2 4 6 100 2 4 6 10 t [s]

Fig.2.11. Tensiunea de alimentare funcţie de durata de aplicare,


ce poate fi acceptată de echipamentele electronice în instalaţii de curenţi tari.

Pentru situaţiile în care, clasa de imunitate nu este precizată, proiectul de revizie al


CEI-146 a stabilit condiţiile de funcţionare corectă a echipamentelor electronice de putere
realizate cu dispozitive semiconductoare: variaţia frecvenţei ±2%; viteza de variaţie a
frecvenţei pe secundă 1%; deplasarea de fază instantanee 5%; tranziţia de tensiune la
sarcina totala ±10% pentru redresoare şi ±5% pentru invertoare; amplitudinea relativă a
armonicilor reziduale 7%; crestături de comutare (vezi fig. 2.12) cu adincimea de 40%
din valoarea nominală şi lăţimea de 30o electrice.

Valoarea de vârf a oscilaţiei fundamentale


U
+Uvv

h b
l

-Uvv
T = 20ms

Fig.2.12. Crestături generate în reţeaua de alimentare datorită


funcţionării unor circuite de forţă.

10
Pentru evitarea apariţiei unor perturbaţii care depăşesc limitele acceptate, se
recomandă dotarea echipamentelor electronice cu sisteme de indicare şi decuplare în
regim protejat.

11