Nuvela Moara cu noroc, de Ioan Slavici, înfățisează destinul cizmarului Ghiță, este un om

sărac, care ia în arendă o cârciumă aflată la rascruce de drumuri lângă Ineu, într-o vale
frumoasă dar tare singuratică, în campia Aradului. Hanul se numește Moara cu noroc și, deși
soacra lui Ghiță, mama soției sale Ana, îl avertizează („ Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa,,
căci, dacă e vorba, nu bogația, ci liniștea colibei tale te face fericit”), se mută cu întreaga
familie acolo (cu soția, copilul și soacra), pentru că nu mai dorea să cârpească cizmele
oamenilor, pe care ei doar duminică le încaltă.

La început, lucrurile decurg bine, el câștiga cinstit și familia trăiește fericită în bună înțelegere. Se
bucură de frumusețea locului și de frumusețea femeii sale Ana care este o femeie tânară, sprintenă
și mladioasă. Numai că Ghiță află în curând că ținutul este sub stăpânirea lui Lică Sămădăul, șef
al porcarilor care îngrijeau 23 de turme de porci ale lui Arpad Vermesy. Lică are faimă rea de om
primejdios, are 36 de ani, este un bărbat puternic, înalt, uscativ, supt la față, cu
mustață lungă, cu ochii mici și verzi și cu sprâncenele dese și împreunate la
mijloc și cunoaște bine tinutul și este amestecat în afaceri necurate și crime. El
vine la han și încearcă să și facă pe Ghiță omul lui, pentru a ști despre cine
trece pe drumurile pustiei. Ana este fascinată de aspectul fizic plăcut al
Sămădăului, dar intuiește că este o ființă malefică. Ghiță refuză la început
propunerea lui Lică, pleacă cu treabă la Arad, cumpără două pistoale și își luă o
a două slugă, pe Marți, un ungur înalt ca un brad. Peste câteva zile se duse apoi
la Fundureni și cumpară doi câini pe care iî învață să devină răi, dar își
schimbă comportamentul față de Ana căreia nu-i mai destăinuie toate
frământările sufletești. Lică Samadaul, însă, încearcă să se apropie tot mai mult
de familia lui Ghiță, ii da acestuia însemnele turmelor sale de porci, bucăți de
piele pe care le prinde la urechile porcilor, deosebite ca formă după turmă, ii
cere să observe deplasarile turmelor și să îl formeze despre aceste deplasari.
După care ia de la Ghiță, sub amenințarea că nu îl va mai lăsa să stea la Moara,
împrumut niște bani, iar în cele din urmă Ghiță îl acceptă ca aliat, ca prieten.
Ana începe să se simtă singură. Într-o zi, Ghiță primește de la Lică șase porci
fără însemnele sale. Lica, profitând de sosirea unor lautări țigani, joacă în
carciuma cu Ana, trezind gelozia lui Ghiță.
Ghiță nu dorește să încalce legea și se împrietenește cu jandarmul Pintea de la Ineu. Totusi devine
complice la fărădelegile lui Lică (jefuirea unui arendaș bogat; uciderea unei tinere femei și a
copilului acesteia în vârsta de 5 ani), îi schimbă banii, acceptând partea să și nu-i spune întreg
adevărul jandarmului. Astfel, Lică scapă de închisoare la procesul de la Oradea, în locul lui fiind
condamnați porcării Buza Rupta și Săila Boarul. La Ineu, Lică îi restituie lui Ghiță banii pe care îi
luase cu imprumut, specificand, în urma întrebării cârciumarului Ghiță, că sunt din cei jefuiți de la
arendaș și de la femeia ucisă. Participând la numărarea banilor alături de Ghiță, Ana recunoaște o
bancnotă a femeii ucise, își aduce aminte de momentul în care doamna a fost la moara și plătea cu
o hârtie căreia îi lipește un colț, Ana îi cerea să i-o schimbe. La întrebarea ei asupra provenienței
banilor, Ghiță răspunde că într-o zi va afla de unde sunt banii. Ghiță pleacă în Ineu și îi spune lui
Pintea despre bani ca să fie prins Lică, dar nu despre camata primită. Lică se apropie tot mai mult
de Ana, dorind să distrugă căsnicia cu Ghiță pentru a-și subordona total. Dorind să-l dea prins pe
Lică Sămădăul care avea asupra sa banii furați, înainte de Paști, după ce bătrâna și copiii plecară
la rude, Ghiță își lasă nevastă cu Lică și se duce să-l anunțe pe jandarmul Pintea.

Ana se lasă în voia Sămădăului, fermecată de joc și simțindu-se tradată de plecarea lui Ghiță. („
Tu ești om, Lică, iar Ghiță nu e decât o muiere îmbrăcată în haine bărbatești, ba chiar mai rău
decât așa. “) Planul lui Ghita eșuează. Lică pleacă de la Moara, refuzând cererea Anei de a fi luată
cu el. Se adăpostește de ploaie în biserică din Fundureni, în care intră călăre. Își dă seamă că și-a
uitat chimirul cu bani la han. Între timp, Ghiță sosește și el, însoțit de Pintea, sluga sa Marti și încă
doi jandarmi, zărindu-l pe Lică plecând. Se iau după el, iar Ghiță merge la cârciumă, unde își
înjunghie soția. Sosesc Lică și Rauț, omul acestuiă, care îl impuscă pe Ghiță din ordinul
Sămădăului. Cu ultimele puteri, Ana îi zgârie fața lui Lică. („ Când Lică se apleca asupra ei, ea
țipă dezmierdată, îi mușcă mâna și își înfipse ghiarele în obrajii lui, apoi cazu moarta lângă soțul
ei. “).

Lică pleacă spre Fundureni, poruncind lui Rauț și Păun să dea foc Morii cu noroc. Pe drum, calul
său, obosit, se prăbusește, îl aruncă spre râu pentru a nu fi capturat iar Lică, merge înapoi spre
Moara luând calul lui Ghiță. Lica îl zărește pe Pintea alături de jandarmi acolo, fuge și se sinucide
izbându-se, cu capul, de un copac și moare.

Când moara s-a prăbușit din cauza incendiului, soacra împreună cu cei doi copii tinându-i de
mână și uitându-se la rămășițe. Soacra se întoarce cu privire la copii și le spune de faptul că a
presimțit că nu va fi bine și că soarta a decis pentru ei. Și apoi au plecat împreună mai
departe.