2 3
PROF. UNIV. DR. SORIN RUGINĂ
Universitatea Ovidius din Constanţa, Spitalul Clinic de Boli Infecţioase
Viitor în vaccinologie
Vaccinurile au reprezentat una din-
tre cele mai valoroase descoperiri ale
lumii medicale, în ultimii 200 de ani
imunizarea, alături de tratamentul
cu antibiotice, a fost una dintre cele
mai importante arme împotriva bo-
lilor infecţioase. Printre realizările
notabile obţinute în urma unei cam-
panii mondiale de vaccinare susţin-
ute enumerăm eradicarea variolei,
poliomielita fiind și ea la un pas de
eradicare în aproape toate ţările lu-
mii. Vaccinarea în rândul copiilor a
redus substanțial morbiditatea și mor-
talitatea cauzată de bolile infecțio-
ase în majoritatea țărilor dezvoltate.
Viitorul imunizării depinde de succe-
sul cercetării medicale pentru vaccinu-
rile care sunt mai ușor de administrat,
vor supraviețui transportului chiar și
fără refrigerare și vor oferi un răspuns
CONF. UNIV. DR. IRINA MAGDALENA DUMITRU
Adelina Dănilă
Universitatea Ovidius din Constanţa, Spitalul Clinic de Boli Infecţioase
Infecţii virale oncogene
imun substanțial și mai de lungă du-
Virusurile reprezintă cauza pentru nodeficienței dobândite (SIDA), poly-
rată. În paralel, succesul continuu al
aproximativ 20% din totalul cazurilor omavirusul Merkel (MCPyV) deter-
vaccinurilor împotriva a numeroase
de cancer uman. Doar șapte dintre mină carcinomul celulei Merkel, iar
boli infecțioase a inspirat oamenii de
acestea sunt asociate cu cancere umane HTLV-1 este agentul cauzator al lim-
știință să încerce să folosească metode
și sunt în prezent considerate virusuri fomului cu celule T adulte. Agenții vi-
similare pentru a combate bolile care
oncogene. Virusul hepatitei B (VHB) rali contribuie indirect la dezvoltarea
rămân letale pentru mulți oameni,
și virusul hepatitei C (VHC) provoacă cancerului, în principal prin imuno-
cum ar fi malaria, HIV / SIDA și alte
aproximativ 80% din carcinoamele supresie sau inflamație cronică, dar și
boli pentru care nu există încă vaccin-
hepatocelulare (HCC), papilomavi- prin stimularea antigenică cronică. Ex-
uri eficiente precum și vaccinuri cu rol
rusurile umane (HPV) cu risc ridicat istă, de asemenea, dovezi că virușii pot
în prevenirea bolilor cronice cum ar fi
sunt cauze majore ale cancerului de modula proprietățile maligne ale unei
tuberculoza, cancerul și boala Alzhei-
col uterin dar și ale altor neoplazii de tumori stabilite. În lucrarea de față
mer. Noi tehnici pentru a crea diferite
la nivelul capului și gâtului, virusul Ep- vor fi descrise criteriile de cauzalitate,
tipuri de vaccinuri au fost dezvoltate
stein Barr (EBV) este asociat cu carci- precum și agenții virali care respectă
precum vaccinuri vii recombinante sau
nom nazofaringian, limfom Hodgkin aceste criterii în tumorile umane,
vaccinuri ADN. Conform ultimilor de-
și limfom Burkitt), virusul herpetic caracteristicile lor epidemiologice și
scoperiri, se remarcă o înțelegere și o
uman 8 (HHV8) este responsabil pen- biologice, mecanismele moleculare
viziune complexă asupra vaccinurilor,
tru sarcomul Kaposi, care se găsește prin care acestea induc transformarea
datorită integrării mai bune a progre-
adesea la pacienții cu sindromul imu- celulară și cancerele asociate acestora.
selor în biologie, genomică, imunolo-
gie, biologie moleculară și virologie.
 4 5
PROF. UNIV. DR. MIRCEA POPA DR. ELIZA MANEA

Gabriela-Loredana POPA1, Cristiana-Cerasella DRAGOMIRESCU1,2, Alexandru-Andrei Institutul Național de Boli Infecțioase “Prof. Dr. Matei Balș”, București
MUNTEAN2, Mădălina-Maria MUNTEAN1,2, Mădălina PREDA1,2, Mircea-Ioan POPA1,2 Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila”, București
1. UMF „Carol Davila”, București, România
2. INCDMM „Cantacuzino”, București, România
Gripa la pacientul imunodeprimat și indicaiile vaccinării antigripale
Vaccinarea ar putea fi victima propriului succes
în lipsa unei acțiuni coordonate și susținute Gripa este responsabilă de rate impor- în condiții de imunosupresie, vaccin-
la nivel național și internațional tante de morbiditate și mortalitate la area antigripală este metoda principală
pacienții imunocompromiși (pacienți de prevenție a gripei, administrarea
Vaccinarea, procesul de introducere siguranţei descrise în numeroase studii, cu infecție HIV, recipienți de trans- vaccinului inactivat fiind sigură și bine
în organism a unei forme de agent in- vaccinurile şi vaccinarea sunt atacate, plant de celule stem sau organe solide, tolerată. Durata protecției post vac-
fecţios (distrus sau viu, atenuat), are de susținătorii curentului anti-vaccin- terapie cu agenți biologici, corticotera- cinare poate fi mai scurtă în condiții
drept țintă obținerea unui răspuns are (anti-vaxxers). Diverse texte, scrise pie) și la categoriile speciale de pop- de imunosupresie, existând date care
imun eficace în prevenirea infecțiilor, online (pe reţele de socializare sau ulație (copiii ≤ 5 ani, femeia gravidă, sugerează imunizarea cu două doze de
rezultatul fiind influențat de mai mulți blog-uri) sau publicate în cărţi, prez- vârstnicii ≥ 65 ani, în mod particular vaccin la anumite categorii de pacienți,
factori, inclusiv de starea gazdei. În intă serie de informații fie învechite, cei instituționalizați). La aceste grupu- respectiv administrarea intradermică
cazul reîntâlnirii cu agentul infecţios, fie neadevăruri și controverse despre ri populaționale gripa se asociază cu ca metode de ameliorare a eficacității
celulele imune cu memorie se vor re- vaccinuri, fie o combinație de adevăru- un risc mai mare de pneumonii bac- vaccinului. Având în vedere imuno-
activa mai rapid şi de cele mai multe ri și neadevăruri ce nu pot fi corect teriene, infecții oportuniste respirato- genitatea suboptimală, se recomandă
ori vor putea controla procesul in- interpretate de publicul larg. Bibli- rii, spitalizare și decese mai frecvente. de asemenea vaccinarea membrilor de
fecțios. Avantajele vaccinării sunt ografia acestor texte cuprinde reviste, Deși există date care arată o imuno- familie și personalului medical care în-
bine documentate în istoria medicală, conferințe pe Youtube, dar și articole genitate redusă a vaccinului antigripal grijește aceste categorii de pacienți.
conducând la atingerea unor ținte (unele retrase) din reviste ştiinţifice.
stabilite de Organizația Mondială a Vom particulariza acest discurs co-
Sănătății (OMS), Agenția Europeană mentând afirmaţiile vehiculate în
de Prevenire și Control (ECDC) re- contextul prezentării unor noţi-
ducând foarte mult incidenţa unor uni corecte cu referire la vaccinuri
boli infecțioase, atunci când pro- şi vaccinare. Foarte importante sunt
gramele naționale de vaccinare se discuțiile ce vor avea loc, dar mai
desfășoară conform recomandărilor. ales activitățile ce vor putea fi în-
În ultimii ani, în pofida succesului şi treprinse în perioada care va urma.
 6 7
CONF. UNIV. DR. LAURA MAZILU DR. ANDREEA MOLDOVAN

1Dr. Laura Mazilu, 2Dr. Andra-Iulia Suceveanu
1Clinica de Oncologie, Spitalul Clinic Judetean de Urgenta, Universitatea Ovidius, Constanta
2Clinica de Gastroenterologie, Spitalul Clinic Judetean de Urgenta, Universitatea Ovidius, Constanta
Când tratați cancerul, nu uitați de hepatita B!
Dr. A.Moldovan1, Dr.Monika Capilna2, Dr. Mihai Capilna3, Dr.Bogdan Moldovan4
1Departament Boli Infecțioase, Spitalul Sf. Constantin
2 Compartiment Dermatologie, Tg. Mureș
3 Clinică Obstetrică-Ginecologie I, Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg.Mureș
4 Secția de chirugie generală, Spitalul Sf. Constantin

Deoarece reactivarea virală B secundară
terapiei imunosupresoare se constituie
într-o condiție amenințătoare de viață,
condiție care însă poate fi pe deplin
prevenită, este esențială identificarea
pacienților cu risc crescut, prin screen-
ing HBV urmat de profilaxie antivirală.
Din păcate, datele de literatură arată că
screening-ul viral și profilaxia antivi-
rală, sunt utilizate suboptimal în prac-
tica de zi cu zi. Factorii care contribuie
la acest lucru includ necunoașterea
reactivării virale B ca și complicație a
terapiei imunosupresoare, inexistentă
unor ghiduri de consens între diferitele
specialități implicate în managementul
terapeutic al pacientului oncologic,
necunoașterea avantajului terapeu-
tic al profilaxiei antivirale, compar-
ativ cu terapia antivirală “la nevoie”.
Un număr foarte mare de agenți bi-
ologici a intrat în arsenalul terapeu-
tic al bolii oncologice în ultimul de-
ceniu și acest trend continuă. Ca
urmare, incidența reactivării virale
B va continua să crească, dacă prac-
ticile curente de screening și pro-
filaxie antivirală nu se modifică.
Oncologii trebuie să recunoască reac-
tivarea virală B nu numai ca o cauză
importantă de morbiditate și mortali-
tate, dar și ca o cauză importantă de în-
trerupere a terapiei imunosupresoare.
Deoarece screening-ul pentru HBV
înainte de inițierea chimioterapiei
și profilaxia antivirală precoce se
asociază cu scăderea morbidității
și mortalității și sunt cost-eficiente,
este importantă educarea comu-
nității oncologice pentru a crește
complianța la screening și profilaxie.
Cuvinte cheie: hepatită, chi-
mioterapie, reactivare virală B.
Prevenire cancerului de col uterin prin vaccinare:
o șansă, nu o opțiune
În întreaga lume, cancerul de col uter-
in reprezintă a doua neoplazie, după
cancerul mamar, fiind principala
cauză de mortalitate pentru femeile cu
vârstă cuprinsă între 15 și 44 de ani.
Sunt diagnosticate anual peste 437.000
de cazuri de cancer cervical invaziv
pe plan mondial şi sunt consemnate
peste 200.000 de decese în fiecare an.
În România, anual aproximativ 4.000
de femei sunt diagnosticate cu can-
cer de col uterin, cu un număr de
decese de aproximativ 2000/an.
Numeroase studii disponibile au pus în
evidență legătura dintre infecția cu vi-
rusul papiloma uman (HPV) și apariția
leziunilor premaligne și maligne cer-
vicale. Utilizându-se ca și metodă de
detecție PCR ADN-HPV, s-a con-
statat că 99,7% din totalul pacientelor
cu cancer cervical sunt HPV pozitive.
Ținând cont de aceste date de morbid-
itate și mortalitate, ilustrând legătura
dintre infecția cu HPV și cancerul de col
uterin, șansa de a avea un vaccin inac-
tivat eficient antiHPV, bine condiționat
și tolerat, în continuă extindere a spec-
trului de activitate, cu eficiență ridicată
în prevenția acestei maladii oncolog-
ice redutabile reprezintă o oportuni-
tate ce trebuie prezentată utilizând
date medicale corecte. Este de datoria
noastră să furnizăm informații corecte,
„evidence based”, care să ajute popu-
lația generală și cadrele medicale să
cunoască și să ințeleagă adevărata an-
vergură a problemei și rolul vaccinării.
 8 9
DR. FLORIN EUGEN BLEOTU PROF. AS. DR. VASILE NIŢESCU

Medic specialist boli infecțioase Autori: Nițescu Vasile, Ramba Doina, Nițescu Valentin
Hospice Casa Speranţei Braşov
Sexualitatea și bolile cu transmitere sexuală
Vaccinarea în cancer – între prevenție și tratament prin genotipuri virale oncogene

Infecțiile virale cu potențial onco- ziuni oncogene oro-faringo-laringiene.

Deși cauzele directe ale cancerului nu
sunt încă pe deplin cunoscute se es-
timează că în peste 20% din cazuri acesta
are o etiologie infecțioasă. De asemenea
infecția este o cauză importantă de mor-
biditate și mortaliate în cancer datorită
imunosupresiei dată de boala în sine sau
de chimioterapie, radioterapie și imuno-
terapie. În plus în ultimii ani au apărut sau
sunt în studii clinice vaccinuri împotri-
va cancerului, ca parte a imunoterapiei.
Am efectuat o revizie de literatură
analizând articolele din bazele de
date PubMed/Medline, Researchgate,
ASCO, CDC, ECDC, ESMO folos-
ind ca termeni de căutare: „imuniza-
re/vaccinare”, „cancer” și „oncologie”.
Vaccinarea în cancer este privită din
două aspecte: profilactică și curativă.
Vaccinarea profilactică are ca scop pre-
venirea bolii atunci când se adresează
factorului etiologic și în acest scop sunt
aprobate vaccinuri pentru HPV și pen-
tru HBV în vederea reducerii riscului
de apariție a carcinoamelor genitale,
anale și respectiv a hepatocarcinomului.
De asemenea vaccinarea profilactică
gen sunt determinate de relațiile În fapt genomul pătrunde în situl de
poate avea ca scop prevenirea infecțiilor sexuale hetero, homo și bisexuale. transcriere din nucleul celulei infectate,
la pacienții care trăiesc cu cancer. În Virusul Herpetic Tip 2, respectiv Viru- receptorul HPV fiind integrina Alfa 6.
aceste sens sunt indicate: vaccinarea se- sul Uman Papilomatos pot determina le-
zonieră antigripală, vaccinarea antipneu-
mococică și antizosteriană, dar trebuie
avută în vedere și vaccinarea în cazuri
particulare pentru: HAV, HAB, HPV,
DTP, ROR, Meningococ și Haemophilus.
Vaccinarea curativă în cancer a facut
pași importanți în ultimii ani o dată cu
aprobarea vaccinului pentru cancerul de
prostată metastatic. Vaccinurile aflate în
studiile clinice actuale au arătat o creștere
a supreviețuirii în cancer, dar este reco-
mandată utilizarea acestora în combi-
nație cu terapia oncologică standard
sau cu medicația imunomodulatoare.
Creșterea aderenței la vaccinare, dezvol-
tarea imunoterapiei precum şi abordar-
ea multidisciplianară pot reduce mor-
biditatea și mortalitatea prin cancer.
Cuvinte cheie: imunizare/vac-
cinare, cancer și oncologie.
 10 11
DR. FLORIN EUGEN BLEOTU PROF. UNIV. DR. MANUELA ARBUNE

Medic specialist boli infecțioase
Hospice Casa Speranţei Braşov
Terapia durerii la pacienții care trăiesc cu HIV/SIDA
Durerea este unul dintre simptomele
cele mai frecvent întâlnite la pacienții
care trăiesc cu HIV/SIDA, iar prin in-
tensitate, etiologie, o evaluare incom-
pletă și o abordare terapeutică inadec-
vată are un impact important atât fizic
cât şi psiho-social.
Am efectuat o revizie de literatură anal-
izând articolele şi protocoalele clinice
din bazele de date PubMed/Medline,
Researchgate, EUPCA, ANIP folosind
ca termeni de căutare: „durere”, „trata-
ment”, „HIV” și „SIDA/AIDS”.
Durerea la pacienții care trăiesc cu HIV/
SIDA are o prevalenţă care variază între
39 și 85%, este de intensitate moderată
până la severă şi are localizare unică
sau multiplă. În peste jumătate din ca-
zuri este neuropată, dar poate fi și no-
ciceptivă (viscerală/somatică) sau mixtă.
Durerea este determinată de infecția cu
HIV, terapia HAART, de leziunile tisu-
lare inflamatorii autoimune, infecțioase
sau neoplaziece survenite pe parcursul
bolii sau de comorbidități.
Durerea la pacienţii cu HIV/SIDA este
o durere totală necesitând o evaluare
holistică utilizând scale comprehensive
multidimensionale care evaluează atât
intensiatea durerii cât şi impactul fizic şi
psiho-emoţional.
Abordarea terapeutică este una multi-
modală. Terapia farmacologică se face
conform scalei OMS utilizând medi-
caţie non-opioidă, opioidă dar şi co-an-
algezice. Ca primă linie de tratament
în durerea nociceptiv somatică sunt
paracetamolul şi ANIS, iar în durerea
neuropată este gabapentinul, dar tre-
buie avute în vedere şi antidepresivele
sau capsaicină. În durerea acută/cronică
de intensiate medie/mare se vor utiliza
o combinațíe de opioide cu acţíune de
lungă şi scurtă durată. Terapia durerii
trebuie individualizată în funcţie de co-
morbidităţi şi medicaţia asociată.
Terapia durerii în HIV/SIDA este una
complexă, farmacologică şi nefarmaco-
logică, necesitând o abordare multidis-
cipianară.
Cuvinte cheie: durere, tratament,
HIV/SIDA
Universitatea "Dunărea de Jos" Galați, Facultatea de Medicină și Farmacie
Rujeola: doar o boală eruptivă a copilariei?
Rujeola este o boală prevenibilă prin
vaccinare, foarte contagioasă. În-
cepând din anul 1985, vaccinarea an-
tirujeolică (VA) în Europa și SUA se
realizează cu vaccin viu atenuat, cu
beneficii specifice, dar si nespecifice,
prin scăderea globală a mortalității
infantile. Deși Organzația Mondială
a Sănătății susține programe de era-
diacare a rujeolei, această boală per-
sistă încă în lume, din cauza acoperirii
vaccinale insuficiente prin imunizarea
copiilor. Rujeola se manifestă obișnuit
ca o boală febrilă sistemică, însoțită de
imunodepresie și complicații frecvente.
Sindromul rujeolei atipice a fost de-
scris inițial în anii 1970-1980, putând
apare la adulti care vin în contact cu
virusul rujeolic sălbatic, fiind imu-
nizați în copilărie cu VA inactivat cu
formaldehidă, utilizat o perioadă lim-
itată, la începutul vaccinărilor antiru-
jeolice (1963-1984). Rujeola atipică
evoluează cu manifestări respiratorii
pleuropulmonare cu leziuni nodulare,
erupții maculo-papuloase, veziculo-
ase, peteșiale sau purpurice, care pot fi
diferențiate cu dificultate de boli erup-
tive streptococice, stafilococice, in-
fecții cu neisserii, rickettii, sau alte boli
eruptive virale. Deși manifestările ru-
jeolei atipice pot fi severe, contagiozi-
tatea este scăzută și se remite spontan,
în majoritatea cazurilor. Persistența
virusului rujeolic în organismul per-
soanelor aparent sănătoase, mult timp
după infecția acută, poate explica o
serie de complicatii neurologice tar-
dive, precum encefalita cu incluzii,
panencefalita sclerozantă subacută sau
boli neoplazice, de exemplu cancerele
pulmonare, de sân, de endometru
sau limfoamele non-Hodgkin. VA cu
tulpina Edmonston-Zagreb a fost uti-
lizat experimental pentru tratamentul
acestor boli oncologice, cu rezultate
promițătoare. Dezvoltarea unor noi
strategii de administrare a VA ar putea
contribui la creșterea acoperirii vacci-
nale și la eradicarea rujeolei.
 12 13
CONF. UNIV. DR. DANIELA PIȚIGOI CONF. UNIV. DR. OANA FALUP PECURARIU

Conf. univ. Dr. Daniela Pițigoi (1,2) 1 Facultatea de Medicina, Universitatea Transilvania Brașov
As. univ. dr. Maria Dorina Crăciun (1,3) 2 Spitalul Clinic de Copii Brașov
1. UMF Carol Davila București
2. Institutul Național de Boli Infecțioase”Dr. Matei Balș”
3. Spitalul clinic de urgență pentru copii ”Grigore Alexandrescu”
Boala invazivă pneumococică
Istoric: Boala invazivă pneumoco- și naționale legate de pneumococ,
Infecția meningococică poate fi prevenită prin vaccinare! cică rămâne o cauză importantă de dar și a literaturii de specialitate.
mortalitatea și de morbiditate la co- Vom discuta deasemenea impactul
Boala meningococică invazivă (BMI) este C, iar în 2005 primul vaccin tetravalent pil. Principala grupă de vârstă afec- vaccinării asupra acestor afecțiuni.
cauzată de Neisseria meningitidis, bacte- conjugat împotriva serogrupurilor ACWY. tată este cea de la 0-5 ani. Vaccinarea Implementarea vaccinării pneumo-
rie gram-negativă capsulată, producătoare Există și un vaccin meningococic conju-
pneumococică a redus dramatic in- cocice a dus deasemenea la elaborar-
de endotoxină. Cel mai frecvent impli- gat împotriva serogrupului A, utilizat în
cate în producerea infecțiilor invazive Africa unde acest serogrup este dominant. cidența bolii invazive pneumococie. ea de protocoale legate de afecțiunile
sunt serogrupurile A, B, C, W135, X și Y. Vaccinurile conjugate se pot administra Scopul prezentării: este de a face pneumococice invazive, protocoale
Fatalitatea BMI variază intre 5%– 10% și poate la orice vârstă, induc memorie imunolog- o trecere în revistă a principalelor care sunt respectate în întreaga lume.
depăși 40% la pacienții cu sepsis meningo- ică și asigură o protecție de lungă durată. afecțiuni mucozale, dar și invazive Antibioterapia judicioasă alătu-
cocic. 10-20 % dintre supraviețuitori rămân În anul 2014 apar vaccinurile prote- determinate de pneumococ la co- ri de vaccinarea pneumococică a
cu sechele permanente (retard mental, sur- ice împotriva serogrupului B care fo- pil precum și impactul implementă- determinat scăderea rezistenței
ditate, epilepsie, alte tulburări neurologice). losesc antigene proteice subcapsulare.
rii vaccinării pneumococice în la antibiotice a pneumococului.
În România, în perioada 2015-2017 au fost ra- În România vaccinul tetravalent con-
portate 172 de cazuri de BMI, peste jumătate jugat împotriva serogrupurilor schemele Naționale de imunizare. Concluzii: deși nu putem eradica in-
(96; 55,8%) fiind înregistrate la copii 0-14 ani. ACWY este disponibil din anul 2018. Rezultate: pornind de la o succesi- fecția pneumococică putem rațional-
S-au inregistrat 31 de decese (18% fatalitate). une de cazuri clinice care reflectă, iza, din perspectiva vaccinării univer-
Vaccinarea este cea mai eficientă metodă CNCSBT: Evoluția bolii meningoco- în mod gradat, gravitatea patologiei sale antipneumococice a sugarului și
de prevenire. Organizația Mondială a cice 2015; 2016; 2017. http://www.cn- determinate de infecția cu Strep- copilului mic, antibioterapia și putem
Sănătății recomandă vaccinarea grupelor scbt.ro/index.php/analiza-date-supra- tococcus pneumoniae vom face o observa o scădere dramatică a cazurilor
la risc (copii și adolescenți din colectiv- veghere/meningita-meningococica
trecere în revistă a studiilor locale de afecțiune invazivă pneumococică.
ități închise, militari, personal medical WHO. Meningococcal vaccines: WHO
din laboratoare) în țările cu incidență position paper, November 2011 Weekly
scăzută (< 2 cazuri/100 000 populație). Epidemiological Record No. 47,2011,86,
Primele vaccinuri meningococice, po- 5 2 1 - 5 3 9 . h t t p : / / w w w. w h o . i n t / w e r
lizaharidice capsulare, monovalente au WHO . Meningococcal A conjugate vac-
început să fie dezvoltate în anul 1940. cine: updated guidance, February 2015
În anii ‘60 a apărut primul vaccin poli- - Weekly Epidemiological Record No.
zaharidic bivalent împotriva serogru- 8,2015,90, 57–62. http://www.who.int/wer
purilor A și C, iar în anul 1980 primul Stanley Plotkin. History of vaccination. PNAS,
vaccin polizaharidic tetravalent ACWY. 2014, vol.111,no. 34, p 12283–12287 www.
În anul 1999 apare primul vaccin mon- pnas.org/cgi/doi/10.1073/pnas.1400472111
ovalent conjugat împotriva serogrupului

CONF. UNIV. DR. CLAUDIA SIMONA CAMBREA
1Clinica de Boli Infecțioase, Facultatea de Medicină, Universitatea “Ovidius” Constanța
2Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Constanța
Vaccinarea HPV la pacienții HIV pozitivi
Papilomavirusul uman (HPV) este unul
dintre virusurile frecvent implicate în trans-
miterea sexuală a diferitelor boli. CDC es-
timează că aproape fiecare persoană activă
sexual va contacta HPV în timpul vieții,
cu excepția cazului în care acea persoană
a fost vaccinată HPV. Infecția cu HPV nu
provoacă întotdeauna simptome, dar unele
tipuri pot provoca veruci genitale, iar altele
anumite forme de cancer, cel mai frecvent
fiind cancerul de col uterin. Există mai
multe tulpini de HPV cu potețial oncogen
înalt (16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56,
58, 59, 68, 69, 73, 82). Acestea pot cauza
anormalități la nivelul celulelor cervixului
fie de grad scăzut, fie grave, care sunt man-
ifestări precursoare cancerului și cancerelor
ano-genitale. Tipul 16 determină aproxima-
tiv 50% din cazurile de cancer de col uterin
din întreaga lume, iar tipurile 16 și 18 îm-
preună sunt responsabile pentru aproxima-
tiv 70% din cazurile de cancer de col uterin.
Cancerele ano-genitale mai rare sunt cance-
rul de vulvă, vagin, penis și anus. Cancerele
non-genitale determinate de HPV sunt can-
cerul la nivelul cavității orale și faringelui.
HIV este un virus care vizează sistemul
imunitar al unei persoane. HIV distruge
treptat celulele care prezintă la suprafața lor
receptorul CD4. HIV este cel mai frecvent
transmis prin contact sexual neprote-
jat, la fel ca și HPV. În pezent există mai
multe scheme de tratament eficiente pen-
tru HIV, cunoscute sub denumirea de tera-
14 15
CONF. UNIV. DR. MIHAI CRAIU
Disciplina 2 Pediatrie INSMC Alessandrescu-Rusescu, UMF Carol Davila, București
Infecția cu Haemophillus influenzae în practica pediatrică –
pie antiretrovirală înalt activă (HAART),
particularități de diagnostic și de prevenție în România
care pot opri progresia bolii și pot preveni
transmiterea HIV la alte persoane. Infecția Înainte de introducerea vaccinării pen- existând mult mai rar infecții muco-
HIV fără tratament va evolua spre stadi- ta/hexavalente în calendarul național sale (otită, adenoidită, rinosinuzită,
ul final al bolii, SIDA, cu evoluție fatală. vaccinal existau, în primul an de viață, pneumonie) cu serotipuri nontipabile
Pacienții HIV pozitivi netratați au mai doar vaccinarea BCG la plecarea din de H-influenzae.
multe șanse de a contacta și a dezvola- maternitate, vaccinul DTPw (dift- Lucrarea de față își dorește, plecând de
ta infecții HPV active; aceștia pot prez-
ero-tetano-pertussis celular) în sche- la un scenariu clinic de boală invazivă
enta simptome mai grave ale HPV.
Prevenirea HPV este deosebit de impor- ma 3+1 și vaccinarea antirujeolică. În cu H influenzae tip b, să discute par-
tantă pentru persoanele HIV pozitive. acest context cea mai frecventă cauză ticularitățile actuale de diagnostic și de
Vaccinurile profilactice împotriva HPV de meningită la sugar o reprezenta in- profilaxie din România. Sunt abordate
sunt compuse din particule asemănătoare fecția cu H Influenzae tip b. Tot Hib caracteristici ale ezitării și refuzului
virusului, realizate cu proteine L1 sintet- era responsabil de alte infecții grave, vaccinal la copiii din România.
ice derivate din HPV 6, 11, 16 și 18 care dar mult mai rare (epiglotita, artrita În a doua parte a lucrării sunt detali-
formează împreună o capsidă asemănătoare
septică cu Hib, septicemia cu Hib). ate exhaustiv posibilitățile existente în
virusului. Vaccinurile quadrivalente (HPV
6, 11, 16 și 18) și bivalente (HPV 16 și 18) Vaccinarea combinată DTPa-Hib-AP- acest moment, pe plan mondial, priv-
au fost aprobate în 2007 și respectiv 2009. HepB, introdusă în toate țările UE, ind profilaxia vaccinală și opțiunile de
În anul 2017 a fost aprobat un vaccin cu 9 SUA, Canada, Australia, Japonia etc a chimioprofilaxie post-expunere la un
tulpini (HPV 6, 11, 16, 18, 31, 33, 45, 52 dus la scăderea dramatică a infecțiilor caz de infecție Hib documentată.
și 58) care asigură o protecție mai bună. cu tipul b de Haemophillus influenzae,
Pentru vaccinul quadrivalent au fost confir-
mate rate mari de seroconversie și profiluri
de siguranță comparabile la copiii infectați
cu HIV, la femeile adolescente, la femei
și la tinerii bărbați care au sex cu bărbați.
În majoritatea studiilor, nivelurile răspun-
sului în anticorpi pentru persoanele HIV
pozitive au fost mai scăzute decât în cazul
persoanelor HIV negative. Pacienții care
au primit HAART au avut un răspuns mai
mare în anticorpi decât cei fără HAART.

PROF. UNIV. DR. EGIDIA MIFTODE
Miftode Diandra
UMF ”Grigore T. Popa” Iași
Ce știm și ce nu știm despre infecțiile fungice la pacienții oncologici
Bolile fungice invazive (IFI) sunt o cauză ma-
joră de morbiditate și mortalitate la pacienții
imunocompromiși. Preocupările epidemiolog-
ice actuale majore sunt reprezentate de creșterea
proporției de Candida spp. nonalbicans, cu sen-
sibilitate scăzută la azoli, apariția speciilor rezis-
tente la echinocandine (în special C. glabrata)
si apariția unor noi specii patogene cu suscepti-
bilitate antifungică scăzută (ex. C. auris). Unele
specii de Candida sunt genetic heterogene, iar
aceste grupuri au fost desemnate ca specii crip-
tice, care nu se disting fenotipic, ci sunt identi-
ficate numai prin secvențele lor ADN. Cele 3
complexe de specii asociate frecvent cu infecții
umane sunt Candida albicans, C. glabrata , C.
parapsilosis și al 4-lea grup de specii mai puțin
frecvente, dar multirezistente reprezentat de
complexul ce include C. haeumulonii și C. auris.
C. auris este singura specie la care au fost identi-
ficate mai multe izolate cu rezistență la cele patru
clase de antifungice. Aceasta poate contamina
masiv mediul spitalicesc și a fost responsabilă
de apariția de numeroase focare epidemiologice.
Candida auris este întâlnită cel mai frecvent la
nivelul pielii, spre deosebire de majoritatea speci-
ilor de Candida, care se găsesc predominant în
tractul gastro-intestinal. C. auris formează rela-
tiv mai puține biofilme în termeni de biomasă și
activitate metabolică decât C. albicans, dar mai
mult decât C. glabrata. În general, o rezistență
înaltă la FLZ la o specie de Candida nonalbicans
reprezintă o caracteristică distinctivă pentru o
posibilă infecție cu C. auris. Apropierea filoge-
netică de Candida krusei, C. lusitaniae, C. hae-
mulonii, C. pseudohaemulonii, si C. duobushae-
mulonii duce la identificarea necorespunzătoare
a C. auris de către sistemele comerciale. Candida
krusei este un fung emergent ce este implicat în
producerea candidozei acute diseminate fiind
mai frecvent la pacienții cu afecțiuni maligne
16
hematologice, la pacientii neutropenici cu expu-
nere anterioară la agenți antifungici, în special
cu fluconazole. Rezistența C. krusei la fluconazol
este un exemplu de rezistență intrinsecă, la fel ca
și sensibilitatea relativ scăzută a C. glabrata și C.
parapsilosis la azoli și respectiv echinocandine.
Diagnosticul precoce este crucial în identificar-
ea și tratarea pacienților cu IFD, cu consecințe
asupra reducerii costurilor și evitării tratamen-
telor toxice inutile la persoanele care suferă de
micoze. Combinarea testelor Ag-mannan și Ac
antimannan crește semnificativ sensibilitatea și
specificitatea metodei. Cele mai bune rezultate
de sensibilitate au fost raportate la C. albicans
și C. glabrata, în timp ce rezultate dezamăgi-
toare au fost raportate în cazul C. parapsilosis
și C. guilliermondii. 1,3-b-D-glucan (BDG) un
marker pan-fungic (cu excepția zigomicetelor
și a Cryptococcus neoformans), a fost propus ca
marker pentru depistarea precoce a candidozei
invazive. Rezonanța magnetică T2 (T2MR) poate
produce rezultate în ore față de zile, cum este în
cazul testării bazate pe cultură. T2MR cu o rată
generală de sensibilitate per pacient de 91,0% si cu
o specificitate generală ridicată și pentru speciile
non-albicans (99,9% pentru C. krusei / glabrata,
99,3% pentru C. parapsilosis). Strategiile bazate
pe sisteme de notare a riscurilor au fost dezvol-
tate pentru a ghida medicii în ceea ce privește
terapia antifungică empirică, și pentru a evita
întârzierile de tratament: scorul Candida, in-
dicele de colonizare și diferitele reguli predictive
care facilitează o predicție a candidozei invazive.
În concluzie, se impune aplicarea unor stew-
ardshipuri pentru utilizarea antifungice-
lor, cu dezescaladare la fluconazol cât mai
devreme si utilizarea ca procedură de diag-
nostic standard a unor metode noi de tipul
spectrometriei de masa (MALDI-TOF), care
să permită identificarea precoce a fungilor.
17
CONF. UNIV. DR. MIHAELA LUPȘE
UMF “IULIU HAȚIEGANU” CLUJ-NAPOCA
Managementul pacientului cu cancer și sepsis
Sepsisul este o urgență medicală, cu o rată
a mortalității care atinge 25%. În SUA,
septicemia este responsabilă pentru 9%
din totalul deceselor cauzate de cancer. În
comparație cu populația ne-oncologică,
pacienții cu cancer care prezintă sepsis
sau șoc septic sunt mai susceptibili de a
fi spitalizați și au risc de deces mai mare.
Riscul crescut de sepsis la pacienții cu
cancer, se datorează, probabil, stării de
imunosupresie și efectelor chimioterapiei.
Leziunile barierelor cutaneo-mucoase
sunt frecvente la pacienții cu cancer. Teg-
umentul și mucoasa intestinului reprezintă
bariera naturală a organismului față de
infecțiile invazive și toxicitatea medica-
mentoasă. Mucozita, inflamația și distru-
gerea celulelor cu turn-over rapid din ep-
iteliului mucoasei bucale și intestinale sunt
frecvente la pacienții cu terapie citostatică.
În plus, mulți pacienți au catetere venoase
centrale pentru administrarea chimi-
oterapiei, care elimină bariera cutanată
și oferă o cale directă de intrare a flo-
rei tegumentare în circulația sistemică.
Clearance-ul bacteriemiei la pacienții cu
cancer este compromis de imunodefi-
ciență. Neutropenia este cea mai frecventă
și mai gravă imunodeficiență la pacienții
cu cancer și mai ales la cei cu hemopatii
maligne. Neutropenia, cauzată de mielosu-
presia prin infiltrare malignă sau cauzată
de chimioterapia citotoxică, rămâne sem-
nul distinctiv al imunodeficienței la pa-
cienții cu cancer și este asociată cu un risc
considerabil crescut de infecții bacteriene
sau fungice. Pe lângă defectele cantitative,
neutrofilele prezintă, de asemenea, diferite
defecte funcționale de chemotaxis, fagoci-
toză, capacitate bactericidă și stres oxidativ.
Apariția de noi medicamente care vizează
în mod specific limfocitele a lărgit spec-
trul de complicații infecțioase la pacienții
cu afecțiuni limfoproliferative. În plus,
spectrul agenților patogeni responsabi-
li pentru infecțiile severe s-a schimbat.
Bacteriile Gram-negative, multirezistente,
în special Enterobacteriaceae, au un im-
pact major asupra pacienților imuno-
compromiși pentru care orice întârziere
a tratamentului antibiotic adecvat poate
fi letală. Profilaxia cu azoli sau echino-
candine la pacienții hematologici a dus
la o schimbare în spectrul infecțiilor fun-
gice invazive și la apariția unor fungi rari.
Sepsisul neutropenic la pacienții hema-
to-oncologici este o urgență medicală,
iar diferențierea precoce între sepsis și
neutropenia febrilă se dovedește adesea
provocatoare. După stabilirea diagnos-
ticului, utilizarea corectă a tratamentu-
lui antibiotic și antifungic este esențială
pentru îmbunătățirea supraviețuirii pa-
cienților. În această prezentare vor fi re-
vizuite criteriile de diagnostic, profilax-
ia și tratamentul sepsisului la pacienții
neutropenici cu risc crescut de sepsis,
pe baza studiilor clinice și a ghidurilor.
Cuvinte cheie : sepsis, can-
cer, neutropenie febrilă

DR. ROXANA CARMEN CERNAT
Vaccinarea la persoanelecu imunodepresie
Numarul persoanelor cu imunodepre-
sie este in crestere in ultimii ani, cele
mai multe suferind de deficiente imune
dobandite. Beneficiind de acces la noi
terapii, supravietuirea acestora a cres-
cut, dar pentru acest tip de pacienti ar
trebui considerate noi strategii pentru
a preveni morbiditatea prin alte afecti-
uni. Desi riscurile de a dezvolta infectii
severe cu potential letal sunt bine cu-
noscute, iar vaccinarea este o metoda
preventiva extrem de eficienta, studiile
arata ca acoperirea vaccinala este redu-
sa la pacientii diagnosticati cu infectie
HIV, cancere sau hemopatii maligne,
transplantati, in terapie imunosupre-
soare, cu boli autoimune, asplenici sau
splenectomizati.
Numeroase ghiduri internationale
si nationale recomanda imunizarea
acestor pacienti cu scheme detaliate,
in functie de patologia asociata. To-
tusi, medicii lor curanti sunt reticenti,
aceasta reticenta fiind legata de mai
multi factori: posibilitatea ca pacientul
18
imunodeprimat sa dezvolte boala vac-
cinala, reactiile secundare ale vaccin-
urilor sau neincrederea in eficacitatea
vaccinurilor.
In cazul vaccinurilor vii atenuate se ci-
teaza cazuri de boala vaccinala la pa-
cienti cu imunodepresie severa, motiv
pentru care aceastea sunt contraindi-
cate. In cazul vaccinurilor cu virusuri
inactivate,despre care datele indica o
mare siguranta, imunogenitatea nu
este totala si, pentru ca eficienta lor sa
fie completa, sunt definite modalita-
ti de a creste imunogenitatea acestora
(prin cresterea dozei vaccinale sau prin
modificarea prezentarii antigenului).
Principiile de vaccinare ar trebui apli-
cate consecvent de medicii curanti in
cazul pacientilor cu imunodepresie.
Dezvoltarea unor protocoale locale in-
tre specialisti poate fi o solutie care sa
creasca acoperirea vaccinala recoman-
data de ghiduri, scopul final fiind acela
de a preveni boli cu potential sever.
19
DR. ILEANA LUCIA BRÎNZĂ
Medic primar MF, Brăila
Vicepreședinte AREPMF
Vaccinuri opționale - comunicare – vaccinare
Relația medic de familie – pacient este o relație
particulară. Comunicarea personal medical –
pacient este inima unei consultații. Schimbul
informațional este fluxul sanguin al acestei in-
teracțiuni. Comunicarea interpersonală, cu nu-
anțe de la personal la strict profesional, funcție
de cât de bine ne cunoaștem pacientul, ne per-
mite să influențăm calitatea comunicării. În
specialitatea medicina familiei, relația de lungă
durată cu pacienții/părinții/bunicii/tutorii și
evaluarea multidimensională – în plan person-
al, familial și social/comunitar, poate fi un avan-
taj pentru o comunicare empatică și eficientă.
Semnificația manifestă a mesajului poate fi
diferită pentru partenerii de dialog, așa cum
același mesaj poate fi înțeles diferit de cei care-l re-
cepționează (ex: instrucțiunile de administrare a
vaccinurilor). Semnificația latentă, uneori poate fi
mai importantă, caracterizând mai bine emițător-
ul (ex: “când am citit pe forum despre reacțiile
adverse ale vaccinurilor, am fost nelamurită
și am simțit nevoia unei discuții suplimentare,
înainte de a veni cu copilul la vaccinare” ...).
Opțiunile dar și limitele terapeutice sunt
înțelese și acceptate mai ușor de către pa-
cient când medicul îl ascultă cu interes! Pa-
cient informat! Consimțământ informat!
Nevoile şi aşteptările diferite pot duce la blo-
carea comunicării, deteriorând relația pacient
– personal medical. Ca medici este important
să cunoaștem tehnicile comunicării profesio-
nale pentru a demonta nu doar informațiile
ci și emoțiile transmise de mediul virtual.
Sugestii de informații cu impact.
HPV intervine în procesul de carcinogeneză,
făcând din cancerul de col uterin o boală preve-
nibilă prin vaccinare. 1) Genotipurile cu risc on-
cogenic crescut sunt responsabile de apariția mai
multor tipuri de cancer. Cele cu risc oncogenic
scăzut au forme de manifestare clinică cutanată
– genitală sau non-genitală, dar și forme clinice
localizate la nivelul mucoaselor. 2) Manifestările
clinice, în multe cazuri sunt asimptomatice/sub-
clinice, cu localizări unice sau multiple, cu re-
curențe frecvente și afectează ambele sexe. 3) Nu
există tratament pentru eradicarea infecției HPV!
Infecția meningococică este o afecțiune cu
evoluție potențial letală și trebuie privită ca și o
urgență medicală. 1) Omul este singura gazdă
naturală pentru Neisseria meningitidis. Sursa
de infecție o reprezintă persoanele bolnave cu
diferite forme de infecție meningococică sau in-
divizii purtători sănătoși. Aproximativ 20% din
populație este purtătoare (cronic, intermitent,
tranzitoriu) de Neisseria meningitidis în faringe.
Transmiterea infecției se face pe cale aerogenă sau
prin contact direct prelungit cu persoana infec-
tată sau prin contact cu obiecte recent contami-
nate de aceasta, mai ales în colectivități. 2) Men-
ingita meningococică evoluează spre septicemie
în aproape 40% din cazuri și poate duce la leziuni
ale creierului cu deteriorare neurologică, paralizia
unui membru sau pierderea auzului la aproxima-
tiv 20% dintre supraviețuitori. 3) Chiar și atunci
când boala este diagnosticată precoce și trata-
mentul este inițiat corect, evoluează spre deces 5%
până la 10% dintre pacienți, de obicei în decurs de
24 până la 48 de ore de la debutul simptomelor.
Sugestiile de comunicare a informațiilor mențion-
ate pot fi audiate în cadrul evenimentului.
 20 21
DR. LILIANA CHIȚANU PSIH. MONICA DIMA

Medic primar MF, Brăila

Programul național de imunizare

-comunicarea oportunităților-
Despre importanța vaccinurilor și
cum au schimbat ele soarta lumii stau
mărturie mențiunile istorice despre
marile epidemii. În prezent există 29
afecțiuni prevenibile prin vaccinare.
Fiecare țară are elaborat un program națion-
al de vaccinare. În România Programul
Național de Imunizare este finanțat de stat
și este administrat gratuit populației țintă.
Vaccinul împotriva hepatitei B (autorizat
din anul 1991 pentru toți copiii) se admin-
istrează, conform recomandărilor OMS
imediat după naștere (primele 24 ore),
urmate de încă 2 sau 3 doze, funcție de
caracteristica epidemiologică a zonei. În
România se recomandă 3 doze, fiind con-
siderată zonă endemică pentru Hepatita B.
Infecția cu virusul hepatitic B poate deter-
mina afecțiuni acute sau cronice la nivelul
ficatului. Este considerată o problemă ma-
joră de sănătate publică, estimându-se că
aproximativ 780.000 persoane mor anual
de ciroză hepatică sau cancer hepatic, ca și
consecință a infecției cu virusul hepatitic
B. Infecția cu virusul hepatitic B nu poate
fi eradicată prin tratament, vaccinarea fi-
ind singura metodă eficientă de protecție.
Vaccinul pneumococic, autorizat pe plan
mondial încă din anul 2000, și-a demon-
strat eficacitatea scăzând incidența bolilor
determinate de Streptococcus Pneumoni-
ae cu aproximativ 80% la copii sub 2 ani.
Recomandat la copii pentru prevenirea
infecțiilor cu Streptococcus Pneumoni-
ae non-invazive (conjunctivita, otita me-
die, sinuzita, pneumonia), dar mai ales
a celor invazive (pneumonia cu bacter-
iemie, meningita) cu prognostic sever și
mortalitate ridicată mai ales la persoan-
ele cu risc înalt de îmbolnăvire și dec-
es (grupele de vârstă extreme, patologii
cronice, comorbidități). Vaccinul poli-
zaharidic pneumococic rămâne singu-
ra metodă eficientă de protecție, ținând
cont că boala nu oferă imunitate post-in-
fecție. A fost cuprins în PNI, dar a prim-
it suport financiar abia în anul 2017, în-
cepând cu copii născuți după 01.08.2017.
Sunt doar câteva informații ce trebuie să
facă obiectul comunicării medic de fam-
ilie – pacient. Oportunitățile de vaccin-
are prin PNI trebuie comunicate încă
din perioada prenatală, atât viitoarei
mame cât și tatălui deoarece doar un pa-
cient informat poate lua decizia corectă
și favorabilă stării de sănătate. Furniza-
rea informațiilor, dar și a răspunsului la
eventualele întrebări este parte a proce-
sului de consiliere pentru vaccinare, con-
form conceptului „celor 5 A” dezvoltat
de Angus Thomson (Access – acces; Af-
fordability – reasonable, cost-effective;
Awareness – conștientiza-
re (știu!); Acceptance - sunt de ac-
cord; Activation - m-am vaccinat).
Cuvinte cheie: argumente
pro-vaccinare, Program Națion-
al de Imunizare, comunicare.
Comunicarea medic - pacient
și rolul psihologului
Abstract: In sanatate, mai mult ca in
orice alt domeniu, comunicarea este
cheia unei relatii bune intre medic si
pacient. In epoca tehnologiei, pacien-
tul are acces la informatii si de aceea,
asteptarile lui sunt in crestere. Pen-
tru medici devine o provocare im-
bunatatirea modului de comunicare
si dezvoltarea unei bune relatii cu
pacientul cu cat s-a dovedit ca aces-
tea pot avea un impact pozitiv asu-
pra stress-ului emotional provocat
de boala. Aditional acestor beneficii,
studiile arata ca printr-un manage-
ment optim al relatiei dintre medic
si pacient, creste aderenta la trata-
ment si scad reclamatiile pacientilor.
Keywords: comunicare, imbu-
natatire, medic, pacient, relatie.
1. Introducere
Cum a spus Dale Carnegie: “Cand lu-
crati cu oameni, amintiti-va ca nu va
confruntati cu persoane rationale, ci cu
fiinte emotionale”, deci comunicarea
dintre medic si pacient este bazata pe
emotie intensa. Desi, medicul a prim-
it partea dificila in aceasta relatie, in
prezent se impune necesitatea sa edu-
cam pacientul la noile standarde la care
a ajuns aceasta comunicare. Dar, pen-
tru ca orice problema de comunicare
are la baza o prolema de relatie, impli-
ca doua parti. Astfel, problema pare
rezolvata daca medicul este centrat
pe pacient si pacientul este cooperant
si acorda suport actiunilor medicului.
2. Cauzele unei comunicari de-
fectuoase intre medic si pacient
2.1. Influenta pacientului. Poate cel
mai important factor pentru rezis-
tenta pacientului la comunicare faci-
la este presiunea interviului medical.
Cu totii avem nevoie de atentie, insa
in clipa cand ne aflam in lumina re-
MULȚUMIM PARTENERILOR