Reflexia

Fiind undă electromagnetică, lumina se reflectă ca toate undele electromagnetice. Există similitudini chiar şi cu
undele elastice, care sunt unde mecanice: schimbarea fazei prin reflexie, pierderea a λ/2 când unda din mediul
mai puţin dens întâlneşte unda din mediul mai dens. Fie două medii diferite separate printr-o suprafaţă plană şi
fie S o sursă punctiformă de radiaţie (lumină). Fie I raza incidentă de lumină care face unghiul θ cu normala la
suprafaţa de separaţie în punctul O de incidenţă (fig. 1).

Fig.1 Reflexia

Legea reflexiei

1. Dreptele I, R şi normala se află în acelaşi plan (numit plan de incidenţă, perpendicular pe suprafaţa de
separaţie) şi sunt concurente în punctul O,

2. Raza reflectată (emergentă), R, face acelaşi unghi θ cu normala, ca şi raza incidentă, I.

Refracţia
Refracţia apare în cazul în care suprafaţa pe care cade fascicolul incident permite trecerea unei părţi a
energiei luminoase prin suprafaţa de separare.

Viteza luminii depinde de mediul în care are loc propagarea, iar coeficientul: , se numeşte indice

de refracţie al mediului respectiv.

Să presupunem că avem o suprafaţă de separare între două medii omogene diferite, caracterizate de
indicii de refracţie diferiţi: n1 ≠ n2. (fig.2) . Să mai presupunem că mediul 1 este optic mai puţin dens decât
mediul 2 (n1 < n2) şi că trimitem un fascicol incident I spre suprafaţa de separaţie sub un unghi oarecare θI,
dintr-o sursă punctiformă S. Fie O punctul de incidenţă. La trecerea în mediul mai dens, raza transmisă T se
apropie de normală, θT < θI. Concomitent, o parte mai mare sau mai mică din fluxul incident este reflectată în
mediul 1, funcţie de coeficientul de reflexie a suprafeţei de separaţie.

Legile refracţiei

1. Dreptele I, R, T şi normala se află în acelaşi plan (numit plan de incidenţă, perpendicular pe suprafaţa
de separaţie) şi sunt concurente în punctul O,

2. Unghiul de refracţie este dat de legea Snell-Descartes:

 Fig. 2 Reflexia

Toate refracţiile sunt însoţite de reflexie parţială, aşa cum se poate vedea şi din figura 2 (raza reflectată
este desenată punctat). Chiar şi atunci când fluxul luminos transmis reprezintă cea mai mare parte din cel
incident, de exemplu la unghi incident θI= 0, o parte din fluxul incident este reflectată în primul mediu. Acest
fenomen este cunoscut ca reflexie (pierdere) Fresnel. El poate fi observat şi în viaţa de zi cu zi, privind în
special seara printr-un geam obişnuit şi observând că acesta reflectă o parte din lumina incidentă.

Reflexia totală

Reflexia totală este un caz particular al refracţiei şi are loc atunci când raza incidentă porneşte dintr-un
mediu optic mai dens spre unul mai puţin dens. La un anumit unghi zis critic, θC, raza refractată nu mai
părăseşte materialul din care a fost emisă, ca în figura 3.b:

Fig. 3 Feflexia totală

Unghiul critic θC se calculează din legea lui Snell: ;

La reflexia totală nu se pierde energie prin transmisie în mediul 2. Raza de lumină rămâne confinată
(captivă) în mediul optic mai dens, purtătoare a aceleiaşi energii după reflexie.