Violenţa în familie sau violența domestică este una din cele mai importante probleme

cu care se confruntă societățile umane. Aşa a fost dintotdeauna dar parcă lucrurile au
devenit mai vizibile în ultimele decenii. Există forme diverse de violenţă, de la cele
mai subtile, emoţionale şi psihice, până la cele fizice. Din păcate, cele dintâi sunt cele
care au cele mai nocive repercusiuni asupra psihicului victimei. Aceasta se poate
reface, însă, cu ajutor specializat.

 Ce este violenţa domestică?

 De câte feluri este violenţa?
 Care sunt cauzele violenței în familie?
 Cum se poate combate?

Ce este violenţa domestică?

Violența reprezintă perpetuarea oricărei forme de abuz , fizic, psihologic,

emoţional sau sexual de către unul sau altul dintre parteneri asupra unuia sau mai
multor membri ai familiei. Indiferent de forma agresiunii, aceasta are un singur scop:
puterea. Agresorul nu vrea decât să arate că deține puterea şi controlul asupra
victimei.

De câte feluri este violenţa?

Violenţa fizică este cea mai cunoscută şi mai „vizibilă” formă de violenţă şi se
manifestă prin bătăi, pălmuiri sau lovirea corpului victimei cu anumite obiecte.

Abuzul emoţional se manifestă prin ameninţări, intimidare, umilinţă în public.

Victima ajunge să aibă o stimă de sine foarte scăzută. Este criticată permanent şi
ameninţată chiar cu moartea în caz că va părăsi relaţia. Libertatea ei este astfel pusă în
pericol. Dacă agresorul este tatăl, adesea acesta va antrena chiar şi pe copii împotriva
victimei. Principala arma a agresorului este inocularea impresiei că victima este
vinovată de abuzurile sale.

Abuzul psihic este cel care afectează victima cel mai mult. Acesta poate
presupune şi abuz emoţional dar şi abuz fizic, sau chiar pe amândouă. Pălmuirea,
agresarea verbală, şi alte moduri de intimidare sunt principalele metode ale abuzului
psihic. Dintre formele cel mai complexe sunt privarea victimei de hrană, somn sau de
alte funcţii necesare traiului. De asemenea constrângerea de a face un anumit lucru
imoral sau indecent intră tot în manifestările abuzului psihic.
 Abuzul sexual este foarte întâlnit atât în relaţiile cuplurilor căsătorite cât şi
necăsătorite. Orice situaţie în care agresorul foloseşte forţa pentru a ajunge la sex
nedorit sau riscant se numeşte abuz sexual. Se întâmplă adesea ca în cadrul acestor
abuzuri, victimele, care sunt de obicei femei, să fie grav rănite sau chiar ucise.

Abuzul spiritual se manifestă atunci când un anumit membru din familie se

foloseşte de anumite versete biblice sau idei ale spiritualităţii creştine pentru a
manipula un alt membru al familiei, sau pentru a-şi motiva abuzul. De exemplu citatul
biblic că „femeia trebuie să se supună bărbatului” este răstălmăcit şi interpretat în
favoarea abuzului fizic (bătăi, pălmuiri) al bărbatului faţă de femeie, considerată
„sexul slab”.

Care sunt cauzele violenţei în familie?

Deopotrivă, bărbaţii şi femeile pot deveni atât agresori cât şi victime. Statisticile
arată că numărul femeilor care devin victime este însă mai mare. Cauzele sunt
multiple. Cea mai frecventă cauză care duce la violenţă în familie sunt modelele
parentale. Modul în care se desfăşurau relaţiile în familia agresorului, în care membrii
îşi rezolvau conflictele au fost „modelele” de relaţionare pentru actualul abuzator.
Practic el a ales, mai mult mai puţin conştient, să ducă mai departe acest tipar de
comportament şi în familia lui.

În familiile în care unul din membri este alcoolic, ceilalţi membri au şanse mari
să treacă prin mai multe forme de abuzuri. Practic alcoolicul, în momentul în care bea,
îşi va pierde inhibiţiile şi va face ceea ce simte atunci când nu bea, pentru a-şi arăta
puterea. Acest mod de a-şi arăta puterea este, într-un mod subtil, modul în care
persoana bolnavă de alcoolism, se apără.

Stresul major poate da naştere unor episoade de violenţă şi mai rar unei
perpetuări a acesteia. De asemenea agresorul poate fi bolnav mintal şi să manifeste o
dorinţă patologică pentru putere şi control. Agresorii nu sunt de fapt decât nişte
persoane slabe, care nu au o imagine bună de sine.