Drept Penal General

Ansamblu de norme juridice de drept public, care reglementează

faptele care constituie infracțiuni. Reglementează condițiile angajarii
răspunderii si consecintele angajarii acestei răspunderi.
Funcțiile dreptului penal:
• Funcția protectoare: trebuie inteleasa sub un dublu aspect:
- Protejeaza toate valorile fundamentale ale vieții in societate
- Protejeaza infractorul împotriva unor reacții disproportionate sau
abuzive ale statului
• Funcția educativa: motivează membrii societății in sensul
respectarii dispozitiilor legale, dincolo de amenintarea unei sancțiuni
penale

Principiile fundamentale:
1. Principiul legalitatii, incriminarii si pedepsei
(principiu de forta constitutionala)
A. Legalitatea incriminarii - presupune ca pentru a putea determina
răspunderea penală a unei persoane o fapta trebuie sa fie prevăzut ă de
legea penală
• Lex scripta - ideea de accesibilitate a legii (norma penală
trebuie sa fie adusă la cunoștință subiectiilor astfel încât orice
persoana sa poată lua cunoștință de lege). Este obligația statului sa
facă publicitatea legilor. In cazul nerespectarii accesibilitatii se
introduce o excepție de neconstitutionalitate.
• Lex certa - exigenta de previzibilitate: legiuitorul trebuie sa
formuleze norma cu sufiecenta claritate astfel încât orice persoana
interesata sa poată înțelege conținutul acesteia. In cazul
nerespectarii previzibilitatii se introduce o excepție de
neconstitutionalitate
• Lex stricta - legea este de stricta interpretare. Analogia
presupune aplicarea unei norme cu privire la o situație
nereglementata de lege dar asemănătoare cu situa ția reglementata.
Regimul juridic al analogiei:
- in defavoarea inculpatului - aplicarea
unei norme care are ca efect angajarea sau agravarea r ăspunderii
faptuitorului. In dreptul penal este strict interzisă.

1
Clauzele legale de analogie - sunt dispozitii legale prin care chiar
legiuitorul permite aplicarea legii in alte ipoteze decât cele express
reglementate.
Este compusă din doua elemente:
0. Enumerarea unor situații
1. O formula "si altele"
Regim juridic: clauzele se clasifica in doua categorii, in functie de
enumerare:
2. Clauze omogene - cuprind enumerarea unor situații de aceeași
natura astfel încât se poate idenitifica criteriul comun avut in
vedere de către legiuitor. Sunt admisibile, pot fi folosite de legiuitor
in redactarea actelor normative
3. Clauze eterogene - cuprind enumerarea de imprejurari de natura
diferită, astfel încât nu putem identifica un criteriu comun. Nu sunt
admisibile. (se combat prin excepție de neconstitutionalitate).
- in favoarea inculpatului - presupune
aplicarea prin analogie a unei norme care atenueaza sau inlatură
răspunderea faptuitorului. Este admisibila in anumite condiții:
4. Situația de fapt sa nu fie acoperita de norma juridic ă in cauza.
Este nevoie de o situație care excede legea.
5. Lacuna de reglementare sa nu fie intentionata.
- Diferența între clauzele de analogie omogene si eterogene nu prezintă
importantă deoarece ambele sunt admisibile.
Interpretarea: acea operatiune care se efectuează in vederea aplic ării
normei juridice, având ca finalitate stabilirea întinderii exact a
dispozitiei, pentru a identifica cu maxim de precizie posibilele limitele
normei penale. (ex. sfera subiectelor, sfera de interpretare)
Tipuri de interpretare:
- interpretarea gramaticala - pornind de la sensul termenilor utilizati de
către legiuitor
- interpretarea teleologica - stabilește intelesul normei pornind de la
finalitatea acesteia
- interpretarea istorica - se iau in considerare condițiile de ordin social,
economic, politic in care a fost adoptată legea
- interpretarea logica - se ia in considerare interactiunea logica a
normei cu celelalte norme
Interpretarea evolutiva (extensiva/extinsă): consta in interpretarea
textului de lege prin actualizarea acestuia încercând sa îl raporteze la
nivelul de dezvoltare a societății actuale.

2
- art. 195 al. 1: interceptarea unei convorbiri efectuate prin telefon,
telegraf sau orice alte mijloace de transmitere la distanță.
Conditiile cumulative ale interpretarii evolutive:
6. Stabilirea voinței certe a legiuitorului de a incrimina fapta si in
varianta interpretata
7. Posibilitatea incadrarii faptei in varianta interpretata in definitia
actuala prevăzută de textul legal
• Lex previa - interzicerea aplicării retroactive a legii penale
B. Legalitatea pedepsei -
2. Principiul caracterului personal: acel principiu
fundamental conform căruia nici o persoana nu poate fi trasa la
răspundere penală si obligată sa execute o sanctiune cu caracter
penal, stabilită pentru o infractiune pe care nu a savarsit-o.
- principiul se opune in mod absolut la aplicarea in mod direct a unei
sancțiuni penale a altei persoane decât cea care a comis infractiunea.
In schimb unele efecte indirecte (efecte prin ricoșeu) sunt inevitabil
acceptate.
- compatibioitatea acestui principiu cu răspunderea penal ă a persoanei
juridice - art. 19 in. 1, introdus prin legea 278/2006 reglementeaz ă in
premiera răspunderea penală a persoanei juridice.
- nu exista răspundere solidară (ca si in dreptul civil), sanctiunea se
aplica individual fiecărui infractor
3. Principiul minimei interventii: implica o restrangere, pe
cât posibil, a recurgerii la mijloacele penale de protecție a valorilor
sociale, atunci când protecția acestor valori poate fi realizată prin
mijloace aparținând altor ramuri de drept (civil, contraventional,
disciplinar)
- acțiunea penală este necesară doar atunci când nu exista alte forme
de reacție
4. Principiul individualizarii : presupune ca consecintele
angajarii răspunderii penale trebuie sa fie proportionale cu situatiile
care au antrenat aceasta răspundere
- Individualizarea legală (stabilirea in abstracto): se realizează de către
legiuitor prin stabilirea pedepselor legale pentru fiecare infractiune in
parte. Legiuitorul este obligat sa aleagă o sanctiune legală care sa
corespunde importantei valorii sociale ocrotite, dar si intensitatii
atingerii aduse acesteia
- Individualizarea judiciară (stabilirea in concreto): consta in
determinarea sanctiunii concrete pe care intractorul trebuie sa o

3
execute. Este atributul instanței de judecată care stabilește pedeapsa
principala, complementara, accesorie, modalitatea de executare a
pedepsei, precum si eventuale măsuri de siguranță
- Individualizarea administrativă: se realizează după rămânerea
definitiva a hotărârii de condamnare, in timpul executarii sanctiunii.
(regimul diferă după cum intractorul este major sau minor; primari sau
recidivisti etc.)
5. Principiul umanismului: impune recunoasterea faptului ca
infractorul, indiferent de infractiunea pe care a comis-o, este si
ramane o persoana umană si are dreptul de a fi tratată ca atare si de a
fi reintegrata in societate după executarea sanctiunii
- ca expresie a materializarii principiului, pedeapsa cu moartea a fost
complet abolita si recurgerea la pedepse privative de libertate trebuie
sa fie, pe cât posibil, limitate in favoarea altor sancțiuni

Izvoarele dreptului penal

Izvor (formal): modul de manifestare sau forma pe care regula de drept
o îmbracă si sub care se face cunoscuta persoanelor ținute sa se
conformeze acesteia
După autoritatea de la care emana:
8. Izvoare interne (Constitutia, legile organice, OUG, cutuma,
decretele prezidențiale (gratierea individuală), decizile CC, RIL-ulire)
9. Izvoare externe (tratatele si conventiile internaționale la care
România este parte, actele adoptate la nivel UE)
- Directe: creaza drepturi si obligații persoanelor fizice, juridice si
organelor judiciare, fiind aplicabile in mod nemijlocit de instantele
romane (tratate de asistenta in materie penală, tratate privind
protecția drepturilor omului)
- Indirecte: acele tratate sau conventii, care după ratificare, creaza
in sarcina statului obligația de a introduce in legislația penală interna
anumite reglementari; nu pot fi aplicate in mod direct de c ătre
instantele naționale
După forma:
10. Izvoare scrise (Constitutia României; legea organica-codul penal;
legiile adoptate înainte de intrarea in vigoare a constitutiei din
1991; decretele adoptate pana in 1989; decretelelegi-legi din
perioada Decembrie 1989-Iunie 1990; ordonantele de urgență)
11. Izvoare nescrise (cutuma)
După efecte:
12. Izvoare pozitive
4
13. Izvoare negative (deciziile Curtii Constitutionale, prin care se
constata neconstituționalitatea)

Constitutia: (ca izvor de drept penal)

• Consacră o serie de reguli (principiul legalitatii pedepsei, limitele
extrădarii cetățenilor români, abolirea pedepsei cu moartea)
• Constituie principii generale de drept aplicabile si in dreptul
penal (neretroactivitatea legii, egalitatea in fata legii,
proportionalitatea restrangerii drepturilor si libertatilor
fundamentale)

RIL: (cale extraordinara de atac pt interpretarea unitara a legii):

• Poate fi declarata de procurorul general
• Poate fi provocat de colegiul de conducere a CSM, sau colegiile
de conducere a Curtilor de Apel
• ICCJ da hotararea si este obligatorie pt instante (produce efecte
ex nunc)
• Hotărârea este luata cu majoritate calificata de 2/3
• Legea 202/2010

Cutuma:
• Izvor nescris
• Conține un element material (o suită de fapte repetate, durabilă si
clară) si un element juridic (certitudinea caracterului obligatoriu)
• Nu poate incrimina
• Exonerarea (joacă rolul de izvor direct): atunci cand un
comportament este totusi un comportament general acceptat (ex.:
găurirea lobului urechii, circumcizia)
• Interpretare (joacă rolul de izvor indirect): ajuta la determinarea
continulului unor concepte prin rapotarea la practicile sociale
curente la un moment dat

Normele penale
• Exista doar dispozitie si sanctiune (sunt de aplicabilitate generala)
• Dispozitia impune norma de conduita (este implicita si nu
explicita)
• Exista si norme incomplete la care lipseste fie sanctiunea fie
dispozitia.

5
 Norme incomplete :
14. Norme cadru (in alb)
15. Norme de trimitere
16. Norme de referire
- In noul cod penal se unesc normele de referire cu normele de
trimitere

1. Norme cadru (in alb):

• Contin o incriminare cadru care urmeaza a fi completata cu
elemente preluate dintr-un numar nedeterminat de norme
• Norma cadru este formulată generic, urmând a se concretiza din
prevederile altui act normativ
• Lipseste o parte a dispozitiei (dispoziție generică)
• Clasificare:
- Norme in alb proprii: completarea se face printr-o norma de forța
juridică inferioară
- Norme in alb improprii: completarea se face printr-o norma de
forța juridică egala

2. Norme de trimitere:
• Sunt norme incomplete carora le lipseste sanctiunea. Ele isi
imprumuta sanctiunea de la o alta norma si devin apoi independente
fata de aceasta.
• Odată ce norma de trimitere si-a luat sanctiunea dintr-o alta
norma, eventualele modificări sau chiar abrogarea celei din urma nu
afectează norma de trimitere
• Norma completatoare se refera la altceva decat norma de
trimitere in dispozitie

3. Normele de referire:
• Sunt norme care împrumuta o parte a dispozitiei dintr-o alta
norma, rămânând apoi legate de aceasta
• Orice modificare a normei completatoare intervine si in norma de
referire
• Norma completatoare trebuie sa existe la momentul adoptarii ei

Diferentierea normelor cadru de normele de referire:

• Ambele rămân legate de norma completatoare, astfel ca orice
modificare a acesteia atrage modificarea normei incomplete

6
• In plan practic regimul lor este similar
• Norma de referire se completează cu elemente preluate din una
sau mai multe norme determinate de către legiuitor
• Norma cadru se completează cu prevederi dintr-un num ăr
nedeterminat de norme
• Norma de referire se completează doar cu prevederile unei norme
care exista la momentul adoptarii ei
• Norma cadru se completează si de norme care vor fi adoptate
ulterior intrării ei in vigoare

Aplicarea in spatiu a legii penale

17. Principiul teritorialitatii (art. 3 Cod Penal; art. 8 NCP)
Teritoriul cuprinde următoarele elemente:
0. Suprafața terestră (suprafața cuprinsă intre frontierele politico-
geografice)
A. Apele interioare (ape curgatoare sau statatoare precum si apele
maritime interioare)
B. Marea teritorială (lațime de 12 mile marine de la liniile de baza)
C. Subsolul (corespondent solului terestru, acvatic si maritim)
D. Spațiul aerian (coloana de aer situată deasupra teritoriului
României, pana la limita inferioară a spatiului extraatmosferic)
- Fac parte din teritoriul țării sediile reprezentanțelor diplomatice si
consulare acreditate in România (vechea conceptie potrivit c ăreia
acestea aparțin statului pe care îl reprezintă fiind abandonata)
- Orice infractiune comisa pe o nava sau aeronava româna se înțelege
ca infractiune comisa pe teritoriul României
- Infractiunea comisa pe o nava sau aeronava româna stationata într-
un port străin cade deopotrivă sub inciden ța legii penale române cât si
sub incidența statului pe a cărui teritoriu se afla nava (dac ă infractorul
a fost condamnat in statul unde s-a comis infractiunea, din pedeapsa
aplicată de instantele noastre se va scădea pedeapsa executat ă in
străinătate)

Locul comiterii infractiunii

Teoria ubicuitatii - infractiunea se considera savarsita pe orice
teritoriu unde a avut loc un act de executare sau s-a produs un rezultat

7
• Instantele romane vor fii competente atât in cazul infractiunilor
începute pe teritoriul româniei, dar consumate in străin ătate, cât si
infractiunilor care au produs doar rezultatul pe teritoriul României
• Pentru aplicarea legii penale romane, conform principiului
ubicuitatii, nu interesează nici cetatenia infractorului, nici dispozitiile
legii penale din tara de origine a acestuia
• NCP - legea penala romana poate fi aplicata nu doar atunci cand
s-a produs rezultatul/actul de executare, dar si atunci cand s-a
savarsit un act de instigare ori complicitate.

2. Principiul personalitatii legii penale romane (art. 4

Cod penal)
Legea penala romana sub incidenta principiului personalitatii se aplica
atunci cand infractiunea este comisa de un cetatean român in
strainatate
• Cod penal actual:
- Persoana fizica (un cetatean sau un apatrid cu domiciliul in
România)
- Persoana juridică - nu se aplica textul
• NCP:
- Persoana fizica (doar un cetatean român, in cazul apatrizilor se
poate extrada)
- Persoana juridică - se aplica textul

Conditia dublei incriminări - infractiunea trebuie prevazuta atat de

legea romana cat si de legea statului unde a fost savarsita
• Cod penal actual:
- Nu este necesară dubla incriminare
• NCP:
- Dubla incriminare nu e necesara daca pedeapsa e mai mare de 10
ani
- Dubla incriminare e necesara daca pedeapsa e mai mica de 10 ani
- Incriminarea sa fie in conformitate cu legea română

Existenta unor conditii speciale de procedura:

• Cod penal actual:
- Nu exista astfel de conditii, urmarirea se face conform dreptului
comun
• NCP:

8
 - Actiunea penala se poate pune in miscare numai cu autorizarea
prealabila a procurolului general de la parchetul de pe langa Curtea de
Apel sau Parchetul de pe langa ICCJ

3. Principiul realitatii legii penale române (art. 5 Cod

penal)
Acest principiu determina incidența legii penale romane in raport de
subiectul pasiv al infracțiunii (victima)
Condiț ii:
• Autorul:
- Cod penal actual: trebuie sa fie ori cetatean strain ori apatrid cu
domiciul in strainatate
- NCP: cetatean strain ori apatrid
• Sfera persoanelor vatamate:
- Cod penal actual: statul român sau un cetățean român
- NCP: statul român, un cetatean român, sau o persoana juridica
română
• Sfera infractiunilor:
- Cod penal actual: doua categorii de infractiuni: contra sigurantei
nationale a romaniei si cu privire la integritatea corporala (viața
cetateanului român)
- NCP: orice infractiune comisa contra statului, cetateanului roman
sau persoanei juridice de nationalitate romana
• Condiții speciale de procedura:
- Cod penal actual: cu autorizarea prealabila a procurorului general
al Parchetului de pe langa ICCJ
- NCP: cu autorizarea prealabila a procurorului general al
parchetului de pe langa ICCJ + lipsa unei proceduri in statul unde s-a
comis infractiunea
• Tratatele sau conventile internaționale la care România este
parte sa nu contina prevederi referitoare la un alt mod de
solutionarea a acestor cauze (prevederile art. 5 au caracter subsidiar
fata de prevederile conventilor internaționale)

4. Principiul universalitatii legii penale romane (art. 6

Cod penal)
Legea penală româna se aplica si altor infrac țiuni săvârșite in afara
teritoriului țării, de un cetățean strain sau de o persoana fără cetatenie
care nu domiciliază pe teritoriul țării dacă fapta este prevăzută ca

9
infractiune si de legea penală a țării unde a fost savrasita, iar
faptuitorul se afla in tara
Condiț ii:
• Statutul autorului faptei:
- Cod penal actual: cetatean strain sau apatrid cu domiciul in
strainatate
- NCP: cetățean strain sau apatrid
• Persoana vatamata:
- Cod penal actual: un strain (ca regula), statul român sau cetatean
român (cu privire la natura infractiunii)
- NCP: un strain (stat, persoana juridica, persoana fizica)
• Categorii de infracțiuni:
- Cod penal actual: la străini (orice infractiune); alte infractiuni
decat cele de sub incidenta principiului realitatii
- NCP: infractiuni de care ne-am obligat prin tratate sau conventii
internaționale si infractiuni in cazul carora s-a refuzat extradarea
• Dubla incriminare (nu este necesar ca fapta sa fie incriminata
identic de cele doua legi)
• Infractorul sa se afle benevol pe teritoriul ț ării
• Sa nu existe, potrivit legii statului unde s-a comis infractiunea,
vreo cauza care împiedica punerea in mișcare, continuarea sau
executarea actiunii penale, iar pedeapsa sa nu fi fost executat ă sau
considerată ca executată (când in statul unde s-a comis infractiunea
lipseste autorizarea necesară, a intervenit prescriptia, amnistia sau
gratierea, ori când pedeapsa a fost executată)
• Tratatele sau conventiile la care România este parte sa nu
contina prevederi referitoare la un alt mod de solutionare a acestor
cauze

Cooperarea internațională in
materie penală
Extradarea:
Extradarea catateniilor romani:
• In cazul conventilor multilaterale:
Se face sub rezerva reciprocitatii si numai in una din urm ătoarele
situații:

10
 - Persoana extradabila domiciliază pe teritoriul statului solicitant, la
data formularii cererii
- Persoana extradabila are si cetațenia statului solicitant
- In cazul condamnarii la o pedeapsa privativa de libertate, statul
solicitant sa dea asigurări ca persoana extradata va fi transferata in
România pentru executarea pedepsei
• In cazul conventilor bilaterale:
Cetățenii romani pot fi extradati in condiții de reciprocitate
Persoane exceptate de la extradare:
• Persoanele cărora li s-a acordat dreptul de azil in România
• Persoanele străine care se bucura in România de imunitate de
jurisdictie
• Persoanele străine citate din străinătate in vederea audierii ca
părți, martori sau experții in fata autoritatii judiciare romane
solicitante
Statul român poate refuza sau amâna extradarea altor persoane decât
cele mentionate, in măsura in care predarea acestora poate avea
consecinte deosebit de grave (varstra, stare de sănătate)
Condiț ii:
• Cu privire la fapta:
- Dubla incriminare (fapta in materialitatea ei sa fie prevăzut ă de
legea penală a ambelor state)
- Sa nu fie vorba de o infractiune politica sau conexa unei infracțiuni
politice
- Când statul solicitat are motive sa creadă ca persoana extradabila
va fi pedepsita din considerente de rasa, religie, sex, naționalitate,
limba, opinii sau apartenenta la un grup social
- Sa nu fie vorba de o infractiune militar ă (doar infrac țiuni pur
militare, ex.: dezertare, călcare de consemn; nu prevede de exemplu un
furt comis de un militar)
- Fapta sa fie sanctionata, potrivit legii ambelor state cu pedeapsa
închisorii de cel putin 1 an, sau pedeapsa de cel putin 4 luni, sau
fractiuni de pedeapsa rămasă de cel putin 4 luni
• Cu privire la acțiunea penală si competenta
- Infractiunea sa nu atragă competenta legii penale romane (motiv
optional de refuz)
• Cu privire la drepturile si libertatiile fundamentale
- Nu se admite cererea in cazul posibilitatii condamnarii la
pedeapsa cu moartea

11
 - Nu se admite cererea in cazul in care viața persoanei este pusă in
pericol in statul solicitant
- Interzicerea torturii sau tratamentelor degradante
- Nu se admite cererea in cazul in care nu a fost respectat dreptul
la un proces echitabil sau persoana ar putea fi judecată într-o cauza de
pe rolul unei instanțe extraordinare, altele decât cele instituite prin
instrumente internaționale pertinente
- in cazul in care persoana se afla de mai mult timp pe teritoriul
statului solicitat si are deja o familie acolo
Efectele soluționarii cereri de extradare:
• Respingerea: nu are ca efect inlaturarea răspunderii penale a
persoanei in cauza, autoritatiile romane vor proceda la urm ărirea si
judecarea persoanei in cauza
• Admiterea: are ca efect remiterea infractorului autoritatiilor
statului solicitant in vederea judecarii sau executarii pedepsei
Remiterea este guvernată de principiul specialitatii: persoana
extradata nu poate fii urmărită, judecată ori de ținută pentru un fapt
anterior predarii, altul decât cel care a motivat extradarea
Excepția de la principiul specialitatii:
• Statul roman, care a predat-o consimte (in urma unei cereri
formulate din partea statului solicitant, de extindere a extradarii)
• Având posibilitatea sa o facă, persoana extradata nu a părăsit in
termen de 45 de zile teritoriul statului căruia i-a fost predat ă, ori dac ă
s-a întors acolo după ce l-a părăsit
Principiul specialitatii nu se opune la schimbarea incadrarii juridice in
cursul procedurii dacă respecta următoarele condiții:
• Fapta in materialitatea ei rămâne cea descrisă in cererea de
extradare
• Elementele constitutive ale infracțiunii recalificate ar ingadui
extradarea
Extradarea aparenta:
Se deosebeste de extradarea propriu-zisa prin:
• Nu presupune un raport intre doua state, ci intre un stat si o
organizație/instanța internațională
• Nu își are izvorul într-o conventie de extradare sau lege interna,
ci in statutul instanței internaționale respective

Mandatul european de arestare:

Emiterea se face de către instantele judecatoresti
12
Condiț ii:
• In vederea urmăririi sau judecarii penale dac ă fapta este
pedepsita de legea penală româna cu o pedeapsa privativa de
libertate de cel putin 1 an
• In vederea executarii pedepsei dacă pedeapsa este mai mare de
4 luni
Limitele funcționează doar in materia emiterii mandatului nu si in
materia executarii (autoritatiile romane sunt obligate sa execute orice
mandat)
Infractiunile care fac obiectul mandatului european de arestare:
• Infracțiuni cuprinse in lista (in cazul acestor infracțiuni dacă
legea statului care emite mandatul prevede o pedeapsa cu închisoare
de cel putin 3 ani, arestarea si remiterea este obligatorie, chiar si in
absenta dublei incriminări)
• Alte infracțiuni prevăzute de legislația statului emitent (se cere
dubla incriminare)
Motive de refuz obligatoriu al executarii mandatului:
• Dacă reiese ca persoana a fost judecată definitiv pentru acelea și
fapte ce către un stat membru al UE, altul decât statul emitent, cu
condiție ca sanctiunea sa fie in curs de executare, ori sa fi fost
executată sau considerată executată
• Infractiunea este acoperită de amnistie in România, dacă
autoritățile romane au competenta de a urmări acea infractiune
• Persoana supusa mandatului nu răspunde penal datorită varstrei
sale
Motive de refuz facultativ al executarii mandatului:
• Este vorba de o infractiune neprevazuta pe lista si nu este
indeplinita condiția dublei incriminări (in afara de prevederi
referitoare la taxe si impozite)
• Când persoana care face obiectul mandatului este supusa unei
proceduri penale in România, pentru aceasi fapta care a motivat
mandatul
• Când împotriva persoanei care face obiectul mandatului s-a
pronuntat o hotărâre definitiva într-un alt stat membru UE pentru
aceleași fapte
• Când persoana care face obiectul mandatului este cetățean
roman si instanța româna este competenta si dispune executarea
pedepsei in România

13
• Când împotriva persoanei care face obiectul mandatului s-a
pronuntat o hotărâre definitiva într-un stat care nu este membru UE,
cu condiția ca in caz de condamnare sanctiunea sa fie in curs de
executare, ori sa fi fost executată sau considerată executată
• Mandatul se referă la infrac țiuni care, potrivit legii romane, sunt
comise pe teritoriul româniei

EXTRADARE M.E.A

Terminologic Implicarea a doua state Implicarea unui stat

(stat solicitant si stat emitent si a unui stat de
solicitat) executare

Domeniu de Per a contrario se aplcia Este o forma de cooperare

aplicabilitate intre RO si alte state din si se aplica strict intre
afara UE state membre ale U.E

Natura partilor Vorbim de relatia stabilita Relatia e stabilita intre

implicate in procedura intre state si sunt autoritatile judiciare ale
implicate autoritatile de statelor (la Curtea de
la nivel central Apel)

Caracterul procedurii Procedura poate fi Procedura poate fi doar

judiciara, administrativa judiciara
ori mixta in functie de
autoritatea care rezolva
problema

Sfera infractiunilor - Extradera nu se acorda Se executa si pentru

infractiuni politice pentru infractiuni politice infractiuni politice - exista
prezumtia ca statele au
aceleasi valori, drepturi,
etc.

Sfera infractiunilor - Extradarea nu se acorda Se executa si in acest caz

infractiuni militare ex : dezertarea de infractiuni

Dubla incriminare Dubla incrimare e Nu e necesara pentru

esentiala infractiunile prev de art.
96 din Leg. 302/2011
E necesara pentru restul

14
 EXTRADARE M.E.A

Regimul remiterii Cetățenii români pot fi Cetatenii români sunt

cetățenilor romani reținuți doar prin reținuți întotdeauna,
pedeapsa sa fie cel putin
excepție, ex. dubla 4 luni
cetatenie

Principiul specialitatii mandatului european

Persoana remisa, fie extradata fie subiect al unui mandat european nu
poate fi judecată pentru alta fapta si nu poate fi obligat ă la executarea
altei pedepse decât cea indicata in mandatul de arestare sau
extradare
Exceptii:
Extradare
18. Cu consimtamantului statului solicitant
19. Cand persoana extradata nu paraseste teritoriul statului solicitat
in 45 de zile de cand o putea face in mod legal
MAE
20. Cu consimtamantului statului solicitant
21. Cand persoana extradata nu paraseste teritoriul statului solicitat
in 45 de zile de cand o putea face in mod legal
Consimtamantului este uneori prezumat (prezumtia este relativa)

Renuntarea la principiul specialitatii de către cel vizat de mandat:

- Cand infractiunea suplimentară pentru care ar fi judecat ă nu se
sanctioneaza de lege cu pedeapsa privativa de libertate
- Se poate dispune executarea unei pedepse, alta decât cea din
mandat, dar care sa nu fie privativa de libertate

Aplicarea in timp a legii penale

române
Principuil activității legii penale romane: legea penală se aplică
infractiunilor savarsite in timpul cât ea s-a aflat in vigoare
Elemente:
• Cât timp legea e in vigoare
• Momentele savarsirii infractiunii

15
Legea penală poate:
• Ieși din vigoare:
- prin ajungerea la termen
- prin decizia CC
• Sa își suspende temporar activitatea prin intrarea in vigoare a
unei legi speciale care reglementează aceelasi domeniu
Legea specială iese din vigoare prin desuitudine
O norma penală nu iese din vigoare prin desuitudine (oricât timp ar
trece fără ca o norma penală sa fie aplicată)

Momentul savarsirii infractiunii:

Se determina pe baza teoriei actiunii: infractiunea e comisa la
momentul comiteri actului de executare

Existența infractiunii cu consumare continua - se considera savarsite

la momentul de epuizare a actului de executare
• Infractiunea continuată: producerea infractiunii la anumite
intervale de timp (aceeași infractiune)
• Infractiunea de obicei (continuată) - contraventia savarsită cu
repetitie devine infractiune
Infracțiuni omisive - care se savrasesc prin inactiune. Legea aplicabila
este legea in vigoare la momentul când ar fi trebuit sa se realizeze
conduita prevăzută de lege, momentul când expira termenul stabilit de
lege pentru efectuarea actiunii

Principiul neretroactivitatii legii penale

Presupune ca o lege penală nu se poate aplica faptelor savarsite
înainte de intrarea ei in vigoare.
Principiul nu se limiteaza la legea de incriminare ci este incident si in
cazul legilor care majorează pedeapsa, care instituie o circumstanta
agravanta, care suprimă o circumstanta atenuanta sau care fac fapta
urmaribila din oficiu după ce anterior era urmaribila doar la plângere
prealabila
Exceptii:
- Legea penală mai favorabilă (acoperă mai multe categorii de legi:
legea de dezincriminare; legea de amnistie; decretul de gartiere; legea
penală mai favorabilă in sensul codului penal-sens restrâns)
- Legea interpretativa:
- dacă jurisprudenta anterioară legii de interpretare era divergent ă,
iar legea de interpretare vine sa consfinteasca una din interpretarile
16
promovate, ea poate retroactiva chiar dacă inrautateste situația
inculpatului
- in cazul legii interpretative car nu vine sa consfinteasca o
interpretare judiciară deja existen ța, ci aduce elemente care ajuta la
interpreatrea unui text lipsit pana atunci de claritate, legea
interpretativa poate retroactiva doar dacă este mai favorabilă
inculpatului
Legea de dezincriminare: (art.12 al.1) (art.4 NCP)
- Codul penal in vigoare: verificarea incidentei legii de dezincriminare
se face in abstracto, prin compararea textelor din cele doua legi. Vom
fi in prezenta dezincriminarii atunci cand fapta prevăzut ă de legea
veche nu mai are nici un corespondent in legea noua
- NCP: se evalueaza pe baza unui examen in concreto, respectiv prin
raportarea dispozitiilor celor doua legi la fapta concret savarsita de
către inculpat. Vom fi in prezenta dezincriminarii in doua ipoteze:
22. Atunci cand faptei prevăzute de legea veche nu ii mai corespunde
o incriminare in legea noua
23. Atunci cand fapta concret savrasita de către inculpat nu mai
intruneste elementele constitutive ale infractiunii potrivit legii noi
Efectele dezincriminarii:
- sunt identice in ambele coduri
- dacă procesul nu a început, nici nu va mai începe
- dacă procesul se afla in curs de desfășurare el va lua sfârșit odată cu
introducerea legii de dezincriminare
- dacă s-a pronuntat o hotărâre definitiva, pedeapsa nu se va mai
executa, fapta nu va mai atrage starea de recidiva si nu vor opera
decaderi sau interdictii in considerarea condamnarii
- nu înseamnă repunerea in situa ția anterioară, insemanand ca amenda
palatita nu se restituie, bunuriile confiscate nu se restituie, nu se
acorda despăgubiri pentru partea închisorii executate, nu se reda
gradul militar pierdut
Legea mai favorabilă in sens restrâns:
Privesc numai legile penale de drept material, nu si cele de procedura.
Legile de procedura sunt supuse regulii aplicării imediate a legii noi.
Se aplica diferit după cum intervine înainte sau dup ă condamnarea
definitiva
• In cazul infracțiunii continue si continuate, daca infractiunea s-a
consumat sub legea veche dar epuizarea a avut loc sub legea noua,
fapta in întregul ei va cădea sub incidenta legii penale noi, fiind
exclusă aplicarea legii mai favorabile

17
• In cazul infracțiunii progresive daca intre momentul comiterii
actiunii si momentul producerii ultimului rezultat, intervine o
succesiune de legi penale se va aplica legea mai favorabilă
In situația in care nu este respectata cerința continuitații incriminarii
(una dintre cele doua norme succesive se regaseste in întregime in
cealaltă; intre ele exista o rela ție de gen si specie) suntem in prezenta
unei dezincriminari si nu a unei legi mai favorabile
• Circumstantele agravante generale sau speciale incidente in
cauză prevăzute de legea noua, dar care nu existau sub legea veche,
nu pot fi avute in vedere atunci când se aleg textele ce urmeaz ă a fi
comparate, in vederea determinarii legii penale mai favorabile,
deoarece nu este asigurata cerința continuitații incriminarii
• In schimb atunci când agravanta din legea veche devine
infractiune autonomă in legea noua, continuitatea incriminarii este
asigurata
• Legea mai favorbila intervenită in cursul procesului: (art.13 ACP)
(art. 5 NCP)
Cum se identifica legea mai favorabilă:
- Legea care prevede o pedeapsa mai mica: In cazul pedepselor
asimetrice (o lege de la 1-5 ani, cealaltă de la 2-4 ani) dac ă judec ătorul
se orientează spre o pedeapsa indreptata spre maxim este mai
favorabilă pedeapsa cu maxim mai redus si invers.
- Modalitățile de individualizarea a executarii pedepsei: După legea
veche nu se poate suspenda executarea, după legea nouă se poate
suspenda executarea; suspendarea executarii este mai favorabilă
(decât 3 ani cu executare, mai bine 4 cu suspendare)

18
 Obligatorie (art. 14 CP) Facultativa (art. 15 CP)

Specia de pedeapsa Oricare dintre cele 3 Exclusiv pedepse cu

(detentiune pe viața, închisoarea
închisoare, amenda)

Condiții de aplicare Pedeapsa aplicata conform Pedeapsa aplicata

legii vechi, este mai mare
decât maximul special
aplicat de legea noua
conform legii vechi, nu
depășește maximul
special prevazut de
legea noua (ex.: Lv: 5-15
ani, instanța aplica 9
ani; Ln: 5-10 ani)

Efectele pedepselor A. In cazul închisorii sau Pedeapsa aplicata se

deja executate amenzii reduce proportional,
(se considera ca a Pedeapsa aplicata se daca pedeapsa a fost
executat mai putin reduce pana la maximul executată se reduce
decât a executat. special prevazut de legea întotdeauna cu 1/3 (ex.:
Relevant in cazul noua (ex.: Lv: 10-20 ani, Lv: 5-15 ani, instanța
recidivei sau instanța aplica 18 ani; Ln: aplica 9 ani; Ln: 5-10 ani,
termenului de 10-15 ani, pedeapsa se se reduce cu 1/3,
reabilitare - operează si reduce la 15 ani) respectiv la 6 ani)
in cazul gratierii sau B. In cazul detentiunii pe
prescriptiei) viața - legea noua prevede
închisoare, se inlocuieste
cu maximul special al
pedepsei inchisorii
- Elementele constitutive ale infractiunii: Legea veche prevedea ca
infractiunea putea fi comisa de orice persoana, legea noua prevede ca
infractiunea se poate comite doar de un funcționar. Legea noua mai
favorabilă dacă infractorul nu este func ționar. Dupa Codul penal in
vigoare, modificarea elementelor constitutive determina o ipotez ă de
aplicare a legii penale mai favorabile. După noul cod penal, modificarea
elementelor constitutive care face ca fapta concret savarsita sa nu
mai constituie infractiune, echivaleaza cu o dezincriminare.

19
- Circumstantele atenuante sau agravante: Legea mai favorabila: legea
care presupune o situație mai atenuanta sau exclude situația
agravanta.
- Legea penală mai favorabilă se determina prin raportare la fapta in
concreto

18 Noiembrie - test 15.00 -16.00

Aplicarea legii penale mai favorabile in cazul pedepsei definitive (după

rămânerea definitiva a hotărârii judecatoresti):
Codul penal in vigoare:

• Dacă pedeapsa cu inchisoarea este inlocuita de legea noua cu

amenda, se aplica amenda hotărâtă de instan ța, intre minimul si
maximul special al amenzii respective. Daca a exectutat pedeapsa cu
închisoarea nu mai trebuie sa plateasaca si amenda (se hot ăraste de
instanța cât se reduce in funcție de cât a execuat)

Noul cod penal: nu mai exista aplicarea facultativa

Legea penală temporara: o categorie de legi care din momentul intrării

lor in vigoare au stabilită si data pana la care sunt in vigoare. (data
poate fi stabilită in mod explicit sau implicit, in cazul unei situa ții
exceptionale)
• Legi temoprare propriu-zise: in cazul cărora ieșirea din vigoare
este precizata in mod explicit
• Legi temporare exceptionale: in cazul cărora ieșirea din vigoare
are loc cu terminarea situației exceptională
Legea temporara este o lege care ultraactiveaza (se aplica după
ieșirea ei din vigoare, cu privire la fapte savarsite in timpul cât s-a aflat
in vigoare)
• Este o excepție de la principiul aplicării legii mai favorabile
• De regula agraveaza situația
• Derogare de la principiul constitutional (art. 15 al.2)
retroactivitatea legii mai favorablie. Constitutia nu obliga la
retroactivitatea legii mai favorabilă ci doar permite aplicarea ei.

20
• Posibilitatea aplicării ei retroactive: se admite prin excep ție, in
măsura in care legea temporara reprezintă legea mai favorabil ă decât
legea ordinara precedenta (in cazul unui test legislativ)
• In cazul in care o lege temporara vine in concurs cu o alte lege
temporara se aplica prima lege pentru ca ultraactiveaza.

Limitele personale de aplicare a

legii penale romane
Sunt date de imunitatiile de jurisdictie
• Imunitatiile de drept intern
- Imunitatea președintelui:
- Imunitate funcțională: pentru faptele savarsite in exercitarea
funcției (in afara de infractiunea de înalta trădare art. 398 NCP:
presupunte trădare propriu-zisa, transmitere de secrete, ajutarea
inamicului, infracțiuni împotriva ordinii constitutionale/lovitura de stat
armata)
- Imunitate procedurala: pe durata mandatului nu se poate
urmării președintele pentru nici o fapta, pana la expirarea mandatului
de președinte. Subzistă si pe durata suspendarii
- Imunitatea parlamentara
- Imunitate funcțională: nu pot fi trasi la răspundere pentru
opinile politice exprimate in exercitarea mandatului
- Imunitate procedurala: nu pot fi perchezitionati, reținuți sau
arestați fără incuvintarea camerei din care fac parte, dup ă ascultarea
lor
- Imunitatea avocatului poporului
• Imunitatiile de drept internațional
- Șefii misiunilor diplomatice si consulare (are ca efect sustragerea
persoanei de sub incidența legii penale romane indiferent de natura si
gravitatea faptei comise; singura măsura care poate fi luată este
declararea persoanei ca persona non grata)
- Reprezentanții unor organizații internaționale
- Șefii guvernelor altor state

21
 Codul Penal actual Noul Cod Penal

Definitie Fapta care prezintă pericol Fapta prevăzută de legea

special savarsita cu penală, comisa cu vinovatie,
vinovatie, prevăzută de nejustificată, imputabila
legea penală (art. 17) persoanei care a comis-o

Trasaturi - Prevederea legea penală - Prevedera legea penală

- Fapta sa fie comisa cu - Antijuridicitatea
vinovatie - Imputabilitatea (Vinovatia)
- Fapta sa prezinte gradul
de pericol social al unei
infracțiuni
- Miliatri străini
- Navele si aeronavele militare
- Navele comerciale (imunitate limitată) in tranzit peste apele
maritime teritoriale (dacă se afla in port sau aeroport nu mai
beneficiază de imunitate)

Teoria generală a infractiunii

I. Tipicitatea (prevederea legii penală) - desemneaza
corespondenta intre fapta concretă comisa si prevederile legii penale
Elementele tipicitatii:
• Obiect:
24. Juridic: desemneaza valoarea socială protejată de norma penal ă
de incriminare si căreia ii se aduce atingere prin ci puterea
infractiunii. Nu exista infracțiuni fără obiect juridic

25. Material: Reprezintă lucrul sau fiinta, împotriva căreia se

îndreaptă in mod nemijlocit acțiunea/inactiunea ce aduce atingere
obiectului juridic care este vatamat in integritatea sa, sau periclitat
ca urmare a actiunii/inactiunii
• Reprezinta o incorporare a obiectului juridic, a valorii sociale
protejate.
• Exista infracțiuni formale - infracțiuni care nu au obiect material
• A nu se confunda aceasta clasificare cu clasificarea rezultatelor
• Subiect
26. Activ: persoana care comite o fapta prevăzută de legea penală
22
 - Infractiune cu subiect activ general: in cazul cărora norma de
incriminare nu impune o condiție anume, necesară a fi indeplinita de
persoana care comite fapta (ex.: omor, furt...)
-Infractiune cu subiect activ special: in cazurile in care norma de
incriminare prevede express ca fapta poate fi comisa doar de o
persoana ce are o anumită calitate specială
- Propriu: calitatea specială e o condiție de existența a
infractiunii (in ipoteza lipsei calitatii speciale fapta nu va mai fii
infractiune) ex.: dezertare, evadare...
- Impropriu: in cazul cărora absenta calitatii speciale permite in
continuare reținerea unei infracțiuni, conducand insa la o atenuare sau
la o agravare a răspunderii penale ex.: in cazul unui func ționar care își
insuseste bunuri ale instituții, este delapidare, dacă lipseste calitatea
specială, ar fi considerat furt
2. Pasiv: titularul valorii sociale care reprezintă obiectul juridic al
infractiunii
- Special: norma impune o conditie subiectului pasiv ex.: sarea
de mita, act sexual cu un minor, pruncuciderea -->Propriu; vatamare
corporală a unui polițist (ultraj) -->Impropriu
- General: reprezintă regula, norma nu impune vreo calitate
subiectului pasiv
Răspunderea penală a persoanei juridice
• Orice persoana juridică legal constituită poate răspunde penal,
pentru orice infractiune
• Nu pot niciodată răspunde penal:
- Statul
- Autoritatiile publice
- Instituțiile publice ce desfășoară o activitate ce nu poate face
obiectul domeniului privat (INM, instituția de medicina legală) - in noul
cod penal aceste instituții vor răspunde penal doar in ipoteza savarsirii
infractiunilor ce nu pot face obiectul domeniului privat
• Toate persoanele juridice răspund penal:
- In realizarea obiectului de activitate
- Alte infracțiuni comise in interesul ei
- Pentru infracțiuni comise in numele persoanei juridice
• Persoanele fizice care pot antrena răspunderea persoanelor
juridice:
- Orice persoana care actioneaza in interesul persoanei juridice
- Persoana juridică răspunde in măsura in care in sarcina ei sunt
intrunite toate elementele infractiunii
23
 - Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude r ăspunderea
penală a persoanei fizice si viceversa
• Latura obiectiva
- Acțiunea
- Inactiunea
- Rezultatul
- Legătura de cauzalitate dintre acțiune sau inactiunea si rezultat
• Latura subiectiva
- Intenția directa/indirecta
- Intenția depasita (preterintentia)
- Culpa (cu sau fără prevedere)
II. Antijuridicitatea (caracterul nejustificat) - reprezintă faptul ca
acțiunea sau inactiunea concretă, contravine ordinii juridice
- Cauze justificative: legitima apărare, starea de necesitate
III. Imputabilitatea (vinovatia) - comiterea faptei tipice si
antijuridice, de o persoana responsabila ce cunoaște imprejurarile de
fapt si de drept, incidente si respectiv are posibilitatea, in concret, sa
se supuna exigentelor normei penale
IV. Pericolul social

Seminar:
In cazul infracțiunii simple si progresive contează momentul consumari
In cazul infracțiuni continue contează momentul epuizarii (se ia in
considerare legea de la momentul epuizarii, indiferent dac ă este o lege
mai favorabilă sau nu)
In cazul legiilor interpretative, legea mai favorabilă este interpretarea
restrictiva (când jurisprudenta este constanta, in cazul RIL-ului se
aplica in toate situatiile si dacă este sau nu mai favorabil)

Sa reținut faptul ca inculpatul a improvizat la data de 1 Decembrie

1993 o instalație electrică prin are vroia sa fure curent. A consumat
astfel curent pana la data de 1 Decembrie 1994 când a fost descoperit.
Intre timp la 1 Noiembrie 1994 a intrat in vigore o lege de modificare a
codului penal care a crescut limitele infracțiuni de furt de la 6 luni - 5
ani la 1an - 12ani. Pe parcursul procesului apare o alt ă modificare
legislativa, care prevede ca furtul se pedepseste doar in condițiile
plangerii prealabile a victimei cu o pedeapsa intre 2 ani - 10 ani sau cu
amenda penală. Analizati situa ția juridică a inculpatului in ambele
ipoteze a depunerii plângeri penale.
24
Instanța a reținut ca inculpatul a furat in timpul nopții porumb de pe
terenul partii vatamare. Pana in momentul judecarii a intrat in vigoare
un nou cod penal. Potrivit codului penal anterior era furt calificat,
furtul comis de pe câmp, conform noului cod penal aceasta agravanta
nu se mai găsește in conținutul infractiunii fiind înlocuită cu agravanta
comiterii faptei in timpul nopții. Cum calculat pedeapsa in condițiile in
care in codul penal anterior furtul simplu era pedepsit 1-5 si calificat 3-
12. Iar pe noul cod furtul simplu1-12 si calificat 3-15.
Nu se poate aplica o agravanta care nu a fost stabilită prin lege la
momentul comiterii faptei
Legea veche:
Furt simplu: 1-5
Furt calificat:3-12
Pe legea veche infractiunea era furt calificat
Legea noua:
Furt simplu:1-12
Furt calificat: 3-15
Pe legea noua infractiunea era furt simplu
Se aplica legea noua, pentru ca este mai favorabilă

Latura obiectiva a infracțiuni

Elemente (se găsesc întotdeauna in norma de incriminare):
• Acțiunea sau inactiunea
• Urmarea
• Raportul de cauzalitate
Elemente care fac parte din infractiune doar atunci când legiuitorul le
prevede in norma de incriminare (când sunt elemente constitutive ale
infracțiunii):
• Locul/Timpul comiterii infracțiunii
• Mijloacele de comitere a infracțiunii

Acțiunea sau inactiunea:

Latura obiectiva (clasificare):
• Infracțiuni comisive - se comit prin acțiune

25
• Infracțiuni omisive - se savarsescprin inactiune
- Infracțiuni omisive proprii: sunt cele in cazul cărora legiuitorul
prevede inactiunea ca modalitate de savrsire
- Infracțiuni omisive improprii (comisive prin omisiune): legea
prevede doar acțiunea ca modalitate de săvâr șite a infracțiunii, insa in
concret ele se pot savarsi si prin inactiune
Teoria a pozitiei de garant: presupune obligația unei persoane de a
interveni pentru a asigura protecția unei valori sociale atunci când
titularul respectivei valori nu si-o poate proteja el însuși (ex.: nou
nascutul care nu se poate hrani singur; responsabilitatea p ărin ților de
al hrani)

- Art. 17 codul penal (infractiunea comisiva prin omisiune)

- NCP: poziția de garant poate avea doua surse:
27. Dintr-o obligatie legală (ex.: tatal si mama sunt obigati sa asigure
cele necesare traiului minorul; obligația de întreținere intre soti) sau
contractuala (ex.: contract de întreținere, bona care trebuie sa aibă
grija de minor, contract de munca in cazul medicului)
28. Acțiunea anterioară: comiterea unei actiuni care ulterior este
urmată de o inactiune care apoi se materializeaza într-o infractiune.
(ex.: instalatorul sapa o groapa, nu o mai astupa si ulterior, Vasilică
cade in groapa si suferă o vatamare corporală)

- Poziția de garant creaza prezumtia de răspundere penal ă (insa nu

întotdeauna când avem un garant acesta este raspunzator, in cazul in
care nu are vinovatie)
- Poziția de garant intemeiata pe idea de comunitate (alpinisti) nu se
aplica in niciuna din cele doua surse

Urmarea
• Consta in atingerea adusă valorii sociale ocrotite de norma
penală
• Se distinge intre urmare si rezultat:
- Urmarea reprezintă consecin ță in plan juridică a actiunii sau
inactiunii si care exista in cazul oricărei infracțiuni
- Rezultatul presupune o modificare materială in lumea
înconjuratoare, nu extista in cazul tuturor infractiunilor

• Infracțiuni de rezultat: produc o modificare materială/palpabila in

lumea înconjuratoare (ex.: omor, furt etc.)
26
• Infracțiuni de pericol: vorbim de o punere in pericol a valorii
sociale protejate (conducerea fără permis, amenintarea)

Raportul de cauzalitate
• Relația dintre acțiune si inactiune si rezultatul acesteia
• Teoria echivalentei conditiei: presupune ca o imprejurare este
cauza rezultatului produs, oridecâte ori in absenta ei rezultatul nu ar
fi avut loc
• Teoria imputarii obiective a rezultatului: presupune intr-o prima
etapa evaluarea daca acțiunea a creat o stare de pericol relevant
referitor la valoarea socială ocrotită. In a doua etapa se evalueaza
daca rezultatul este consecința materializarii pericolului.
I. Evaluarea pericolului:
Situații care exclud imputarea (când nu avem una dintre aceste riscuri
avem o stare de pericol relevanta):
29. Risc permis - atunci când acțiunea autorului s-a desfășurat cu
respectarea tuturor condițiilor impuse de lege pentru aceasta (nu
creaza o stare de pericol relevanta)
30. Risc inexistent - atunci când starea de pericol pentru valoarea
socială ocrotită, nu este una reala/obiectiva ci este o simpla
speranța a autorului (ex.: cineva spera ca o persoana sa decedeze)
31. Risc diminuat - prin acțiunea sa autorul a atenuat o stare de
pericol care amenința deja valoarea socială protejată (ex.: o
persoana încearcă să salveze viața unei alte persoane dar ii produce
o vatamare corporală)
II. Evaluarea materializarii pericolului:
Situații care exclud imputarea (când nu avem una dintre aceste riscuri
avem o stare de materializare a pericolului)
32. Risc deviat - atunci când deși acțiunea a creat o stare de pericol,
urmarea s-a produs datorită interventiei unei imprejurarile complet
străine de vointa făptuitorului (ex.: o persoana aplica o lovitura de
cuțit alteia, ulterior victima ajunge in spital, unde decedeaza de
intoxicare cu monoxid de carbon; făptuitorul nu răspunde pentru
rezultat ci pentru tentativa)
33. Risc culpabil - atunci când deși autorul a creat o stare de pericol
pentru valoarea ocrotită, rezultatul produs este consecin ța actiunii
sau inactiunii victimei (ex.: o persoana aplica o lovitura de cuțit
alteia, ulterior victima ajunge in spital, unde refuza tratamentul si
decedeaza; faptuitorul nu răspunde pentru rezultat)

27
34. Risc egal - atunci când deși autorul a creat o stare de pericol prin
încălcarea unei norme, rezultatul s-ar fi produs cu certitudine si in
cazul respectarii acelei norme (ex.: asistenta administreaz ă un alt
anestezic decat cel prescris si persoana decedeaza; ulterior se
dovedește ca victima era alergică si la anestezicul prescris de
doctor si ar fi decedat oricum)
35. Risc neprotejat - atunci când rezultatul produs nu are nimic a
face cu rezultatul cu care norma încălcată își pro unda sa-l prevină
(ex.: o persoana nu opreste la o trecere la nivel cu calea ferat ă, dar
după trecere lovește o persoana)

28