Plecat la Dorna în preajma sărbătorii Sfântului Dumitru (26 octombrie) pentru a

cumpăra niște oi de la niște ciobani de pe Rarău, Nechifor Lipan nu se mai întoarce

la casa lui de pe măgura Tarcăului și nu mai dă niciun semn de viață.[8] Soția sa,
Vitoria, începe să se neliniștească deoarece oierul nu lipsise niciodată de acasă,
în ultimii douăzeci de ani, o perioadă mai mare de douăzeci de zile. El nu se
dusese nici la popasul de iarnă al turmelor de oi din satul Cristești (din
apropiere de Iași) aflat pe balta Jijiei, unde urma să plătească taxele de pășunat,
nutrețul animalelor și simbriile ciobanilor și de unde trebuia apoi să se întoarcă
acasă cu fiul său, Gheorghiță. Perioada de întârziere depășește o lună, iar Vitoria
visează într-o noapte că Nechifor traversa călare, spre asfințit, o întindere de
apă și începe să bănuiască că acesta a murit.
După ce se sfătuiește cu părintele Dănilă și cu baba Maranda, Vitoria decide să se
roage Maicii Domnului și să țină post negru douăsprezece vineri la rând, sperând că
Nechifor se va întoarce până atunci. După ce Gheorghiță se întoarce acasă în
preajma sărbătorilor de iarnă, Vitoria pleacă la mănăstirea Bistrița pentru a se
ruga la icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana și a cere un sfat duhovnicesc,
apoi se deplasează la Piatra Neamț pentru a anunța stăpânirea de dispariția soțului
ei. Prefectul județului afirmă că este posibil ca Nechifor Lipan să fi fost prădat
de bani și ucis, confirmând temerile Vitoriei. Femeia se hotărăște să plece în
căutarea soțului dispărut la terminarea celor douăsprezece săptămâni de post negru,
împreună cu Gheorghiță, luând cu ei un baltag pentru a se apăra de răufăcători.
După ce-și vinde restul de marfă negustorului evreu David, Vitoria pornește în
zorii zilei de 10 martie, împreună cu Gheorghiță, pe drumul parcurs de Nechifor
Lipan până la Dorna. Ei urmează cursul Bistriței, trecând prin Bicaz, Călugăreni
(unde se despart de David), Farcașa, Borca, Broșteni și Crucea și întrebând peste
tot dacă oierul dispărut a trecut pe acolo. În cele din urmă, Vitoria ajunge la
Vatra Dornei unde află din registrele de vânzări că Nechifor cumpărase 300 de oi,
învoindu-se apoi să vândă 100 de oi către doi gospodari munteni necunoscuți.
Turmele de oi au fost trimise pe valea pârâului Neagra Șarului către popasul de
iarnă de la Ștefănești (de la apa Prutului), iar cei trei tovarăși au pornit pe
urmele lor.
Vitoria și Gheorghiță pornesc pe valea Negrei pe urmele turmelor de oi, trecând
prin Șaru Dornei, Păltiniș, Dârmoxa, Broșteni, Borca și Sabasa și traversând apoi
Pasul Stânișoara (pe Drumul Talienilor) până în Suha (localitate înglobată astăzi
în satul Mălini). Ajunsă la Suha, Vitoria află de la crâșmarul Iorgu Vasiliu și de
la soția lui, Maria, că au trecut acolo prin toamnă numai doi oieri și nu trei. Cei
doi oieri, Calistrat Bogza și Ilie Cuțui, locuiau în valea Doi Meri și păreau că s-
au îmbogățit brusc în ultima vreme, iar nevestele lor deveniseră fudule și
începuseră să facă risipă. Chemați la primărie și întrebați, Bogza și Cuțui afirmă
că au cumpărat toate oile lui Lipan și s-au despărțit de acesta la Crucea
Talienilor, Nechifor întorcându-se înspre casa lui. După ce se sfătuiește cu
Vitoria, crâșmărița Maria lansează un zvon în Suha că vânzarea oilor către cei doi
gospodari este discutabilă, deoarece s-ar fi făcut fără martori și fără semnarea
vreunui document doveditor.

Ageră la minte, Vitoria trage concluzia că uciderea lui Nechifor Lipan a avut loc
între Suha și Sabasa și traversează înapoi Pasul Stânișoara. Ea îl găsește în
curtea unui gospodar din Sabasa pe Lupu, câinele credincios al soțului ei. Animalul
le semnalează râpa unde zăceau osemintele lui Nechifor Lipan, alături de cele ale
calului său. Craniul mortului era spart de o lovitură de baltag, dovedind că
moartea oierului fusese una violentă. Chemate la fața locului, autoritățile îi
cercetează pe Bogza și pe Cuțui, care continuă să susțină că ei se despărțiseră de
Lipan după ce-i plătiseră toți banii.

Vitoria organizează un praznic mare la Sabasa cu ocazia înmormântării oaselor lui

Lipan, invitându-i pe subprefect și pe cei doi gospodari din Suha. Femeia îl acuză
pe Calistrat Bogza că i-ar fi lovit soțul pe la spate cu baltagul pentru a-i lua
oile, în timp ce Cuțui stătea de pază ca să nu fie surprinși de vreun drumeț.
Furios, gospodarul îi dă pe toți la o parte și iese din casă, unde îl atacă pe
Gheorghiță. Flăcăul se apără și-l lovește pe Bogza în frunte cu muchea baltagului,
iar câinele Lupu îl mușcă de gât pe ucigaș. Ilie Cuțui se predă și confirmă
acuzațiile femeii, în timp ce Bogza, grav rănit de mușcătura câinelui, își
recunoaște vina și cere să fie iertat.