Povestea lui Dinu Cristea, un etalon al atletismului românesc, pe care „pusul la colț” l-a făcut celebru

Distanta de 4 km fată de scoală poate fi un chin pentru multi, mai ales dacă trebuie să-i faci pe jos,
când ai 6 sau 7 ani. In perioada interbelică nu existau atât de multe mașini, iar familia Dinu din
comuna ilfoveană Vasilati nu-și putea permite o bicicletă. De altfel, puștiul Cristea nu avea nici
incăltaminte pe intreaga perioadă a anului. In momentul in care trupele române luptau in Primul
Război Mondial, Dinu Cristea mergea in clasa I, de cele mai multe ori descult, la o școală aflată la 4
km de casă. Așa s-a născut instinctul de alergător, oarecum involuntar. „Am îndragit alergarea de mic
copil; de altfel pîna la scoala aveam un drum destul de lung și adeseori trebuia sa alerg pentru a nu fi
pus la colt pentru întîrziere !”, povestea Dinu Cristea, intr-un interviu in 1983. La orele de gimnastică
era printre cei mai vioi, dar mișcarea nu părea să i se deschidă ca o oportunitate pentru viitor.

Stagiul militar a fost sinonim cu intrarea in competitiile de alergare, organizate de către institutia la
care era inrolat. Și pentru că a câștigat cu lejeritate mai multe intreceri, lui Dinu Cristea i s-a sugerat
să ia in serios și o carieră de sportiv. Le-a spus șefilor că aleargă de plăcere și că nu tine neapărat să
se intreacă cu cineva pentru a-și evidentia capacitatea fizică. Era inceputul anilor 30, când criza
mondială avea impact și asupra spatiului românesc.

In 1933 a alergat pentru prima dată intr-un concurs oficial de atletism, iar retragerea și-a
făcut-o la 51 de ani. A avut o carieră incununată cu sute de medalii și cel putin la fel de multe articole
in presa românească și cea străină. Un fiu de tăran a atins celebritatea cu ajutorul alergării și a
promovat acest sport până in 1991, când a murit. Dinu Cristea mărturisea adeseori in glumă, după o
cariera de alergător că i-ar fi mai ușor să spună zilele in care nu a alergat decât să enumere medaliile
câștigate.

„Fugarul” din Vasilati avea un fizic tocmai potrivit pentru menirea sa, adică 166 de cm și 60
de kg. A obtinut 46 de titluri nationale in aer liber, performantă pe care nimeni nu a reușit să o
egaleze in atletismul românesc și a stabilit 19 recorduri la același nivel. Probele favorite erau cele de
5000 și 10000 de metri. A făcut insă performante și la 1500 de metri și maraton.

Primul timp de referintă al lui Dinu Cristea a fost realizat in 1934, când a obinut prima
medalie la nivel national, un bronz pe distanta de 5000 de metri, cu timpul de 16 minute și 29 de
secunde. Faptul că valoarea sa fusese confirmată l-a determinat să inceapă să se pregătească in mod
serios, iar din 1935, rezultatele lui Dinu Cristea au fost din ce in ce mai bune. S-a revanșat in cursa de
5000 de metri, unde a luat aurul, cu timpul de 15 minute și 56 de secunde, dar a performat și la
10000 de metri, unde a fost cel mai bun, cu un timp de 33 de minute și 7 secunde. A concurat și la
1500 de metri, unde a luat bronzul, cu un timp de 4 minute și 13 secunde. Progresul lui Dinu Cristea a
fost constant in anii ce au urmat. A reușit să coboare sub 15 minute pe distanta de 5000 de metri,
lucru absolut remarcabil in conditiile in care sportivii se luptă agonizant, zi de zi, pentru a-și
imbunătăti timpii cu câteva zecimi.

Odată cu inaintarea in vârstă, Dinu Cristea s-a mutat către maraton, iar prima sa
performantă la acest nivel a fost in 1952, când la 41 de ani a devenit campion national, cu un timp de
2 ore, 35 de minute și 37 de secunde. S-a orientat către dsitantele lungi, iar maratonul a devenit noua
sa pasiune din acest moment. Era șansa dea călători in străinătate la o vârstă la care multi sportivi
răsfoiau deja albumele cu amintiri.

Dinu Cristea a fost multiplu campion balcanic, iar longevitatea sa a fost remarcată constant
de presa internatională. Performantele lui Dinu Cristea au acaparat de multe ori prima pagină a
ziarelor românești, in special in perioada interbelică, iar un asemenea exemplu este atașat acestui
articol, după o cursă a lui Dinu Cristea la Chartres. Românul era considerat unul dintre cei mai buni
alergători din Europa, iar presa continentatală de specialitate i-a recunoscut talentul. Meritele
sportive i-au atras și numeroase distinctii și implicit un loc onorant in istoria atletismului românesc.
Poate cel mai important lucru este insă că in permanentă Dinu Cristea a fost un militant al alergării,
obicei de care s-a despărtit cu greu, abia in ultimii ani ai vietii.