Pronumele

= partea de vorbire flexibilă care înlocuieşte un substantiv şi are în propoziţie aceleaşi funcţii sintactice ca şi
acesta

Pronumele personal indică diferitele persoane care participă la actul comunicării

Formele accentuate ale pronumelui personal
Persoana I Persoana II Persoana III
Cazul singular plural singular plural Masculin Feminin
singular plural singular plural
N eu noi tu voi el ei ea ele
Ac mine noi tine voi el ei ea ele
D mie nouă ţie vouă lui lor ei lor
G - - - - lui lor ei lor
V - - tu! voi! - - - -

Formele neaacentuate ale pronumelui personal

Persoana I Persoana II Persoana III
Cazul singular plural singular plural Masculin Feminin
singular plural singular plural
D îmi, mi ne, ni îţi, ţi vă, v îi, i le, li îi, i le, li
Ac mă ne te vă îl, l îi, i o le

Pronumele de politeţe arată respectul faţă de o persoană

Persoana II
Cazul singular abreviere plural abreviere
N, Ac, V dumneata d-ta dumneavoastră d-voastră
D, G dumitale d-tale dumneavoastră dv., dvs.
Persoana III
N, Ac, D, G m. dumnealui d-lui dumnealor d-lor
f. dumneaei d-ei
N, Ac Domnia Sa D-sa Domniile Lor

D, G Domniei Sale D-sale Domniilor Lor

Pronumele reflexiv ţine locul obiectelor asupra cărora se exercită direct sau indirect
acţiunea
verbelor; aceste obiecte sunt identice cu subiectele propoziţiilor respective
- se acordă în număr şi persoană cu verbul pe lângă care stă, formând diateză reflexivă
- are forme proprii numai pentru persoana a III-a şi numai la cazurile dativ şi acuzativ
Cazul Forme accentuate Forme neaccentuate
D sie, sieşi îşi, şi
Ac sine se, s
- pentru persoana I şi a II-a singular şi plural se folosesc formele neaccentuate ale pronumelui personal la
cazurile dativ şi acuzativ
Cazul Persoana I Persoana II
singular plural singular plural
D îmi, mi ne, ni îţi, ţi vă, v
 Ac mă ne te vă

Pronumele demonstrativ înlocuieşte numele unui obiect şi arată:

apropierea: acesta, aceasta, aceştia, acestea, cestălalt, ceastălaltă, ceştilalţi, cestelalte
depărtarea: acela, aceea, aceia, acelea, celălalt, cealaltă, ceilalţi, celelalte
identitatea: acelaşi, aceeaşi, aceiaşi, aceleaşi faţă de un alt obiect
- atunci când însoţeşte un substantiv pe care îl determină, devine adjectiv pronominal demonstrativ cu funcţia
sintactică de atribut adjectival

Pronumele de întărire are rolul de a întări, de a pune în evidenţă persoana la care se

referă
- când se acordă în gen, număr şi caz cu pronumele personal determinat de el sau cu substantivul pe care îl
însoţeşte, devine adjectiv pronominal de întărire cu funcţia sintactică de atribut adjectival
- este alcătuit din vechile pronume personale cărora li s-au adăugat formele de D ale pronumelor personale sau
reflexive neaccentuate: ţi, şi. ne, vă.
Persoana Cazul Singular Plural
Masculin Feminin Masculin Feminin
Persoana I N, Ac însumi însămi înşine însene
D, G însemi
Persoana II N, Ac însuţi însăţi înşivă însevă
D, G înseţi
Persoana III N, Ac însuşi însăşi înşişi înseşi
D, G înseşi (însele)

Pronumele posesiv înlocuieşte numele posesorului şi pe cel al obiectului posedat

- are totdeauna înaintea lui unul din articolele posesive al, a, ai, ale
- atunci când însoţeşte un substantiv pe care îl determină, devine adjectiv pronominal posesiv cu funcţia
sintactică de atribut adjectival
- ei, lui şi lor nu sunt niciodată pronume posesive, ci pronume personale
Numărul obiectelor Genul Un singur posesor Mai mulţi posesori
posedate Persoana I Persoana II Persoana III Persoana I Persoana II
Un obiect posedat M al meu al tău al său al nostru al vostru
F a mea a ta a sa a noastră a voastră
Mai multe obiecte M ai mei ai tăi ai săi ai noştri ai voştri
posedate F ale mele ale tale ale sale ale noastre ale voastre

Pronumele interogativ ţine locul substantivului aşteptat ca răspuns la o întrebare

- apare numai în propoziţii interogative
- funcţia sa sintactică corespunde cu aceea a cuvântului aşteptat ca răspuns la întrebare
- atunci când însoţeşte un substantiv pe care îl determină, devine adjectiv pronominal interogativ cu
funcţia sintactică de atribut adjectival (toate în afară de cine)
cine? care? cât?
masculin singular plural singular plural
feminin masculin feminin masculin masculin feminin masculin feminin
feminin
N, Ac cine? care? care? care? cât? câtă? câţi? câte?
G, D cui? căruia? căreia? cărora? - - câtor? câtor?

Pronumele relativ are rolul de a lega, în frază, o propoziţie subordonată de regenta ei

- pronumele relative sunt: care, cine, ce, cât
- pronumele relative au funcţie sintactică în propoziţiile pe care le introduc
- ca pronume relative se folosesc şi grupările cel ce, ceea ce alcătuite dintr-un pronume demonstrativ şi
pronumele relativ ce
- atunci când însoţeşte un substantiv pe care îl determină, devine adjectiv pronominal relativ cu funcţia
sintactică de atribut adjectival
Cazul singular plural
masculin feminin masculin feminin
N, Ac cel ce ceea ce cei ce cele ce
D, G celui ce celei ce celor ce celor ce

Pronumele nehotărât înlocuieşte numele unui obiect, fără a indica precis obiectul
înlocuit
- este: simplu: unul, una, unii, unele, uneia, unora
altul, alta, alţii, altora, altele
atât, atâta, atâţia, atâtea
tot, toată, toţi, toate
cutare, cutăruia
compus: cineva, careva, câtăva, câtorva
fiecare, fiecine, fitecine
orice, oricare, oricine, oricâţi, oricâte
vreunul, vreuna, vreunii, vreunele
altcineva, altceva, altcuiva
- atunci când însoţeşte un substantiv pe care îl determină, devine adjectiv pronominal nehotărât cu funcţia
sintactică de atribut adjectival

Pronumele negativ ţine locul unui obiect prezentat ca fiind inexistent

- se foloseşte numai în propoziţii negative
- pronumele negative sunt: niciunul, niciuna, niciunuia, niciuneia, nimeni, nimic, nimănui, nimica
- niciun şi nicio sunt totdeauna adjective pronominale negative cu funcţia sintactică de atribute adjectivale

Locuţiuni pronominale
Măria-ta nu ştiu ce
cine ştie cine nu ştiu cine
cine ştie ce nici ţipenie

Completați următorul tabel:

Enunț Valoarea morfologică Funcția sintactică Caz

El citește.
Nu vorbesc asemenea nimănui.
I-am văzut pe prietenii noștri.
N-am mai văzut o fată ca tine.
Venea dinspre voi.
Părinți asemenea alor tăi nu există
Am aflat împotriva cui ai luptat.
Vorbea mereu despre tine.
N-am văzut copilul niciunuia.
Cui i-ai spus secretul?
Vorbește ca acela.
Cine vine?
Voi lupta contra tuturor.
Ți-o prezint pe sora noastră.
Întrebă-i pe ceilalți.
Am văzut-o la teatru.
Se știe de cine a fost premiat.
Cadoul este pentru ai tăi.
Lupta aceasta s-a terminat.
A fost certat de ai săi.
Reușita a fost asemenea acesteia.
Îmi amintesc de aceasta.
A fost lăudat de aceasta.
Lupta împotriva lor s-a sfârșit.
Am plecat de la școală înaintea lui.
Îmi place compunerea cuiva.
Afost lăudat de toți.
Știu ce vreau.
Nu lupta contra alor tăi.
A acționat asemenea lor.
Spune-mi despre ce vorbiți.
Vorbim despre copiii noștri.
I-am adus cadoul.
Îmi place cadoul de la ai mei.
S-a năpustit asupra lui.
Vocea ei era blândă.
Ai tăi sunt acasă.
Îi iubesc pe toți.
Lupta împotriva acestora s-a terminat.
Împotriva cui luptăm?
A sosit la școală după noi.
A fost felicitată de ei.
Florile sunt pentru tine.
Ai mei lipsesc.
S-a aflat de cine a fost prădat.
Ceilalți privesc.
Părinții tăi sunt acasă.
Pe care l-a ascultat?
Pe care elev l-a ascultat?
I-am văzut pe ai tăi.
Caietul este al altcuiva.
Vorbim despre ai noștri.
N-a răspuns nimeni.
Ceilalți colegi privesc.
Povestea n-a fost crezută de ceilalți.
Am sosit acasă după ai mei.
N-am sosit înaintea nicunuia din clasă.
De cine a fost certat?
Florile acestea sunt în vază.
Florile pentru acestea sunt în vază.
Vorbele despre alții sunt nepotrivite.
Asemenea cui vei acționa?
Vin în ziua în care voi fi liber.
S-a așezat înaintea cuiva.
Alții vorbesc.
Alți copii vorbesc.
Niște copii au plecat.
Am luat niște carne.
Am un caiet și niște cărți.
Am un caiet și două cărți.
Un copul cântă, alt copil ascultă.
Am aflat ce copil a câștigat.
Am explicat fiecăruia.
După cine ai sosit?
Am explicat fiecărui coleg.
Mănânc orice.
Mănânc orice aliment.
Nu vorbim despre nimic.
Vocea nu părea a nimănui dintre voi.
Ce citești?
Ce carte citești?
Spre cine te îndrepți?
Pentru cine sunt florile?
La ce te gândești?
Spune-mi la ce te gândești.