Metode de detensionare a

ansamblelor sudate

STAREA DE TENSIUNI, CAUZELE APARITIEI ACESTORA Sl

AL DETENSIONĂRII CONSTRUCTIILOR SUDATE
Introducere
Intre domeniile de vârf ale industriei se situează si sudarea metalelor datorită
avantajelor pe care le conferă în realizarea unor produse de înaltă complexitate. Pe
lângă faptul că tehnologia sudării a cunoscut un avânt deosebit prin cunoasterea
comportării materialelor în timpul sudării si după sudare, perfectionarea
procedeelor de sudare si a tehnologiilor de tratament a pieselor sudate, se impune
tot mai mult utilizarea unor surse de energie neconventională (energia
ultrasunetelor) pentru sporirea calitătii produselor si realizarea de avantaje
economice.
Aplicarea ultrasunetelor în tehnică s-a datorat tocmai efectelor benefice induse de
acestea în materialele metalice. Spre exemplu folosirea ultrasunetelor în procesele
de deformare a metalelor a dus la obtinerea unor efecte utile cum ar fi: reducerea
efectului de prelucrare si a numărului de faze tehnologice, îmbunătătirea calitătii,
realizarea unor produse noi inclusiv din materiale greu deformabile imposibil de
prelucrat prin metode clasice.
Se cunoaste faptul ca dupa efectuarea operatiilor de sudare în constructiile sudate
raman importante tensiuni interne a căror valori sunt dependente de forma si
dimensiunile pieselor si a îmbinărilor, precum si de tehnologia de sudare aplicata.
Lucrarea de fata s-a axat pe studiul influentei ultrasunetelor de mari energii asupra
câmpului de tensiuni remanente de la îmbinările sudate cap la cap din otel naval. S-
a pus în evidenta influenta activa a ultrasunetelor atunci când acestea au fost
introduse direct în baia de metal lichid si influenta ultrasunetelor în procesele de
detensionare prin vibrarea plăcilor sudate.

STABILITATEA DIMENSIONALĂ Sl LIMITAREA

TENSIUNILOR REMANENTE ÎN CONSTRUCTII SUDATE
Se realizeaza:
a) prin proiectarea constructlv-tehnologică, care are în vedere solicitările
rezultate din conditiile de exploatare,dar si modificările proprietătilor
materialelor datorită tehnologiilor aplicate în fabricatie.

b)prin măsuri si procedee aplicate înainte si după sudare pentru prevenirea

deformatiilor si tensiunilor
remanente
c) prin conditiile de executie efectivă a ansamblelor sudate, care au în vedere
tehnologiile de sudare aplicate, materialele folosite, cu respectarea normelor
si standardelor prescrise pentru realizarea produselor.

In constructii, la organele de masini, tensiunile remanente au fost considerate până

recent ca fiind
nedorite, ele constituind adesea cauze de defectiuni în exploatare, sau de fisuri, ori
deformări supărătoare ale pieselor, chiar în timpul procesului de prelucrare (turnare,
laminare, călire, etc.) sau al tratamentului termic.
Această pozitie fată de prezenta tensiunilor remanente a predominat multi ani cu
toate că încă de la sfârsitul secolului trecut au fost fabricate tuburi fretate
utilizându-se tensiuni remanente.
Astăzi sistemele favorabile de tensiuni remanente sunt folosite pe scară largă în
industria de armamentsi în alte domenii, ele constituind principalul mijloc pentru
sporirea rezistentei constructiilor. In numeroase alte situatii, se impune aplicarea
unor tehnologii pentru diminuarea stării de tensiuni remanente.

Detensionarea termică reprezintă o tehnologie utilizată în directia asigurării

stabilitătii şi reducerii tensiunilor remanente ale ansamblelor sudate, dar care
prezintă totuşi o serie de inconveniente tehnicoeconomice. Având în vedere
deficientele detensionării termice sub aspectul termic şi economic, ca şi
preocupările pentru înlocuirea tehnologiilor mari consumatoare de energie şi
combustibil, se recurge la aplicarea unor tehnologii neconventionale cum ar fi şi
detensionarea cu ultrasunete, care asigură eficient detensionarea pieselor şi
subansamblelor cu gabarit mare. In acest caz, materialul este supus unor oscilatii
mecanice, cu frecventa şi amplitudinea reglabile. Se poate spune că detensionarea
cu ultrasunete este o metodă nouă, efectele ei asupra materialelor metalice nefiind
în totalitate studiate. Stabilitatea dimensională şi limitarea tensiunilor remanente în
constructii sudate se realizează în mai multe etape .

Conditii pentru asigurarea stabilitătii dimensionale şi limitării tensiunilor

remanente a ansamblelor sudate In constructii, la organele de maşini, tensiunile
remanente au fost considerate până recent ca fiind nedorite, ele constituind adesea
cauze de defectiuni în exploatare, sau de fisuri, ori deformări supărătoare ale
pieselor, chiar în timpul procesului de prelucrare (turnare, laminare, călire, etc.)
sau al tratamentului termic. Această pozitie fată de prezenta tensiunilor remanente
a predominat multi ani cu toate că încă de la sfârşitul secolului trecut au fost
fabricate tuburi fretate utilizându-se tensiuni remanente. Astăzi sistemele
favorabile de tensiuni remanente sunt folosite pe scară largă în industria de
armament şi în alte domenii, ele constituind principalul mijloc pentru sporirea
rezistentei constructiilor. In numeroase alte situatii, se impune aplicarea unor
tehnologii pentru diminuarea stării de tensiuni remanente.

Pretensionarea sau deformările elastice în sens opus

Incovoierea sau arcuirea componentelor înainte de sudare este o metodă de

pretensionare în directie opusă contractiei ce se produce după procesul de sudare.
Prin folosirea unor cadre şi pene de fixare se diminuează deformatiile unghiulare
care apar după sudare (Introducerea tensiunilor in piesă înainte de sudare se
realizează ca rezultat al comportării elastoplastice la încălzire a piesei. Se introduc
în piesă tensiuni de sens opus celor de la sudură. Epura repartitiei tensiunilor de la
pretensionare este foarte asemănătoare cu repartitia tensiunii la sudură.

Indreptarea prin încălzire locală a pieselor deformate în urma sudurii

O metodă de îndreptare a pieselor deformate, cea mai simplă este îndreptarea prin
încălzire cu flacără, procedeu care se aplică numai în cazul pieselor din otel cu
continut redus de carbon. In acest caz îndreptarea constă în realizarea unei încălziri
locale, astfel condusă încat să se asigure o deformatie a piesei egală şi de sens
contrar cu cea suferită de piesă la sudare. Prin încălzire la temperatura 700-8500C,
regiunea încălzită tinde să se dilate şi fiindcă dilatarea este împiedicată materialul
suferă o comprimare în stare plastică. Modul de încălzire, locul şi suprafata
regiunilor încălzite trebuie stabilite de la caz la caz, în functie de forma şi
dimensiunile piesei, astfel încât deformatia suferită de piesă, în urma încălzirii
locale, să fie egală şi de sens contrar cu deformatia la sudare.

Pozitionarea corectă a pieselor ce se sudează pentru tensiuni reziduale minime

Piesele ce se sudeaza se recomandă să fie aşezate pe cât posibil, astfel încât

deplasarea lor în timpul încălzirii si mai ales in timpul racirii sa se realizeze liber si
sa ajunga la forme optime pentru exploatarea dupa racire. La realizarea imbinărilor
cap la cap tablele se aşează conform pentru ca in urma răcirii ele să rămână în
acelaşi plan (α=0). Mărimea unghiului depinde de grosimea tablei, de felul
cusăturii şi de procedeul de sudare utilizat.

In raport cu alte metode care necesită diferite echipamente, această metodă prin
pozitionarea corectă a pieselor este simplă, iar starea de tensiuni remanente după
operatia de sudare este acceptabilă. Un dezavantaj al acestei metode este acela ca
trebuie găsit un mod de aranjare optim al pieselor, în strânsă legătură cu fenomenul
de contractie la răcire. De regulă, pentru alegerea optimă a modului de pozitionare
corectă a pieselor se cere în prealabil realizarea unor probe.

In general pentru diminuarea tensiunilor, a deformatiilor şi a pericolului de fisurare

trebuie luate următoarele măsuri: • asigurarea unei libertăti cât mai mari de mişcare
a elementelor ce formează ansamblul; • sudarea la început a cusăturilor mai rigide
şi apoi a celor mai mobile la sudarea nodurilor tipice şi sectiilor. în primul rând se
vor suda îmbinările ce atrag după sine contractia maximă a constructiei. Ca o
regulă generală. în cazul când în cadrul unui nod sau a unei sectii există atât suduri
cap la cap cât şi suduri de colt, primele suduri ce se vor executa vor fi cele cap la
cap deoarece, acestea crează după sudare cele mai mari contractii, care pot aduce
după sine deformatii peste limitele admise, tensiuni interne a căror valori pot fi de
asemeni foarte mari. după care se vor executa sudurile de colt verticale, apoi cele
orizontale; • nervurile de rigidizare se sudeaza la sfarsit, • se va evita intersectarea
intr-un punct a mai multor suduri. • sudarea alternativă de o parte şi de alta a
rostului; • odată produse, deformatiile sudurilor pot fi eliminate prin încălzire
locală cu flacără şi îndreptare mecanică. In cazul încălzirii cu flacără, în zonele
încălzite se produce, din cauza dilatatiei împiedicate, o scurtare a piesei.

Alegerea corectă a configuratiei şi a dimensiunilor cordonului de sudura Influenta

configuratiei şi dimensiunilor cordonului de sudură se manifestă în mod direct
asupra tensiunilor şi deformatiilor. în scopul micşorării deformatiilor este necesar
ca sudarea să se facă cu cordoane cu sectiune minimă, care să satisfacă cerintele de
solicitare mecanică, eventual utilizarea unor metale de adaos cu caracterisitici
mecanice ridicate pentru a oferi rezistenta necesară la sectiuni mici de cordon

Cantitatea de metal de adaos depinde de sectiunea rostului dintre table, care la

rândul ei depinde de grosimea metalului de bază şi de modul de teşire a marginilor .
Sectiunile minime sunt cele mai avantajoase pentru a asigura deformatii cât mai
reduse.

Vibrarea în timpul sudării

Vibrarea constructiilor în timpul sudării este cel mai avantajos mod de prevenire a
formării tensiunilor. Datorită vibrării în timpul sudării se constată o micşorare a
duritătii materialului în zona încălzită, unde de regulă iau naştere cele mai mari
tensiuni remanente. Prin vibrare după sudură deformatiile se micşorează până la
mai putin de jumătate. Micşorarea tensiunilor de ordinul II şi III în timpul sudării
în câmp vibrator se poate explica prin creşterea mobilitătii dislocatiilor la
temperaturi înalte, precum şi prin accelerarea procesului de difuzie . Prin sudare în
câmp vibrator s-a observat o creştere a aderentei materialului de adaos de circa 3
ori. Sudarea activată în câmp vibrator demonstrează că oscilatiile mecanice
introduse în timpul sudurii conduc la îmbunătătirea proprietătilor zonelor sudate
adiacente (de exemplu: degazarea metalului topit, micşorarea granulatiei, dispersia
uniformă, reducerea substantială a tensiunilor interne). Vibrarea în timpul sudării
la metale moi reduce porozitatea şi granulatia deoarece solidificarea metalelor este
activată în câmp vibrator.