Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prozelitismul in general.
- Confesionalizarea crestinismului are si o alta consecinta care s-a dovedit nefasta pentru
istoria Bisericii => prozelitismul;
- Teologul Ioannis Zizioulas: confesionalizarea este responsabila de prozelitism;
- Prozelitismul defineste un concept complex in istoria religioasa, cu o evolutie
contradictorie:
Etimologic, cuvantul prozelitism vine de la verbul grecesc , care se
traduce cu a se apropia de, sau a se alatura prin constrangere unui anumit grup;
Substantivul derivat, , desemneaza persoana care este obiect al
acestei actiuni;
- Conceptul si fenomenologia prozelitismului sunt redate expresiv de Sfanta Scriptura:
in V. T. – prozelitii sunt cei straini de poporul ales, care datorita fortei morale a
iudaismului si monoteismului sau, acceptau convertirea la religia ebraica, sedusi de
cultul si de credinta poporului evreu;
prozelitii acceptau deci credinta cea adevarata, singura care adora pe Dumnezeul
adevarat si unic, ce S-a descoperit in mod supranatural oamenilor;
astfel, putem vorbi pana la intruparea lui Hristos de un aspect pozitiv al
prozelitismului ebraic, intrucat reprezentanti ai religiilor naturiste se converteau la
adevarul divin unic;
- in perioada V. T., prozelitii se imparteau in doua categorii:
1. prozelitii portilor – proselytae portae – adica categoria de convertiti la credinta
ebraica, ce nu se supuneau ritualului circumciziunii;
2. prozelitii dreptatii - proselytae justitiae – converitii la iudaism, care s-au supus
ritualului circumciziunii, unii dintre acestia, dupa Cincizecime, botezandu-se si
devenind crestini;
- in N. T., cuvantul prozelit apare de patru ori (3xMatei, 1xFA) si desemneaza pe
convertitii la iudaism care impreuna cu evreii intareau comunitatile ebraice din bazinul
mediteranean. Cum?
dezvoltau constiinta misionara implicit prezenta in marturiile Revelatiei divine;
deveneau misionari crestini dupa convertirea la Hristos precum diaconul Nicolae din
Antiohia;
- asadar, in limbajul biblic prozelitul desemneaza pe cel convertit la Revelatia
Dumnezeului unic si adevarat, care marturiseste credinta dreapta si care prin
comportamentul sau religios exemplar exercita o forta de atractie pentru cei care cauta
adevarul;
- Odata cu intruparea lui Hristos,
se critica formalismul in care decazuse misionarismul iudaic:
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să
faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.
(Matei 23, 15);
Se desfiinteaza granita dintre iudeu si elin:
Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte
bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.
(Galateni 3, 28);
si se desfiinteaza suprematia ebraica religioasa inchisa in granite spirituale rigide;
relatia de iubire cu Dumnezeu prin Hristos este deschisa tuturor oamenilor, misiunea
Bisericii (adresandu-se tuturor popoarelor) preia datoria convertirii la Hristos, la
Revelatia si Revelatorul Dumnezeului Treimic:
După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit
părinţilor noştri prin prooroci,] În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă
prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile.
(Evrei 1, 1-2);
- Cu toate tensiunile inerente conditiei istorice, Biserica primului mileniu crestin
confruntata cu erezii si schisme a implinit un mandat misionar unitar, extinzand marturia
evanghelica si viata in Hristos prin harului Sfantului Duh revarsat in Tainele ei, in spatii
intinse, prin convertirea la Hristos a numeroase popoare si culturi;
- Schisma dintre Bizant si Roma a schimbat insa datele problemei:
se separa una de cealalta si se accentueaza diferentele;
Bizantul pierde pozitia politica, centrul acesteia deplasandu-se in Occidentul crestin
– Roma;
Roma instituie primatul papal si intelege misiunea nu doar ca o propavaduire a lui
Hristos la necrestini, ci si ca o readucere a tuturor crestinilor sub jurisdictia si
ascultarea de episcopul de Roma;
Pentru a pune in practica aceasta teorie a unitatii crestine s-au exercitat diverse actiuni
diplomatice si chiar militare, politice si eclesiale care nu au mai constituit o forma de
dialog ci o agresare a Bisericilor ortodoxe prin asa-zise misiuni catolice care activau
in spatiul ortodox si care incercau prin diferite mijloace sa atraga pe ortodocsi la
catolicism;
Toata aceasta strategie catolica de a forta pe ortodocsi la unire cu Roma este de fapt
un prozelitism intens de extindere a dominatiei politico-eclesiale a Romei, ce a
provocat rani adanci in trupul lui Hristos – Biserica Ortodoxa, si implicit si la
popoarele ortodoxe dezbinate in insasi fiinta lor nationala;
- Odata cu aparitia Reformei, si din sanul acestei confesiuni a numeroaselor secte
neoprotestante, actiunea prozelitista occidentala a continuat, promovata si de noua
intelegere asupra crestinismului mai ales de catre evanghelismul american;
- Se adauga la aceasta, pe fondul secularizarii si decrestinarii, prozelitismul ocultist al
noilor miscari religioase cu fundament in filosofia si spiritualitatea extrem orientala;
- De aceea, prozelitismul actual poate fi definit ca actiunea de smulgere a credinciosilor
ortodocsi sau ai altor confesiuni istorice de la Biserica lor si afilierea lor prin metode
complexe, indoctrinare, fanatism, inducere in eroare, amenintare, mituire, deprogramare,
casatorii mixte, exploatarea lipsurilor materiale acolo unde exista decalaj economico-
financiar fata de civilizatia occidentala, la secte, la noi miscari religioase sau la diferiti
lideri religiosi;
- Acest proces nu duce insa spre Hristos si adevarul dumnezeiesc de viata, ci aduce
alienare spirituala, dezechilibre psihice, sinucideri in masa, tensiuni familiale si sociale in
planul vietii in general, contradictii teologice si eclesiale si conflicte interconfesionale in
crestinism in special;
- De aceea, prozelitismul este o problema teologico-eclesiala si ecumenica, Bisericile
abordand serios aceasta problema;
- Prozelitismul constituie si o problema sociala si comunitara, statul secularizat
confruntandu-se cu agresivitatea nociva a unor astfel de miscari fata de care trebuie sa ia
atitudine;
- Prozelitismul = acea actiune din spatiul unei Biserici, agresata si negata de un alt grup
crestin:
acest grup se prezinta ca ceva strain iar mesajul sau este imbracat intr-o haina straina
si este aliat cu o cultura sau o politica straina in raport cu Biserica in spatiul careia el
actioneaza;
Biserica este dezbinata in insasi structura ei;
Aceasta actiune a fost resimtita cu atat mai negativ de Bisericile ortodoxe structurate
etnic, unde Biserica si Evanghelia lui Hristos s-au identificat cu idealul lor spiritual,
cultural si national;
- In contextul actual, Bisericile ortodoxe resimt influenta prozelitista, negativa, exercitata:
fie prin reactivarea uniatismului, forma romana desueta si inacceptabila teologic si
canonic de refacere a unitatii Trupului tainic al lui Hristos,
dar mai ales prin noile secte si miscari religioase alimentate si sustinute de interese
mondiale oculte;
Uniatism = formulă folosită de biserica romano-catolică, după marea schismă din 1054, pentru reunirea
altor biserici cu ea pe baza anumitor concesii dogmatice și a unei autonomii față de Vatican; uniație.
- Prozelitismul exprima astazi in Europa, asa cum spune Pr. Prof. Viorel Ionita, realitati
negative;
- Prozelitismul semnifica furtul de catre o Biserica a crestinilor altei Biserici, indiferent de
mijloace;
- De aceea, Bisericile, in simpozioane, intalniri bilaterale, in numere de reviste pe teme de
prozelitism, abordeaza aceasta problematica acuta a timpului nostru, pentru ca activitatea
fanatica si insolenta a sectelor si miscarilor religioase noi constituie o adevarata sfidare la
adresa dialogului, a ecumenismului vremii noastre, fiind de fapt o corupere si o perveritre
a marturiei crestine;
- Prozelitismul se manifesta astazi fata de Biserica Ortodoxa prin:
reactivarea uniatismului;
consolidarea disproportionata fata de numarul credinciosilor romano-catolici a
aparatului eclesial si construirea de lacase de cult masive arhitectonic si disonante fata
de stilul istorico-cultural al comunitatii ortodoxe, acolo unde exista un numar infim de
credinciosi romano-catolici;
prozelitismul sectelor neo-protestante;
prozelitismul noilor miscari religioase inspirate din ocultism, din religiile extrem-
orientale sau din islamism;