Sunteți pe pagina 1din 13

An IV, sem 2

Lp 7

I. GRANULE (GRANULATE)

Definiție:
Granulele sunt constituite din agregate solide uscate ale particulelor pulverulente, suficient
de rezistente la manipulare. Granulele sunt destinate administrării orale: unele granule sunt înghiţite
sau mestecate, altele sunt dizolvate sau dispersate în apă sau în alt lichid corespunzător, înainte de a
fi administrate (monografia Granulata – F.R. X, Supliment 2004, monografia „Granules” –
Farmacopeea Europeană ed. 9.0).
Sunt cunoscute și sub denumirea de granulate.
Conform monografiei din F.R. X, granulatele sunt „preparate farmaceutice solide,
constituite din particule de formă neregulată, vermiculară, cilindrică sau sferică; conţin substanţe
active şi substanţe auxiliare şi sunt destinate administrării pe cale orală”.

Clasificare:
În funcţie de tehnologia de preparare, Farmacopeea Europeană împarte granulele în
următoarele categorii:
- granule efervescente (zaharuri granulate efervescente) – constituite din agregate de
substanţe active, zahăr şi substanţe auxiliare, reprezentate în general de o substanţă acidă şi
de una alcalină.
Sunt granule neacoperite care conţin, în general, substanţe acide şi carbonaţi
sau hidrogenocarbonaţi, care reacţionează rapid în prezenţa apei, cu degajare de
dioxid de carbon. Sunt destinate administrării interne după o prealabilă dizolvare sau
dispersare în apă. Se condiționează în recipiente închise etanş. Se prevede testul de
dezagregare: plasarea unei doze de granulate efervescente într-un vas ce conţine apă
la 15 – 25°C; trebuie să se formeze numeroase bule de gaz. Se repetă pentru încă 5
probe. Preparatul corespunde testului dacă toate probele se dezagregă în 5 minute.
- granule acoperite – constituite din substanţe active şi substanţe auxiliare. Sunt în general
preparate multidoză acoperite cu unul sau mai multe straturi continue şi uniforme de
excipienţi cu rol de protecţie sau de dirijare a eliberării substanţelor active. Se prepară prin
aplicarea substanţelor de acoperire sub formă de soluţie sau de suspensie, în condiţiile în
care are loc şi evaporarea vehiculului. Pentru aceste granule se prevede testul de dizolvare
pentru a demonstra o cedare corespunzătoare a substanţelor active.
- granule cu eliberare modificată – granule acoperite sau neacoperite care conţin excipienţi
speciali şi/sau presupun metode speciale de realizare cu scopul de a modifica viteza, locul
sau momentul eliberării substanţelor active. Includ granulele cu cedare prelungită şi
granulele cu cedare întârziată.
- granule gastrorezistente – sunt granule cu eliberare întârziată, destinate să reziste acţiunii
sucului gastric şi să elibereze substanţele active în intestin. Aceste proprietăţi sunt obţinute
prin acoperirea granulelor cu înveliş gastrorezistent (granule enterosolubile) sau prin alte
metode adecvate.
Farmacopeea Europeană prevede testul de dizolvare pentru a demonstra o cedare corespunzătoare a
substanţelor active.

1
An IV, sem 2
Lp 7
Descriere:
Se prezintă sub formă de fragmente vermiculare, cilindrice sau sferice, pe cât posibil
uniforme, având gustul, mirosul şi culoarea caracteristice substanţelor folosite.
Granulele acoperite trebuie să prezinte un înveliş continuu şi uniform.

În monografia „Granules” din Farmacopeea Europeană se menționează că:


Granulatele conţin una sau mai multe substanţe active cu sau fără excipienţi şi, dacă este
necesar, coloranţi şi aromatizanţi corespunzători.
Se pot prezenta ca preparate unidoză sau multidoză.
Fiecare doză dintr-un preparat multidoză trebuie să fie administrată cu un dispozitiv capabil
de a elibera cantitatea prescrisă. Granulele unidoză pentru uz oral sunt închise în recipiente
individuale, de exemplu pungi de hârtie, capsule de hârtie sau fiole.

Granulele se utilizează ca atare, ca formă farmaceutică, dar în cele mai multe cazuri
granularea reprezintă o etapă intermediară în prepararea comprimatelor sau capsulelor gelatinoase.
Granularea se realizează pentru a îndeplini mai multe obiective, printre care:
 modificarea structurii materialului ce urmează a fi procesat sub formă de comprimate
sau capsule,
 mărirea densităţii acestuia,
 ameliorarea proprietăţilor de curgere,
 reducerea proporţiei de aer între particule, aer care împiedică în bună măsură
comprimarea,
 evitarea separării componentelor dintr-o pulbere compusă, etc.

Metode de preparare:
Substanţele active şi auxiliare se aduc la gradul de fineţe prevăzut, se omogenizează şi se
granulează pe cale umedă sau uscată. Dacă este cazul, granulele astfel obţinute se acoperă cu unul
sau mai multe straturi continue şi uniforme constituite din zahăr sau alte substanţe dulci, sau cu
pelicule subţiri din diferite substanţe polimerice.
Se pot folosi corectori de gust şi de miros admişi de autoritățile competente.
F.R. X limitează cantitățile de lubrifianți din formula de preparare: talcul trebuie să fie de
cel mult 3%, acidul stearic de cel mult 1%, stearatul de magneziu sau de calciu de cel mult 1% și
dioxidul de siliciu coloidal anhidru (Aerosilul) de cel mult 10% din masa granulatului.
Farmacopeea Europeană nu prevede astfel de limite pentru cantitățile de lubrifianți din
formulare.

Se utilizează diverse metode de granulare:


1. Granularea uscată,
2. Granularea umedă.

1. Granularea uscată
Această metodă de granulare utilizează o presiune foarte mare pentru compactarea pulberii.
Principalul avantaj al acestei metode este evitarea acţiunii nefavorabile a căldurii şi umidităţii
asupra pulberii. Prin urmare, această metodă se utilizează pentru toate substanţele active care sunt
termolabile sau sensibile la acţiunea umidităţii.

2
An IV, sem 2
Lp 7
Granularea uscată utilizează aceiaşi excipienţi ca şi granularea umedă, dar este posibil ca pe
această cale să se obţină granulate în care există cantităţi foarte mici de excipienţi dezagreganţi şi
lubrifianţi.
Se realizează prin:
- brichetare – comprimarea pulberilor cu maşini de comprimat cu un singur ponson sau
maşini rotative; acest proces presupune costuri mai mari de producție şi uneori este dificil de
realizat din cauza proprietăților amestecului de pulberi (lipsei de coeziune);
- compactare cu cilindri sau valţuri – cei doi cilindri se rotesc în sens invers, când se obţine
materialul comprimat în brichete sau folii, dependent de suprafaţa cilindrilor.

Etapele parcurse în procesul de granulare:


1. obţinerea pulberii compuse;
2. brichetarea (precomprimarea) care se realizează prin comprimarea amestecului de pulberi
când se obţin brichete (comprimate ce au un diametru de cca 2,5 cm şi sunt subţiri) sau
compactarea sub formă de foițe
3. granularea propriu-zisă constă în sfărâmarea acestor brichete sau foițe, care în farmacie se
realizează la mojar, iar în industrie în granulatoare mecanice prevăzute cu ciocane şi site,
fragmentele rezultate fiind trecute forţat prin sita III;
4. uniformizarea granulatelor prin cernere pe suprafaţa sitei IV; se opreşte refuzul, iar cernutul
este supus din nou granulării.

2. Granularea umedă
Este cel mai răspândit procedeu, fiind o granulare clasică. Există variante ale granulării
umede, dar toate au la bază același principiu (cuprind aceleași etape generale de preparare).
Principalele etape de lucru în procedeul clasic de granulare umedă sunt:
1. obţinerea pulberii compuse;
2. umectarea acesteia cu un lichid de umectare, cu rolul de a transforma pulberea compusă
într-o masă plastică;
3. granularea propriu-zisă, care se realizează prin trecerea forţată a masei plastice prin
ochiurile unei site (III);
4. uscarea granulatelor, iniţial la aer, apoi la etuvă la maxim 45°C;
5. uniformizarea granulatelor prin cernere pe ochiurile sitei IV, când se opreşte refuzul şi
cernutul se granulează din nou.

Granulele efervescente se pot prepara prin această metodă, dar ca lichid de granulare se
foloseşte alcoolul concentrat.
În cazul în care componenta acidă este acidul citric cristalizat cu o moleculă de apă, care
este o substanţă eflorescentă, aceste granulate se pot prepara prin metoda fuziunii la cald: se obţine
o pulbere compusă din substanţele active şi auxiliare, care se încălzeşte la 100°C, când acidul citric
pierde apa de cristalizare, aceasta umectând pulberea; masa obţinută se supune granulării.

Controlul calității (FR X):

3
An IV, sem 2
Lp 7

a. Mărimea particulelor
Conţinutul unui recipient cântărit în prealabil (sau cel puţin 20 g granulat) se aduc în sita cu
latura interioară a ochiului de 0,8 mm prevăzută cu capac şi recipient; se agită uşor şi se cântăreşte
din nou. Diferenţa între cele două cântăriri nu trebuie să depăşească 10% din masa de granulat luată
în lucru.

b. Dezagregare
Se iau în lucru 3 g de granulat.
Zaharurile granulate trebuie să se dezagrege în apă în cel mult 15 minute, dacă nu se
prevede altfel.
Zaharurile granulate efervescente trebuie să se dizolve sau să se dezagrege în apă cu
efervescenţă în cel mult 5 minute. Vasul nu trebuie agitat în timpul determinării.
Granulele acoperite trebuie să se dezagrege în pepsină-soluţie acidă în cel mult 60 minute,
dacă nu se prevede altfel.
Granulele acoperite enterosolubile nu trebuie să se dezagrege în pepsină – soluţie acidă în 2
ore, dacă nu se prevede altfel, şi trebuie să se dezagrege în pancreatină – soluţie alcalină în cel mult
60 minute, dacă nu se prevede altfel.

c. Masa totală de recipient


Se stabileşte prin cântărirea individuală a conţinutului din 10 recipiente. Faţă de masa
declarată pe recipient se admit anumite abateri procentuale prevăzute de F.R. X.

d. Dozare
Conţinutul în substanţă activă se determină în prezent prin metode validate pentru fiecare
medicament, folosind amestecul obţinut prin omogenizarea conţinutului din cel puţin trei recipiente.
Metoda de dozare poate fi adaptată după prevederile din monografia substanței active.
Faţă de conţinutul declarat în substanţă activă, se admit anumite abateri procentuale
(prevăzute în tabele din F.R. X).

Condiționare și conservare
Granulele se păstrează în recipiente bine închise. Granulele efervescente se păstrează în
recipiente bine închise în prezenţa unei substanţe deshidratante sau în recipiente închise etanş.

4
An IV, sem 2
Lp 7

LUCRAREA PRACTICĂ

1. Granule (Zaharuri granulate)


Zaharurile granulate conţin circa 20% substanţe active şi aproximativ 80% substanţe
auxiliare.

REMINERON
Calcii gluconas 1g
Calcii phosphas tribasicum 1g
Excipiens aromatisatum q.s.ad 10g

Etapele preparării prin granulare umedă:


1. obţinerea pulberii compuse;
2. umectarea acesteia cu un lichid de umectare care are rolul de a transforma pulberea
compusă într-o masă plastică;
3. granularea propriu-zisă, care se realizează prin trecerea forţată a masei plastice prin
ochiurile sitei III;
4. uscarea granulatelor iniţial la aer, apoi la etuvă la maxim 45°C;
5. uniformizarea granulatelor prin cernere pe ochiurile sitei IV, când se opreşte refuzul şi
cernutul se granulează din nou.

Se pulverizează separat zahărul gluconatul de calciu și fosfatul de calciu. Pulberea compusă


omogenă care se obţine din aceste substanţe prin triturare la mojar se umectează cu sirop simplu şi
prin malaxare se transformă într-o masă plastică ce se trece forţat prin ochiurile sitei III.
Granulele obţinute se usucă mai întâi la aer şi apoi la etuvă la maxim 45°C, apoi se
uniformizează prin cernere prin sita IV. Se păstrează refuzul, iar cernutul se supune din nou
granulării.

Observaţii:
Substanţele active reprezintă 20% din masa totală a amestecului, iar excipienţii reprezintă
80%.
Excipient aromatizant:
- zahăr 8 g +
- soluţia alcoolică de vanilină 10% (se pulverizează peste granulate după uscarea şi cernerea
acestora) – nu se regăsește în masa finală fiindcă alcoolul se evaporă
Pentru umectarea amestecului de pulberi se foloseşte siropul simplu, care se adaugă în
picătură până când se obţine o masă plastică, vârtoasă.
Aromatizantul nu se adaugă în lichidul de umectare, deoarece acesta s-ar pierde la uscarea în
etuvă.
Pentru a fi mai uşor acceptate de către copii, granulatele se pot colora, colorantul
adăugându-se în amestecul de pulberi sau în lichidul de granulare.

Utilizare
Hipocalcemii, remineralizant.

5
An IV, sem 2
Lp 7
2. Granule efervescente (zaharuri granulate efervescente)
Zaharurile granulate efervescente au un conţinut de 20% substanţe active şi aproximativ
80% substanţe auxiliare (formate din 74% amestec efervescent şi 6% zahăr). Componenta acidă a
amestecului efervescent este acidul citric sau tartric, iar cea alcalină este carbonatul acid de sodiu.

URICOL

Metenamină 0,50 g
Piperazină citrat 0,19 g
Zahăr 0,31g
Excipient efervescent q.s. ad 5 g

Etapele preparării prin granulare umedă:


1. obţinerea pulberii compuse;
2. umectarea acestei cu un lichid de umectare (alcool conc.) care are rolul de a transforma
pulberea compusă într-o masă vârtoasă;
3. granularea propriu-zisă care se realizează prin trecerea forţată a masei vârtoase prin
ochiurile sitei III
4. uscarea granulatelor iniţial la aer, apoi la etuvă la maxim 450C;
5. uniformizarea granulatelor prin cernere pe ochiurile sitei IV, când se opreşte refuzul şi
cernutul se granulează din nou.

Excipient efervescent: 4 g din care 3,76 g este amestec efervescent (format din acid citric şi
carbonat acid de sodiu) și 0,24g zahăr.

Reacţia are loc astfel: 1 mol acid citric la 3 moli NaHCO3. Rezultă ca la masa moleculară a acidului
citric (210,1) corespund 3x masa molec a NaHCO3 ( 84.01).

210,1g acid citric………3x 84.01g NaHCO3


1g acid citric……………X = 1.20g NaHCO3

Atunci:
La 2.2g amest. efervescent (1g acid citric + 1, 20 g NaHCO3)…....................1 g acid citric
Și la 3,76g amest. efervescent (cât avem în formulă) ………………………Y = 1,70g acid
citric

3,76 g amest eferv – 1,70 g ac citric = 2,06 g NaHCO3

De unde rezultă că în formulă avem 1,70 g acid citric și 2.06 g NaHCO3


Aglutinant (lichid de granulare): alcool concentrat q.s.

Preparare
La substanţele active fin pulverizate se adaugă zahărul, acidul citric şi NaHCO3 și ele
anterior pulverizate şi pulberea compusă omogenă obţinută se aglutinează cu alcool concentrat
adăugat treptat şi sub formă de picături pe capătul pistilului triturând și malaxând după fiecare
adăugare până la obţinerea unei mase corespunzătoare care se trece prin presare prin ochiurile sitei
III.
Granulele obţinute se usucă mai întâi la aer şi apoi la etuvă la maxim 450C, apoi se
uniformizează prin cernere prin sita IV. Se păstrează refuzul, iar cernutul se supune din nou
granulării.

6
An IV, sem 2
Lp 7
Se condiționează în recipiente bine inchise, dacă este posibil în prezenţa unei substanţe
absorbante sau în recipiente închise etanş.

Întrebuinţări – infecţii urinare.

II. PELETE

Definiție:
Sunt granule de formă sferică, cu diametrul între 0,5 şi 3 mm (în general între 0,8 şi 1,2 mm,
având în vedere că ele se încorporează apoi în capsule), cu densitate mare, acoperite sau nu cu
pelicule, destinate administrării interne. Acestea sunt utilizate mai ales pentru realizarea
preparatelor farmaceutice multiparticulate cu cedare controlată. Peletele sunt dozate în capsule
gelatinoase tari sau compactate în comprimate.
Mai sunt cunoscute şi sub denumirea de: minigranule, minigranulate sau sfere.

Peletele oferă numeroase avantaje tehnologice în obţinerea formelor farmaceutice cu


eliberare imediată, dar mai ales a celor cu eliberare modificată, motiv pentru care au fost intensiv
studiate.
Ele sunt o formă potrivită pentru combinarea în acelaşi preparat (aceeaşi unitate dozată) a
unor substanţe medicamentoase incompatibile sau pentru a asigura o acţiune prelungită sau
controlată a acestora.
În acest ultim caz, fracţiuni de pelete neacoperite sau acoperite cu filme polimerice adecvate
sunt combinate pentru a se obţine pelete cu eliberare imediată, intermediară sau lentă a substanţei
medicamentoase, pelete care sunt ulterior introduse în capsule gelatinoase sau, mai rar, comprimate
prin tabletare, acestea urmând a fi administrate oral.

Metode de obţinere a peletelor:

1. Metoda granulării umede


 granulare în pat fluidizat (fluid bed granulation),
 granulare prin topire şi solidificare (hot melt granulation, spray congealing),
 granulare în granulatoare de mare viteză = rotogranulatoare = granulatoare centrifugale
(high shear granulation).
2. Metoda extrudării şi sferonizării
3. Metoda stratificării (drug layering)

1. Metoda granulării umede


 Aglomerarea particulelor prin agitarea pulberii cu un lichid care este de obicei soluţia unui
liant, apa sau un alt solvent (când liantul a fost adăugat în prealabil în pulbere);
 Formarea granulelor – după adăugarea lichidului de granulare, se formează filme de lichid in
jurul particulelor şi între particule (punți mobile, lichide, temporare);
 La uscarea granulelor, liantul se va întări şi va forma punţi solide.

7
An IV, sem 2
Lp 7

 Granulare in pat fluidizat (fluid bed granulation)


 fluidizarea pulberii intr-un curent de aer ascendent,
 granularea pulberii cu soluţia aerosolizată a unui liant,
 uscarea granulelor.

 Granulare prin topire şi solidificare (hot melt granulation, spray congealing)


Substanța medicamentoasă este dizolvată sau suspendată într-o masă topită de gume, ceruri
sau acizi graşi, iar dispersia este aerosolizată într-o cameră răcită, când are loc solidificarea sub
formă de microparticule sferice.

2.Metoda extruderii şi sferonizarii


În mod obişnuit, procesul de extrudare / sferonizare implică mai multe etape distincte,
constând în :
 comasarea umedă a pulberilor (obţinerea unei mase umede sau paste), urmată de
 extruderea acesteia în granule de formă cilindrică (extrudate) şi
 sferonizarea ulterioară a acestora.

8
An IV, sem 2
Lp 7

În principiu, extruderea este o operaţie în care o masă plastică deformabilă este forţată sub
presiune să traverseze prin mici deschideri ale sitei extruderului.
Presiunea este creată de un dispozitiv, sau de un dispozitiv de transport al masei ce urmează
a fi extrudată (şurub sau piston), care determină o curgere staţionară constantă a materialului prin
orificiile matriţei.
Extrudatul este apoi adus pe placa rotativă de fricţiune a sferonizatorului.
În sferonizator, extrudatul este iniţial rupt în segmente de lungime egală, care sunt
transportate apoi de forţele centrifuge spre marginile plăcii, unde mişcarea rotaţională determină
ridicarea lor pe peretele vertical şi apoi căderea lor înapoi pe placa de fricțiune.
Această mişcare în sensul vitezei angulare face ca masa în mişcare să ia forma unei funii
toroidale (inelare). Procesul în ansamblu durează de obicei mai puţin de 15 minute.

LUCRAREA PRACTICĂ

Obținerea peletelor prin metoda extrudării și sferonizării:


Celuloză microcristalină 60g
Lactoză 55g
Liant 85g

9
An IV, sem 2
Lp 7

A. Operaţia de amestecare
(Amestecător planetar cu
intensitate scăzută sau ridicată)
B. Operaţia de granulare
(De obicei în acelaşi
aparat ca şi operaţia A)

C. Operaţia de extrudere
(Prin sita sau matriţa
extruderului)

D. Operaţia de sferonizare
(Pe placa striată a
sferonizatorului; de obicei
în mai puţin de 15 minute)
E. Operaţia de uscare
(Uscare în pat fluidizat sau
în uscătoare cu tăvi)

F. Încapsulare (introducerea
peletelor în capsule gelatinoase
tari)
sau
Comprimare

Schema procesului de peletizare prin extrudere / sferonizare

3. Obținerea peletelor prin tehnica stratificării (layering technique granulation)


 Dispunerea unor straturi succesive dintr-o pulbere micronizată, soluţie sau suspensie a
substanţei active şi a unui liant, prin aerosolizare pe un sâmbure inert (sfere de zahăr sau
pelete).
 Se realizează în pat fluidizat.

10
An IV, sem 2
Lp 7

FORMULAREA PELETELOR
Dintre substanţele medicamentoase întâlnite în formularea peletelor obţinute prin extrudare /
sferonizare, se pot aminti:

Teofilină Antiastmatic
Ibuprofen Antiinflamator
Fenilbutazonă Antiinflamator
Omeprazol Antiulceros
Guaiazulen sulfonat Antiinflamator
Diltiazem clorhidrat Antihipertensiv
Salbutamol sulfat Antiastmatic
Dietilpropion clorhidrat Anorexigen
Fenilpropanolamină clorhidrat Anorexigen

Şi în cazul excipienţilor, selectarea într-o formulare se bazează pe luarea în considerare a


proprietăţilor lor.
Excipienţii influenţează mecanismul de creştere a peletelor şi, prin extindere, au efect asupra
unor proprietăţi ale peletelor precum rezistenţa mecanică, distribuţia mărimii, forma particulelor şi
caracteristicile de dizolvare.
În formularea peletelor obţinute prin extrudare / sferonizare se utilizează excipienţi similari
acelora întâlniţi în formularea comprimatelor obţinute prin granulare umedă.
Diluanţi: lactoză, zaharoză, fosfat dicalcic.
Lianţi: gume, gelatine, polivinilpirolidonă.
În mod obişnuit se folosesc ca lichide de granulare apa, alcoolul sau amestecurile de apă şi
alcool.

11
An IV, sem 2
Lp 7
O caracteristică importantă a soluţiei liante o reprezintă vâscozitatea, atât pentru formulările
care conţin o substanţă medicamentoasă solubilă, cât şi atunci când peletizarea acesteia se
realizează printr-un proces de acoperire cu soluţii a peletelor inerte, caz în care vâscozitatea soluţiei
trebuie să permită pomparea şi atomizarea ei.
Dezagreganţi: amidonul, croscarmeloza sodică (CMC sodic) sau diverşi polimeri solubili în
apă (hidroxipropilmetilceluloza sau metilceluloza).
În general, dezagreganţii îmbunătăţesc viteza de dezagregare a peletelor şi, implicit, viteza
de dizolvare a substanţei medicamentoase.
Lubrifianţi: uleiuri (minerale sau vegetale), siliconi, acid stearic, stearat de magneziu sau de
calciu.
În general, în procesul de peletizare care utilizează echipament rotaţional de mare viteză
(sferonizator), nu este necesară includerea de lubrifianţi în formulare.

Caracteristicile peletelor sunt legate de procedeul folosit pentru obţinerea lor. Extruderea
şi sferonizarea conduc la pelete care au următoarele caracteristici:
- formă sferică (un raport minim suprafaţă / volum);
- suprafaţă aproape netedă;
- dimensiuni uniforme şi controlate;
- caracteristici de curgere îmbunătăţite;
- rezistenţă mecanică mărită;
- friabilitate redusă;
- densitate mărită.
Aceste caracteristici conferă peletelor numeroase avantaje de prelucrare şi manipulare.
Există numeroşi factori care pot influenţa procesul de extrudere şi sferonizare, implicit
proprietăţile extrudatului şi ale peletelor obţinute ulterior.
Unii factori sunt dependenţi de formulare, alţii sunt dependenţi de parametrii procesului
tehnologic. Între toţi aceşti factori trebuie să existe un echilibru pentru a obţine un rezultat bun al
procesului.

a) Factori dependenţi de formulare:


- proprietăţile fizico-chimice ale materiei prime:
 mărimea particulelor şi solubilitatea substanţelor componente;
 solubilitatea şi capacitatea de legare (liantă, adezivă) a liantului, precum şi
vâscozitatea soluţiei liante, determinată de concentraţia şi tipul de polimer
folosit (gradul de polimerizare).
- cantitatea de lichid de granulare (umectare)
- concentraţia lubrifiantului.
b) Factori tehnologici:
- factorii dependenţi de proces:
 omogenitatea distribuţiei liantului,
 timpul de granulare,
 metoda de uscare a peletelor, implicit viteza de uscare, etc.
- factori dependenţi de echipament:
 tipul extruderului,
 caracteristicile matriţei extruderului (diametrul şi lungimea),

12
An IV, sem 2
Lp 7
 viteza de extrudare,
 temperatura de extrudare,
 modelul striurilor de pe placa de fricţiune a sferonizatorului,
 viteza de rotire a plăcii de fricţiune (viteza de sferonizare),
 durata de sferonizare (Timpul de retenţie, de remanenţă în sferonizator),
 volumul de încărcarea sferonizatorului (cantitatea de material supus sferonizării).

Controlul calitatii peletelor


Testele şi metodele de caracterizare a peletelor sunt aceleaşi ca cele folosite pentru
granulatele obţinute prin granulare umedă.
În FR X, la monografia „Granulate”, şi în suplimentul din 2004 al Farmacopeei Române,
sunt prevăzute următoarele determinări:
- descriere: formă, omogenitate, gust, culoare, miros;
- mărimea particulelor;
- dezagregare;
- curgerea;
- volumul aparent.

Alte teste de control pentru pelete:


- sfericitatea;
- morfologia suprafeţei;
- distribuţia mărimii;
- friabilitatea;
- rezistenţa la rupere (duritatea);
- masa volumică (densitatea);
- porozitatea;
conţinutul în umiditate.

13