Coruptia in societatea contemporana romaneasca

Coruptia este stare de abatere de la normalitate,de la datorie. Ea inseamna folosirea

abuziva de catre o persoana a functiei de intermediar sau de decizie pe care o
indeplineste,pentru a-i acorda celui care corupe sau comunitatii de interese pe care
acesta o reprezinta,un avantaj economic sau administrativ,in schimbul unei sume de
bani, a unor cadouri,a unor deplasari,excursii,concedii sau distractii sau a primirii unor
proprietati. Mai poate insemna folosirea de catre o persoana a functiei sau pozitiei sale
publice pentru a evita indeplinirea unor norme,baremuri sau proceduri legale,la
obtinerea in folosul ei a unor avantaje materiale sau functii profesionale ori
administrative.

Coruptia administrativa se refera si la mita platita in schimbul castigarii unor

licente,usurarii procedurilor vamale,castigarii contractelor de achizitii publice ,sau
pentru acordarea prioritatii la prestarea unei intregi varietati de alte servicii
guvernamentale .La radacina acestui tip de coruptie sta puterea pe care o au aceste
persoane publice de a acorda scutiri preferentiale ,de a stabili ordinea prioritatilor in
furnizarea serviciilor publice,sau de a aplica in mod dicriminatoriu norme si alte
reglementari.

1989,ea a existat si in timpul regimului totalitar,aspect care-i conferea elemente de

continuitate in evolutia sa.

Din punct de vedere juridic , in legislatia romaneasca nu exista o definitie a coruptiei ,

ci contine doar actele care intra in aceasta categorie , precum si sanctiunile
corespunzatoare . In categoria actelor de coruptie sunt incluse patru delicte : luare de
mita , dare de mita , trafic de influenta si primirea de foloase necuvenite . In realitate ,
exista mult mai multe forme de coruptie , insa datorita faptului ca nu sunt incluse in
legislatie sunt foarte greu de sanctionat .
Din punct de vedere sociologic , coruptia este un fenomen antisocial si deviant cu
multiple consecinte la nivel social . Ea poate fi definita ca “un ansamblu de activitati
imorale , ilicite , ilegale , realizate nu numai de indivizi cu functii de conducere sau care
exercita un rol public , ci si de diverse grupuri si organizatii (publice si private) in scopul
obtinerii unor avantaje materiale sau morale sau a unui statut statut social superior ,
prin utilizarea unor forme de constrangere , santaj , inselaciune , mituire , cumparare ,
intimidare”.

In prezent , majoritatea oamenilor este de parere ca fenomenul coruptiei este cea mai
grava problema cu care se confrunta tara noastra . El a inceput sa ia amploare o data
cu revolutia din 1989 , cand transformarile socio-economice au adus o stare anomie ,
un dezechilibru intre nevoile indivizilor si posibilitatile de a le satisface oferite de
societatea in tranzitie . Astfel , cresterea preturilor , starea de nesiguranta , dificultatea
de a gasi un loc de munca sau o locuinta etc au condus la adoptarea de practici
ilegitime pentru satisfacerea nevoilor .
Potrivit unui sondaj realizat de IMAS in 2002 , cauzele coruptiei sunt : dorinta de
imbogatire rapida , neaplicarea legilor , legile neclare si incomplete , existenta unor sefi
incompetenti numiti pe criterii politice , birocratia , salariile mici ale functionarilor
publici , problemele mostenite din perioada comunista . La cauzele indentificate de
cetatenii romani participanti la sondajul realizat de IMAS , mai pot fi adugate : nivelul
de trai scazut , dorinta de putere , incompetenta profesionala , absenta unor institutii si
mecanisme de control adecvate sau criza morala a intregii societati romanesti . Nu
putem nega faptul ca exista o criza morala in Romania , chiar si analizand situatia doar
din perspectiva coruptiei : fiecare individ a savarsit la un moment dat un act de coruptie
, cu intentie sau fara : de la persoana care ofera un cadou medicului pana la omul
politic care face trafic de influenta .

In Romania , coruptia s-a raspandit in toate domeniile si in toate ramurile activitatii .

Putem vorbi astfel despre coruptie economica ( actiunile ilicite ale agentilor economici
sau ale unor persoane participante , constand in : frauda in gestiune , inselaciune ,
abuzul de putere , falsuri in acte etc ) , coruptie profesionala ( actiunile imorale si
ilegale ale functionarilor publici sau ale altor salariati care isi indeplinesc atributiile de
serviciu in mod preferential sau conditionat ) sau coruptie politica ( folosirea influentei si
a puterii de catre oamenii politici in scopuri personale ) . Tocmai din acest motiv sunt
tot mai multe forme si dimensiuni ale coruptiei . In prezent , putem vorbi de urmatoarele
dimensiuni ale acestui fenomen : dimensiunea statistica ( inregistrarea infractiunilor de
coruptie pentru a masura amploarea fenomenului ) , dimensiunea normativa ( legislatia
existenta privind coruptia ) , dimensiunea sociologica ( contine informatii privind
cauzele coruptiei si modalitatile de prevenire ) , dimensiunea psihologica ( contine
informatii privind profilul psihologic al indivizilor care participa la acte de coruptie ) ,
dimensiunea economica ( consta in evaluarea si estimarea costurilor sociale si
economice ale actelor de coruptie ) si dimensiunea prospectiva ( contine date privind
evolutia fenomenului ) .

Globalizarea fenomenului corupţiei, diversificarea formelor şi tipurilor corupţiei precum

şi implicaţiile nefaste ale acesteia asupra sistemelor sociale au impus conceperea şi
elaborarea unor strategii adecvate de prevenire şi combatere. Sunt în curs de
implementare soluţii care vizează prevenirea şi limitarea acestui fenomen: adoptarea
unor coduri de conduită şi deontologice pentru anumite categorii de funcţionari publici
şi a unor planuri sectoriale pentru fiecare domeniu vulnerabil la corupţie; modificarea
legislaţiei privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale;
perfecţionarea sistemului de selectare, promovare şi evaluare periodică a funcţionarilor
publici, bazat exclusiv pe recunoaşterea obiectivă a meritelor şi performanţelor
profesionale; reforma managementului în sistemul public şi a sistemului instituţional;
realizarea unui parteneriat al autorităţilor publice cu societatea civilă şi reprezentanţii
sectorului privat; invitarea societăţii civile pentru a supraveghea desfăşurarea
activităţilor vulnerabile la corupţie, cum ar fi privatizările şi achiziţiile publice importante;
monitorizarea permanentă a stadiului implementării măsurilor prevăzute prin strategia
naţională anticorupţie; educarea cetăţenilor cu privire la cauzele şi consecinţele
corupţiei precum şi la drepturile cetăţeanului în situaţia când se confruntă cu cazuri de
corupţie; desfăşurarea unei activităţi ştiinţifice de diagnoză şi prognoză a fenomenului
corupţiei; finalizarea reformei sistemului judiciar, în vederea asigurării independenţei,
integrităţii şi eficienţei acestuia.

Cel mai important pas din istoria recentă a luptei împotriva corupţiei l-a constituit
înfiinţarea Parchetului Naţional Anticorupţie, ca structură judiciară specializată de
combatere a corupţiei. Activitatea şi eficienţa acestei instituţii au fost însă afectate de
slaba preocupare, din perioada anterioară intrării în funcţiune, pentru realizarea
infrastructurii şi resurselor necesare, de incoerenţele legislative referitoare la
organizarea şi funcţionarea sa (definirea "marii corupţii", conferirea unor mecanisme
funcţionale pentru îndeplinirea atribuţiilor legale, criteriile permisive de selectare a
personalului şi altele), precum şi de atacurile cercurilor de interese vizate în cursul unor
anchete penale. Alte modalităţi eficiente pentru combaterea corupţiei constau în
reformarea administraţiei publice, cooperarea internaţională în domeniu a structurilor
specializate precum şi în cooperarea instituţiilor statale cu societatea civilă, în special
cu organizaţiile neguvernamentale şi mass-media.

Surse: www.regielive.ro , www.telegrafonline.ro , www.pna.ro