Pregătirea noastră pentru lucrarea de slujire

Vă invit să descoperim resursele pentru slujire,

pe care le avem în Domnul nostru Isus!

Ce-a făcut Dumnezeu pentru noi, pentru a-i putea sluji, ce ne-a dat pentru a fi în stare să-i slujim lui şi
semenilor noştri

Să aflăm ce resurse avem în Dumnezeu, pentru slujire

(să descoperim cât de mult dintre acestea ne-au fost împărtăşite/dăruite, sau cât de mult acestea sunt
prezente în vieţile noastre)

(următorul material este preluat din "The Self-Confrontation Manual", de la "The Biblical
Counseling Foundation", John Broger.)

1. Resursele puse la dispoziţie de Dumnezeu, pentru a putea sluji.

2. Competenta sau destoinicia (priceperea, capacitatea) noastră în slujire.
3. Un îndemn la slujire

Enunţ: Ca şi copil al lui Dumnezeu, tu ai privilegiata responsabilitate de a te afla în slujire alături de ceilalţi
membrii ai Trupului lui Hristos. Pentru a-şi împlini voia Lui în domeniul tău de slujire, Dumnezeu te-a
înzestrat cu Tot ceea ce este necesar pentru a-ţi împlini chemarea şi a-ţi îndeplini rolul tău în zidirea
Trupului lui Hristos, Biserica, şi de slăvire a Domnului ei.

Să descoperim care sunt RESURSELE noastre în lucrare!

Ca şi credincios în Domnul Isus Hristos şi mădular al Trupului Său, ţie ţi-au fost date toate "cele" necesare
şi adecvate slujirii Trupului (darurile, talentele, abilităţile, calităţile, etc.), aşa cum am văzut data trecută.

Câteva dintre cele mai esenţiale lucruri pe care Dumnezeu ni le-a dat/dăruit pentru a ne face în stare
să-i slujim, ar fi următoarele:

a) Întâi de toate, Dumnezeu ţi l-a dat pe Fiul Său, care este singurul ce poate să-ţi dăruiască o viaţă de
împlinire şi poate să te aducă în prezenţa lui Dumnezeu Tatăl.

Gal.1:4 "El S-a dat pe Sine însuş pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după
voia Dumnezeului nostru şi Tatăl."

Rom.8:32 "El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără
plată, împreună cu El, toate lucrurile? "

b) Dumnezeu ţi-a dat cuvântul Lui ce poate să-ţi dea îndrumarea necesară pentru fiecare aspect al
vieţii Tale (2Tim.3:16-17; 2Petru 1:3-4; Evrei 4:12) şi "instrumentul de lucru" cu care să influenţezi
schimbarea altora!

c) Dumnezeu ţi-a dat Duhului Lui Sfânt, pentru a locui în tine, a te împuternici ("capacita") şi pentru
a te ajuta să cunoşti şi să înţelegi lucrurile lui Dumnezeu (El este: Învăţătorul, Mângâietorul,
Iluminatorul)

Resursele
Însă toate acestea se pot detaila, după cum vom şi încerca să facem în continuare. Acestea sunt resursele cu
care Dumnezeu ne-a "înzestrat" şi ne-a "echipat" pentru lucrarea de slujire a Trupului Său, menţionată în
Efeseni 4:11-16. A descoperi care sunt acestea nu doar că este necesar dar este şi esenţial pentru ca lucrarea
noastră să fie spirituală, sau eficientă.

În Biserica Lui, Dumnezeu vrea ca noi să facem lucrarea de slujire folosind mijloacele şi
resursele pe care El ni le-a dat şi nu cele cu care noi putem contribui la zidirea şi creşterea
Trupului. De fapt cineva a spus, că "dacă poţi ajuta lucrarea, atunci nu-i poţi fi de folos".
Pentru lucrare de slujire El a rânduit nişte resurse cu care El ne înzestrează.

În Biserică, "atelierul Său" de desăvârşire a oamenilor, să folosim "uneltele" pe care El ni le-a pus la
dispoziţie, daruri, slujbe, lucrări de slujire, şi să slujim cu puterea pe care El ne-a dat-o. Ca şi lucrători
împreună cu Dumnezeu (1Cor.3:9 "Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu"), în Via Lui este logic
să folosim uneltele pe care El ni le dă şi resursele pe care El ni le pune la dispoziţie. Şi vă spun nu a fost
zgârcit cu acestea! Dumnezeu are o magazie foarte mare de unelte!!

Doar atunci noi putem fi destoinici (2Tim.3:16,17) în lucrarea de slujire a Trupului Său. În felul acesta se
creează competenţa noastră care să ne facă utili. Slujim adecvat în Trupul Său, doar dacă folosim
"mijloacele" pe care El le-a pregătit. Care sunt câteva dintre acestea?

Cum ne-a pregătit El pentru lucrarea de slujire a Trupului lui Hristos? Ce ne-a dat Dumnezeu pentru
a ne face în stare să slujim, în mod adecvat şi cu eficienţă?

Cu ce ne-a "echipat" Dumnezeu?

Dumnezeu ne-a "echipat" la fel cum se echipează tinerii recruţi ce merg în armată, cu
efectele şi mijloacele cu care să aceştia să ducă la îndeplinire serviciul militar, faţă de ţară. Îmi amintesc
cum ne-au dezbrăcat de tot ceea ce însemna civilie, ne-au băgat în duşuri, uneori reci, alteori prea fierbinţi,
ne-au tuns, apoi ne-au dus la plutonierul de companie şi au început să ne împartă efectele militare, care
evident nu ni se potriveau, unele fiind prea mici, altele prea mari. Ilustraţia este de-a dreptul savuroasă!
Asemănarea cu intrarea noastră în lucrarea lui Dumnezeu este uluitor de identică!!

Dumnezeu ne "dezbracă", ne "dezvaţă", ne "dezbară" de multe din lucrurile lumii şi firii cu care am
venit la El. Apoi, ne echipează cu "efectele" (mijloacele) necesare îndeplinirii scopului Său în Biserică şi-n
lume.

I. Care sunt câteva dintre lucrurile de care ne "dezbracă"? Să privim pentru puţin la acestea!

Vicleşug, invidie, clevetire

2Co 4:2 Ca unii, cari am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm
Cuvântul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget
omenesc, înaintea lui Dumnezeu.

Răutate, invidie
1Pe 2:1 Lepădaţi dar orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire;
1Tes 4:6 Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său; pentru că Domnul
pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v-am spus şi v-am adeverit.

Viclenie, şiretenie, metode de înşelare

Efes.4:14 ...ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia
oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire;

Prefăcătorie
2Co 11:13 Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, cari se prefac în apostoli
ai lui Hristos.
Egoism, vorbiri dulci şi amăgitoare
Ro 16:18 Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pântecelui lor; şi, prin vorbiri dulci
şi amăgitoare, ei înşală inimile celor lesne crezători.

Naivitate, credulitate
2Co 11:3 Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să
nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos. În adevăr, dacă vine cineva să vă
propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care
nu l-aţi primit, sau o altă Evanghelie, pe care n-aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine!

Cuvântări amăgitoare
Col 2:4 Spun lucrul acesta, pentru ca nimeni să nu vă înşele prin vorbiri amăgitoare.

Filozofia lumii, tradiţii omeneşti

Col 2:8 Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor,
după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.

Basme lumeşti şi băbeşti

1Ti 4:7 Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti. Caută să fii evlavios.

Ademenire
2Ti 3:6-7 Sunt printre ei unii, cari se vâră prin case, şi momesc pe femeile uşuratice îngreuiate de păcate şi
frământate de felurite pofte, cari învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a
adevărului.

Amăgire
2Ti 3:13 Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi şi pe ei
înşişi.

Învăţături străine
2Ti 4:3 Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila
urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor.
Heb 13:9 Să nu vă lăsaţi amăgiţi de orice fel de învăţături străine; căci este bine ca inima să fie întărită prin
har, nu prin mâncări, cari n-au slujit la nimic celor ce le-au păzit. -

Cuvântări înşelătoare
2Pe 2:1-3 În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, cari vor
strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă
asupra lor o pierzare năpraznică. Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului
va fi vorbită de rău. În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvântări înşelătoare, să aibă un câştig de la voi. Dar
osânda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.

Idolatrie
1Co 12:2 Când eraţi păgâni, ştiţi că vă duceaţi la idolii cei muţi, după cum eraţi călăuziţi.

Tot pasajul de la Efeseni 4:17-25!!

II. Ce "ne-a dat" Dumnezeu? Care sunt câteva dintre cele mai elementare şi de bază lucruri, resurse,
mijloace, cu care Dumnezeu ne-a echipat şi pregătit pentru lucrarea de slujire?

Niciunde în Biblie nu se indică vreo şcoală biblică, vreun seminar, sau vreo pregătire specială prin care să
treacă cei ce slujesc în Biserică. Înseamnă aceasta că nu există nici o pregătire prin care slujitorii bisericii să
treacă? Dumnezeu este cel ce ne-a pregătit şi echipat adecvat pentru lucrarea de slujire a Trupului lui
Hristos. El ne-a dat...
1. Viaţa veşnică
1Ioan 5:11 "Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul
Său"

2. Dreptul să se numească copii ai Lui Dumnezeu

Ioan 1:12 "Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă
copii ai lui Dumnezeu"

3. Arvuna Duhului
2Cor.5:5 "Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului"

4. O chemare sfântă
2Tim.1:9 "El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi
după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii"

5. O mângâiere veşnică şi o bună nădejde

2Tes.2:16-17 "Şi însuş Domnul nostru Isus Hristos, şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat,
prin harul Său, o mângâiere veşnică şi o bună nădejde, să vă mângâie inimile şi să vă întărească în orice
lucru şi cuvânt bun!"

6. Un duh de putere, de dragoste şi de chibzuinţă

2Tim.1:7 "Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă."

7. Din Duhul Său

1Ioan 4:13 "Cunoaştem că rămânem în El şi că El rămâne în noi prin faptul că ne-a datdin Duhul Său".

8. Făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe

Exemple?
"Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi." (Evrei 13:5),
"iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului" (Matei 28:20) ...etc.

2Petru 1:4 "...prin cari El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi
părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte".

9. Pricepere să cunoaştem pe cel ce este adevărat

1Ioan 5:20 "Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit, şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat.
Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa
veşnică".

10. Harul Lui Hristos

Efes.4:7 "Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos."

11. Daruri oamenilor (vezi, studiul anterior!!)

Efes.4:8 "De aceea este zis: "s-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor"

12. O putere "dinamită"

Fapte 1:8 "Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în
Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului."

13. Duhul Sfânt

Fapte 5:32 "Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce
ascultă de El."
Fapte 11:17 "Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar, ca şi nouă, cari am crezut în Domnul Isus Hristos,
cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?"
14. Harul Lui
Efes.1:6 "spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Prea Iubitul Lui."

15. Lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său - slobozenia, neprihănirea, înţelepciunea, etc...
1Cor.2:12 "Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte
lucrurile, pe cari ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său".

16. Putere şi autoritate pentru lucrarea de zidire a bisericii

2Cor.10:8 "Şi chiar dacă m-aş lăuda ceva mai mult cu stăpânirea, pe care mi-a dat-o Domnul pentru
zidirea voastră, iar nu pentru dărâmarea voastră, tot nu mi-ar fi ruşine."
2Cor.13:10 "Tocmai de aceea vă scriu aceste lucruri, când nu sunt de faţă, pentru ca, atunci când voi fi de
faţă, să nu mă port cu asprime, potrivit cu puterea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, iar nu pentru
dărâmare".

17. Descoperire sau viziune

Apoc.1:1 "Descoperirea lui Isus Hristos, pe care l-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile cari
au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimeţând prin îngerul Său la robul Său Ioan..."

18. Cuvântul Lui Dumnezeu şi evanghelia

Evrei 4:12 "Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri:
pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile
inimii."

1Cor.15:1,3 "Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care
aţi rămas... V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele
noastre, după Scripturi"

19. O ungere
1Ioan 2:27 "Cât despre voi, ungerea, pe care aţi primit-o de la El, rămâne în voi, şi n-aveţi trebuinţă să vă
înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o
minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea."

Etc. ...

Concluzii

 Iată câte sunt lucrurile pe care Dumnezeu ni le-a dat pentru a-i sluji!! Nu ştiu cum nu ar putea
sluji cineva după tot ce i-a fost dat!! El a împărţit daruri cu generozitate si s-a asigurat ca cei ce-l vor
reprezenta să fie bine echipaţi!

 Fiecare "mijloc", "efect" spiritual ce a fost dat ar merita studiat cu atenţie!

 Aceste pasaje nu pot să ducă decât la următoarea concluzie: pentru lucrarea de slujire a
Trupului Său, nu există nici o pregătire omenească sau pământească pentru care Dumnezeu să
dea vreo slujbă de îndeplinit vreunui om în Biserica Lui, sau să-l folosească la zidirea Trupului
Său. Sună puţin extrem? Este! Dumnezeu nu are nevoie de noi, de nici un om, oricât de dăruit
sau de înţelept ar fi acesta!!

Fapte 17:25 "El nu este slujit de mâni omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă
tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile".

1Petru 2:5 Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă, şi
să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.

Efes.2:22 Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un lăcaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.
 1 Cor. 3:18-22 "Nimeni să nu se înşele: Dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului
acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept. Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie
înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: "El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor." Şi iarăşi:
"Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi. Ştie că sunt deşarte." Nimeni să nu se fălească dar cu
oameni, căci toate lucrurile sunt ale voastre: fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie
moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre, ...

1Cor.4:7 "Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te
lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?"

Pe când,
1Cor.3:23 ... şi voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu!

Concluzie
Următorul pas după descoperirea resurselor pe care Dumnezeu ni le-a dat ca noi să putem face
lucrarea de slujire a Trupului Său este să ne descoperim Competenţa în această lucrare.

Tot ceea ce poate să-l recomande pe un om pentru a-i sluji Bisericii sau lui Hristos, se găseşte la
Dumnezeu. Când unii creştini sunt remarcaţi ca şi potenţiali lideri slujitori ai Bisericii, lucrul acesta
poate se datorează şi unora dintre darurile lor naturale, dar ei nu pot într-adevăr să slujească mai
înainte de a se descoperi Fiul lui Dumnezeu în aceştia şi nu înainte ca Acesta să înceapă să prindă chip în
vieţile lor. Faptul că aceştia se evidenţiază ca şi lucrători nu înseamnă decât conturarea chipului Fiului lui
Dumnezeu în ei, care este Slujitorul desăvârşit, cel ce reprezintă Modelul de slujire şi cel ce-i face
"competenţi" să lucreze în Via Lui!

2. Competenta sau destoinicia (priceperea, capacitatea) noastră în slujire.

"Competenţa" slujitorilor din biserică vine de la El, nu de la noi!

Să stabilim clar o condiţie ce trebuie îndeplinită de slujitori:

Întrebare: Cine este cel competent sau capabil pentru a sluji (în Biserică, lui Dumnezeu, în
lucrare, etc.?

Răspuns: Nu există un astfel de om!! Nici unul nu îndeplineşte condiţiile acestui loc de muncă.
Pentru lucrarea în Biserică toţi sunt incompetenţi, incapabili şi inadecvaţi!!

2 Cor.2:15-16
"În adevăr, noi suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea
mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării: pentru aceştia, o mireasmă de la moarte spre moarte;
pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine este de ajuns pentru aceste lucruri?

Răspuns:
2 Cor.3:1-6
"Începem noi iarăşi să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole de laudă,
către voi sau de la voi? Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi
oamenii. Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu
cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table cari sunt
inimi de carne. Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos.
Nu că noi prin noi înşine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră,
dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ
nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa".

Această concluzie este singura de bun simţ şi singura care se încadrează biblic pentru modelul biblic de lider
spiritual. Aceasta are şi mai mult sens dacă considerăm afirmaţiile de mai jos:
 Rom.8:32 "El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da
fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?"

2Co 5:18 "Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus
Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării..."

De fapt, despre noi se mai spun următoarele. Şi anume, că în Hristos ne-au fost date şi avem "toate
lucrurile"

"Toate lucrurile"
2Co 6:10 ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca
neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.
2Co 9:8 Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din
destul, să prisosiţi în orice faptă bună,
1Ioan 2:27 Cât despre voi, ungerea, pe care aţi primit-o de la El, rămâne în voi, şi n-aveţi trebuinţă să vă
înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o
minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea.

Formarea atitudinii biblice faţă de "competenţa" slujitorului

Pasajul de bază: 2 Cor.4:1-7 "Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos, şi ca
nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. Încolo, ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare să fie găsit
credincios în lucrul încredinţat lui. Cât despre mine, prea puţin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau
de un scaun omenesc de judecată. Ba încă, nici eu însumi nu mă mai judec pe mine. Căci n-am nimic
împotriva mea; totuşi nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă, este Domnul. De
aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile
ascunse în întuneric, şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la
Dumnezeu. Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine şi la
Apolo, ca prin noi înşine, să învăţaţi să nu treceţi peste "ce este scris": şi nici unul din voi să nu se
fălească de loc cu unul împotriva celuilalt. Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi
primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?"

Toate aceste afirmaţii spulberă impresiile pe care le au unii astăzi, că a poseda anumite diplome,
credite, portofolii, şi o pregătire teologică specială, califică pe un om pentru a lua parte la lucrarea de
slujire a Bisericii. Din păcate, pregătirea ar trebui să fie preţuită astăzi dar tocmai din cauza utilizării
ei greşite oamenii o dispreţuiesc, lucrarea de slujire a devenit apanajul doar al celor ce au tupeul să-şi
închipuie că pentru a păşi ca slujitori ai Domnului în Biserica Sa este suficient că au mers la seminar
şi că au fost ordinaţi de nişte oameni!!

2Cor.4:20 "Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe (diplome, recomandări, ordinări, etc.),
ci în putere".

Descoperirea competenţei unui slujitor

1. Lucrarea spirituală este un "parteneriat" cu Dumnezeu (cine s-ar fi gândit! Cum de a acceptat asemenea
"colegi de muncă"?):
1Cor.3:9 "Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui
Dumnezeu.
2Cor.6:1

2. Dumnezeu este singurul care ne socoteşte vrednici de "slujba Lui":

1Tim.1:12-13 "Mulţămesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de
încredere, şi m-a pus în slujba Lui, măcar că mai înainte eram un hulitor, un prigonitor şi batjocoritor."

3. Pentru o asemenea slujbă de răspândire a miresmei Sale, nimeni nu este "competent":

2Cor 2:14-16 "Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în
Hristos, şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui. În adevăr, noi suntem, înaintea lui
Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea
pierzării: pentru aceştia, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre
viaţă. Şi cine este de ajuns pentru aceste lucruri?"

4. "Competenţa" în lucrarea spirituală vine doar de la Domnul - nici o pregătire pământească nu o

înlocuieşte şi nu o obţine pentru noi:
2Cor.3:4-6 "Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos. Nu că noi prin noi înşine suntem în
stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi
făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului..."

5. Cum ar trebui slujitorii Bisericii să se considere singuri şi cum să fie consideraţi de alţii:
1Cor.4:1 "Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos, şi ca nişte ispravnici ai tainelor
lui Dumnezeu".

Comentariul lui John MacArthur(p.43) -Cu alte cuvinte, "când vine vremea să dau socoteală pentru
mine şi pentru colegii mei de lucrare, să se poată spune că am fost slujitorii lui Hristos".

"slujitori" - gk. - "huperetes" - un vâslaş de pe puntea inferioară a unei galere! Pe vremea aceea
aveau trei punţi şi se numeau "triremes"! Pavel şi tovarăşii lui de slujbă (au insistat mult să nu fie
veneraţi peste măsură de oameni!) nu au dorit să fie înălţaţi şi măriţi de oameni. De aceea, s-au numit
slujitori, nu domnitori!!

Matthew Henry : Despre adevăratul caracter al slujitorilor Evangheliei

"Apostolii nu erau mai mult decât nişte slujitori ai lui Hristos. Cu toate acestea ei nu erau subestimaţi. Aveau
o importantă însărcinare şi din acest motiv ocupau o slujbă foarte onorabilă. Pavel a arătat o preocupare justă
pentru propria lui reputaţie, dar a ştiut că cel ce dorea, în primul rând, să fie plăcut oamenilor nu se dovedea
un credincios slujitor al lui Hristos. Faptul că nu oamenii sunt judecătorii noştri constituie o mare mângâiere,
dar nici a ne judeca singuri sau a ne justifica singuri ne va da siguranţă şi încredere!"

1Cor.3:5 "Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin cari aţi crezut; şi
fiecare după puterea dată lui de Domnul."
2Cor.4:5 "Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voştri,
pentru Isus."
2Cor.6:4 "Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă
răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări..."
2Cor.11:23 "Sunt ei slujitori ai lui Hristos? -vorbesc ca un ieşit din minţi-eu sunt şi mai mult. În osteneli şi
mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte!"
Col.1:25 "Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia, pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi ca să
întregesc Cuvântul lui Dumnezeu."
Efes.3:7 "...al cărei slujitor am fost făcut eu, după darul harului lui Dumnezeu, dat mie prin lucrarea
puterii Lui. Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să vestesc
Neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos, şi să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia
acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile"

Slujirea în biserica Lui Isus Hristos este o lucrare spirituală

Slujirea în Biserica lui Isus Hristos este o lucrare spirituală. Fiindcă ea este esenţialmente o "clădire
spirituală" a lui Dumnezeu şi Duhul Sfânt este energia ce o operează, lucrarea de slujire a ei trebuie să fie
spirituală. Lucrarea Duhului Sfânt este o lucrare de slujire spirituală. Pentru ca ceea ce facem în Biserică să-i
fie de folos, să dureze în timp şi să fie pe placul lui Dumnezeu, lucrarea noastră de slujire a ei nu poate fi
decât spirituală!"
 "Munca religioasă poate fi îndeplinită şi de oameni care nu au darurile Duhului, chiar foarte bine şi cu
pricepere. Însă munca destinată să rămână în veşnicii poate fi îndeplinită doar prin Duhul cel veşnic."
A. W. Tozer (1897-1963)

"Reuşita în slujire se poate aştepta doar de cei născuţi în mod supranatural şi care au fost salvaţi
supranatural, sunt întăriţi supranatural şi călăuziţi supranatural. Doar aşa suntem creaţi supranatural
pentru o lucrare ce a fost pregătită supranatural şi care se poate împlini doar supranatural"
L. L. Legters

Pentru a putea sluji (Lui Dumnezeu şi semenilor noştrii)...este nevoie să murim faţă de sine, să ne
smerim...

"În inima fiecărui creştin există o cruce şi un tron, iar acesta (creştinul) se află pe tron până ce se pune
pe cruce. Dacă refuză cruce, rămâne pe tron. Poate că aceasta este explicaţia căderii şi lumescului
multor credincioşi din zilele noastre. Vrem să fim mântuiţi dar insistăm ca doar Hristos să moară. Fără
cruce nu are loc detronarea noastră şi ca prin urmare moartea. Rămânem regii noştri din nevăzuta
Împărăţie a sufletului omenesc purtându-ne minuscula coroană cu demnitatea unor cezari, când de fapt
ne condamnăm singuri la sterilitate spirituală şi ruşine" (A.W.Tozer - 1897-1963)

"Dacă vei trăi pentru slujirea semenilor tăi, vei fi negreşit străpuns de multe suferinţe căci ci se va
răspunde cu o nerecunoştinţa mai josnică decât cea a unui câine. Ţi se răsplăti cu asprime şi cu
făţărnicie, iar dacă motivaţia ta este dragostea pentru semenii tăi, vei fi curând istovit în bătălia vieţii.
Dar dacă sursa slujirii tale este dragostea pentru Dumnezeu, atunci, nici nerecunoştinţa, nici un păcat,
nici un înger sau nici un diavol, nu te pot împiedica de la a-ţi sluji aproapele, indiferent de cum te
tratează. Poţi să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi, dar nu din milă ci dintr-o precisă aţintirea a ta
asupra lui Dumnezeu".
Oswald Chambers (1874-1917)

F. B. Meyer spunea: "Obişnuiam să cred că darurile lui Dumnezeu se aflau pe un raft, aşezate unul peste
altul, şi că doar dacă cresteam în caracter puteam să ajungem mai uşor la ele. Acum însă, cred că darurile lui
Dumnezeu se află aşezate pe un raft, unul sub altul, (unul mai jos decât celălalt) şi că doar dacă mă plecam
jos şi mă smeream îndeajuns puteam să ajung la cele mai bune daruri ale Sale! "

Pentru cine slujeşti? (o lecţie extraordinară despre slujire)

O legendă ne povesteşte cum într-o zi în timp ce umblau ucenicii şi-au ales fiecare de pe drum o piatră pe
care să o care pentru Isus. Se spune că Ioan a ales cea mai mare piatră în timp ce Petru a ales-o pe cea mai
mică. După ce au umblat toată ziua pe seară au ajuns la un munte. Fiindcă erau însetaţi şi înfometaţi Isus a
poruncit ca pietrele fiecărui ucenic să se transforme în pâine! Fiecare ucenic a mâncat pe măsura pietrei pe
care a cărat-o pe braţe, evident fiind de acum, că Petru nu s-a săturat. Atunci Ioan i-a dat puţin şi lui.
Cu un alt prilej Isus este cel ce le cere ucenicilor să care fiecare o piatră pentru El. De data aceasta Petru a
cules de pe jos cea mai mare piatră. Ajungând însă la un râu, pe neaşteptate Isus le porunceşte tuturora să-şi
arunce pietrele în râu. Foarte miraţi ucenicii l-au privit întrebători pe Isus. Atunci Isus i-a întrebat: "pentru
cine aţi cărat de fapt pietrele?"

Alte citate despre slujire/conducere

"Dacă doreşti să fii un lider, vei fi repede frustrat, căci foarte puţini oameni doresc să fie conduşi. Dar dacă
ţinteşti să fii un slujitor, nu vei fi niciodată frustrat"
Frank F. Warren

"Gata pentru orice" este maxima plină de semnificaţie ce stă scrisă pe frontispiciul Uniunii Misionare
Baptiste. Ea reprezintă un bivol plasat între un plug pe de-o parte şi un altar, de cealaltă.

"A sluji necesită, "a fi gata pentru orice". Însă a "fi gata pentru orice" nu este o formulă ce cuprinde doar
activitatea. Aceasta poate însemna, "a aştepta (fie o oră, sau o viaţă!), a învăţa, a răbda, a îndura...Nu am
putea să fim gata şi pentru oricare dintre acestea dacă ne sunt cerute pe ziua de astăzi? "
Frances Ridley Havergal (1836-1879)

Acum, slujiţi!
Cum la fel de generos Dumnezeu ne-a dat totul pentru lucrarea de slujire a Trupului Său, tot aşa şi
noi trebuie să dăm totul în această lucrare, cu generozitate.

"Marea Galileii şi Marea Moartă sunt formate de aceleaşi ape limpezi şi răcoroase, ce se scurg de pe
înălţimile Hermonului şi trec prin pădurile Libanului. Dar în timp ce Marea Galileii naşte frumuseţi şi duce
la fertilitate, Marea Moartă îşi merită numele. Care este explicaţia? Marea Galileii, dă mai departe ce
primeşte. Marea Moartă reţine ce primeşte."
Harry Emerson Fosdick (1878-1969)

"Foarte puţin dăruieşti atunci când dai din bunurile tale, însă doar atunci când te dai pe tine însuţi dăruieşti
cu adevărat"
Kahlil Gibran (1883-1931)

"Slujirea care nu te costă nimic, nu este bună la nimic"

John Henry Jowett (1864-1923)

"Nu dau mici lecturi, sau mici donaţii. Când dau, mă dau pe mine cu totul"
Walt Whitman

"Eu, niciodată nu am făcut un sacrificiu. Nu s-ar cuveni să vorbim de sacrificiu atunci când pomenim marele
sacrificiu pe care l-a făcut Cel ce a părăsit tronul din înalt al Tatălui pentru a se da (sacrifica) pentru noi"
David Livingstone (1813-1873)

"Dacă Isus Hristos este Dumnezeu şi a murit pentru mine, atunci nici un sacrificiu pe care eu îl fac pentru El
nu este prea mare"
Charles Thomas Studd (1862-1931)

"Ideea noastră despre sacrificiu (sau slujire) este să ne fie smuls cu forţa ceva ce nu vrem să dăm, şi să
suferim multă durere şi agonie din această pricină. Însă ideea Bibliei despre sacrificiu (sau slujire) este să
dăm din dragoste ce avem noi mai bun"
Oswald Chambers (1874-1917)

"Dumnezeu nu doreşte atât de mult ca noi să facem lucruri neobişnuite (extraordinare) pentru El, cât se
aşteaptă să facem lucrurile obişnuite (ordinare) (extraordinar) neobişnuit de bine"
William Barclay (1907-1978)

"Când spunem că un om face ceva pentru Dumnezeu sau dă ceva pentru Dumnezeu, vă spun cum este. Este
ca şi cum un copilaş vine la tatăl lui spunând, "Tăticule, dă-mi şase penii să-ţi cumpăr un cadou de ziua ta".
Bineînţeles că tatăl îi dă şi că este mulţumit de cadoul copilului."
C. S. Lewis (1898-1963)

"Dedică-ţi ceva din viaţa ta altora. Darul tău nu va un sacrificiu, ci va fi cea mai îmbucurătoare experienţă"
Thomas Dooley

"Cel ce vede o nevoie şi aşteaptă să i se ceară ajutorul arată aceeaşi nepoliteţe ca şi cum ar refuza."
Dante Alighieri (1265-1321)

"Cel ce-i slujeşte lui Dumnezeu are un stăpân bun."

Torriano (C. 1666)
"Când lucrezi pentru Dumnezeu, poate salariul nu-ţi va fi prea grozav, însă nimic nu se poate compara cu
pensia"
Anonim

Foarte important! "Trebuie să trăieşti alături de oameni pentru a le cunoaşte problemele şi alături de
Dumnezeu pentru a le rezolva"
P. T. Forsyth (1848-1921)

"Este mai de folos să aprinzi o singură lumânare decât să blestemi întunericul"

proverb chinezesc

"Viaţa este foarte asemănătoare tenisului: cel ce serveşte bine, rareori pierde"

"La fel cum nimeni nu are dreptul de a duce o asemenea viaţă de contemplare încât în plăcerea lui să uite de
slujirea aproapelui, nici un om nu are dreptul să fie atât de absorbit în activitate încât să neglijeze
contemplarea lui Dumnezeu"
Sfântul Augustin din Hippo (354-430)

"Creştinul care trage la vâsle nu are timp să legene barca"

Austin Alexander Lewis

"Lucrătorul creştin trebuie să fie trimis, el nu-şi poate permite opţiunea de a merge"
Oswald Chambers

"Cel mai nobil serviciu poate fi pregătit şi adus în cele umile împrejurări. Fiul lui Dumnezeu a crescut în har
şi s-a întărit, în tăcere, în aşteptare, în umbră, în locurile neobservate, în anii fără întâmplări deosebite, în
îndatoririle cele mai neînsemnate ale vieţii".
O inscripţie de pe capela Universităţii Stanford

Extrem de eficacele, frate "nimenea"

Gigi Cineva, George Toţi, Gigel Oricine şi Gicu Nimenea, erau nişte vecini care nu se asemănau cu nici unul
din noi. Ei erau nişte ciudaţi şi viaţa lor era o ruşine.
Toţi patru mergeau la aceeaşi biserică la care sunt convins că nouă nu ne-ar place să ne închinăm împreună
cu ei.
"Toţi" s-a dus la munte Duminică sau a stat acasă fiindcă era singura zi liberă din săptămână. Lui "Oricine"
i-ar fi plăcut să se închine, dar îi era teamă că "Cineva" o să-i vorbească. Deci, ghiciţi cine s-a dus Duminică
la biserică? "Nimenea"!
Într-adevăr "Nimenea" era cel mai cumsecade dintre cei patru. "Nimeni" nu le-a vorbit vizitatorilor.
"Nimeni" nu a adus scaune pentru oaspeţi. "Nimeni" nu a predicat.
Odată au avut nevoie de ajutor la biserică cu o treabă. "Toţi" a crezut că "Oricine" are s-o facă, iar "Oricine"
a crezut că are s-o facă "Cineva"! Cred că ghiciţi cine a făcut-o? Iarăşi, fratele "Nimenea"!!
La scurt timp le-a venit în cartier un al cincelea vecin. Un necredincios. Toţi au crezut că "Cineva" îl va
evangheliza. "Oricine" putea să fi făcut el, efortul. Dar probabil că ştiţi deja cine l-a adus la Hristos ? Tot,
amărâtul de frate "Nimenea"!!

"Temă" pentru acasă:

- copiaţi materialul "Autoritatea spirituală - cum să afli dacă tu o ai, sau alţii o au". Vă dau originalul.
- treceţi încă odată peste referinţele menţionate în acest studiu!

- pentru resursele din lucrare: Rom.8:32; 2Cor.5:18

- pentru competenţa slujitorului: 2Cor.2:14 - 3:6a şi 2 Cor.4:1-7