Dumitrel Razvan-Adrian

AMG III- C

INGRIJIRILE LA DOMICILIU

Ingrijirile la domiciliu fac parte integranta din marea categorie a ingrijirilor comunitare si
ele pot fi descrise ca ingrijiri si ajutor acordat acasa, in familie, celor ce au nevoie. Scopul
principal al acestui model de ingrijire este acela de a face posibil ca oamenii sa-si mentina gradul
de independenta si sa-si continue viata acasa cit mai mult timp posibil.

Scopul îngrijirii la domiciliu este ca pacientul să beneficieze de îngrijire demnă, adecvată şi

corespunzătoare nevoilor individuale direct în mediul său familiar. Datorită acestui tip de
îngrijire numărul şi durata tratamentelor spitalizate pot fi reduse, iar procesul de vindecare al
bolnavului poate fi îmbunătăţit.

Se poate recurge la acest tip de serviciu, în cazul în care starea de sănătate a bolnavului necesită
îngrijire complexă, care nu necesită însă spitalizare..

Orice persoana, care are statutul de asigurat, are dreptul la 90 de zile de ingrijiri la domiciliu o
singura data in timpul vietii.

Serviciile de îngrijire la domiciliu sunt oferite în regim de gratuitate, dacă ele sunt
recomandate de către medicul specialist curant al pacientului, pe baza unui formular deservind
acest scop, după spitalizare sau în loc de aceasta.

Serviciile de îngrijiri medicale la domiciliu se acordă de către furnizorii de îngrijiri medicale la

domiciliu, persoane fizice sau juridice autorizate şi evaluate în condiţiile legii pentru acordarea
acestor tipuri de servicii, alţii decât medicii de familie, furnizori care încheie contracte cu casele
de asigurări de sănătate pentru servicii de îngrijiri medicale la domiciliu.

Pachetul de servicii medicale de bază pentru îngrijiri medicale la domiciliu şi îngrijiri

paliative ladomiciliu cuprinde:

1. Măsurarea parametrilor fiziologici: temperatură + respiraţie |

2. Măsurarea parametrilor fiziologici: puls + TA |
3. Măsurarea parametrilor fiziologici: diureză + scaun |
4. Administrarea medicamentelor: intramuscular/subcutanat/intradermic/oral/pe mmucoase
5. Administrarea medicamentelor intravenos( sub supravegherea medicului)
6. Sondaj vezical la femei şi administrarea medicamentelor intravezical pe sondă vezicală
7. Administrarea medicamentelor prin perfuzie endovenoasă (sub supravegherea
medicului)
8. Recoltarea produselor biologice
9. Alimentarea artificială pe gastrostomă/sondă gastrică şi educarea asiguratului
aparţinătorilor
10. Alimentarea pasivă, inclusiv administrarea medicamentelor per os, pentru bolnavii cu
tulburări de deglutiţie
11. Clismă cu scop evacuator
12. Spălătură vaginală în cazuri de deficit motor
13. Manevre terapeutice pentru evitarea complicaţiilor vasculare ale membrelor
inferioare/escarelor de decubit: mobilizare, masaj, aplicaţii medicamentoase, utilizarea
colacilor de cauciuc şi a rulourilor
14. Manevre terapeutice pentru evitarea complicaţiilor pulmonare: schimbarea poziţiei,
tapotaj, fizioterapie respiratorie
15. Îngrijirea plăgilor simple/suprimarea firelor
16. Îngrijirea plăgilor suprainfectate
17. Îngrijirea escarelor multiple
18. Îngrijirea stomelor
19. Îngrijirea fistulelor
20. Îngrijirea tubului de dren
21. Îngrijirea canulei traheale şi instruirea asiguratului
22. Monitorizarea dializei peritoneale
23. Aplicarea de ploscă, bazinet, condom urinar
24. Aplicarea de mijloc ajutător pentru absorbţia urinei
25. Evaluarea asiguratului: stabilirea şi aplicarea unui plan de îngrijiri controlul durerii şi
altor simptome asociate bolii şi reevaluarea periodică
26. Evaluarea mobilităţii, a capacităţii de auto-îngrijire, a riscului de apariţie al escarelor sau
gradul escarelor, identificarea nevoilor nutriţionale şi recomandarea dietei şi modul de
administrare, implementarea intervenţiilor stabilite în planul de îngrijiri şi reevaluarea
periodică - de către asistentul medical
27. Masaj limfedem şi contenţie elastică
28. Masaj limfedem cu pompa de compresie
29. Montare TENS
30. Analgezie prin blocaje nervi periferici
31. Administrare medicaţie prin nebulizare
32. Aspiraţie gastrică
33. Aspiraţie căi respiratorii
34. Paracenteză
 De obicei, asistenta comunitara isi petrece majoritatea timpului de lucru la domiciliul
clientilor. Volumul ingrijirilor la domiciliu a crescut semnificativ, mai ales a celor de tip
geriatric, datorita imbatranii populatiei, a cresterii procentajului de batrani, majoritatea ramasi
singuri acasa, a maririi incidentei bolilor cronice, cu precadere a cancerului si a bolilor
cardiovasculare, la care imbunatatirea tratamentului, desi a salvat multe vieti, nu a impiedicat
aparitia unui numar important de sechele, dizabilitati ce impun la randul lor semnificative
interventii de reabilitare resocializare.

In contactul cu clientul si familia sa in procesul ingrijirii, asistenta dezvolta nu numai

oportunitati si planuri de interventie preventiva ci si activitati practice de ingrijire.

Odata ajunsa la domiciliu, ea devine responsabila pentru educarea clientului, a membrilor

familiei acestuia si a celorlalte persoane disponibile/angajate in ingrijirea zilnica a acestuia,
pentru a le oferi competenta necesara. Intr-o anumita masura ea devine responsabila si pentru
sanatatea celorlalti. In interventia comunitara ea poate deveni responsabila pentru sanatatea celor
incredintati din scoli, policlinici, platforme industriale sau alte locuri de munca.

Ingrijirea comunitara presupune implicarea si responsabilitate sociala, angajare si

devotement pentru oameni si sanatatea lor.

Totodata scopul ingrijirilor comunitare este de a promova spre binele oamenilor, cel mai
inalt nivel de functionare mintala, fizica si sociala. Conceptul de persoana se refera in sens larg la
toate fiintele omenesti. In teoriile nursingului, el a capatat complexitatea sa reala conferita de
componentele sale biologice, psihologice si sociale. Pornind de la ea asistentele sunt acelea care
se ingrijesc de aspectele complexe ale vietii oamenilor (Ruth si Partridge, 1978).

Standardele de nursing comunitar sunt orientate mai mult spre activitatea practica si cuprind
etapele de analiza, planificare, implementare si evaluare pe baza planului de nursing.

Fiecare asistenta comunitara dezvolta o filozofie de nursing bazata pe pregatirea,

activitatea ei profesionala si propria personalitate. La ea mai contribuie experienta de lucru,
colaborare complexa cu clientul, familia, comunitatea, cu ceilalti membri ai echipei precum si
studiul permanent. Filozofia nursingului comunitar este bazata pe "valoarea si demnitatea
individuala".

Ingrijirea in comunitate trebuie sa ofere confort si liniste, sa ajute persoanele cu probleme

de sanatate sa-si vindece corpul sau sa-i ajute sa traiasca demn cu propriile infirmitati.

In desfasurarea activitatilor de nursing comunitar se urmareste atingerea unor standarde pentru

ingrijirile la domiciliu si anume:

1. Culegerea de date despre starea de sanatate a pacientului/clientului este continua si

sistematica.
2. Diagnosticul de nursing deriva din datele culese.

3. Planul de nursing include scopuri ce rezulta din diagnosticul de nursing.

4. Planul de nursing stabileste prioritatile de ingrijire in functie de diagnosticele de nursing.

5. Interventia de nursing presupune si participarea pacientului la promovarea starii sale de

sanatate, a recuperarii si mentinerii sale.

6. Actiunile de nursing ajuta pacientul sa - si mareasca potentialul de sanatate.

7. Progresul pacientului in atingerea scopurilor propuse este realizat prin participarea comuna a
nursei si a sa.

8. Actiunile de nursing implica evaluari repetate, stabilirea/reorientarea prioritatilor, definirea

noilor scopuri si revizuirea permanenta a planului de nursing.

Integrarea - una dintre dimensiunile asistentei comunitare o reprezinta integrarea sa cu celelalte

serviciile de sanatate mintala. Pentru realizarea ei a fost necesara introducerea cunostintelor de
psihologie comportamentala si de dezvoltare in pregatirea asistentelor si recunoasterea de catre
comunitate a responsabilitatilor ce le revin in raport cu dereglarile/modificarile emotionale ale
cetatenilor precum si a valorilor rezultate din relatia asistenta - client si asistenta-familie.

Multi membrii ai diferitelor clase sociale sau apartinand grupurilor economice au inceput sa fie
preocupati de valoarea mentinerii starii de sanatate a fiecarui individ. S-a recunoscut faptul ca
sanatatea nu este un privilegiu al acelora care pot plati pentru ea, ci un drept al fiecaruia.

Serviciile de ingrijire la domiciliu sunt acele servicii acordate indivizilor de toate varstele. Ele se
adreseaza varstnicilor, suferinzilor cu diferite dizabilitati, bolnavilor aflati in convalescenta care
necesita ingrijiri de scurta/lunga durata. Serviciile de ingrijire a domiciliu pot fi specializate si
depind de natura si dimensiunea nevoilor de ingrijire ale clientului.

Majoritatea spitalelor din Europa si nu numai, au astazi propriile case de ingrijire programe de
planificarea si coordonarea ingrijirilor la domiciliu furnizate dupa externarea din spital.

Chiar daca Ingrijirile la domiciliu sunt ca o alternativa la spitalizare, respitalizare si spitalizare

prelungita, acestea pot prezenta unele avantaje si dezavantaje.

Avantaje:

Este mult mai ieftin sa ingrijesti acasa decat in spital. Se reduc cheltuielilehoteliere,
medicamente, materiale sanitare, hrana, de intretinere siadministrative;

Reducerea riscului aparitiei infectiilor intraspitalicesti;

Beneficiul fizic si psihic al pacientului de a fi ingrijit in mediul sau, alaturide familie;

Medicul de familie si specialistul, pot sa urmareasca prin intermediulfurnizorilor autorizati, care
este evolutia pacientului si poate interveni, dacaeste cazul;

Se creeaza sentimentul de securitate al pacientilor care pleaca acasa fiedupa externare, fie de la
cabinetul medicului de familie, fie din ambulatoriude specialitate;

Dezavantaje:

Situatiile inregistrate la domiciliu depasesc uneori posibilitatea de interventie a echipelor

medicale necesitand cadrul institutional. Prin îngrijire la domiciliu se întelege orice activitate de
îngrijire medicala prestatade personal specializat, la domiciliul pacientului, care contribuie la
îmbunatatirea starii de bine a acestuia din punct de vedere fizic si psihic.Beneficiarii îngrijirilor
medicale la domiciliu sunt persoane cu afectiuni acute si/sau cronice, care prezinta un anumit
nivel de dependenta si o capacitate limitatade a se deplasa la o unitate sanitara în vederea
asigurarii îngrijirilor ambulatoriirecomandate de medici.Asigurarea asistentei medicale si a
îngrijirii la domiciliul bolnavului este efectuataîn conformitate cu nivelul de pregatire
profesionala a furnizorilor acestor servicii.

Regulile nursingului comunitar.

Literatura de specialitate a pus in evidenta unele reguli ce tin de derularea in bune conditii a
activitatii de nursing comunitar:

1. Nursing comunitar reprezinta o activitate bine stabilita, bazata pe recunoasterea nevoilor de

ingrijire si functionarea pe baza de programe. Ca o activitate ce are ca scop recunoasterea
nevoilor de sanatate ale comunitatii, nursingul este parte integrala a programelor de sanatate
publica.

2. Agentiile de nursing comunitar au definite foarte clar obiectivele si scopurile serviciilor lor.

3. Un grup de cetateni activi, reprezentanti ai comunitatii vor face parte integranta din programul
de nursing.

4. Serviciilor de nursing comunitar li se permite sa obtina informatii cu privire la resursele

economice, culturale, sociale din aria de referinta.

5. In nursingul comunitar familia si clientul/pacientul sunt parteneri al echipei de ingrijire.

6. Educarea, promovarea sanatatii si sfatuirea clientului, familiei, comunitatii sunt parti integrale
ale nursingului comunitar.

7. Asistenta este instruita profesional ca sa lucreze ca furnizor de servicii de sanatate in

comunitate
8. In cadrul activitatii de nursing comunitar asistentei ii revine sarcina de a face evaluari
periodice privind sanatatea comunitatii a familiei, a clientului.

9. Asistenta comunitara este membru al echipei multidisciplinare. Pentru buna functionare a

echipei fiecare trebuie sa recunoasca contributia celorlalti ai echipei in atingerea scopurilor si
obiectivelor propuse, ce constau in mentinerea starii de sanatate, siguranta si confort pentru
client si comunitate.

10. Asistenta comunitara desfasoara activitati de nursing la indicatia medicului responsabil de

ingrijirea medicala si de supervizarea activitatilor.

11. Activitatea de nursing a personalului este supervizata de un personal calificat (exemplu,

asistenta sefa, directorul de nursing)

12. Organizatiile de nursing, agentiile, elaboreaza permanent programe de educatie continua

pentru personalul de ingrijire.

13. Asistenta comunitara este direct responsabila de propria instruire profesionala perioadica.

Pregatirea nursingului la domiciliu, a asistentei sociale, a terapiilor (ocupationale, fizice,

psihologice si de vorbire), a interventiilor de prim ajutor, a ingrijirilor de baza realizate de
ingrijitorul la domiciliu reprezinta o componenta de baza a ingrijirilor la domiciliu.

Pregatirea acestor servicii, bazate pe nevoile pacientului aflat acasa, constituie o extensie logica a
responsabilitatilor terapeutice ale medicului. La recomandarea si sub directa indrumare a
medicului, personalul care efectueaza aceste servicii de ingrijire la domiciliu, functioneaza intr-o
echipa de evaluare si dezvoltare a planului de ingrijire.

Aceste definitii, ca si multe altele, integreaza componentele ingrijirilor la domiciliu: client,

familie, echipa multidisciplinara de profesionisti si scopurile urmarite in procesul de asistare a
clientului in vederea reintoarcerii sale la un nivel optim de sanatate si independenta.

Rolul familiei

Un membru important in actiunea de ingrijire este familia, reprezentata de orice persoana din
grupul familial care ajuta direct la ingrijire sau care asista clientul la domiciliu in rezolvarea de
catre el insusi a nevoilor sale de autoservire si de ingrijire, adica realizarea igienei personale
corespunzatoare, prepararea mancarii si administrarea medicatiei. Ele rezolva acest tip de nevoi
pana la sau intre vizitele personalului de specialitate.

Scopurile clientului sunt raportate la principiile ingrijirilor primare privind maximizarea

(cresterea) gradului de independenta. Asistentele care ofera ingrijiri la domiciliu pot asista
clientul pentru a functiona la cel mai bun nivel posibil, preintampinand astfel dependenta. Acest
timp de asistenta se poate exprima prin instruirea acestuia sau prin crearea de legaturi intre client
si alte institutii comunitare care efectueaza servicii ce-i pot fi necesare pentru a ramane acasa,
neinstitutionalizat.

In plus, se realizeaza prevenirea complicatiilor posibile la persoanele cu probleme cronice ca si

micsorarea riscurilor de recadere. Complicatiile ce pot apare in cazul suferintelor indelungate pot
fi preintampinate prin acordarea unor interventii adecvate la domiciliu. Bolile terminale pot fi
monitorizate la domiciliu mai bine decat spital, daca acest lucru este acceptat de client si familia
sa.

Planul de ingrijiri alcatuit initial poate sa intampine o serie de rezistente de ordin psihic
prin:

- mecanismele de aparare psihice inconstiente ale pacientului ca negarea, evitarea,

rationalizarea, distorsionarea, care il impiedica sa accepte rezervat rolul de bolnav, de
persoana asistata, precum si interferenta actiunilor sau procedurilor propuse cu valorile
morale, credintele religioase, opiniile si prejudecatile proprii si ale grupului familial.

- Refuzul pasiv de implicare prin demisie depresiva, pacientul fiind coplesit de stresul
anterior boli, produs de alte evenimente psihotraumatizante.

- Boala fizica acuta poate duce la regresiune, dependenta, pasivitate fata de starea
patologica actuala. Si in tulburarile mental organice, caracterizate prin deteriorarea
functiilor intelectuale si emotionale, clientul poate neglija semnele lor ca si consecintele
pe diferite planuri, cum ar fi nevoia de tutela juridica.

Esecuri

Situatiile de stres legate de raspunsul inadecvat al sistemului social de ocrotire sunt legate de
complexitatea, lipsa de flexibilitate, incapacitatea de a raspunde nevoilor si circumstantelor
specifice fiecarui pacient si familiei sale. Numarul mare de factori cu potential contradictoriu
pozitiv sau negativ, implicati in fiecare sistem, impune dezvoltarea unor abilitati speciale de
evaluare si coordonare a actiunilor de nursing din partea asistentei.