Eugene O'Neill (1888 - 1953), reprezentant al dramaturgiei americane din secolul al XX-lea, este,

la nivelul literaturii universale, unul dintre primii scriitori din acest secol, care au gasit in teatrul
antic grec o sursa majora de inspiratie.

Tema si structura tragediei "Din jale se intrupeaza Electra", opera aparuta in anul 1931 isi au
antecendentul in trilogia lui Eschil numita "Orestia".

AGAMEMNON/INTOARCEREA ACASA

In tragedia lui Eschil, Agamemnon se intoarce acasa din Troia, mandru pentru ca a castigat
razboiul. Sotia lui Agamemnon, Clitemnestra, cea care il uraste de cand el a sacrificat-o pe fiica
sa, Ifigenia, pentru propria sa glorie, nu doar ca ii fusese necredincioasa, intrand in dragoste cu
Egist, dar i-a pus gand rau sotului. Cand Clitemnestra ii asterne sotului sau UN DRUM DE
PURPURA, el sovaie sa-l atinga cu picioarele, dar in cele din urma il va strabate. Covorul are
culoarea sangelui ce urmeaza a fi varsat. Ajutata de amant, il ucide pe Agamemnon, fapta pe
care nu o regreta, mai ales ca are un argument, Ifigenia. Barbatul ei o jertfise pe fiica lor pentru
ca zeii sa dea vant prielnic corabiilor pornite spre Troia.

In prima parte a trilogiei, INTOARCEREA ACASA, Erza Mannon se intoarce de asemenea victorios
acasa, dupa razboi, desi foarte schimbat datorita experientei mortii. Christine, sotia sa, cea care
il uraste inca din noaptea nuntii si care nu-l poate ierta pentru ca l-a trimis la razboi pe Orin, fiul
sau, pentru gloria lui personala, i-a fost infidela cu Adam Brant, varul lui Ezra, cel care incearca sa
se razbune pe familia Mannon pentru umilintele si suferintele pe care i le-au cauzat mamei lui,
Maria Brantome. Christine este de asemenea ajutata de amantul sau, Brant, pe care-l roaga sa ii
procupe doctoria care-i va aduce moartea lui Ezra. Aceasta isi pune bine planul la punct, avand
grija sa dea de veste tuturor ca Ezra are probleme cu inima, pentru ca nimeni sa nu banuiasca
adevaratul motiv al mortii. Lavinia, fiica sa, descopera relatia dintre Christine si Brant, insa alege
sa nu ii dezvaluie tatalui inca nimic pentru a nu-i face rau. Christine alege sa ii divulge lui Ezra tot
adevarul, atat in ce priveste relatia ei cu Brant, cat si ceea ce a simtit dintotdeauna pentru sotul
ei, lucru care ii provoaca o stare de rau lui Ezra. In momentul in care acesta ii cere doctoria,
Christine fuge in camera ei si se intoarce cu otrava pe care o avea pregatita, insa abia dupa ce o
bea, el isi da seama ca acela nu era medicamentul lui, tardiv insa, pentru ca otrava il va ucide.

HOEFORELE(Purtatoare de prinoase)/PRIGONITII

Hoeforele reprezinta momentul reabilitarii numelui manjit, prin actiunea lui Oreste, obligat
printr-o randuiala straveche, sa spele crima prin crima.

In timp ce la Argos cei care se bucura de toata puterea sunt Clitemnestra si Egist, urmasii legitimi
se afla unul in exil, Oreste, iar Electra este supravegheata in conditii severe. Oreste se intoarce
insa in tara, se opreste la mormantul tatalui asasinat si ii inchina cuvenita jertfa rituala. Aici isi
intalneste sora imbracata in vesmant de doliu. Cerand ajutor tatalui, cei doi planuiesc
razbunarea. Oreste, deghizat in calator strain vine sa anunte moartea lui.. Oreste, si primit ca
oaspete la palat, il atrage in capcana sa pe Egist si il omoara. Clitemnestra, ii cere fiului sa o
crute, iar dupa o clipa in care impietrise cu sabia ridicata asupra mamei sale, la auzul vorbelor lui
Pylade, MAI BINE SA TE DUSMANEASCA TOATA OMENIREA DECAT ZEII, Oreste o va duce pe
aceasta in casa si o va ucide. Oreste iese cu pasi nesiguri, inspaimantat de crima, si in cuvintele
sacadate cauta sa demonstreze ca a omorat in numele dreptatii divine.

In cea de-a doua parte, Prigonitii, Orin se intoarce din razboi pentru a fi alaturi de mama si de
sora sa la inmormantarea tatalui. Indata ce paseste in casa, marturiseste ca totul i se pare
straniu, comparand casa cu un cavou. Lavinia ii va aduce la cunostinta lui Orin cele petrecute,
insa acesta refuza sa creada ca mama sa, cea pe care o iubea mai mult decat pe oricine altcineva,
ar fi fost in stare sa faca ceva gresit. Lavinia il atentioneaza pe fratele ei cu privire la Christine si
daca reuseste sa-l faca pe acesta sa-si puna macar un semn de intrebare, odata cu intalnirea
dintre Orin si mama sa, orice banuiala dispare. Christine stie cum sa vorbeasca in fata lui Orin, iar
acesta ii marturiseste ca ea este, pentru el, in fata tuturor. Lavinia insista sa ii demonstreze lui
Orin ca mama lor are o relatie cu Brant si sub pretextul ca isi vor petrece noaptea la familia
Bradford, o vor urmari pe aceasta si ii vor surprinde pe cei doi. Orin il va ucide cu un revolver pe
Brant si va recunoaste in fata mamei sale crima. Aceasta, innebunita de durere se va sinucide.
Orin incepe sa se simta acum din ce in ce mai vinovat de moartea mamei sale, iar Lavinia
promite sa fie langa el. Pretextul sinuciderii mamei de care se vor folosi va fi acela ca aceasta n-a
putut suporta durerea mortii lui Ezra, iar nimeni nu ii va banui pe ei.

EUMENIDELE/STAFIILE

In aceasta ultima parte a trilogiei lui Eschil, actiunea nu se mai petrece in cetate, ci in locuri
scaldate de lumina spirituala, mai intai la Delfi, apoi la Atena. De la savarsirea crimei, Oreste a
fost gonit si chinuit fara incetare de zeitatile razbunarii, a fost alungat peste uscat si peste mare
pana si-a aflat adapost in lacasul lui Apollo. Zeul reuseste sa potoleasca pentru o clipa
urmaritoarele, adormindu-le, si ii reda ucigasului nadejdea salvarii. In somnul urmaritoarelor,
care simbolizeaza inconstientul colectiv, apare umbra Clitemnestrei, insangerata si nelinistita, cat
timp odrasla-i mai intarzie printre cei vii. Zeita Atena ii va aduce salvarea lui Oreste, propunand
dezlegarea cazului printr-o hotarare judecatoreasca. Oreste obtine o decizie de nevinovatie prin
grija zeitei. Eriniile, divinitati ale infernului, sunt adanc nemultumite de hotararea instantei si se
pregatesc sa-si abata mania asupra cetatii si s-o pustiasca printr-o revarsare de calamitati.
Fecioara Pallas, le stavileste insa violenta si le imblanzeste, transformandu-le pana la urma in
puteri binevoitoare. Trilogia se incheie in lumini de pace si cu un cortegiu ritual care insoteste
Eumenidele la salasul cel harazit pentru eternitate.

Lavinia si Orin se intorc acasa. Pe Lavinia o sperie purtarea ciudata a lui Orin, pe care il banuieste
ca ar putea sa faca ceva impotriva ei. Orin este urmarit in continuare de un sentiment de
vinovatie care nu-i da pace, sentiment care il face sa creada ca este urmarit de stafii. El va scrie o
scrisoare prin care dezvaluie toate crimele Mannonilor, lucru care o sperie foarte tare pe Lavinia.
Orin incepe sa se gandeasca din ce in ce mai des la moarte, ba chiar sa si-o doreasca, in timp ce
sora lui sustine ca n-ar mai putea indura inca o moarte. Orin ii va da lui Hazel scrisoarea unde se
afla tot adevarul, insa Lavinia il convinge pe acesta sa o ia inapoi, promitandu-i ca va face tot ce
va vrea el. Orin nu doreste decat sa si regaseasca tihna, sa marturiseasca adevarul, dar sora lui se
opune vehement. Orin se sinucide, impins chiar de sora lui, pentru care era mult mai important
ca nimeni sa nu afle adevarul, doar asa ar fi putut trai fericita alaturi de Peter. Hazel ii cere
Laviniei sa renunte la Peter, dezvaluindu-i acesteia ca scrisoarea lui Orin este acum la ea, iar din
dorinta lui Orin i-o va inmana lui Peter chiar in ziua casatoriei. Auzind toate aceste lucruri, Lavinia
ii cere lui Peter sa se casatoreasca in aceeasi zi in care fratele ei este inmormantat. Peter isi pune
semne de intrebare cu privire la scrisoare, insa Lavinia il asigura ca nimic din ce este scris acolo
nu ar putea interveni intre ei doi. Intr-un moment de sinceritate, aceasta i se adreseaza lui Peter
cu ADAM. Acesta este momentul in care ea isi da seama ca mortii nu ii vor da pace si ajunge la
concluzia ca nu are dreptul sa fie fericita, renuntand astfel la relatia ei cu Peter.