Sunteți pe pagina 1din 98

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - MDRAP - Reglementare din 26 iulie 2013

Reglementarea tehnică "Ghid pentru proiectarea structurilor din beton de înaltă rezistenţă
în zone seismice", indicativ GP 124-2013, din 24.07.2013
În vigoare de la 01 ianuarie 2014

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 583bis din 13 septembrie 2013. Formă aplicabilă la 28 mai 2019.

1. Generalităţi
1.1. Obiect
(1) Reglementările tehnice de proiectare actuale nu conţin prevederi privind proiectarea în zone seismice a structurilor
realizate din beton de înaltă rezistenţă (BIR).
(2) În prezent,calculul elementelor realizate cu betoane de înaltă rezistenţă (> C50/60) se poate face conform
prevederilor standardului SR EN 1992-1-1 dar numai pentru solicitări neseismice. Totodată, codul de proiectare seismică
P 100-1 nu cuprinde prevederi sau recomandări specifice pentru calculul şi alcătuirea elementelor realizate cu betoane de
înaltă rezistenţă.
(3) Obiectul ghidului este de a prezenta reguli de calcul şi alcătuire specifice elementelor şi structurilor de beton armat
realizate din beton de înaltă rezistenţă situate în zone seismice, precum şi exemple de calcul pentru acestea.
(4) Ghidul are la bază prevederile din SR EN 1992-1-1 privind calculul elementelor realizate cu betoane de înaltă
rezistenţă la solicitări neseismice şi aduce precizări necesare şi completări pentru utilizarea betoanelor de înaltă
rezistenţă în zone seismice.
1.2. Domeniu de aplicare
(1) Prezentul ghid se aplică la proiectarea structurilor pentru clădiri din beton de înaltă rezistenţă situate în zone
seismice. Anumite reguli şi metode de calcul se pot utiliza şi pentru proiectarea elementelor care fac parte din alte
structuri decât cele de clădiri.

1
(2) Prevederile ghidului se adresează investitorilor, proiectanţilor, executanţilor de lucrări, specialiştilor cu activitate în
domeniul construcţiilor atestaţi/autorizaţi în condiţiile legii, precum şi organismelor de verificare şi control (verificarea
şi/sau expertizarea proiectelor, verificarea, controlul şi/sau expertizarea lucrărilor).
1.3. Definiţii şi simboluri
(1) La utilizarea prezentului ghid se aplică simbolurile următoare:
NOTĂ - Notaţiile utilizate sunt conforme cu standardul SR EN 1992-1-1:2004.

Ac aria secţiunii brute de beton

A0 aria miezului confinat al secţiunii de beton

Ash aria de armătură transversală în nod, pe direcţia considerată în calcul

D diametrul secţiunii transversale a stâlpului circular

Ec modul de elasticitate al betonului

MEd valoarea de calcul (de proiectare) a momentului încovoietor

NEd valoarea de calcul (de proiectare) a forţei axiale

VEd valoarea de calcul (de proiectare) a forţei tăietoare aplicate

Vjhd valoarea de calcul (de proiectare) a forţei tăietoare aplicate în nod pe orizontală

VRd,c valoarea de calcul (de proiectare) a forţei tăietoare preluate de beton

ag acceleraţia terenului pentru proiectare (pentru componenta orizontală a mişcării terenului)

b0 şi h0 dimensiunile miezului de beton confinat pe cele două direcţii

bc şi hc dimensiunile secţiunii transversale a stâlpului

bi distanţa între două armături longitudinale aflate la colţ de etrier

2
bj lăţimea de calcul a nodului grindă - stâlp

bw lăţimea inimii grinzilor în formă de T, I sau L sau a unui perete

c factor de amplificare al deplasării elastice în calculul la SLU

d înălţime utilă a secţiunii transversale

dbL diametrul armăturii longitudinale

dr deplasarea relativă de nivel sub acţiunea seismică

ƒcd valoarea de calcul (de proiectare) a rezistenţei la compresiune a betonului

ƒck valoarea caracteristică a rezistenţei la compresiune a betonului

ƒcm valoarea medie a rezistenţei la compresiune a betonului

ƒctd valoarea de calcul (de proiectare) a rezistenţei la întindere a betonului

ƒc0 rezistenţa la compresiune a betonului neconfinat

ƒcc rezistenţa la compresiune a betonului confinat

ƒctk;0,95 valoarea caracteristică a rezistenţei la întindere a betonului (fractil superior)

ƒctk;0,05 valoarea caracteristică a rezistenţei la întindere a betonului (fractil inferior)

ƒctm valoarea medie a rezistenţei la întindere a betonului

ƒt valoarea efortului unitar maxim suportat de armătură

ƒyk valoarea caracteristică a limitei de curgere a armăturii

ƒyd valoarea de calcul (de proiectare) a limitei de curgere a armăturii

ƒywd valoarea de calcul (de proiectare) a limitei de curgere a armăturilor transversale

3
ƒhcc efortul în armătura transversală atunci când este atins efortul unitar maxim în betonul confinat

ƒl presiunea nominală de confinare

ƒle presiunea efectivă de confinare

g acceleraţia gravitaţională

h înălţimea secţiunii unui element structural

Ke indice de eficienţă a confinării

lw lungimea secţiunii unui perete structural

q factor de reducere a forţei seismice

s distanţa între etrieri

t timpul

αcc coeficient ce ţine seama de efectele de lungă durată asupra rezistenţei la întindere şi de efectele
defavorabile ce rezultă din modul de aplicare al încărcării (în general se recomandă αct= 1)

αct coeficient ce ţine seama de efectele de lungă durată asupra rezistenţei la compresiune şi de efectele
defavorabile ce rezultă din modul de aplicare al încărcării (în general se recomandă α cc= 1)

βcc(t) coeficient care exprimă evoluţia rezistenţei la compresiune în funcţie de vârsta betonului

εc deformaţie specifică la compresiune a betonului

εc2 deformaţie specifică la compresiune a betonului corespunzătoare efortului unitar maxim ƒ c (diagrama
parabola - dreptunghi)

εcu2 deformaţie specifică ultimă a betonului la compresiune (diagrama parabola - dreptunghi)

εc3 deformaţie specifică la compresiune a betonului corespunzătoare efortului unitar maxim ƒ c (diagrama
biliniară)

4
εcu3 deformaţie specifică ultimă a betonului la compresiune (diagrama biliniară)

εp deformaţie specifică a armăturii pretensionate

εs deformaţie specifică a armăturii nepretensionate

εuk valoarea caracteristică a deformaţiei specifice a armăturilor pentru beton armat sau pretensionate sub
efort unitar maxim

εud valoarea de calcul (de proiectare) a deformaţiei specifice a armăturilor pentru beton armat sau
pretensionate sub efort unitar maxim

γC coeficientul parţial de siguranţă referitor la beton

γRd coeficient de suprarezistenţă

ν coeficientul de reducere a rezistenţei betonului fisurat = 0,6(1-ƒck/250)

νEd valoarea de calcul (de proiectare) a forţei axiale normalizate = N Ed/Ac

σc efortul unitar de compresiune în beton

σcp efortul unitar mediu de compresiune în inima peretelui

1.4. Documente de referinţă

Nr.
Standard Denumire
crt.

Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1: Reguli


1 SR EN 1992-1-1:2004
generale şi reguli pentru clădiri.

Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1: Reguli


2 SR EN 1992-1-1:2004/ NB:2008
generale şi reguli pentru clădiri. Anexa naţionlă

5
Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1: Reguli
3 SR EN 1992-1-1:2004/AC:2012
generale şi reguli pentru clădiri.

Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1: Reguli


4 SR EN 1992-1-1:2004/ NB:2008/A91:2009
generale şi reguli pentru clădiri. Anexa naţionlă

Eurocode 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-2:


5 SR EN 1992-1-2:2006
Reguli generale. Calculul comportării la foc.

Eurocode 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-2:


6 SR EN 1992-1-2:2006/AC:2008
Reguli generale. Calculul comportării la foc.

Eurocode 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-2:


7 SR EN 1992-1-2:2006/NA:2009
Reguli generale. Calculul comportării la foc. Anexa naţională

Nr. Act normativ prin care se aprobă reglementarea


Reglementare tehnică
crt. tehnică/publicaţia

Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi


Cod de proiectare seismică.
administraţiei publice nr. 2.465/2013, publicat în
1 Partea I - Prevederi de proiectare pentru clădiri, indicativ
Monitorul Oficial al României, Partea I bis, nr. 558/3
P 100-1/2013
septembrie 2013

Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi


Cod de proiectare a construcţiilor cu pereţi structurali de
2 administraţiei publice nr. 2.361/2013, publicat în
beton armat, indicativ CR 2-1-1.1/2013
Monitorul Oficial al României

Specificaţie tehnică privind produse din oţel utilizate ca Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului
3 armături: cerinţe şi criterii de performanţă, indicativ ST nr. 683/2012, publicat în Monitorul Oficial al
009-2011 României, Partea I nr. 337 din 18 mai 2012

6
(2) Acest ghid cuprinde texte reproduse din standardul naţional SR EN 1992-1-1:2004 şi SR EN 1992-1-
1:2004/NB:2008, identificate prin bară laterală şi/sau referinţa [1].
2. Cerinţe de performanţă şi criterii de conformare
2.1. Principii generale
(1) Structurile din BIR vor respecta cerinţele de performanţă din codul de proiectare seismică P 100-1, şi anume:
(i) cerinţa de siguranţă a vieţii pentru cutremurul de proiectare;
(ii) cerinţa de limitare a degradarilor pentru cutremurul de serviciu.
(2) Caracteristicile cutremurelor de proiectare şi respectiv de serviciu sunt stabilite în codul P100-1.
(3) Îndeplinirea cerinţelor fundamentale stabilite la paragraful 2.1(1) se controlează prin verificările la două categorii de
stări limită:
(i) Stări limită ultime, SLU, asociate cu ruperea elementelor structurale şi alte forme de cedare structurală care pot pune
în pericol siguranţa vieţii oamenilor;
(ii) Stări limită de serviciu, SLS, care au în vedere dezvoltarea degradărilor până la un nivel dincolo de care cerinţele
specifice de exploatare nu mai sunt îndeplinite.
(4) Pe lângă verificările explicite ale stărilor limită se vor lua şi alte măsuri specifice pentru a reduce incertitudinile
referitoare la buna comportare la cutremur a construcţiilor (vezi 2.4).
2.2. Stări limită ultime
(1) Se vor limita deplăsarile laterale sub acţiunile seismice asociate stărilor limită ultime la valori care:
(i) să asigure cu o marjă de siguranţă suficientă că deformaţia laterală a structurii este inferioară celei corespunzătoare
prăbuşirii;
(ii) să evite riscul pentru persoane pe care-l poate prezenta prăbuşirea elementelor nestructurale.
(2) La evaluarea deplăsărilor laterale se va utiliza rigiditatea reală a structurii.
(3) În lipsa unei evaluări mai exacte a rigidităţii, se poate considera că rigiditatea elementelor de beton armat este 50%
din rigiditatea elementelor din beton simplu cu aceeaşi secţiune, considerate nefisurate.
(4) Determinarea deplasărilor orizontalese va face conform anexei E din P 100-1.
(5) Dacă deplasările relative de nivel nu depăşesc valorile limită prevăzute în P 100-1, anexa E, condiţia 2.2(1) se
consideră îndeplinită.
(6) Sistemul structural va fi înzestrat cu suficientă ductilitate globală, ductilitate locală şi capacitate de rezistenţă pentru
a face faţă efectelor acţiunii seismice de calcul.

7
(7) Se pot avea în vedere diferite combinaţii ductilitate/rezistenţă pentru verificarea condiţiei 2.2(5). Acestea sunt fie
cele obţinute pe baze prescriptive (prin asumarea unei clase deductilitate şi a factorilor de comportare şi măsurilor de
ductilizare asociate) fie prin verificarea directă a performanţei structurale pe bază de deplasări, prin analiză inelastică.
(8) Structura va fi verificată şi la stabilitatea de ansamblu sub acţiunea seismică de calcul. Se vor avea în vedere atât
stabilitatea la răsturnare, cât şi stabilitatea la lunecare.
(9) Calculul structural va lua în considerare, atunci când sunt semnificative, efectele de ordinul 2.
2.3. Starea limită de serviciu (de limitare a degradărilor)
(1) Se va verifica dacă deplăsarile relative de nivel sub acţiuni seismice asociate acestei stări limită sunt mai mici decât
cele care asigură protecţia elementelor nestructurale şi a echipamentelor.
(2) La evaluarea deplăsărilor laterale se va utiliza rigiditatea reală a structurii.
(3) În lipsa unei evaluări mai exacte a rigidităţii, se poate considera că rigiditatea elementelor de beton armat este 50%
din rigiditatea elementelor din beton simplu cu aceeaşi secţiune, considerate nefisurate.
(4) Dacă deplasările relative de nivel nu depăşesc 0,5% din înălţimea etajului pentru clădiri la care elemente
nestructurale fragile sunt ataşate de structură, respectiv 0,75% când elemente nestructurale cu capacitate mare de
deformare sunt ataşate de structură, sau 1% dacă prinderile elementelor nestructurale fac ca acestea să nu
interacţioneze cu structura, condiţia 2.3(1) se consideră îndeplinită.
2.4. Măsuri suplimentare
(1) Se vor alege, pe cât posibil, amplasamente favorabile în mediul natural şi în mediul construit, cu riscuri seismice
minime. Se vor evita, ca regulă generală, amplasamente cu proprietăţi geologice şi geotehnice cu influenţe potenţial
negative asupra cerinţelor şi răspunsului seismic structural.
(2) La conceperea sistemului structural se vor avea în vedere următoarele aspecte:
- simplitatea structurii
- redundanţa structurii
- geometria structurii în întregul ei, cu considerarea modului de distribuire a elementelor structurale, nestructurale şi a
maselor
- rezistenţa şi rigiditatea laterală în orice direcţie
- realizarea ca diafragme a planşeelor
- realizarea unor fundaţii adecvate.

8
Notă: Realizarea unei structuri simple, compacte, pe cât posibil simetrice, regulate în plan şi pe verticală, reprezintă
obiectivul cel mai important al proiectării, deoarece modelarea, calculul, dimensionarea, detalierea şi execuţia structurilor
simple este supusă la incertitudini mult mai mici şi, ca urmare, se poate impune construcţiei, cu un grad înalt de
încredere, comportarea seismică dorită. Reguli şi recomandări privind realizarea dezideratelor de mai sus sunt date în P
100-1.

3. Acţiunea seismică
(1) Acţiunea seismică pentru un amplasament dat şi pentru o construcţie dată se stabilesc pe baza zonării seismice şi a
spectrelor de răspuns din codul P 100-1. Efectul condiţiilor de teren este considerat în mod indirect şi implicit prin
intermediul perioadei de colţ Tc asociată amplasamentului.
(2) În cazurile specificate în P 100-1 se va efectua un studiu de hazard pentru amplasament.
4. Concepte de proiectare
(1) Proiectarea structurilor din beton amplasate în zone seismice trebuie să asigure acestora o capacitate adecvată de
disipare a energiei, fără o reducere substanţială a rezistenţei globale sub încărcarile laterale induse de cutremur şi
încărcarile verticale asociate.
(2) În situaţia de proiectare seismică trebuie îndeplinite următoarele cerinţe: asigurarea unei rezistenţe adecvate pentru
toate elemente structurale, asigurarea capacităţii de deformare postelastică în zonele critice astfel încât aceasta să fie în
concordanţă cu ductilitatea de ansamblu considerată la proiectarea structurii.
(3) Construcţiile se pot proiecta pentru clasa de ductilitate înaltă (DCH), caz în care acestea trebuie să aibă o capacitate
substanţială de deformare în domeniul postelastic, distribuită în numeroase zone ale structurii iar cedările de tip fragil
trebuie evitate.
(4) Pentru construcţii amplasate în zonele seismice caracterizate de valori ag ≤ 0,15 g, se poate adopta o proiectare
care să înzestreze structurile cu capacitate de ductilitate mai mică, cu un spor corespunzător de rezistenţă. În acest caz
construcţiile se încadrează în clasa de ductilitate medie (DCM), pentru care sunt date prevederi specifice în P 100-1 şi în
acest ghid.
(5) În cazul construcţiilor amplasate în zone cu seismicitate scăzută (a g ≤ 0,10 g), structurile de beton pot fi alternativ
concepute, conform P 100-1, cu o capacitate de disipare şi ductilitate scăzută (DCL) pe baza regulilor din SR EN 1992-1-
1.
5. Materiale

9
5.1. Beton
(1) Se defineşte betonul de înaltă rezistenţă (BIR) ca fiind betonul de clasă mai mare de C50/60. Caracteristicile de
rezistenţă ale BIR sunt date în capitolele 5.1.1 şi 5.1.2. Pentru determinarea altor caracteristici (curgere lentă, contracţie,
etc.) se vor vedea prevederile corespunzătoare din SR EN 1992-1-1.
5.1.1. Rezistenţa la compresiune
(1) Rezistenţa caracteristică este rezistenţa pe cilindru

ƒck = ƒck,cyl

(2) Rezistenţa medie se determină cu relaţia:

ƒcm = ƒck + 8 MPa

(3) În cazul în care este nevoie să se specifice rezistenţa betonului la alte vârste decât 28 de zile, se foloseşte relaţia
următoare:

ƒck(t) = ƒcm(t) - 8 pentru 3 < t < 28


(5.1)
(MPa) zile

ƒck(t) = ƒck pentru t ≥ 28 zile. (5.2)

în care rezistenţa medie la vârsta t se evaluează conform SR EN 1992-1-1cu relaţia:

10
unde ƒcm(t) este rezistenţa medie la compresiune a betonului la vârsta t zile;
ƒcm este rezistenţa medie la compresiune a betonului la 28 zile;
βcc(t) este un coeficient care depinde de vârsta betonului reprezentat grafic în Figura 5.1
t este vârsta betonului, în zile
s este un coeficient care depinde de tipul de ciment, egal cu: = 0,20 pentru cimenturi de clasă de rezistenţă CEM 42,5
R, CEM 52,5 N şi CEM 52,5 R (Clasa R) = 0,25 pentru cimenturi de clasă de rezistenţă CEM 32,5 R, CEM 42,5 N (Clasa
N) = 0,38 pentru cimenturi de clasă de rezistenţă CEM 32,5 N (Clasa S)
(4) În cazul elementelor tratate termic se aplică prevederile din secţiunea 10 şi relaţia (B10) din Anexa B din SR EN
1992-1-1, pentru a ţine seama de efectul temperaturii asupra gradului de maturitate al betonului.

Figura 5.1. Variaţia coeficientului βcc în timp, în funcţ ie de tipul de ciment

11
(5) Caracteristicile de rezistenţă şi de deformaţie ale BIR sunt date în tabelul 5.1.

Tabelul 5.1. Caracteristici de rezistenţă şi de deformaţie BIR (cf. SR EN 1992-1-1)

ƒck (MPa) 55 60 70 80 90

ƒck,cube(MPa) 67 63 85 95 105

ƒcm(MPa) 63 68 78 88 98

ƒctm(MPa) 4,2 4,4 4,6 4,8 5,0

ƒctk,0,05(MPa) 3,0 3,1 3.2 3,4 3,5

Ecm(GPa) 38 39 41 43 44

12
εc1(‰) 2,5 2,6 2,7 2,8 2,8

εcu1(‰) 3,2 3,0 2,8 2,8 2,8

εc2(‰) 2,2 2,3 2,4 2,5 2,6

εcu2(‰) 3,1 2,9 2,7 2,6 2,6

n 1,75 1,6 1,45 1,4 1,4

(6) Rezistenţa de calcul este dată de relaţia:

ƒcd = αccƒck/yC (5.5)

unde:
yC este coeficientul parţial de siguranţă referitor la beton,
αcc este un coeficient ce ţine seama de efectele de lungă durată asupra rezistenţei la compresiune şi de efectele
defavorabile ce rezultă din modul de aplicare al încărcării (în general se recomandă αcc= 1).
(7) Pentru calculele la SLU se recomandă utilizarea diagramei parabolă-dreptunghi (Figura 5.2), descrisă de relaţiile de
calcul din SR EN 1992-1-1, §3.1.7.

Figura 5.2. Diagrama parabolă-dreptunghi pentru beton comprimat

13
în care:
n este exponentul, conform tabelului 5.1;
εc2 este deformaţia atinsă la efortul maxim, conform tabelului 5.1;
εcu2 este deformaţia ultimă, conform tabelului 5.1.

5.1.2. Rezistenţa la întindere


(1) Rezistenţa la întindere se determină, conform cu SR EN 1992-1-1, pe baza rezistenţei medii la compresiune, cu
relaţiile următoare:
- rezistenţa medie

14
ƒctm=2,12 · ln(1+(ƒcm/10)) (5.8)

- rezistenţa caracteristică
ƒctk;0,05= 0,7 × ƒctm fractil 5% (5.9)

ƒctk;0,95= 1,3׃ctm fractil 95% (5.10)

(2) Rezistenţa de calcul la întindere este dată de relaţia:


ƒctd = αctƒctk,0,05/γC (5.11)

în care:
γC este coeficientul parţial de siguranţă referitor la beton,
αct este un coeficient ce ţine seama de efectele de lungă durată asupra rezistenţei la întindere şi de efectele
defavorabile ce rezultă din modul de aplicare al încărcării (în general se recomandă αct = 1).
(3) Când este necesară valoarea rezistenţei la întindere la vârste diferite de 28 de zile, se foloseşte o relaţie similară cu
cea folosită pentru rezistenţa la compresiune:

ƒctm(t) = (βcc(t))α · ƒctm (5.12)

unde βcc(t) este dat de expresia (5.4) şi


α = 1 pentru t < 28

α= 2/3 pentru t ≥ 28.

15
(4) Se admite relaţia următoare între rezistenţa la întindere prin încovoiere şi cea la întindere directă, care pune în
evidenţă dependenţa celei dintâi de dimensiunile elementului:
ƒctm,fl = max {(1,6 -
(5.13)
h/1000)ƒctm; ƒctm }

în care h este înălţimea totală a elementului, în mm.


5.2. Oţeluri pentru beton armat
(1) Oţelurilor folosite pentru armarea BIR trebuie să respecte prevederile din SR EN 1992-1-1 şi specificaţia tehnică ST
009 (vezi 5.2.1 ... 5.2.3 din prezentul ghid). Se pot folosi şi oţeluri de înaltă rezistenţă (vezi nota de la tabelul 5.3).
5.2.1. Aderenţa
(1) Produsele profilate sau amprentate îndeplinesc condiţiile pentru a fi considerate "de înaltă aderenţă" dacă geometria
nervurilor sau a amprentelor respectă condiţiile privind suprafaţa relativă a nervurii, ƒR,min, din tabelul 5.2.

Tabelul 5.2. Valori ƒR,min(cf. ST 009)

Diametrul nominal al barei (mm) 6 ≤8 ≤ 10 ≤ 40

ƒR,min 0,039 0,045 0,052 0,056

5.2.2. Ductilitatea şi caracteristicile mecanice ale oţelurilor


(1) SR EN 1992-1-1 defineşte trei clase de ductilitate, A, B şi C, iar ST 009 defineşte cinci clase (vezi Tabelul 5.3).
Pentru elementele structurale care fac parte din sistemul de preluare a forţelor seismice se vor folosi numai armături de
clasă B, C sau Cs (după clasificarea din ST009). În zonele potenţial plastice ale acestor elemente se vor folosi numai
armături de clasă C sau Cs. Pentru armarea transversală se poate utiliza şi oţel cu limita de elasticitate mai mare decât
600 MPa, din clasa de ductilitate A, B, C sau Cs.
(2) Diagrama de calcul σ-ε a armăturilor este fie cea biliniară cu consolidare şi deformaţie ultimă limitată la ε ud, fie cea
biliniară cu palier şi fără limită de deformaţie (Figura 5.3).
(3) Valorile de calcul ale eforturilor unitare şi ale deformaţiilor specifice sunt:

16
ƒyd = ƒyk/γs (5.14)
ƒtd = 0,9 ƒtk/γs (5.15)
εud = 0,9 εuk (5.16)

în care: γs = 1,15
Tabelul 5.3. Proprietăţile armăturilor (după ST 009)

Categoria de ductilitate Alungirea la forţă maximă Agt (%) Alungirea la rupere An (%) Raportul k = (ƒt/ƒy)k

As ≥ 1,5 ≥ 6,0 ≥ 1,03

A ≥ 2,5 ≥ 6,0 ≥ 1,05

B ≥ 5,0 ≥10,0 ≥ 1,08

≥ 1,15
C ≥ 7,5 ≥16,0
≥ 1,35

≥ 10,0 ≥ 20,0 ≥ 1,25


Cs
≥ 7,5 ≥ 16,0 ≥ 1,25

Figura 5.3 Diagrame efort unitar-deformaţie de calcul (B) ale oţelurilor pentru beton armat

17
5.2.3. Capacitatea de îndoire
(1) Aptitudinea la îndoire se verifică prin testul de îndoire sau cel de îndoire-dezdoire. Testele sunt considerate
satisfăcute dacă după test nu este nici un semn de rupere sau fisuri vizibile cu ochiul liber.
(2) Deformarea la cald nu este admisă pentru că modifică proprietăţile de rezistenţă şi deformabilitate ale oţelului.
(3) Testul de îndoire constă din îndoirea la 180° o singură dată a barei, în jurul unui dorn cu diametrul dat în tabelul 5.4.
(4) Testul de îndoire-dezdoire constă în îndoirea barei la 90°, în jurul unui dorn cu diametrul conform tabelului 5.5,
îmbătrânirea oţelului, urmată de dezdoire cu cel puţin 20°.

Tabelul 5.4. Diametrul dornului pentru testul de îndoire (ST 009)

Diametrul nominal d (mm) Diametrul maxim al dornului

≤ 16 3d

> 16 6d

Sârme trefilate 3-4d

18
Tabelul 5.5. Diametrul dornului pentru testul de îndoire-dezdoire (ST 009)

Diametrul nominal d (mm) Diametrul maxim al dornului

< 12 5d

16 < d ≤ 25 8d

> 25 10d

Sârme trefilate 5d

6. Durabilitatea structurilor din beton de înaltă rezistenţă


(1) Conform SR EN 1992-1-1, o structură durabilă trebuie să satisfacă cerinţele de aptitudine de exploatare, de
rezistenţă şi de stabilitate pe întreaga durată de utilizare din proiect, fără vreo pierdere semnificativă de funcţionalitate
sau lucrări de întreţinere neprevăzute extinse.
(2) Durabilitatea unei structuri este determinată de grosimea stratului de acoperire cu beton şi de calitatea betonului
dacă deschiderea fisurilor este limitată prin proiectare.
(3) Pentru asigurarea durabilităţii structurii se vor respecta prevederile din SR EN 1992-1-1, capitolul 4, pentru alegerea
clasei minime de rezistenţă a betonului şi determinarea grosimii stratului de acoperire în funcţie de clasa de expunere a
elementului structural, şi din capitolul 7, pentru limitarea deschiderii fisurilor.
7. Proiectarea la stări limită ultime (SLU)
7.1. Încovoiere şi încovoiere cu forţă axială
7.1.1. Principii generale
(1) Determinarea momentului capabil ultim al secţiunilor de beton armat se bazează pe ipotezele următoare:
- secţiunile plane rămân plane;
- armăturile aderente, fie că sunt întinse sau comprimate, suferă aceleaşi deformaţii relative ca betonul adiacent;
- rezistenţa la întindere a betonului este neglijată;
- eforturile unitare în betonul comprimat se deduc din diagrama efort-deformaţie de calcul indicată la 5.1.1 (Figura 5.2);
- eforturile unitare în armăturile pentru beton armat se deduc din diagramele de calcul indicate la 5.2.2 (Figura 5.3).
(2) Deformaţia la compresiune a betonului trebuie limitată la εcu2 (a se vedea 5.1.1 şi tabelul(5.1) dacă o parte a
secţiunii este întinsă. Deformaţiile armăturilor pentru beton armat trebuie limitate la εud.

19
(3) Pentru secţiunile care sunt supuse la o încărcare centrică se limitează deformaţia medie la compresiune la εc2.
(4) Pentru secţiunile comprimate excentric, cu întreaga secţiune comprimată, deformaţia limită se determină prin
interpolare liniară între εc2 şi εcu2, în funcţie de curbură.
(5) Prevederile de la (2), (3) şi (4) conduc la aplicarea regulii celor trei pivoţi reprezentată în Figura 7.1.

Figura 7.1. Diagrama deformaţiilor admise la starea limită ultimă

7.1.2. Legi constitutive pentru beton în calculul la SLU


(1) Pentru calculul la SLU este recomandată o relaţie σ-ε de tip parabolă-dreptunghi (Figura 5.2 şi ecuaţiile 5.1a şi b),
dar sunt admise şi alte relaţii σ-ε, dacă sunt echivalente sau mai acoperitoare.
(2) Valorile deformaţiilor Ec2 şi Ecu2 (definite în Figura 5.2) pentru betoane obişnuite (≤ C50/60) sunt 0,002, respectiv
0,0035. Pentru betoane de înaltă rezistenţă, valorile acestor deformaţii sunt date în tabelul 5.1.
(3) Este admisă de asemenea utilizarea unei diagrame dreptunghiulare echivalente de eforturi unitare în betonul
comprimat (vezi Figura 7.2). Parametrii λ şi η care definesc blocul dreptunghiular sunt, conform SR EN 1992-1-1, daţi de
relaţiile următoare:

λ = 0,8 pentru fck ≤ 50 MPa (7.1)

20
λ = 0,8 - (ƒck - 50)/400 pentru 50 < ƒck ≤ 90 MPa (7.2)

şi
η = 1,0 pentru ƒck ≤ 50 MPa (7.3)
η =1,0 - (ƒck - 50)/200 pentru 50 < ƒck ≤ 90 MPa (7.4)

Figura 7.2. Diagrama dreptunghiulară echivalentă

7.1.3. Efectul confinării


(1) În cazul solicitării triaxiale |σ3| = |σ2| < |σ1|, trebuie să se ţină cont de efectul de confinare a betonului.

Figura 7.3. Stare triaxială de eforturi

21
Notă: Folosirea modelui de beton confinat dat în SR EN 1992-1-1 la betoane de înaltă rezistenţă nu este indicată
deoarece acesta a fost calibrat folosind betoane obişnuite. Pentru elementele realizate din beton de înaltă rezistenţă,
modelul de confinare recomandat în acest ghid este modelul propus de Cusson şi Paultre în 1994, care a fost calibrat
folosind datele experimentale obţinute pe 50 de stâlpi cu rezistenţe de la 60 la 120 MPa. Pentru armăturile transversale s-
a folosit oţel cu limita de curgere variind de la 400 la 1400 MPa.

7.1.4. Modelul de beton confinat


(1) Presiunea laterală nominală pentru stâlpii rectangulari este dată de relaţia:

ƒl = (ƒhcc/s) ⋅ [(Ashx + Ashy)/(b0 + h0)] (7.5)

unde:
ƒhcc - efortul în armătura transversală atunci când este atins efortul unitar maxim în betonul confinat;
s - distanţa între etrieri;
b0 şi h0 - dimensiunile miezului de beton confinat pe cele două direcţii;
Ashx şi Ashy - ariile de armătură transversală pe cele două direcţii.
(2) Presiunea efectivă de confinare este dată de relaţia:

22
ƒle = Ke ƒl (7.6)

în care indicele de eficienţă a confinării Ke este:

(3) Stâlpii supuşi la compresiune se clasifică în trei clase, funcţie de factorul de confinare efectivă:
- Clasa I - Stâlpi slab confinaţi (0% < ƒle/ƒco< 5%)
- Clasa II - Stâlpi mediu confinaţi (5% < ƒle/ƒco< 20%)
- Clasa III - Stâlpi puternic confinaţi ( ƒle/ƒco>20%)
Notă: Deoarece stâlpii din prima clasă nu prezintă o creştere suficientă de rezistenţă şi ductilitate, nu se recomandă
folosirea lor în zone seismice sau ca structură principală pentru preluarea forţelor laterale induse de acţiunea
cutremurelor de intensitate medie sau ridicată. Stâlpii de clasă II, care prezintă creşteri moderate de rezistenţă şi o
comportare ductilă a betonului confinat după atingerea rezistenţei maxime, sau cei din clasa III, cu creşteri semnificative
ale rezistenţei şi ductilităţii se pot folosi în structurile aflate în zone seismice.

(4) Rezistenţa betonului confinat este dată de relaţia:

ƒcc/ƒco = 1.0 + 2.1(ƒle/ƒco)0.7 (7.8)

Figura 7.4. Legea constitutivă σ-ε pentru beton confinat şi neconfinat conform modelului propus de Cusson şi Paultre

23
(5) Legea constitutivă σ-ε pentru beton confinat este dată de relaţiile:

unde:
k1 = (ln0.5)/(εc50c- εcc)k2 (7.10)
k 1.4
2 = 0.58 + 16 ⋅ (ƒle/ƒco) (7.11)

24
εcc = (εco + 0.21) ⋅ (ƒle/ƒco)1.7 (7.12)
εc50c = (εc50U + 0.15) ⋅ (ƒle/ƒco)1.1 (7.13)
εc50U = 0.004 (7.14)

La determinarea lui εc50c se consideră ƒhcc = ƒyh, deoarece la această deformaţie specifică a betonului şi armătura
transversală intră în curgere.
Reprezentarea grafică a legii constitutive pentru beton de înaltă rezistenţă confinat este dată în Figura 7.4.
(6) Pentru determinarea rezistenţei betonului confinat, modelul Cusson-Paultre nu presupune a apriori intrarea în
curgere a armăturii transversale. Determinarea presiunii laterale se face în mod iterativ folosind următorii paşi:
(i) Se determină presiunea laterală efectivă ƒle considerând consideră ƒhcc = ƒyh
(ii) Se determină rezistenţa betonului confinat, ƒcc, şi deformaţia specifică care corespunde atingerii acesteia εcc.
(iii) Se determină εcc folosind relaţia εhcc= 0.5 εcc [1 - ( ƒle/ƒcc)]
(iv) Se determină ƒhcc folosind legea constitutivă a oţelului folosit pentru armătura transversală;
(v) Se reevaluează presiunea efectivă de confinare ƒle , iar dacă aceasta este mai mică decât ƒyh se repetă paşii de la
ii) la iv).
7.1.5. Legi constitutive pentru oţeluri
(1) Pentru calcul, curba caracteristică a oţelului se schematizează fie printr-o relaţie biliniară cu palier, fie printr-o relaţie
biliniară cu consolidare (Figura 5.3). Opţiunea curentă este relaţia biliniară cu palier, folosită în calculul simplificat de
rezistenţă.
(2) În cazul se adoptă modelul cu palier nu se face nici o verificare pentru deformaţia ultimă iar în care se adoptă, iar în
cazul în care se adoptă modelul biliniar, valoarea de calcul a deformaţiei ultime este 90% din valoarea caracteristică a
deformaţia ultime εud = 0,9εuk (de exemplu, pentru un oţel din clasa C, valoarea caracteristică a deformaţiei ultime este de
7,5%, iar valoarea de calcul este 0,9 x 7,5 = 6,75%).
7.2. Forţă tăietoare
(1) Comportarea la forţă tăietoare a elementelor de beton de înaltă rezistenţă prezintă aspecte specifice, care se
reflectă în regulile de calcul. De asemenea, solicitarea ciclică alternantă impune măsuri suplimentare. Conceptul de bază
rămâne cel al grinzii cu zăbrele echivalente adoptat în SR EN 1992-1-1.
7.2.1. Grinzi

25
(1) Pentru calculul grinzilor la starea limită de rezistenţă la forţă tăietoare, ca document normativ de referinţă se
utilizează SR EN 1992-1-1.
(2) Grinzile din clasa de ductilitate scăzută (DCL) se vor calcula conform prevederilor din SR EN 1992-1-1, §6.2.
(3) Grinzile din clasa de ductilitate înaltă şi medie se vor calcula conform prevederilor din P 100-1, astfel: în afara
zonele critice conform SR EN 1992-1-1, iar în zonele critice ca mai jos.
(4) Modul de dimensionare la forţă tăietoare şi de armare transversală a zonelor critice pentru grinzile din clasele de
ductilitate înaltă şi medie se stabileşte funcţie de valoarea algebrica a raportului între forţa tăietoare minimă şi cea
maximă, ζ= VEd min/VEd max, în secţiunea de calcul:
(i) Dacă:
ζ ≥ -0,5 sau ζ ≤ (2 + ζ
VEd max (7.15)
< -0,5 şi )bw dƒctd

calculul şi armarea transversală se efectuează pe baza prevederilor specifice din SR EN 1992-1-1, înclinarea
diagonalelor comprimate considerându-se egală cu 45°;
(ii) Dacă:
ζ<- > (2 +ζ )bw
şi VEd max (7.16)
0,5 dƒctd

atunci jumătate din valoarea forţei tăietoare de dimensionare se preia prin etrieri perpendiculari pe axa grinzii, calculaţi
ca la punctul precedent, iar cealaltă jumătate prin armături înclinate dispuse pe două direcţii înclinate cu ±45° faţă de axa
grinzii.
7.2.2. Stâlpi
(1) Pentru calculul stâlpilor la starea limită de rezistenţă la forţă tăietoare, ca document normativ de referinţă se
utilizează SR EN 1992-1-1.
(2) Stâlpii din clasa de ductilitate scăzută (DCL) se vor calcula conform prevederilor din SR EN 1992-1-1, §6.2.
(3) La verificarea stâlpilor din clasele de ductilitate înaltă şi medie la forţă tăietoare, înclinarea diagonalelor comprimate
în modelul de grindă cu zăbrele se ia egală cu 45°.
7.2.3. Noduri de cadru

26
(1) Nodurile structurilor în cadre de ductilitate medie (DCM) vor fi prevăzute cu armătură de confinare egală cu armătura
zonelor critice din stâlp. Dacă în nod intră grinzi cu lăţimea cel puţin egală cu ¾ din latura stâlpului pe toate cele patru
feţe, atunci se poate reduce la jumătate armătura transversală şi distanţa între armături se poate dubla, fără însă a depăşi
150 mm.
(2) Nodurile structurilor în cadre de ductilitate înaltă (DCH) vor respecta prevederile de la alineatele (3)-(8) de mai jos.
(3) Forţa de compresiune înclinată produsă în nod de mecanismul de diagonală comprimată nu va depăşi rezistenţa la
compresiune a betonului solicitat transversal la întindere.
(4) În afară de cazul în care se foloseşte un model de calcul mai riguros, cerinţa de la (3) se consideră satisfăcută
dacă:
- la nodurile interioare: Vjhd ≤ 3,25ƒctdbjhc (7.17a)
- la nodurile exterioare: Vjhd ≤ 2,25ƒctdbjhc (7.17b)
în care bj este lăţimea de calcul a nodului:

bj = min (bc; bw + 0,5hc) (7.18)

(5) Armăturile transversale orizontale din nod se vor dispune sub formă de etrieri închişi sau agrafe şi se vor
dimensiona conform P 100-1, şi anume:
- la nodurile interioare: Ashƒywd ≥ 0,8(As1 + As2)ƒyd (1 - 0,8vd) (7.19)
- la nodurile exterioare: Ashƒywd ≥ 0,8As2ƒyd(1 - 0,8vd) (7.20)
În relaţiile de mai sus dcorespunde forţei axiale a stâlpului inferior. Aceste relaţii sunt valabile dacă există grinzi care
intră în nod pe direcţia transversală acţiunii seismice, pe ambele feţe laterale ale nodului. În caz contrar, aria de armătură
rezultată din calcul, Ash, se sporeşte cu 25%.
(6) Etrierii orizontali calculaţi cu (7.19) sau (7.20) se vor distribui uniform pe înălţimea nodului. În cazul nodurilor
exterioare, etrierii vor cuprinde capetele îndoite ale armăturilor longitudinale din grindă.
(7) Armătura orizontală a nodului nu va fi mai mică decât armătura transversală din zonele critice ale stâlpului.
(8) Armătura longitudinală verticală Asv care trece prin nod, incluzând armătura longitudinală a stâlpului, va avea aria,
conform P 100-1:

Asv ≥ (2/3)Ash(hjc/hjw) (7.21)

27
în care:
hjw este distanţa interax între armăturile de la partea superioară şi cea inferioară a grinzilor;
hjc este distanţa interax între armăturile marginale ale stâlpilor.
(9) Pentru a limita lunecarea barelor longitudinale ale grinzii care intră în nod, raportul între diametrul barei şi
dimensiunea stâlpului paralelă cu bara trebuie să respecte relaţiile:
- la noduri interioare:

(dbL/hc) ≤ (7,5ƒctm/γRdƒyd) ⋅ (1 + 0,8vd/1 + 0,5k) (7.22)

- la nodurile exterioare:

(dbL/hc) ≤ (7,5ƒctm/γRdƒyd) ⋅ 1 + 0,8νd (7.23)

în care:
k = 0,5 pentru DCM şi 0,75 pentru DCH
γRd = 1,0 pentru DCM şi 1,2 pentru DCH
În nici un caz raportul dbL/hc nu va fi mai mare decât 1/20.
7.2.4. Pereţi ductili
(1) Secţiunea inimii pereţilor trebuie să satisfacă condiţia:
- la construcţii proiectate pentru clasa DCH:

VEd ≤ 2,5 ƒctd bw lw (7.24)

- la construcţii proiectate pentru clasa DCM:

VEd ≤ 3,5 ƒctd bw lw (7.25)

în care:

28
bw, lw sunt grosimea şi lungimea inimii peretelui;
(2) În cazul pereţilor structurali cu raportul între înălţimea în elevaţie a peretelui şi lungime, Hw/lw ≥ 1, dimensionarea
armăturii orizontale pentru preluarea forţei tăietoare în secţiuni înclinate se face pe baza relaţiilor:
- în zona A (vezi CR 2-1-1.1, fig.7.1):

VEd ≤ ΣAshƒywd (7.26)

în care:
ΣAsh este suma secţiunilor armăturilor orizontale intersectate de o fisură înclinată la 45°, incluzând armăturile din
centuri, dacă fisura traversează planşeul;
ƒywd = este valoarea de calcul a limitei de curgere a armăturii orizontale;
- în zona B (vezi CR 2-1-1.1, fig.7.1):

VEd ≤ VRd,c + ΣAshƒywd (7.27)

în care:
VRd,c este valoarea de calcul a forţei tăietoare preluate de beton, cu:

VRd,c = 0,5 σcp bwo lw (7.28)

în care σcp este efortul unitar mediu de compresiune în inima peretelui.


(3) În cazul pereţilor structuralicu raportul Hw/lw < 1, secţiunile armăturilor orizontale şi verticale din inima pereţilor vor
respecta relaţia:

VEd ≤ VRd,c + ΣAshƒywd + [(lw - Hw)/lw] ⋅ ΣAsv ⋅ ƒyd,v (7.29)

în care:
ΣAsv este suma secţiunilor armăturilor verticale din inima peretelui;
ƒyd,v este valoarea de calcul a limitei de curgere a armăturii verticale;

29
VRd,c se determina cu relaţia (7.28).
Armătura orizontală ΣAsh va respecta condiţia:

ΣAshƒyd,h ≥ ΣqiHi (7.30)

în care:
qi reprezintă forţele orizontale, considerate uniform distribuite, transmise de planşeu la perete, la nivelul "i",
"suspendate" de diagonalele comprimate cu înclinarea de 45°, descărcate în secţiunea de la bază;
Hi reprezintă distanţa măsurata de la bază la nivelul "i";
ΣAsh este suma secţiunilor tuturor armăturilor orizontale din perete.
8. Asigurarea ductilităţii locale
8.1. Reguli generale de asigurare a ductilităţii locale
(1) Pentru a asigura o comportare ductilă de ansamblu a structurii, zonele potenţial plastice trebuie să dispună de
capacităţi de rotire plastică ridicată.
(2) Această cerinţă este îndeplinită dacă sunt satisfăcute următoarele cerinţe:
a) Suficientă ductilitate de curbură este asigurată în toate zonele critice.
b) Flambajul armăturilor comprimate în zonele critice este împiedicat
c) Oţelul folosit în zonele critice ale elementelor seismice principale trebuie să posede alungiri plastice substanţiale
(clasa C conform paragrafului 5.2.2.);
d) raportul între rezistenţa oţelului şi limita lui de curgere trebuie să fie excesiv mai mare ca 1 (orientativ ≥ 1,15);
e) armăturile utilizate la armarea zonelor plastice potenţiale trebuie să posede proprietăţi de aderenţă substanţiale
printr-o profilatură eficientă (vezi 5.2.1.).
(3) Cerinţele de ductilitate locală pot fi evaluate pe două căi:
- din răspunsul seismic neliniar "time - history", pe baza relaţiilor între cerinţele de rotire plastică a barelor şi valoarea
capabilă a rotirii limită;
- în mod aproximativ, conform P 100-1 Anexa E, pe baza relaţiei:

θSLU = cqθe (8.1)

30
în care:
c coeficientul de amplificare a deplasărilor definit în Anexa E din P 100-1;
θSLU este rotirea de bara produsă de acţiunea seismică asociată SLU;
θe este rotirea de bara determinată prin calcul elastic sub acţiunile seismice de proiectare;
q factorul de comportare al structurii.
(4) Rotirile de bară maxime, determinate la paragraful (3), nu trebuie să depăşească valorile limită date în Anexa E din
P 100-1.
8.2. Asigurarea capacităţii de ductilitate locală pentru grinzi
8.2.1. Grinzi care fac parte din structuri din clasa de ductilitate înaltă
(1) Zonele de la extremităţile grinzilor cu lungimea lcr = 1,5hw, măsurate de la faţa stâlpilor, precum şi zonele cu această
lungime, situate de o partea şi de alta a unei secţiuni din câmpul grinzii unde poate interveni curgerea în cazul
combinaţiei seismice de proiectare, se consideră zone critice (disipative).
(2) Cerinţele de ductilitate în zonele critice ale grinzilor se consideră satisfăcute, conform P100-1, dacă sunt îndeplinite
următoarele cerinţe:
a) Cel puţin jumătate din secţiunea de armătură întinsă se prevede şi în zona comprimată.
b) Coeficientul de armare longitudinală din zona întinsă satisface condiţia:

ρ ≥ 0.5 ⋅ (ƒctm/ƒyk) (8.2)

c) Armăturile longitudinale se vor dimensiona astfel încât înălţimea zonei comprimate xu să nu depăşească 0.25d. La
calculul lui xu se ţine cont şi de armătura din zona comprimată.
d) Se prevede armare continuă pe toată deschiderea grinzii. Astfel:
i. La partea superioară a grinzilor se prevăd cel puţin două bare cu suprafaţa profilată cu diametru de ≥ 14 mm;
ii. cel puţin un sfert din armătura maximă de la partea superioară a grinzilor se prevede continuă pe toată lungimea
grinzii;
e) Etrierii prevăzuţi în zona critică trebuie să respecte condiţiile:
i. diametrul etrierilor dbw ≥ 6 mm;
ii. distanţa dintre etrieri s va fi aleasă astfel încât:

31
s ≤ min{(hw/4); 150 mm; 6dbL} (8.3)

8.2.2. Grinzi care fac parte din structuri din clasa de ductilitate medie
(1) Zonele de la extremităţile grinzilor cu lungimea lcr = 1,0hw, măsurate de la faţa stâlpilor, precum şi zonele cu această
lungime, situate de o partea şi de alta a unei secţiuni din câmpul grinzii unde poate interveni curgerea în cazul
combinaţiei seismice de proiectare, se consideră zone critice (disipative).
(2) Trebuie îndeplinite toate prevederile de la paragraful 8.2.1.(2), cu excepţia celei privind distanţa între etrieri. Relaţia
privind distanţa între etrieri se modifică după cum urmează:

s ≤ min{(hw/4); 200 mm; 8dbL} (8.4)

8.3. Asigurarea capacităţii de ductilitate locală pentru stâlpi


8.3.1. Stâlpi care fac parte din structuri din clasa de ductilitate înaltă
(1) Forţa axială normalizată, vd, nu va depăşi de regulă valoarea 0,4. Se admit valori vd sporite până la 0,55, dacă se
prevede o confinare suplimentară prin armături transversale şi dacă se justifică printr-un model de calcul adecvat
obţinerea unei capacităţi de rotire de barăcel puţin egală cu cea din relaţia 8.1.
(2) Coeficientul de armare longitudinală totală ρ va fi cel puţin 0,01 şi maximum 0,04.
(3) Între armăturile de la colţuri se va prevedea, pe fiecare latură, cel puţin câte o bară intermediară.
(4) Zonele de la extremităţile stâlpilor se vor considera zone critice pe o distanţă lcr, dată de expresia (cf. P 100-1):

lcr ≥ {1.5hc; lcl/6; 600 mm} (8.5)

(5) Dacă lcl/hc > 3, întreaga lungime a stâlpului se consideră zona critică şi se va arma în consecinţă.
(6) În interiorul zonelor critice se vor prevedea etrieri şi agrafe, care să asigure ductilitatea necesară şi împiedicarea
flambajului local al barelor longitudinale. Modul de dispunere a armăturii transversale va fi astfel încât să se realizeze o
solicitare triaxială eficientă.
(7) Coeficientul volumetric mecanic de armare transversală ωwd va fi cel puţin:
- 0,12 în zona critică a stâlpilor de la baza stâlpilor
- 0,08 în restul zonelor critice.

32
(8) Coeficientul de armare transversală în fiecare direcţie, ρh, în zonele critice,va fi cel puţin:

în care:
- pentru stâlpi circulari

kve = 1.0 (8.7)

- pentru stâlpi rectangulari

(9) Distanţa dintre etrieri nu va depăşi:

s ≤ min{(b0/3);125 mm;6dbL} (8.9)

în care b0 este latura minimă a secţiunii utile (situată la interiorul etrierului perimetral), iar dbL este diametrul minim al
barelor longitudinale.
(10) Distanţa în secţiune dintre barele consecutive aflate la colţul unui etrier sau prinse de agrafe nu va fi mai mare de
200 mm.
8.3.2. Stâlpi care fac parte din structuri din clasa de ductilitate medie

33
(1) Forţa axială normalizată, vd, nu va depăşi de regulă valoarea 0,5. Se pot admite valori vd sporite până la 0,65, dacă
se prevede o confinare suplimentară prin armături transversale şi dacă se justifică printr-un model de calcul adecvat
obţinerea unei capacităţi de rotire de bară cel puţin egală cu cea din relaţia 8.1.
(2) Coeficientul de armare longitudinală totală ρ va fi cel puţin 0,008 şi maximum 0,04.
(3) Zonele de la extremităţile stâlpilor se vor considera zone critice pe o distanţă lcr, calculată cu expresia:

lcr ≥ {1.5hc;(lcl/6);450 mm} (8.11)

(4) Dacă lcl/hc > 3, întreaga lungime a stâlpului se consideră zona critică şi se va arma în consecinţă.
(5) În interiorul zonelor critice se vor prevedea etrieri şi agrafe, care să asigure ductilitatea necesară şi împiedicarea
flambajului local al barelor longitudinale. Modul de dispunere a armăturii transversale va fi astfel încât să se realizeze o
solicitare triaxială eficientă.
(6) Coeficientul volumetric mecanic de armare transversală ωwd va fi cel puţin:
- 0,08 în zona critică a stâlpilor de la baza stâlpilor
- 0,06 în restul zonelor critice.
(7) Coeficientul de armare transversală în fiecare direcţie, ρh, în zonele critice,va fi cel puţin:
- pentru stâlpi circulari

ρh = 0.30(ƒcd/ƒyd) [(Ac/A0)-1] vd (8.12)

- pentru stâlpi rectangulari

ρh = 0.20(ƒcd/ƒyd) [(Ac/A0)-1] vd (8.13)

(8) Distanţa dintre etrieri nu va depăşi:

s ≤ min{(b0/2); 150 mm; 8dbL} (8.14)

34
în care b0 este latura minimă a secţiunii utile (situată la interiorul etrierului perimetral), iar d bL este diametrul minim al
barelor longitudinale.
(9) Distanţa în secţiune dintre barele consecutive aflate la colţul unui etrier sau prinse de agrafe nu va fi mai mare de
200 mm.
8.4. Asigurarea capacităţii de ductilitate locală pentru pereţi
8.4.1. Pereţi care fac parte din structuri din clasa de ductilitate înaltă
(1) Se vor aplica prevederile din codul de proiectare CR 2-1-1.1 pentru pereţi din clasa de ductilitate înaltă (DCH)
privind necesitatea bulbilor la capete şi armarea capetelor pereţilor.
8.4.2. Pereţi care fac parte din structuri din clasa de ductilitate medie
(1) Se vor aplica prevederile din CR 2-1-1.1 pentru pereţi din clasa de ductilitate medie (DCM) privind necesitatea
bulbilor la capete şi armarea capetelor pereţilor.
9. Prevederi suplimentare
9.1. Structuri din beton de înaltă rezistenţă şi beton de rezistenţă normală
(1) Pentru o soluţie economică de proiectare este deseori preferabil să se folosească beton de inaltă rezistenţă pentru
elementele verticale şi beton de rezistenţă obişnuită pentru elementele orizontale.
(2) Beton de aceeaşi rezistenţă cu cel din stâlp trebuie turnat în planşeu în zona stâlpului. Suprafaţa superioară a
betonului din stâlp trebuie să se întindă în placă pe 600 mm de la faţa stâlpului.
Notă: Aplicarea procedurii de turnare a betonului de la (2) necesită turnarea a două tipuri de beton în planşeu. Betonul
de rezistenţă mai mică trebuie turnat cât timp betonul de rezistenţă mai înaltă este încă plastic şi vibrat adecvat astfel
încât să se asigure că betoanele se integrează. Aceasta implică coordonarea atentă a livrărilor de beton şi utilizarea
eventuală a aditivilor întârzietori de priză.

9.2. Protecţia la acţiunea focului


(1) Se vor aplica prevederile standardului SR EN 1992-1-2 pentru beton de înaltă rezistenţă.
Notă: Datorită microstructurii compacte, betonul de înaltă rezistenţă are o cedare explozivă la acţiunea focului, dacă nu
se iau măsuri adecvate. De asemenea, scăderea rezistenţei cu temperatura este mai rapidă decât la betonul de
rezistenţă normală.

ANEXĂ

35
EXEMPLE DE CALCUL

Generalităţi
Exemplele de calcul au la bază rezultatele analizelor structurale efectuate pentru 2 clădiri amplasate în zone seismice
diferite, după cum urmează:
- Pentru exemplele de calcul 1...4 s-au utilizat eforturile secţionale şi secţiunile rezultate din analiza structurală şi
dimensionarea structurii din BIR a unei clădiri cu regim de înălţime P+20, amplasată într-o zonă seismică cu ag = 0,24g şi
T
c = 1,6 s, la care a fost folosit sistemul structural "tub în tub" şi la care s-a considerat un factor de comportare de bază q 0
= 5. Perioada proprie fundamentală de vibraţie a structurii este T 1 = 2,3 s. În exemplele 1...4 este tratat calculul
elementelor cadrelor interioare.
- Pentru exemplele de calcul 5 şi 6 s-au utilizat eforturile secţionale şi secţiunile rezultate din analiza structurală şi
dimensionarea structurii în cadre din BIR a unei clădiri cu regim de înălţime P+14, amplasată într-o zonă seismică cu ag =
0,12 g şi Tc = 0,7 s.
Exemplul 1: Calculul unei grinzi de cadru în clasa de ductilitate înaltă
1.1. Date de intrare
• Date geometrice şi încărcări
h = 800 mm - înălţimea secţiunii transversale a grinzii.
bw = 400 mm - lăţimea inimii grinzii.
g = 34,6 kN/m - încărcarea permanentă uniform distribuită pe grindă.
q = 10,09 kN/m - încărcarea variabilă uniform distribuită pe grindă.

Fig. 1.1 Schematizare grindă cu reprezentarea zonelor critice

36
• Caracteristicile materialelor
Armătura longitudinală - Oţel BSt 500S, clasa C:

fyk = 500 N/mm2; fyd = fyk/γs = (500N/mm2)/1,15 = 434N/mm2

Armătura transversală - Oţel BSt 500S,clasa C

Beton clasa C60/75: fck = 60 N/mm2; fctm = 4,4 N/mm2; fctk = 3,1N/mm2; fcd = (fck/γs) = (60 N/mm2)/1,5; fctd = fctk/γs = (3,1
N/mm2)/1,5 = 2,07 N/mm2

• Eforturi de proiectare
În figura de mai jos este prezentată diagrama de momente încovoietoare, asociată unui sens de acţiune a forţelor
seismice, pentru un ochi de cadru situat la etajul la care avem momente maxime în grinzi. Diagrama de momente
încovoietoare asociată sensului opus de acţiune a forţelor seismice este simetrică.

NEdi,inf = NEdk,sup = 10207 kN


NEdi,sup = 9564 KN; NEdk,inf = 10860 kN

37
MEdb+ = 270 kNm - momentul maxim pozitiv din grinda dintre nodurile i şi j.
MEdb- = 642 kNm - momentul maxim negativ din grinda dintre nodurile i şi j.
V = 74 kN - forţa tăietoare la limita dintre zona critică şi zona de câmp.

Fig.1.2 Diagrama de momente încovoietoare pentru un ochi de cadru

1.2. Acoperirea cu beton a armăturilor


• Acoperirea cu beton a barelor longitudinale
Pentru clasa de rezistenţă a betonului C 60/75 > C30/37 şi clasa de expunere XC1 se poate reduce clasa structurală
cu o unitate (SR EN 1992-1-1, tabel 4.3N), deci clasa structurală este 3.
Pentru clasa structurală 3 şi clasa de expunere XC1 (SR EN 1992-1-1, tabel 4.4N):
cmin dur = 10 mm

38
cmin dur γ = cmin dur st = cmin dur add = 0
cmin b = Фmax = 28 mm
cmin = max{cmin b; cmin dur + cmin dur γ + cmin dur st + cmin dur add; 10 mm} = max{28 mm; 15mm; 10 mm} = 28 mm
Δctol = 10 mm pentru grinzi şi stâlpi
cnom = cmin + Δctol = 38 mm - valoarea nominală a grosimii stratului de acoperire.
d1 - distanţa de la axul barei longitudinale până la partea superioară, respectiv inferioară a secţiunii.
d = h-d1 = 800 mm - 55 mm = 745 mm - înălţimea utilă a secţiunii grinzii.
• Acoperirea cu beton a armăturii transversale
cef etr = cnom bl - Фetr = 38 mm - 8 mm = 30 mm
cmin etr = max{cmin b;cmin dur+ cmin dur γ + cmin dur st+ cmin dur add; 10 mm} = max{8 mm; 10 mm; 10 mm} = 10 mm
cnom etr = cmin etr + Δctol = 10 mm + 10 mm = 20 mm < cef etr = 30 mm, deci acoperirea etrierilor este suficientă.
1.3. Dimensionarea armăturii longitudinale
• Dimensionarea armăturii la moment pozitiv
Se consideră secţiunea T dublu armată beff = bw + 4 · hf + 4 · hf = 2000 mm, conform P 100-1, pentru grinzi care
reazemă pe stâlpi interiori.

λ = 0,8 - [(fck-50)/400] = 0,8 - [(60-50)/400] = 0,775


η = 1 ⋅ [(fck-50)/200] = 1 ⋅ [(60-50)/200] = 0,95

Fig. 1.3. Secţiune T dublu armată solicitată la moment pozitiv

39
MEdb+ = 270kNm - Momentul de proiectare egal cu momentul rezulat din calculul static.
Notă: Condiţia ca λx < 2 ⋅ d1 pentru a verifica dacă armăturile comprimate ajung la curgere trebuie reconsiderată dacă
se folosesc armături cu limita de curgere mai ridicată (S400, S500) şi betoane de înaltă rezistenţă care au o deformaţie
specifică ultimă mai mică decât cea a betoanelor obişnuite.
Beton clasa C60/75 → εcu2 = 2,9 · 10-3
Oţel S500 → Esy1 = (435 N/mm2/2 ⋅ 105 N/mm2) = 2,175 · 10-3 deformaţia specifică la curgere a armăturii comprimate

40
Se presupune că λx < xmin → As2,nec = [MEdb+/(h - d1 - d2) ⋅ fyd] = (270 ⋅ 106kNm)/(690 mm ⋅ 434N/mm2) = 901 mm2 → se
alege 2Φ20 + 2Φ22 → As2 = 1388mm2
• Dimensionarea armăturii la moment negativ
Se consideră secţiunea dreptunghiulară dublu armată:

Fig. 1.4. Secţiune dreptunghiulară dublu armată solicitată la moment negativ

41
MEdb- = 642 kNm - Momentul de proiectare egal cu momentul rezultat din calculul static.
Se presupune că λx < xmin → As1nec = [MEdb-/(h - d1 - d2) ⋅ fyd] = (642 ⋅ 106 kNm)/(690 mm ⋅ 434N/mm2) = 2143 mm2 → se
alege 2Φ28 + 2Φ25 → As1 = 2210 mm2

bw ⋅ λ ⋅ x ⋅ η ⋅ fcd ⋅ As2 ⋅ fyd - As1 ⋅ fyd → λx = [(As2 - As1) ⋅ fyd]/(bw ⋅ η ⋅ fcd) → λx = {[(2210 mm2 - 1388 mm2) ⋅ 434N/mm2]/(400
mm ⋅ 0,95 ⋅ 40 N/mm) = 23 mm < xmin → λx < xmin

Deci relaţiile de calcul considerate la începutul calculului au fost corecte.

ρ = As2/(d ⋅ bw)⋅ 100 = (1388 mm2/745mm ⋅ 400 mm) ⋅100 = 0,47% - procent de armare la partea inferioară a grinzii.
ρ' = As1/(d ⋅ bw) = 2210 mm2/(745 mm · 400 mm) = 0,74% - procent de armare la partea superioară a grinzii.

Procentul minim de armare este:


ρmin = 0,5 ⋅ fctm/fyk = (4,4 N/mm2)/(434 N/mm2) = 0,44%

mai mic decât procentele efective. De asemenea As2 > As1/2.


1.4. Dimensionarea armăturii transversale

42
• Determinarea forţei tăietoare de proiectare

MRb+ = As2 ⋅ (h - d1- d2) ⋅ fyd = 1388 mm2 ⋅ 690 mm ⋅ 434 N/mm2 = 416 kNm
MRb- = As1 ⋅ (h - d1- d2) ⋅ fyd = 2210 mm2 ⋅ 690 mm ⋅ 434 N/mm2 = 662 kNm
VEd = [(Mid + Mjd)/l0] + {[(g + ψ2 ⋅ q) ⋅ l0]/2}
ψ2 = 0,3; l0 = 8,1 m
Mid = MRbi ⋅ γRd ⋅ min [1, (ΣMRci/ΣMRbi)] = 416 kNm ⋅ 1,2 ⋅ 1 = 499 kNm
Mjd = MRbj ⋅ γRd ⋅ min [1,(ΣMRcj/ΣMRbj)] = 662 kNm ⋅ 1,2 ⋅ 1 = 795 kNm
VEdmax = [(Mid+Mjd)/l0] + [(g + ψ2 ⋅ q) ⋅ l0]/2 → VEdmax = [(499 kNm + 795 kNm)]/8,1 m + {[(34,6 kN/m + 0,3 ⋅ 10,09 kN/m) ⋅
8,1 m]/2} = 312 kN
]
VEdmin = [- (Mjd+Mjd)/l0 + [(g + ψ2 ⋅ q) ⋅ l0]/2 → VEdmin = - [(499 kNm + 795 kNm)/8,1 m] + [(34,6 kN/m + 0,3 ⋅ 10,09 kN/m) ⋅
8,1 m]/2 = -7,3 kN
ξ = VEdmin/VEdmax = -7,3/312 kN = -0,024 > -0,5
VEdmax = 312 kN < (2 + ξ) ⋅ bw ⋅ d ⋅ fctd = (2 + 0,094) ⋅ 400 mm ⋅ 745 mm ⋅ 2,07 N/mm2 → VEdmax = 312 kN < 1175 kN
ξ = -0,094 > - 0,5 şi VEdmax < (2 + ξ) ⋅ bwd ⋅ fctd → calculul la forţă taietoare se face conform cu SR EN:1992-1-1:2004

• Dimensionarea armăturii transversale în zonele critice


Pentru elementele cu armături transversale de forţă tăietoare, rezistenţa la forţă tăietoare V Rd este cea mai mică dintre
valorile de mai jos:

VRd,s = (Asw/s) ⋅ z ⋅ fywd ⋅ cotθ


VRd,max = (αcw ⋅ bw ⋅ z ⋅ ν1 ⋅ fcd)/(cotθ+tgθ)

Pentru zonele critice de la capetele grinzilor (lcr = 1,5 ⋅ h) se consideră înclinarea fisurilor faţă de orizontală θ = 45° iar
braţul de pârghie al forţelor interne z = 0,9 d
αcw= 1 pentru structuri fără precomprimare
Din condiţii de ductilitate locală → s = min {hw/4; 150 mm; 8dbl} → s = min {200 mm; 150 mm; 160 mm} = 150 mm
Asw = (VRd,s⋅s)/(z ⋅ fywd ⋅ cotθ) = (312 ⋅ 103N ⋅ 150 mm)/(0,9 ⋅ 745 mm ⋅ 434 N/mm2 ⋅ 1) = 161 mm2
n = 4 → AΦw = 161 mm2/4 = 40,3 mm2 → se alege Φ 8/150 mm cu 4 ramuri

43
ν1= 0,6 ⋅ [1 - (fck/250)] = 0,6 ⋅ [1 - (60/250)] = 0,456
VRd,max = (αcw ⋅ bw ⋅ z ⋅ ν1 ⋅ fcd)/(cotθ + tgθ) = (1 ⋅ 400 mm ⋅ 0,9 ⋅ 745 mm ⋅ 0,456 ⋅ 40 N/mm2)/(1 + 1) = 2446 kN

ρw,ef = (n ⋅ AΦw)/(s ⋅ bw) ⋅ 100 = (4 ⋅ 50,3 mm2)/(150 mm ⋅ 400 mm) ⋅ 100 = 0,335%

• Dimensionarea armăturii transversale în zona de câmp


VGS = 74KN - forţa tăietoare din încărcări gravitaţionale la limita dintre zona critică şi zona de câmp

VEdmax = [(Mid + Mjd)/l0] + VGS = [(499 kNm + 795 kNm)/8,1 m] + 74 kN = 233 kN

Se verifică forţa tăietoarea capabilă a grinzii fără armătură transversală:

VRd,c1 = [CRd,c ⋅ k ⋅ (100 ⋅ ρ1 ⋅ fck)1/3 + k1 ⋅ σcp] ⋅ bw ⋅ d cu o valoare minimă VRd,c2 = (vmin + k1 ⋅ σcp) ⋅ bw ⋅d
CRd,c = 0,18/γc = 0,18/1,5 = 0,12

Forţa tăietoare

ρ1 = As1/(bw⋅d) = 1388 mm2/(400 mm ⋅ 745 mm) = 0,0047 < 0,02

44
NEd = 0 pentru grinzi → σcp = 0
VRd,c1 = [0,12 ⋅ 1,52 ⋅ (100 ⋅ 0,0047 ⋅ 60 MPa)1/3] ⋅ 400 mm ⋅ 745 mm = 163 kN
vmin = 0,035 ⋅ k3/2 ⋅ fck1/2 = 0,513 N/mm2
VRd,c2 = vmin ⋅ bw ⋅ d = 0,513 ⋅ 400 mm ⋅ 750 mm = 154 kN
VRd,c = max {VRd,c1; VRd,c2} = 163 kN < VEdmax = 233 kN

Deci forţa tăietoare nu poate fi preluată de secţiunea de beton fără armătură.

VRd,max = (αcw⋅ bw⋅ z ⋅ ν1⋅ fcd)/(cotθ + tgθ) → θ = 0,5 ⋅ arcsin[(2 ⋅ VRd)/(αw ⋅ bw ⋅ 0,9 ⋅ d ⋅ ν1 ⋅ fcd)]
θ = 0,5 ⋅ arcsin[( 2 ⋅ 233 ⋅ 103 N)/(1 ⋅ 400 mm ⋅ 0,9 ⋅ 745 mm ⋅ 0,51 ⋅ 13 N/mm2)] = 7,06° → cotθ = 2,5
3 2 2
Asw = (VRd,s ⋅ s)/(z ⋅ fywd ⋅cotθ) = (233 kN ⋅ 10 N ⋅ 200 mm)/(0,9 ⋅ 775 mm ⋅ 434 N/mm ⋅ 2,5) = 64 mm
n = 2 → AΦw = 64 mm2/2 = 32 mm2 → se alege Φ8/200 mm cu 2 ramuri

ρw,ef = [(n ⋅ AΦw)/(s ⋅ bw)] ⋅ 100 = [(2 ⋅ 50,3 mm2)/(200 mm ⋅ 400 mm)] ⋅ 100 = 0,126%

1.5. Verificarea cerinţelor de ductilitate locală


• Verificarea rotirii de bară
Pentru a satisface condiţia de ductilitate în regiunile critice ale grinzilor seismice principale trebuie ca rotirile de bară
evaluate din calcul neliniar sau cu relaţii aproximative să fie mai mici decât rotirile admisibile prevăzute în anexa E din P
100-1.

θSLU = c ⋅ q ⋅ θe < θUSLU

45
θSLU rotirea de bară, respectiv unghiul dintre tangenta şi axul barei la extremitatea unde intervine curgerea produsă de
acţiunea seismică asociată SLU.
c = factorul de amplificare al deplasărilor θe în domeniul T1 < Tc. În exemplul curent T1 = 2,3 s > Tc = 1,6 s → c = 1
q = 5 - factor de comportare pentru DCH.
θe = rotirea corzii determinată dintr-un calcul elastic sub acţiunile seismice de proiectare.
θe = dr/h pentru grinzi de cadru.
θUSLU valorile ultime ale rotirilor. În cazul grinzilor, pentru DCH, are valoarea de 3,5%.
Din calculul elastic rezultă: θe = dr/h = 0,002147

θSLU = c ⋅q ⋅ θe = 1 ⋅ 5 ⋅ 0,002147 = 1,07% < 3,5%

• Verificarea ariei de armatură comprimate

As2 ≥ As1/2 → 1388 mm2 > 2210 mm2/2 = 1105 mm2

• Verificarea coeficientului de armare şi a armării minime longitudinale

ρmin = 0,5 ⋅ (fctm/fyk) = 0,5 ⋅(4,4 N/mm2/500 N/mm2) = 0,0044 < ρ' = 0,0046 şi ρ = 0,0074

Este necesară dispunerea a minim 2 bare Φ14 continue pe toată lungimea grinzii la partea superioară.
Pentru exemplul curent s-au dispus la partea superioară 2 bare Φ 28.
• Verificarea diametrului minim al etrierilor şi a distanţei dintre etrieri

dw = 8 mm > 6
s = 150 mm < min{hw/4; 175 mm; 8dbl} = min{200 mm; 192 mm; 175 mm; 160 mm }

Distanţa de la faţa reazemului pîna la primul etrier < 50 mm.

Fig. 1.5. Armarea grinzii (secţiune transversală lângă reazem)

46
Exemplul 2: Calcul stâlp de cadru în clasa de ductilitate înaltă
2.1. Date de intrare
bc = 1000 mm - lăţimea secţiunii transversale a stâlpului.
hc = 1000 mm - înălţimea secţiunii transversale a stâlpului.
Oţel BSt 500S
Beton clasa C60/75
• Eforturi rezultate din analiza structurală (vezi fig 1.2)
NEdi,inf = NEdk,sup = 10207 kN
NEdk,inf = 10860 kN
NEdi,sup = 9564 kN
MEdk,inf = 272 kNm
MEdk,sup = 436 kNm

47
MEdi,inf = 247 kNm
MEdi,sup = 425 kNm
• Caracteristicile materialelor
Armătură longitudinală - Oţel BSt 500S: fyk = 500 N/mm2
fyd = fyk/γs = (500 N/mm2)/1,15 = 434 N/mm2

Armătură transversală - Oţel BSt 500S, clasa C


Beton clasa C60/75: fck = 60 N/mm2; fctm = 4,4 N/mm2; fctk = 3,1 N/mm2; fcd = fck/γs = (60 N/mm2)/1,5 = 40 N/mm2; fcd =
fctk/γs = (3,1 N/mm2)/1,5 = 2,07 N/mm2
2.2. Acoperirea cu beton a armăturii
• Acoperirea cu beton a barelor longitudinale
Pentru clasa de rezistenţă a betonului C60/75 > C30/37 şi clasa de expunere XC1 se poate reduce clasa structurală cu
o unitate (SR EN 1992-1-1, tabel 4.3N), deci clasa structurală este 3.
Pentru clasa structurală 3 şi clasa de expunere XC1 (SR EN 1992-1-1, tabel 4.4N):

cmin dur = 10 mm
cmin dur γ = cmin dur st = cmin dur add = 0
cmin b = Φmax = 25 mm
cmin = max{cmin b; cmin dur + cmin dur γ + cmin dur st + cmin dur add; 10 mm} → cmin = max{25 mm; 10 mm; 10 mm} = 25 mm
Δctol = 10 mm pentru grinzi şi stâlpi
cnom = cmin + Δctol = 35 mm - valoarea nominală a grosimii stratului de acoperire.
d1 = d2 = cnom +Φs1/2 = 48 mm ≅ 50 mm - distanţa de la axul barei longitudinale până la partea superioară, respectiv
inferioară a secţiunii.

• Acoperirea cu beton a armăturii transversale

cef etr = cnom bl -Φetr = 35 mm - 12 mm = 23 mm


cmin etr = max{cmin b; cmin dur + cmin dur y + cmin dur st + cmin dur add; 10 mm} → cmin etr = max{12mm; 10 mm; 10 mm} = 12 mm
cnom etr = cmin etr + Δctol = 12 mm + 10 mm = 22 mm < cef etr = 23 mm → se alege d1 = d2 = 50 mm

48
d = h - d1 = 1000 mm - 50 mm = 950 mm - înălţimea utilă a secţiunii.

2.3. Dimensionarea armăturii longitudinale


Deformaţia armăturii la curgere:

εyd = fyd/Es = (434 N/mm2)/(2 ⋅ 105 N/mm2) = 2,175 ⋅ 10-3

Înălţimea relativă a zonei comprimate la balans este:

ξb = εcu2/(εcu2 + εyd) = 0,0029/(0,0029 + 2,175 ⋅ 10-3) = 0,57

Din condiţii de ductilitate locală rezultă un coeficient de armare minim ρ = 0,01.

ρmin = As/(bc ⋅ d) = 0,01 → Asmin = 0,01 ⋅ bc ⋅ d = 0,01 ⋅ 1000 mm ⋅ 950 mm = 9500 mm2 → se alege 24Φ25 → Aef = 11760
mm2

Notă: Pentru a exemplifica metoda simplificată de calcul, nu se va ţine cont în calculul iniţial de armăturile intermediare
şi se va utiliza blocul rectangular de compresiuni. Datorită numărului mare de armături intermediare, în calculele
ulterioare se vor utiliza momentele capabile obţinute cu un program de calcul care ţine cont de aportul armăturilor
intermediare şi de confinarea betonului.

Pentru betonul de clasă C60/75 (fck > 50 MPa) parametrii blocului rectangular de compresiuni sunt λ= 0,775 şi η =
0,95.
Forţa axială normalizată este:

νd = NEd/(Ac ⋅ η ⋅ fcd) = 10860 kN/(1 m ⋅ 0,95 m ⋅ 0,95 ⋅40 N/mm2) = 0,30 < 0,4

De asemenea, λx = νd = 0,3 < λxB = 0,775 ⋅ 0,57 = 0,44

49
Fig. 2.1 Secţiunea stâlpului solicitată la moment încovoietor şi forţă axială

• Metoda simplificată

NEdi,inf = NEdk,sup = 10207 kN


xmin = 3,1 ⋅ d1 = 3,1 ⋅ 50 mm = 155 mm
Se presupune λx > xmin → λx = N/(bc ⋅ η ⋅ fcd) = (10207 ⋅ 103 N)/(1000 mm ⋅ 0,95 ⋅ 40 N/mm2) → λx = 269 mm > 155
mm
MRdi,inf = As2 ⋅ fyd ⋅ (h - d1 - d2) - {[N ⋅ (h - d1 - d2)]/2} + bc ⋅ λ ⋅ x ⋅ η ⋅ fcd ⋅ (d - 0,5 ⋅ x) → MRdi,inf = 3430 ⋅ 434 ⋅ 900 - [(10207 ⋅
103 ⋅ 900)/2] + 1000 ⋅ 269 ⋅ 0,95 ⋅ 40 ⋅ [950 - (269/2)] = 5088 kNm
NEdi,sup= 9564 kN
Se presupune λx > xmin → λx = [N/(bc ⋅ η ⋅ fcd) = (9564 ⋅ 103 N)/(1000 mm ⋅ 0,95 ⋅ 40 N/mm2) = 251 mm → λx > 155 mm
MRdi,sup= As2 ⋅ fyd ⋅ (h - d1 - d2) - [N ⋅ (h - d1 - d2)/2] + bc ⋅ λ ⋅x ⋅ η ⋅ fcd ⋅ (d - 0,5 ⋅ x) → MRdi,sup = 3430 ⋅ 434 ⋅ 900 - [(9564 ⋅ 103
⋅ 900)/2] + 1000 ⋅ 251 ⋅ 0,95 ⋅ 40 ⋅ [950 - (251/2)] = 4960 kNm
NEdk,inf = 10860 kN

50
Se presupune λx > xmin →λx = N/(bc ⋅ η ⋅ fcd) = [(10860⋅103 N)/(1000 mm ⋅ 0,95 ⋅ 40 N/mm2)] → λx = 285 mm > 155
mm
MRdk,inf = As2 ⋅ fyd ⋅ (h - d1 - d2) - {[N ⋅ (h - d1 - d2)]/2} + bc ⋅ λ ⋅ η ⋅ fcd ⋅ (d - 0,5 ⋅ x) → MRdk,inf = 3430 ⋅ 434 ⋅ 904 - [(10860 ⋅ 103
⋅ 900)/2] + 1000 ⋅ 285 ⋅ 0,95 ⋅ 40 ⋅ [(950 - (285/2 )] = 5203 kNm

• Rezultatele utilizând software de specialitate (program de calcul secţional).

NEdi,inf = NEdk,sup= 10207 kN

NEdi,sup = 9564 kN

51
NEdk,inf = 10860 kN

52
• Verificarea la moment încovoietor pe nod
Pentru simplificarea calculului s-a considerat că grinzile din deschiderile adiacente grinzii calculate au aceeaşi armare
şi, prin urmare, aceleaşi momente capabile.

ΣMRc ≥ 1,3 ⋅ ΣMRb

MRb+ = 416 kNm


MRb- = 662 kNm
ΣMRdci/ΣMRdbi = (5568 kNm + 5449 kNm)/(416 kNm + 662 kNm) = 11017 kNm/1078 kNm = 10,2 > 1,3
ΣMRdck/ΣMRdbk = (5568 kNm + 5670 kNm)/(416 kNm + 662 kNm) = 11238 kNm/1078 kNm = 10,42 > 1,3

2.4. Dimensionarea armăturii transversale


• Determinarea forţei tăietoare de proiectare

53
VEd = (Mid + Mkd)/lcl
Mid = MRci ⋅ γRd ⋅ min [1,(ΣMRbi/ΣMRci)] = 5568 kNm ⋅ 1,2 ⋅ (1078 kNmm/11017 kNm) = 654 kNm
Mkd = MRbk ⋅ γRd ⋅ min [(1,(ΣMRkb/ΣMRck)] = 5568 kNm ⋅ 1,2 ⋅ (1078 kNm/11238 kNm) = 641 kNm
VEdmax = (654 kNm + 641 kNm)/2,7 m = 480 kN

• Dimensionarea armăturii transversale în zonă critică

lcl/h = 2,7 m/1,0 m = 2,7 < 3 → zona critică pe întreaga înălţime a stâlpului 1,0 m

Pentru elementele cu armături transversale de forţa tăietoare, rezistenţa la forţă tăietoare VRd este cea mai mică dintre
valorile de mai jos:

VRd,s = (Asw/s) ⋅ z ⋅ fywd ⋅ cotθ


VRd,max = (αcw ⋅ bw ⋅ z ⋅ ν1 ⋅ fcd)/(cotθ + tgθ)

Asw = aria secţiunii armăturilor pentru forţă tăietoare


z = braţul de pârgie al forţelor interioare
s = distanţa dintre etrieri
fywd = este rezistenţa de calcul a armăturilor pentru forţa tăietoare
ν1 = coeficient de reducere a rezistenţei betonului fisurat la forţă tăietoare
αcw = coeficient care ţine seama de starea de efort în fibra comprimată
αcw = 1 pentru structurile fără precomprimare

ν1 = 0,6 ⋅ [1 - (fck/250)] = 0,6 ⋅ [1 - (60/250)] = 0,456

Pentru zonele critice se consideră înclinarea fisurilor faţă de orizontală θ = 45° iar braţul de pârghie al forţelor interioare
z = 0,9 ⋅ d.

VRd,max = (αcw ⋅ bw ⋅ z ⋅ ν1 ⋅ fcd)/(cot θ + tg θ ) = (1 ⋅ 1000 ⋅ 0,9 ⋅ 950 ⋅ 0.456 ⋅ 40)/(1+1) = 15595 kN > VEd = 480 kN

54
Din condiţii de ductilitate locală → s = min {(b0/3) ; 125 mm; 7db1} → s = min {296 mm; 125 mm; 175 mm} = 125 mm

Asw = (VRd,s⋅ s)/(z ⋅ fywd ⋅ cotθ) = (480 ⋅ 103N ⋅ 125 mm)/(0,9 ⋅ 950 mm ⋅ 434 N/mm2 ⋅ 1) = 162 mm2
n = 7,41 → AΦw = 162 mm2/7,41 = 21,9 mm2 → aleg Φ10/125 mm

Numărul de braţe de etrieri n = 7,41 conform figurii 2.2.


2.5. Verificarea cerinţelor de ductilitate locală
• Coeficienţi minimi de armare
Coeficientul volumetric mecanic de armare transversală ωwd va fi cel puţin:
- 0,12 în zona critică de la baza stâlpilor
- 0,08 în restul zonelor critice.
Coeficientul geometric de armare transversală va fi cel puţin:
- 0,005 în zona critică de la baza stâlpilor
- 0,0035 în restul zonelor critice.
Cu armarea de la punctul precedent:

ρt = (n ⋅ AΦw,ef)/(b ⋅s) = (7,41 ⋅ 78,5 mm2)/(1000 mm ⋅ 125 mm) = 0,00465 > 0,0035
ωwd = (vol. etr./vol. beton) ⋅ (fwd/fcd) = (2 ⋅ n ⋅ AΦw,ef)/(b0 ⋅ s) ⋅ (fwd/fcd) = (2 ⋅ 7,41 ⋅ 78,5 mm2)/(890 mm ⋅ 125 mm) ⋅ [(434
N/mm2)/(40 N/mm2)] = 0,113 → ωwd > 0,08

Rezultă că armarea propusă este suficientă pentru zonele critice de la etajele superioare.
• Verificarea rotirii de bară

θSLU = c ⋅q ⋅ θe < θUSLU

θSLU = rotirea de bară, respectiv unghiul dintre tangenta şi axul barei la extremitatea unde intervine curgerea produsă
de acţiunea seismică asociată SLU.
c = factorul de amplificare al deplasărilor θe în domeniul T1 < Tc.

55
În exemplul curent T1 = 2,3 s > Tc = 1,6 s → c = 1
q = 5 - factor de comportare
θe = rotirea corzii determinată dintr-un calcul elastic sub acţiunile seismice de proiectare.
θe = dV/LV pentru stalpi.
dV = deplasarea elementului la nivelul punctului de inflexiune în raport cu capătul elementului.
LV = distanţa de la capătul elementului la punctul de inflexiune al deformatei.

LV = h ⋅ [MEdk,sup/(MEdk,sup + MEdi,inf)] = h ⋅ [436 kNm/(436 kNm + 272 kNm)] = 0,615 ⋅ h = 0,615 ⋅ 3,5 m = 2,155 m

Din calculul elastic rezultă dV = 0,00458 m.


θe = dV/LV = 0,00458 m/2,155 m = 0,002125
θUSLU = valorile ultime ale rotirilor. În cazul stalpilor, pentru DCH, are valoarea de 3,0%.

θSLU = c ⋅q ⋅ θe = 1 ⋅ 5 ⋅ 0,002125 = 1,06% < 3,0%

Fig. 2.2. Armarea stâlpului (secţiune transversală)

56
Exemplul 3: Verificarea unui nod interior de cadru în clasa de ductilitate înaltă
În acest exemplu se va verifica nodul k reprezentat în figura 1.2. Dimensiunile în plan ale nodului sunt aceleaşi cu ale
stâlpului din exemplul precedent (vezi fig. 2.2).
3.1. Determinarea forţei tăietoare orizontale care acţionează în nod

Vjhd = γRd ⋅ (As1 + As2) ⋅ fyd - VC

As1 = aria armăturii de la marginea superioară a grinzii.


As2 = aria armăturii de la marginea inferioară a grinzii.
VC = forţa tăietoare în stâlpul de deasupra nodului, rezultată din analiza situaţiei de proiectare seismice
γRd = factor de suprarezistenţă = 1,1

57
Pentru determinarea forţei tăietoare din nod se va considera un singur sens seismic deoarece armarea se va considera
simetrică la stânga şi la dreapta nodului, forţa tăietoare din nod fiind egală în acest caz pentru ambele sensuri.
As1 = 2210 mm2 (vezi exemplul 1)
As2 = 1388 mm2 (vezi exemplul 1)
Vc = 480 KN (vezi exemplul 2)

NEdk,sup = 10207 KN

Vjhd = γRd ⋅ (As1 + As2) ⋅ fyd - VC = 1,1 ⋅ (2210 mm2+ 1388 mm2) ⋅ 434 N/mm2 - 480 kN = 1238 kN

3.2. Verificarea diagonalei comprimate


În diagonala comprimată indusă în nod prin mecanismul de diagonală comprimată trebuie să nu fie depăşită rezistenţa
la compresiune a betonului în prezenţa deformaţiilor de întindere transversală. În lipsa unui model mai exact, se admite
verificarea:

Vjhd ≤ 3,25 ⋅ fctd ⋅ bj ⋅ hjc

hjc = 890 mm = distanţa dintre rândurile extreme ale armăturii stâlpului

bj = min {bc; (bw + 0,5 ⋅ hc)} = min {1000 mm ; 900 mm } = 900 mm


Vjhd ≤ 3,25 ⋅ fctd ⋅ bj ⋅ hjc → Vjhd ≤ 3,25 ⋅ 2,07 N/mm2 ⋅ 900 mm ⋅ 890 mm →
Vjhd = 1238 kN ≤ 5389 kN

3.3. Determinarea armăturii orizontale în nod

νd = forţa axială normalizată în stâlpul de deasupra nodului

νd = NEdk,sup/(bc ⋅ hc ⋅ fcd) = (10207 ⋅ 103N)/(1000 mm ⋅ 1000 mm ⋅ 40 N/mm2) = 0,225

58
Ash ⋅ fydw ≥ 0,8 ⋅ (As1 + As1) ⋅ fyd ⋅ (1 - 0,8 ⋅ νd) → Ash ≥ 0,8 ⋅ (2210 mm2 + 1388mm2) ⋅ [(434 N/mm2)/(434 N/mm2)] ⋅ (1 - 0,8 ⋅
0,255) = 2291 mm2

Armarea transversală din zona critică a stâlpului este:

Ash = 7,41 ⋅ 78,5 ⋅ 800/125 = 3723 mm2 > 2291 mm2

3.4. Determinarea armăturii verticale în nod

Asv,i ≥ (2/3) ⋅ Ash ⋅(hjc/hjw)

Asv,i = aria totală a barelor intermediare plasate la faţa relevantă a stâlpului între barele de colţ ale acestuia (inclusiv
barele care fac parte din armătura longitudinal a stâlpului).
Asv,i ,c = 6Φ25 = 2940 mm2 = aria totală de armatură longitudinală din stâlp în nod.

Asv,i = 2940 mm2 ≥ (2/3) ⋅ Ash ⋅ (hjc/hjw) → Asv,i ≥ (2/3) ⋅2291 mm2 ⋅ (890 mm/690 mm) = 1970 mm2

Deci armătura longitudinală din stâlp este suficientă.


3.5. Verificarea ancorării barelor longitudinale din grindă în nod
Pentru a limita lunecarea barelor longitudinale ale grinzii care intră în nod raportul între diametrul barei şi dimensiunea
stâlpului paralelă cu bara trebuie să respecte relaţia:

(dbL/hc) ≤ (7,5 ⋅ fctm)/(γRd ⋅ fyk) ⋅ (1 + 0,8 ⋅ νd)/(1 + 0,5 ⋅ k) < (1/20)

În care: k = 0,75; γRd = 1,1. Rezultă:


(dbL/hc) ≤ [(7,5 ⋅ fctm)/(γRd ⋅ fyk)] ⋅ [(1 + 0,8 ⋅ νd)/(1+ 0,5 ⋅k)] → (28 mm/1000 mm) ≤ [(7,5 ⋅ 4,4 N/mm2)/(1,1 ⋅ 500 N/mm2)] ⋅ [(1
+ 0,8 ⋅ 0,255)/(1 + 0,5 ⋅ 0,75)] → (1/35,7) ≤ 0,06 ⋅ 0,776 = (1/19,03) ≤ 1/20

dbL,max = 28 mm < 52,5 mm

59
Rezultă că verificarea este satisfăcută.
Exemplul 4: Verificarea unui nod exterior de cadru în clasa de ductilitate înaltă
Stâlpul marginal are dimensiunile secţiunii de 600 x 600 mm şi este armat longitudinal cu 16Φ18 din BSt 500 (fig.4.1).
Transversal sunt dispuşi la 125 mm etrieri Φ10 din BSt 500, astfel: un etrier perimetral, un etrier rombic care prinde
barele de la mijlocul laturilor şi 2 etrieri care prind barele intermediare.
Grinzile care intră în nod au aceleaşi dimensiuni şi armare ca grinda din exemplul 1, adică 400 x 800 mm, armate la
partea de sus cu 2Φ28 şi 2Φ25, respectiv 2Φ22 şi 2Φ20 la partea inferioară.
Forţa axială de calcul în stâlp, pentru sensul de acţiune al forţelor seismice care dă momente negative în grindă, este
NEd = 3825 kN, iar forţa tăietoare asociată cu formarea articulaţiei plastice în grindă este Vc = 240 kN.
4.1. Determinarea forţei tăietoare orizontale care acţionează în nod

Vjhd = yRd ⋅ As1 ⋅ fyd - Vc

As1 = aria armăturii de la marginea superioară a grinzii; As1 = 2210 mm2 (vezi exemplul 1).
Vc = forţa tăietoare în stâlpul de deasupra nodului; Vc = 240 kN .
γRd = factor de suprarezistenţă = 1,1.
Vjhd = yRd ⋅ As1 ⋅ fyd - VC = 1,1 ⋅ 2210 mm2 ⋅ 434 N/mm2 - 240 kN = 816 kN
4.2. Verificarea diagonalei comprimate
În diagonala comprimată indusă în nod prin mecanismul de diagonală comprimată trebuie să nu se depăşească
rezistenţa la compresiune a betonului în prezenţa deformaţiilor de întindere transversală. În lipsa unui model mai exact,
se admite verificarea prin limitarea unui efort tangenţial mediu:

Vjhd ≤ 2,25 ⋅ fctd ⋅ bj ⋅ hjc

hjc = 500 mm = distanţa dintre rândurile extreme ale armăturii stâlpului

bj = min{bc; (bw + 0,5 ⋅ hc)} = min{600 mm; 400 + 0,5 ⋅ 600} = 600 mm
Vjhd ≤ 2,25 ⋅ 2,07 N/mm2 ⋅ 600 mm ⋅ 500 mm → Vjhd = 816 kN ≤ 1398 kN

60
4.3. Determinarea armăturii orizontale în nod
νd = forţa axială normalizată în stâlpul de deasupra nodului

νd = (NEdk,sup/bc ⋅hc ⋅fcd) = (3825 ⋅ 103N)/(600 mm ⋅ 600 mm ⋅ 40 N/mm2) = 0,26


Ash ⋅ fydw ≥ 0,8 ⋅ As1⋅ fyd ⋅ (1 - 0,8 ⋅ νd) → Ash ≥ (0,8⋅2210 mm2)⋅ (434 N/mm2)/(434 N/mm2) ⋅ (1-0,8⋅0,26) = 1400 mm2

Armarea transversală din zona critică a stâlpului este:

Ash = 5,41 ⋅ 78,5 ⋅ 800/125 = 2718 mm2 > 1400 mm2

4.4. Determinarea armăturii verticale în nod

Asv,i ≥ (2/3) ⋅ Ash ⋅ (hjc/hjw)

hjw = 690 mm = distanţa dintre rândurile de armătură extreme ale grinzii


Asv,i = aria totală a barelor intermediare plasate la faţa relevantă a stâlpului între barele de colţ ale acestuia, (inclusiv
barele care fac parte din armatura longitudinală a stâlpului)
Asv,i ,c = 3Φ18 = 762 mm2 = aria totală de armatură longitudinală din stâlp în nod.
Asv,i = 762 mm2 ≥ (2/3) ⋅ Ash ⋅(hjc/hjw) → Asv,i ≥ (2/3) ⋅ 1400 mm2 ⋅(500 mm/690 mm) = 676 mm2
Deci armătura longitudinală din stâlp este suficientă.
4.5. Verificarea ancorării barelor longitudinale din grindă în nod
Pentru a limita lunecarea barelor longitudinale ale grinzii care intră în nod, raportul între diametrul barei şi dimensiunea
stâlpului paralelă cu bara trebuie să respecte relaţia:

(dbL/hc) ≤ [(7,5 ⋅ fctm)/(γRd ⋅fyd)] ⋅(1 + 0,8 ⋅ νd) < 1/20

În care:
k = 0,75

61
yRd = 1,1
Rezultă:

(dbL/hc) ≤ [(7,5 ⋅ fctm)/(γRd ⋅ fyk)] ⋅ (1 + 0,8 ⋅ νd) = 600 mm ⋅ [(7,5 ⋅ 4,4 N/mm2)/(1,1 ⋅ 500 N/mm2)] ⋅ (1 + 0,8 ⋅0,26) → (28
mm/600 mm) ≤ 0,06 ⋅ 1,208 = (1/13,8) ≤ (1/20)

dbL,max = 28 mm < 43,5 mm

Deci verificarea este satisfăcută.

Fig. 4.1. Armarea stâlpului marginal (secţiune transversală)

62
Exemplul 5: Calculul unei grinzi de cadru în clasa de ductilitate medie
5.1. Date de intrare
Notă: Pentru acest exemplu de calcul şi pentru următorul s-au utilizat eforturile secţionale şi secţiunile rezultate din
analiza structurală şi dimensionarea structurii în cadre din BIR a unei clădiri cu regim de înălţime P+14, amplasată în
Oradea. În exemplele de mai jos este tratat calculul elementelor cadrelor interioare.

• Date geometrice şi încărcări


h = 500 mm - înălţimea secţiunii transversale a grinzii.
bw = 300 mm - lăţimea inimii grinzii.
L = 6,00 m - deschiderea interax.
• Caracteristicile materialelor
Armătura longitudinală - Oţel BSt 500S , clasa C: fyk 500 N/mm2

fyk = (fyk/γs) = [(500 N/mm2)/1,15] = 434 N/mm2

Armătura transversală - Oţel BSt 500S, clasa C

Beton clasa C60/75: ƒck = 60 N/mm2; fctm = 4,4 N/mm2; fctk = 3,1 N/mm2; ƒcd =ƒck/γs = [(60 N/mm2)/1,5] = 40 N/mm2; ƒcd =
ƒctk/γs = [(3,1 N/mm2)/1,5) = 2,07 N/mm2

• Eforturi de proiectare
MEdb+ = 97 kNm - momentul maxim pozitiv din grindă în gruparea fundamentală, în secţiunea de la mijlocul grinzii. În
gruparea specială, momentul maxim pozitiv este de 67 kNm, la 2.30 m de capătul grinzii.
MEdb- = -150 kNm- momentul maxim negativ pe reazem în gruparea specială (momentul maxim algebric este -2 kNm).
V = 81 kN - forţa tăietoare la faţa reazemului din încărcările gravitaţionale din gruparea specială.
În secţiunea situată la 2,30 m de capăt, V = -33,6 kN.
5.2. Acoperirea cu beton a armăturilor
• Acoperirea cu beton a barelor longitudinale

63
Pentru clasa de rezistenţă a betonului C60/75 > C30/37 şi clasa de expunere XC1 se poate reduce clasa structurală cu
o unitate (SR EN 1992-1-1, tabel 4.3N), deci clasa structurală este 3.
Pentru clasa structurală 3 şi clasa de expunere XC1 (SR EN 1992-1-1, tabel 4.4N):

cmin dur = 10 mm
cmin dur γ = cmin dur st = cmin dur add = 0
cmin b =Φmax = 25 mm
cmin = max {cmin b; cmin dur + cmin dur γ + cmin dur st + cmin dur add; 10 mm} → cmin = max {28 mm; 15 mm; 10 mm} = 25 mm
Δctol = 10 mm pentru grinzi şi stâlpi
cnom = cmin + Δctol = 35 mm - valoarea nominală a grosimii stratului de acoperire.
d1 = d2 = cnom + Φsl/2 = 47,5 mm ≅ 50 mm - distanţa de la axul barei longitudinale până la partea superioară, respectiv
inferioară a secţiunii.
d = h - d1 = 500 mm - 50 mm = 450 mm - înălţimea utilă a secţiunii grinzii.

• Acoperirea cu beton a armăturii transversale

cef etr = cnom bl - Φetr = 35 mm - 10 mm = 25 mm


cmin etr = max {cmin b; cmin dur + cmin dur γ + cmin dur st + cmin dur add; 10 mm} → cmin etr = max {10 mm; 10 mm; 10 mm} = 10 mm
cnom etr = cmin etr + Δctol = 10 mm + 10 mm = 20 mm < cef etr = 25 mm, deci acoperirea etrierilor este suficientă.

5.3. Dimensionarea armăturii longitudinale


• Dimensionarea armăturii la moment pozitiv
Cantitatea minimă de armătură la partea inferioară este dată de:

ρmin = 0,5 ⋅ (fctm/fyk) = 0,5 ⋅ (4,4 N/mm2)/(500 N/mm2) = 0,0044

adică

As,min = ρmin ⋅ b ⋅ d = 0,0044 ⋅ 300 ⋅ 450 = 594 mm2

64
Se alege 3Φ16 = 603 mm2
Se verifică că această armătură este suficientă pentru preluarea momentului de calcul MEdb+ = 97 kNm.
Secţiunea de calcul este o secţiune T; se apreciază braţul de pârghie al eforturilor interioare:

z ≅ 0,95 d ≅ 425 mm.

MRd = As ⋅ fyd ⋅ z = 603 ⋅ 434 ⋅ 425 = 111 kNm > MEd = 97 kNm.

• Dimensionarea armăturii la moment negativ


Se consideră secţiunea dreptunghiulară dublu armată, cu armătura comprimată de 3Φ16 rezultată la pasul precedent
şi momentul de calcul: MEdb- = 150 kNm
Presupunem că λx < xmin → As1nec= {MEbd-/[(h-d1 -d2 ) ⋅ fyd]} = (150 ⋅ 106 Nmm)/(400 mm⋅434 N/mm2) = 864 mm2 → se
alege 3Φ20 → As1 = 942 mm2
5.4. Dimensionarea armăturii transversale
• Determinarea forţei tăietoare de proiectare

MRb+ = As2 ⋅ (h - d1- d2) ⋅ fyd = 603 mm2 ⋅ 400 mm ⋅ 434 N/mm2 =105 kNm
MRb- =As1 ⋅ (h - d1- d2) ⋅ fyd = 942 mm2 ⋅ 400 mm ⋅ 434 N/mm2 = 163,5 kNm
Mid = MRbi ⋅ γRd ⋅ min [(1, ΣMRci/ΣMRbi)] = 105 kNm ⋅ 1,0 ⋅ 1 = 105 kNm
Mjd = MRbj ⋅ γRd ⋅ min [(1, ΣMRcj/ΣMRbj)] = 163,5 kNm ⋅ 1,0 ⋅ 1 = 163,5kNm

În secţiunea de abscisă x, forţa tăietoare de calcul este:

VEd = [(Mid + Mjd)/l0] + Vgs,x

în care Vgs,x este forţa tăietoare de calcul din încărcările gravitaţionale de calcul din gruparea specială în secţiunea de
abscisă x.
Pentru secţiunea de reazem:

65
VEd = (163,5 + 105)/(6-0,6 -2,30) + 81 = 65,5 + 81 = 146,5 kN

Pentru secţiunea de moment maxim în câmp:

VEd = (163,5 + 105)/(6 - 0,6 - 2,30) + 81 = 65,5 - 33,6 = 31,9 kN


ξ = (VEdmin/VEdmax) = (31,9 kN/146,5 kN) = 0,22
VEdmax = 146,5 kN < (2 + ξ)⋅ bw⋅ d ⋅ fctd = (2 + 0,22) ⋅ 300 ⋅ 450 ⋅ 2,07 = 620,4 kN
ξ = 0,22 > -0,5 şi VEdmax < (2+ξ)⋅bw⋅d ⋅fctd → calculul la forţă taietoare se face conform
SR EN:1992-1-1:2004

• Dimensionarea armăturii transversale în zonele critice


Pentru elementele cu armături transversale de forţă tăietoare, rezistenţa la forţă tăietoare V Rd este cea mai mică dintre
valorile VRd,max şi VRd,s.

VRd,max = (αcw⋅ bw ⋅ z ⋅ v1 ⋅ fcd)/(cotθ + tgθ)

Pentru zonele critice de la capetele grinzilor (lcr= 1,5 ⋅ h) se consideră înclinarea fisurilor faţă de orizontală θ = 45°, iar
braţul de pârghie al forţelor interne z = 0,9 d.

αcw = 1 pentru structuri fără precomprimare


ν1 = 0,6 ⋅ [1 - (fck/250)] = 0,6 ⋅ [1 -(60/250 )] = 0,456
VRd,max = [(1 ⋅ 300 mm ⋅ 0,9 ⋅ 450 mm ⋅ 0,456 ⋅ 40 N/mm2)/2] = 1108 kN > VEd,max = 146,5 kN

Din condiţii de ductilitate locală → s ≤ min {(hw/4); 200 mm; 8dbl} → s ≤ min {125 mm; 200 mm; 128 mm} = 120 mm
Se alege s = 120 mm.
La limită VRd,s = VEd, de unde:

Asw = [(VRd,s ⋅ s)/(z ⋅ fywd ⋅ cotθ)] = [(146,5 ⋅ 103N ⋅ 120 mm)/(0,9 ⋅ 450 mm ⋅ 434 N/mm2)] = 100 mm2

66
n = 2 → AΦw = (100 mm2/2) = 50 mm2 → se alege Φ8/120 mm cu 2 ramuri

ρw,ef = [(n ⋅ AΦw)/(s⋅bw)] ⋅ 100 = [(2 ⋅ 50,3 mm2)/(120 mm ⋅ 300 mm) ⋅ 100 = 0,28% > ρw,min

5.5. Verificarea cerinţelor de ductilitate locală


• Verificarea rotirii de bară
Pentru a satisface condiţia de ductilitate în regiunile critice ale grinzilor seismice principale trebuie ca rotirile de bară
evaluate din calcul neliniar sau cu relaţii aproximative să fie mai mici decât rotirile admisibile prevăzute în anexa E din P
100-1.

θSLU = c ⋅ q ⋅ θe < θuSLU

θSLU = rotirea de bară, respectiv unghiul dintre tangenta şi axul barei la extremitatea unde intervine curgerea produsă
de acţiunea seismică asociată SLU.
c = factorul de amplificare al deplasărilor θe în domeniul T1 < Tc . În exemplul curent T1 = 2,3 s > Tc = 1,6 s → c = 1
q = 3,5 - factor de comportare pentru DCM
θe rotirea corzii determinată dintr-un calcul elastic sub acţiunile seismice de proiectare.
θe = dr/h pentru grinzi de cadru.
θuSLU valorile ultime ale rotirilor. În cazul grinzilor, pentru DCM, are valoarea de 3,0%.
Din calculul elastic rezultă: θe = dr/h = 0,003374

θSLU = c ⋅q ⋅ θe = 1 ⋅ 3,5 ⋅ 0,003374 = 1,18 % < 3,0%

• Verificarea ariei de armatură comprimate

67
As2 ≥ (As1/2) → 603 mm2 > (942 mm2/2) = 471 mm2

• Verificarea coeficientului de armare şi a armării minime longitudinale

ρmin = [0,5 ⋅ (fctm/fyk)] = 0,5 ⋅ [(4,4 N/mm2)/500 N/mm2)] = 0,0044 < ρ' = 0,0045 şi ρ = 0,007

Este necesară dispunerea a minim 2 bare Φ14 continue pe toată lungimea grinzii la partea superioară. Prin urmare se
vor dispune 2 bare Φ20 pe toată lungimea grinzii la partea superioară.
• Verificare diametrului minim al etrierilor şi a distanţei dintre etrieri

dw = 8 mm > 6

s = 120 mm < min {(hw/4); 200 mm; 8dbl} = min {125 mm; 200 mm; 128 mm}
distanţa de la faţa reazemului până la primul etrier < 50 mm.

Fig. 5.1. Armarea grinzii (secţiune transversală lângă reazem)

68
Exemplul 6: Calcul stâlp de cadru în clasa de ductilitate medie
6.1. Date de intrare
bc = 600 mm - lăţimea secţiunii transversale a stâlpului.
hc = 600 mm - înălţimea secţiunii transversale a stâlpului.
Oţel BSt 500S
Beton clasa C60/75
• Eforturi rezultate din analiza structurală

NEdi,inf = NEdk,sup = 4320 kN


NEdk,inf = 4670 kN
NEdi,sup = 3976 kN

• Caracteristicile materialelor
Armătură longitudinală - Oţel S 500: fyk = 500 N/mm2
fyd = fyk/γs = (500 N/mm2/1,15) = 434 N/mm2

69
Armătură transversală - Oţel S 500, clasa C

Beton clasa C60/75: fck= 60 N/mm2; fctm = 4,4 N/mm2; fctk = 3,1 N/mm2; fcd = fck/γs = [(60 N/mm2)/1,5)] = 40 N/mm2; fctd =
fctk/γs = [(3,1 N/mm2)/1,5) = 2,07 N/mm2

6.2. Acoperirea cu beton a armăturii


• Acoperirea cu beton a barelor longitudinale
Pentru clasa de rezistenţă a betonului C60/75 > C30/37 şi clasa de expunere XC1 se poate reduce clasa structurală cu
o unitate (SR EN 1992-1-1, tabel 4.3N), deci clasa structurală este 3.
Pentru clasa structurală 3 şi clasa de expunere XC1 (SR EN 1992-1-1, tabel 4.4N):

cmin dur = 10 mm
cmin dur γ = cmin dur st = cmin dur add = 0
cmin b = Φmax = 20 mm
cmin = max {cmin b; cmin dur + cmin dur γ + cmin dur st + cmin dur add; 10 mm } → cmin= max {20 mm; 10 mm; 10 mm} = 20 mm
Δctol = 10 mm pentru grinzi şi stâlpi
cnom = cmin + Δctol = 30 mm - valoarea nominală a grosimii stratului de acoperire.
d1 = d2 = cnom + Φsl/2 = 40 mm - distanţa de la axul barei longitudinale până la partea superioară, respectiv inferioară a
secţiunii.

• Acoperirea cu beton a armăturii transversale

cef etr = cnom bl - Φetr = 30 mm - 10 mm = 20 mm


cmin etr = max{cmin b; cmin dur + cmin dur y + cmin dur st + cmin dur add; 10 mm } → cmin etr = max{ 10 mm ; 10 mm ; 10 mm } = 10 mm
cnom etr = cmin etr + Δctol = 10 mm + 10 mm = 20 mm = cef etr = 20 mm
d = h - d1 = 600 mm - 40 mm = 560 mm - înălţimea utilă a secţiunii.

6.3. Dimensionarea armăturii longitudinale


Deformaţia armăturii la curgere:

70
εyd = (fyd/ES) = [(434 N/mm2)/(2 ⋅ 105 N/mm2)] = 2,175 ⋅ 10-3

Înălţimea relativă a zonei comprimate la balans este:

ξb = εcu2/(εcu2 + εyd) = [0,0029/(0,0029 + 2,175 ⋅ 10-3)] = 0,57

Din condiţiile de ductilitate locală rezultă un coeficient minim de armare de ρ = 0,008. Rezultă:

As min = 0,008 ⋅ bc ⋅ d = 0,008 ⋅ 600 mm ⋅ 560 mm = 2688 mm2 → aleg 12Φ18 → Aef = 3048 mm2

Notă: Pentru a exemplifica metoda simplificată de calcul, nu se va ţine cont în calculul iniţial de armăturile intermediare
şi se va utiliza blocul rectangular de compresiuni.

Pentru betonul de clasă C60/75 parametrii blocului rectangular sunt λ = 0,775 şi η = 0,95.
Forţa axială normalizată maximă este:

νd = [NEd/(Ac ⋅ η ⋅ fcd)] = [(4670 kN)/(0,6 m ⋅ 0,56 m ⋅ 0,95 ⋅ 40 N/mm2) = 0,365 < 0,4

De asemenea, λx = νd = 0,365 < λxb = 0,775 ⋅ 0,57 = 0,44

Fig. 6.1 Secţiunea stâlpului solicitată la moment încovoietor şi forţă axială

71
• Metoda simplificată

xmin = 3,1 ⋅ d1 = 3,1 ⋅ 40 mm = 124 mm

NEdi,inf = NEdk,sup = 4320 kN

Se presupune λx > xmin → λx = [N/(bc ⋅ η ⋅ fcd)] = [(4320 ⋅ 103 N)/(600 mm ⋅ 560 mm ⋅ 0,95 ⋅ 40 N/mm2)] = 0,338

λx = 0,338 ⋅ 560 mm = 189 mm > 124 mm


MRdi,inf = As2 ⋅ fyd ⋅ (h - d1- d2) - {[N ⋅ (h - d1 -d2)]/2} + N ⋅ d ⋅ (1 - 0,5 ⋅ λx) → MRdi,inf = 1016 ⋅ 0,434 ⋅ 0,52 - [(4320 ⋅ 0,52)/2] +
4320 ⋅ 0,56 ⋅ [1 - (0,338/2)] = 1117 kNm

NEdi,sup = 3976 kN

Se presupune λx > xmin → λx = [N/bc ⋅ η ⋅ fcd)] = [(3976 ⋅ 103N)/(600 mm ⋅ 560 mm ⋅ 0,95 ⋅ 40 N/mm2)] = 0,311

72
λx = 0,311 ⋅ 560 mm = 174 mm > 124 mm
MRdi,inf = As2 ⋅ fyd ⋅ (h - d1- d2) - {[N ⋅ (h - d1 - d2)]/2} + N ⋅ d ⋅ ( 1 - 0,5 ⋅ λx) → MRdi,inf = 1016 ⋅ 0,434 ⋅ 0,52 - [(3976 ⋅ 0,52)/2]
+ 3976 ⋅ 0,56 ⋅ [1 - (0,311/2)] = 1076 kNm

NEdi,sup = 4670 kN

Se presupune λx > xmin → λx = [N/(bc ⋅η ⋅ fcd)] = [(4670 ⋅ 103 N)/(600 mm ⋅ 560 mm ⋅ 0,95 ⋅ 40 N/mm2)] = 0,365

λx = 0,365 ⋅560 mm = 205 mm > 124 mm


MRdi,inf = As2 ⋅ fyd ⋅ (h - d1 - d2) - {[N ⋅ (h - d1 -d2)]/2} + N ⋅ d ⋅ (1 - 0,5 ⋅ λx) → MRdi,inf = 1016 ⋅ 0,434 ⋅ 0,52 - [(4670 ⋅ 0,52)/2] +
4670 ⋅ 0,56 ⋅ [1 - (0,365/2)] = 1152 kNm

• Verificarea la moment încovoietor pe nod


Pentru simplificarea calcului s-a considerat că grinzile din deschiderile adiacente grinzii calculate au aceeaşi armare şi,
prin urmare, aceleaşi momente capabile.

ΣMRc ≥ 1,0 ⋅ ΣMRb

MRb+ = 105 kNm


MRb- = 163,5 kNm
(ΣMRdci/ΣMRdbi) = [(1076 kNm + 1117 kNm)/(105kNm + 163,5 kNm)] = (2193 kNm/268,5 kNm) = 8,2 > 1,0
(ΣMRdck/ΣMRdbk = [(1152 kNm + 1117 kNm)/(105 kNm + 163,5 kNm)] = (2269 kNm/268,5 kNm) = 8,4 > 1,0

6.4. Dimensionarea armăturii transversale


• Determinarea forţei tăietoare de proiectare

VEd = (Mid + Mkd)/lcl


Mid =MRci ⋅ γRd ⋅ min [1, (ΣMRbi/ΣMRci)] = 1117 kNm ⋅ 1,0 ⋅ (268,5 kNm/2193 kNm) = 136,2 kNm

73
Mkd = MRck ⋅ γRd ⋅ min [1, (ΣMRbk/ΣMRck)] = 1117 kNm ⋅ 1,0 ⋅ (268,5 kNm/2269KNm) = 139,5 kNm
VEdmax = [(136,2 kNm + 139,5 kNm)/2,5 m] = 110,3 kN

• Dimensionarea armăturii transversale în zonă critică

(lcl/h) = (2,5 m/0,6 m) = 4,2 > 3 → zona critică lcr = max {hc; lcl/6; 450 mm} = 600 mm

Pentru elementele cu armături transversale de forţa tăietoare, rezistenţa la forţă tăietoare V Rd este cea mai mică dintre
valorile de mai jos:

VRd,s = Asw/s ⋅ z ⋅ fywd ⋅ cotθ


VRd,max = (αcw ⋅ bw ⋅ z ⋅ ν1 ⋅ fcd)/(cotθ + tgθ)

Asw = aria secţiunii armăturilor pentru forţă tăietoare


z = braţul de pârgie al forţelor interioare
s = distanţa dintre etrieri
fywd = este rezistenţa de calcul a armăturilor pntru forţa tăietoare
ν1 = coeficient de reducere a rezistenţei betonului fisurat la forţă tăietoare
αcw = coeficient care ţine seama de starea de efort în fibra comprimată
αcw = 1 pentru structurile fără precomprimare

ν1 = 0,6 ⋅ [1 - (fck/250)] = 0,6 ⋅ [1 - (60/250)] = 0,456

Pentru zonele critice se consideră înclinarea fisurilor faţă de orizontală θ = 45° iar braţul de pârghie al forţelor interioare
z = 0,9 d.

VRd,max = [(αcw ⋅ bc ⋅ z ⋅ ν1 ⋅ fcd)/(cot θ + tg θ)] = [(1 ⋅ 600 ⋅ 0,9 ⋅ 560 ⋅ 0,456 ⋅ 40/(1 + 1)] = 2758 kN > VEd = 110 kN

Din condiţii de ductilitate locală → s ≤ min {b0/2; 175 mm; 8dbl} → s ≤ min {260 mm ; 175 mm; 144 mm} = 144 mm

74
Se alege s = 140 mm.

Asw = [(VRd,s ⋅ s)/(z ⋅ fywd ⋅ cotθ)] = [(110 ⋅ 103N ⋅ 140 mm)/(0,9 ⋅ 560 mm ⋅ 434 N/mm2 ⋅ 1)] = 71 mm2

n = 4 → AΦw = (71 mm2/4) = 17,6 mm2 → se alege Φ6/140 mm

6.5. Verificarea cerinţelor de ductilitate locală


• Coeficienţi minimi de armare
Coeficientul volumetric mecanic de armare transversală ωwd va fi cel puţin:
- 0,08 în zona critică de la baza stâlpilor
- 0,06 în restul zonelor critice.
Coeficientul geometric de armare transversală va fi cel puţin:
- 0,0035 în zona critică de la baza stâlpilor
- 0,0025 în restul zonelor critice.
Cu armarea de la punctul precedent:

ρt = [(n ⋅ AΦw,ef)/(b ⋅ s)] = [(4 ⋅ 28,6 mm2)/(600 mm ⋅ 140 mm)] = 0,00136 < 0,0025
ωwd = (vol. etr./vol. beton) ⋅ (fwd/fcd) = [(2 ⋅ n ⋅ AΦw,ef)/(b0 ⋅ s)] ⋅ (fwd/fcd) = [(2 ⋅ 4 ⋅ 28,6 mm2)/(520 mm ⋅ 140 mm)] ⋅(434
N/mm2 40 N/mm2) = 0,034 < 0,06

Se majorează armarea la Φ 10/120 mm

ρt = [(n ⋅ AΦw,ef)/( b ⋅s)] = [(4 ⋅ 78,5 mm2)/(600 mm ⋅ 120 mm) = 0,0044 > 0,0025
ωwd = [(2 ⋅ 4 ⋅ 78,5 mm2)/(520 mm ⋅ 120 mm)] ⋅ (434 N/mm2/40 N/mm2) = 0,11 > 0,06

Deci armarea propusă este suficientă pentru zonele critice de la etajele superioare.
• Verificarea rotirii de bară

θSLU = c ⋅q ⋅ θe < θuSLU

75
θSLU rotirea de bară, respectiv unghiul dintre tangentă şi axul barei la extremitatea unde intervine curgerea produsă de
acţiunea seismică asociată SLU.
c = factorul de amplificare al deplasărilor θe în domeniul T1 < Tc . În exemplul curent T1 = 2,3 s > Tc = 1,6 s → c = 1
q = 3,5 - factor de comportare pentru DCM.
θe rotirea corzii determinată dintr-un calcul elastic sub acţiunile seismice de proiectare.
θe = dV/LV pentru stalpi.
dV deplasarea la nivelul punctului de inflexiune în raport cu capătul elementului.
LV distanţa de la capatul elementului la punctul de inflexiune al deformatei.

LV = h ⋅ [MEdk,sup/(MEdk,sup + MEdi, inf) = h ⋅[536 kNm/(536 kNm + 342 kNm)] = 0,615 h = 0,615 ⋅ 3,5m = 2,137 m

Din calculul elastic rezultă dV = 0,00719 m.

θe = dV/LV = 0,00719 m/2,137 m = 0,003365

θuSLU valorile ultime ale rotirilor. În cazul stâlpilor, pentru DCM, are valoarea de 2,5%.

θSLU = c ⋅q ⋅ θe = 1 ⋅ 3,5 ⋅ 0,003365 = 1,17 % < 2,5%

Fig. 6.2. Armarea stâlpului (secţiune transversală)

76
Exemplul 7: Calculul unei rigle de cuplare pentru clasa de ductilitate înaltă
7.1. Caracteristicile geometrice şi materialele utilizate
Caracteristicile geometrice ale riglei de cuplare se pot vedea în fig. 7.1.
Materialele folosite:
Beton clasa C60/75:

fck = 60 N/mm2; fctd = (fctk,0,05/γc) = (3,1 N/mm2/1,5) = 2,07 N/mm2; fctk,0,05 = 3,1 N/mm2

Oţel BSt 500S, clasa C: fyk = 500 N/mm2

fyd = (fyk/γs) = (500/1,15) = 434 MPa

Fig. 7.1 Caracteristici geometrice ale riglei de cuplare

77
Eforturile secţionale rezultate din analiza structurală în combinaţia seismică de încărcări au următoarele valori:

MEd' = 2660 kNm;


VEd' = 2660 kN.

7.2. Calculul armăturii de rezistenţă

VEd ≤ 0,25 ⋅ bw ⋅ h ⋅ fcd = 0,25 ⋅ 500 mm ⋅ 1400 mm ⋅ 40 N/mm2 → 2660 kN ≤ 7000 kN

unde:
VEd - forţa tăietoare de proiectare (iniţial se alege egală cu VEd')
bw = 500 mm - lăţimea inimii riglei de cuplare
d = 1350 mm - înălţimea utilă a riglei de cuplare
l = 2000 mm - lungimea riglei de cuplare
h = 1400 mm - înălţimea riglei de cuplare
Cum niciuna din inegalităţile de mai sus nu se verifică, rezistenţa la acţiuni seismice se asigură printr-o armătură
dispusă după ambele diagonale ale grinzii (fig. 7.2) şi dimensionată în conformitate cu următoarea expresie:

78
VEd ≤ 2 ⋅ ΣAsi ⋅ fyd,i ⋅ sin α

în care,
Asi - aria totală a armăturilor pe fiecare direcţie diagonală
α - unghiul dintre barele diagonale şi axa grinzii

Fig. 7.2 Armare diagonală - reprezentare de principiu

Armarea diagonală se dispune în carcase de tip stâlp cu lungimea laturilor secţiunii cel puţin egală cu 0,5b w.
Respectând această condiţie se alege o lăţimea carcasei de 300 mm. Unghiul α rezultat este de aproximativ 26,5°.
Aria de armătură necesară intr-o diagonală este de:

Asi,nec = [VEd/(2 ⋅ fyd ⋅ sin α)] = [(2660 ⋅ 103 N)/(2 ⋅ 434 N/mm2 ⋅ sin 26,5°)] = 6868 mm2

Se aleg 12 bare Φ28 cu o arie efectiva de 7385 mm2


7.3. Condiţii constructive
Pentru a preveni flambajul barelor din carcasa diagonală, în lungul acestora se prevăd etrieri care trebuie să respecte
condiţiile:

79
dbw ≥ max {8 mm; (dbi/4)} = max {8 mm; (28/4) mm} → dbw ≥ 8 mm
s ≤ min {125; 6 ⋅ dbL} = min {125 mm; 6 ⋅ 28 mm} → s ≤ 125 mm
unde,
dbw - diametrul etrierului
s - distanţa între etrieri
dbL - diametrul armăturilor din lungul diagonalei
b0 - dimensiunea minimă a nucleului de beton
Se aleg etrieri Φ12/100 mm.
Pe ambele feţe ale grinzii se prevede de asemenea o armătură longitudinală şi transversală. Procentul tuturor
armăturilor orizontale va reprezenta cel puţin 0,25%, iar procentul de armare transversală cu etrieri va fi cel puţin 0,20%.

Ash,nec = ρh,min ⋅ bw ⋅ h = 0,0025 ⋅ 500 mm ⋅ 1400 mm = 1750 mm2

Se aleg 14 bare Φ14 dispuse ca în fig.7.3. Ash,eff = 2142 mm2

Asv,nec = ρv,min ⋅ bw ⋅ s = 0,002 ⋅ 500 mm ⋅ 200 mm = 200 mm2

Se aleg câte 2 bare Ø12 la un pas de 200 mm dispuse ca în fig.7.3.

Fig. 7.3 Armarea ortogonală constructivă

80
Fig. 7.4 Armarea riglei de cuplare

81
Exemplul 8: Calculul unui perete lamelar pentru clasa de ductilitate înaltă
Secţiunea peretelui are o formă dreptunghiulară lungă de 4 m şi lată de 0,35 m (vezi fig. 8.1).
Materialele folosite:
Beton clasa C60/75:

fck = 60 N/mm2; fctd = (fctk,0,05/γc) = (3,1 N/mm2/1,5) = 2,07 N/mm2; fctk,0,05 = 3,1 N/mm2

Oţel BSt 500S, clasa C: fyk = 500 N/mm2

fyd = (fyk/γs) = (500/1,15) = 434 MPa

Fig. 8.1 Secţiunea transversală a peretelui

8.1. În zona critică


• Calculul armăturii longitudinale
Eforturile secţionale de proiectare au fost calculate în conformitate cu P 100-1, rezultând următoarele valori:

NEd = 3670 kN
MEd = 11479 kNm

Valoarea forţei axiale normalizate (□d) nu trebuie să depăşească 0,30, altminteri se prevăd bulbi.

82
νd = [NEd/(Ac ⋅ fcd)] = [(367 ⋅ 103 N)/(350 mm ⋅ 4000 mm ⋅ 40 N/mm2)] = 0,066 ≤ 0,30

Pentru a fi satisfăcut nivelul minim de rezistenţă la starea limită ultimă, momentul încovoietor de proiectare în orice
secţiune a peretelui trebuie să fie cel mult egal cu momentul încovoietor capabil calculat în acea secţiune. Astfel, la baza
zonei critice trebuie satisfăcută inegalitatea:

MEd,o ≤ MRd,o

în care:
MEd,o = momentul încovoietor de proiectare în secţiunea de la baza zonei critice;
MRd,o = momentul încovoietor capabil în secţiunea de la baza zonei critice.
Deoarece nu se poate folosi metoda simplificată la calculul unei secţiuni de perete solicitată la compresiune excentrică,
pentru determinarea momentului încovoietor capabil s-a folosit un program de calcul secţional.

Fig. 8.2 Armarea verticală în zona critică

S-a plecat de la o armare constructivă minimă (ωv = 0,15 în zonele de capăt şi ρ1= 0,002 în inima peretelui), dar
momentul încovoietor capabil al secţiunii armate în acest mod a fost inferior celui de proiectare. Pentru a obţine un
moment încovoietor capabil adecvat s-a mărit treptat cantitatea de armătură din bulb şi/sau inimă. La o armare în bulbi cu
10 bare Ø16 şi în inimă cu 2 bare Ø12 la un pas de 200 mm (fig. 8.2) s-a obţinut un moment încovoietor capabil de 12300
kNm.

83
MEd,o = 11479 kNm ≤ MRd,o = 12300 kNm

Coeficientul mecanic de armare pentru zonele de capăt este:

ωv = (As/Ac) ⋅ (fyd/fcd) = [(10 ⋅ 201 mm2)/(350 mm ⋅ 400 mm) ⋅ (434 N/mm2 ⋅ 40 N/mm2)] = 0,156 > 0,15

Coeficientul de armare pentru armătura verticală din câmp este:

ρv = (As/Ac) = (2 ⋅ 113 mm2)/(350 mm ⋅ 200 mm) = 0,32 % > 0,25%

Verificarea necesităţii bulbilor sau armăturii speciale de confinare


Din calcul: xu = 0,52 m sau ξu = 0,13 < ξmax = 0,1 ⋅ (Ω + 0,2) = 0,1 ⋅ (12300/11479 + 0,2) = 0,31
Deci nu sunt necesari bulbi sau armătură specială de confinare.
• Calculul la forţă tăietoare
Forţa tăietoare de proiectare a fost calculată în conformitate cu P 100-1, rezultând următoarea valoare:

VEd = 2620 kN

Verificarea bielei comprimate:


Forţa tăietoare maximă ce poate fi preluată de element, înainte de zdrobirea bielelor comprimate este:

VRd,max = 0,15 ⋅ fcd ⋅ bwo ⋅ lw = 0,15 ⋅ 40 N/mm2 ⋅ 350 mm ⋅ 4000 mm = 8400 kN


VEd = 2620 kN ≤ VRd,max = 8400 kN OK

Verificarea armăturii transversale:


Barele orizontale de pe inimă trebuie să satisfacă următoarea expresie:

VEd ≤ ∑Ash⋅ fyd,h

84
în care ΣAsh se referă la toate barele interceptate de o fisură la 45°; în cazul de faţă pe o înălţime egală cu lw = 4,0 m.
Rezultă:

ΣAsh/m = 2620/0,434/4 = 1509 mm2/m

Aleg 2Φ114/200 mm, adică: ΣAsh/m = 2 ⋅ 5 ⋅ 154 = 1540 mm2

Coeficientul de armare este:

ρh = ΣAsh/bwo/1,0 m = 0,44% > ρh,min = 0,25%

Fig. 8.3 Armarea orizontală în zona critică

Verificarea rosturilor de turnare


În lungul planurilor potenţiale de lunecare constituite de rosturile de lucru din zona A a pereţilor, trebuie respectată
relaţia:

VEd ≤ VRd,s
în care:

VRd,s = μf (ΣAsv ⋅ fyd,v + 0,7 NEd) + ΣAsi⋅ fyd,i (cosα + μfsinα)

85
S-a notat:
ΣAsv este suma secţiunilor armăturilor verticale active de conectare;
ΣAsi este suma secţiunilor armăturilor înclinate sub unghiul α, faţă de planul potenţial de forfecare, solicitate la întindere
de forţele laterale;
fyd,v este valoarea de calcul a limitei de curgere a armăturii verticale;
fyd,i este valoarea de calcul a limitei de curgere a armăturii înclinate;
NEd este valoarea de calcul a forţei axiale în secţiunea orizontală considerată, în combinaţia seismică;
μf este coeficientul de frecare beton pe beton sub acţiuni ciclice: μf = 0,6(pentru clasa H)

VEd = 2620 kN ≤ μf (ΣAsv⋅ fyd,v + 0,7 NEd) + ΣAsi⋅ fyd,i (cosα + μfsinα) = 0,6 ⋅ (((4000 - 2 ⋅ 400)/200 ⋅2 ⋅ 113) + 10 ⋅ 201) ⋅
0,434 + 0,7 ⋅ 3670) = 5010 kN OK

Armarea transversală a zonelor de capăt


Armarea transversală a zonelor de capăt trebuie să fie:
- Cel puţin egală cu armarea orizontală de pe inimă: 2 ⋅ 154 mm2/200 mm = 1,54 mm2/mm;
- Cu diametrul ≥ dbl/4 = 16/4 = 4 mm, dar nu mai puţin de 6 mm, deci dbw ≥ 6 mm;
- Distanţa pe verticală: ≤ 8 dbL = 8 ⋅16 = 128 mm şi ≤ 125 mm, deci s ≤ 125 mm
- Să existe un colţ de etrier sau agrafă la fiecare bară longitudinală;
Aleg Φ10/100, cu configuraţia din figura de mai jos:

Fig. 8.4 Armarea zonelor de capăt în zona A

86
8.2. În afara zonei critice
• Calculul armăturii longitudinale
Eforturile secţionale de proiectare au fost calculate în conformitate cu P 100-1, rezultând următoarele valori:

NEd = 3250 kN;


MEd = 7885 kNm.

La pereţii principali, la seism, valoarea forţei axiale normalizate (νd) nu trebuie să depăşească 0,35.
νd = [NEd/(Ac ⋅ fcd)] = [3250000 N/(350 mm ⋅ 4000 mm ⋅ 40 N/mm2)] = 0,058 ≤ 0,35

Pentru a fi satisfăcut nivelul minim de rezistenţă la starea limită ultimă, momentul încovoietor de proiectare în orice
secţiune a peretelui trebuie să fie cel mult egal cu momentul încovoietor capabil calculat în acea secţiune:

MEd ≤ MRd

în care:
MEd = momentul încovoietor de proiectare în secţiunea de calcul;
MRd = momentul încovoietor capabil în secţiunea de calcul.
Deoarece nu se poate folosi metoda simplifacată la calculul unei secţiuni de perete solicitată la compresiune
excentrică, pentru determinarea momentului încovoietor capabil s-a folosit un program de calcul secţional.

Fig. 8.5 Armarea verticală a peretelui în zona B

87
S-a plecat de la o armare constructivă minimă (ωv = 0,12 în zonele de capăt şi ρl = 0,002 în inimă peretelui), iar
momentul încovoietor capabil al secţiunii armate în acest mod a fost superior celui de proiectare. S-a ales o armare în
bulbi cu 10 bare Ø14 şi în inimă cu 2 bare Ø12 la un pas de 200 mm (fig. 8.5) şi s-a obţinut un moment încovoietor
capabil de 10910 kNm.

MEd,0 = 10968 kNm ≤ MRd,0 = 11630 kNm

Coeficientul mecanic de armare pentru zonele de capăt este:

ωv = [(As/Ac) ⋅ (fyd/fcd)] = {[(10 ⋅ 153 mm2)/(350 mm ⋅ 400 mm)] ⋅ [(434 N/mm2/40 N/mm2)]} = 0,12 ≥ 0,12

Coeficientul de armare pentru armătura verticală din câmp este:

ρv = (As/Ac) = [(2 ⋅ 78,5mm2)/(350 mm ⋅ 200 mm)] = 0,26% > 0,25%

Verificarea necesităţii bulbilor sau armăturii speciale de confinare

Din calcul: xu = 0,49 m sau ξu = 0,122 < ξmax = 0,1 ⋅ (Ω + 0,2) = 0,1 ⋅(1,07+0,2) = 0,31
Deci nu sunt necesari bulbi sau armătură specială de confinare.
• Calculul la forţă tăietoare
Forţa tăietoare de proiectare a fost calculată în conformitate cu P 100-1, rezultând următoarea valoare:

VEd = 2174 kN

Determinarea armăturii transversale:


Barele orizontale de pe inimă trebuie să satisfacă următoarea expresie:

VEd ≤ VRd,c + ΣAsh ⋅ fyd,h

88
în care ∑Ash se referă la toate barele interceptate de o fisură la 45°; în cazul de faţă pe o înălţime egală cu l w = 4,0 m,
iar V este contribuţia betonului, egală cu:

VRd,c = 0,5 ⋅ σcp ⋅ bwo ⋅ lw

în care σcp este efortul unitar mediu de compresiune în inima peretelui.


Rezultă:

σcp = NEd/bwolw = 3250/(0,35 ⋅ 4,0) = 2321 kPa


VRd,c = 0,5 σcp bwolw= 0,5 ⋅ 2321 ⋅ 0,35 ⋅ 4,0 = 1625 kN
ΣAsh/m = (2174 - 1625)/0,434/4 = 317 mm2/m

Armarea minimă este ρ = 0,2%; se aleg etrieri 2Φ10/200 mm, adică: ΣAsh/m = 2 ⋅ 5 ⋅ 78,5 = 785 mm2
Coeficientul de armare este:

ρh= ΣAsh/bwo/1,0 m = 0,22% > ρh,min = 0,20%

Fig. 8.6 Armarea orizontală în zona B

Verificarea rosturilor de turnare


În zona B verificarea rosturilor de turnare nu este necesară.

89
Armarea transversală a zonelor de capăt
Armarea transversală a zonelor de capăt trebuie să fie:
- Cel puţin egală cu armarea orizontală de pe inimă: 2 ⋅ 78,5 mm2/200 mm = 0,785 mm2/mm;
- Cu diametrul ≥ dbl/4 = 16/4 = 4 mm, dar nu mai puţin de 6 mm, deci dbw ≥ 6 mm;
- Distanţa pe verticală: ≤ 10 dbL = 10 ⋅ 16 = 160 mm şi ≤ 200 mm, deci s ≤ 160 mm
- Să existe un colţ de etrier sau agrafă la fiecare bară longitudinală;
Se alege Φ/100 = 1,0 mm2/mm, cu configuraţia din figura de mai jos:

Fig. 8.7 Armarea zonelor de capăt în zona B

Exemplul 9: Calculul unui perete lamelar pentru clasa de ductilitate medie


Secţiunea peretelui are o formă dreptunghiulară lungă de 6 m şi lată de 0,30 m (vezi fig. 9.1).
Materialele folosite:
Beton clasa C60/75:

fck = 60 N/mm2; fctd = (fctk,0,05/yc) = (3,1 N/mm2/1,5) = 2,07 N/mm2; fctk,0,05 = 3,1N/mm2

Oţel BSt 500S, clasa C: fyk = 500 N/mm2


fyd = (fyk/ys) = (500/1,15) = 434 MPa

Fig. 9.1 Secţiunea transversală a peretelui

90
9.1. În zona critică
• Calculul armăturii longitudinale
Eforturile secţionale de proiectare au fost calculate în conformitate cu P 100-1, rezultând următoarele valori:

NEd,o = 11786 kN;


MEd,o = 35589 kNm.

Valoarea forţei axiale normalizate (νd) nu trebuie să depăşească 0,40, altminteri se prevăd bulbi.

νd = [NEd/(Ac ⋅ fcd)] = [11786000 N/(350 mm ⋅ 6000 mm ⋅ 40 N/mm2)] = 0,14 ≤ 0,40 C

Pentru a fi satisfăcut nivelul minim de rezistenţă la starea limită ultimă, momentul încovoietor de proiectare în orice
secţiune a peretelui trebuie să fie cel mult egal cu momentul încovoietor capabil calculat în acea secţiune. Astfel, la baza
zonei critice trebuie satisfăcută inegalitatea:

MEd,o ≤ MRd,o

în care:
MEd,o = momentul încovoietor de proiectare în secţiunea de la baza zonei critice;
MRd,o = momentul încovoietor capabil în secţiunea de la baza zonei critice.
Deoarece nu se poate folosi metoda simplificată la calculul unei secţiuni de perete solicitată la compresiune excentrică,
pentru determinarea momentului încovoietor capabil s-a folosit un program de calcul secţional.

91
Fig. 9.2 Armarea verticală în zona critică

S-a plecat de la o armare constructivă minimă (ωv = 0,15 în zonele de capăt şi ρl = 0,002 în inimă peretelui), dar
momentul încovoietor capabil al secţiunii armate în acest mod a fost inferior celui de proiectare. Pentru a obţine un
moment încovoietor capabil adecvat s-a mărit treptat cantitatea de armătură din bulb şi/sau inimă. La o armare în bulbi cu
10 bare Ø20 şi în inimă cu 2 bare Ø10 la un pas de 200 mm (fig. 9.2) s-a obţinut un moment încovoietor capabil de 39110
kNm.

MEd,o = 35589 kNm ≤ MRd,o = 39110 kNm

Coeficientul mecanic de armare pentru zonele de capăt este:

ωv = [(As/Ac) ⋅ (fyd/fcd)] = {[(10 ⋅ 314 mm2)/(300 mm ⋅ 600 mm)] ⋅ [(434 N/mm2 ⋅ 40 N/mm2)]} = 0,189 ≥ 0,15

Coeficientul de armare pentru armătura verticală din câmp este:

ρv = (As/Ac) = [(2 ⋅ 78,5 mm2)/(300 mm ⋅ 200 mm)] = 0,26 % > 0,25%

Verificarea necesităţii bulbilor sau armăturii speciale de confinare


Din calcul: xu = 1,48 m sau ξu = 0,247 < ξmax = 0,135 ⋅ (Ω + 0,2) = 0,1 ⋅ (1,1 + 0,2) = 0,418
Deci nu sunt necesari bulbi sau armătură specială de confinare.
• Calculul la forţă tăietoare
Forţa tăietoare de proiectare a fost calculată în conformitate cu P 100-1, rezultând următoarea valoare:

92
VEd = 3070 kN

Verificarea bielei comprimate:


Forţa tăietoare maximă ce poate fi preluată de element, înainte de zdrobirea bielelor comprimate este:

VRd,max = 0,18 ⋅ fcd ⋅ bwo ⋅ lw = 0,18 ⋅ 40 N/mm2 ⋅ 300 mm ⋅ 6000 mm = 12960 kN


VEd = 3070 kN ≤ VRd,max = 12960 kN OK

Verificarea armăturii transversale:


Barele orizontale de pe inimă trebuie să satisfacă următoarea expresie:

VEd ≤ ΣAsh⋅fyd,h

în care ΣAsh se treferă la toate barele interceptate de o fisură la 45°; în cazul de faţă pe o înălţime egală cu lw = 6,0 m.
Rezultă:

ΣAsh/m = 3070/0,434/6 = 1179 mm2/m

Aleg 2Φ14/200 mm, adică : ΣAsh/m = 2 ⋅ 5 ⋅ 154 =1540 mm2


Coeficientul de armare este:

ρh = ΣAsh/bwo/1,0 m = 0,51% > ρh,min = 0,20%

Fig. 9.3 Armarea orizontală în zona critică

93
Verificarea rosturilor de turnare
În lungul planurilor potenţiale de lunecare constituite de rosturile de lucru din zona A a pereţilor, trebuie respectată
relaţia:

VEd ≤ VRd,s

în care:

VRd,s = μf' ( ΣAsv ⋅ fyd,v + 0,7 NEd) + ΣAsi ⋅ fyd,i ⋅ (cos α + μfsinα)

S-a notat:
ΣAsv este suma secţiunilor armăturilor verticale active de conectare;
ΣAsi este suma secţiunilor armăturilor înclinate sub unghiul α, faţă de planulpotenţial de forfecare, solicitate la întindere
de forţele laterale;
fyd,v este valoarea de calcul a limitei de curgere a armăturii verticale;
fyd,i este valoarea de calcul a limitei de curgere a armăturii înclinate;
NEd este valoarea de calcul a forţei axiale în secţiunea orizontală considerată, în combinaţia seismică;
μf este coeficientul de frecare beton pe beton sub acţiuni ciclice: μf = 0,7(pentru clasa M)

VEd = 3070 kN ≤ μf' ( ΣAsv ⋅ fyd,v + 0,7 NEd) + ΣAsi ⋅ fyd,i (cosα + μfsinα) = VED = 0,7 ⋅ (((6000 - 2 ⋅ 600)/200 ⋅ 2 ⋅ 78,5) + 10 ⋅
314) ⋅ 0,434 + 0,7 ⋅ 11786) = 6749 kN OK

Armarea transversală a zonelor de capăt

94
Armarea transversală a zonelor de capăt trebuie să fie:
- Cel puţin egală cu armarea orizontală de pe inimă: 2 ⋅ 154 mm2/200 mm = 1,54 mm2/mm;
- Cu diametrul ≥ dbl/4 = 20/4= 5 mm, dar nu mai puţin de 6 mm, deci dbw ≥ 6 mm;
- Distanţa pe verticală: ≤ 10 dbL = 10 ⋅ 20 = 200 mm şi ≤ 150 mm, deci s ≤ 150 mm
- Să existe un colţ de etrier sau agrafă la fiecare bară longitudinală;
Se alege < 110/100, cu configuraţia din figura de mai jos:

Fig. 9.4 Armarea zonelor de capăt în zona A

9.2. În afara zonei critice


• Calculul armăturii longitudinale
Eforturile secţionale de proiectare au fost calculate în conformitate cu P 100-1, rezultând următoarele valori:

NEd = 10229 kN;


MEd = 25505 ⋅ 1,15 ⋅ 1,1 = 28469 kNm.

La pereţii principali, la seism, valoarea forţei axiale normalizate (νd) nu trebuie să depăşească 0,4.

νd = [ NEd/(Ac ⋅ fcd)] = [10229000 N/(300 mm ⋅ 6000 mm ⋅ 40 N/mm2)] = 0,14 ≤ 0,4

Pentru a fi satisfăcut nivelul minim de rezistenţă la starea limită ultimă, momentul încovoietor de proiectare în orice
secţiune a peretelui trebuie să fie cel mult egal cu momentul încovoietor capabil calculat în acea secţiune:

95
MEd ≤ MRd

în care:
MEd = momentul încovoietor de proiectare în secţiunea de calcul;
MRd = momentul încovoietor capabil în secţiunea de calcul.
Deoarece nu se poate folosi metoda simplificată la calculul unei secţiuni de perete solicitată la compresiune excentrică,
pentru determinarea momentului încovoietor capabil s-a folosit un program de calcul secţional.

Fig. 9.5 Armarea verticală a peretelui în zona B

S-a plecat de la o armare constructivă minimă (ωv = 0,12 în zonele de capăt şi ρl = 0,0025 în inima peretelui), iar
momentul încovoietor capabil al secţiunii armate în acest mod a fost superior celui de proiectare. S-a ales o armare în
bulbi cu 10 bare Ø16 şi în inimă cu 2 bare Ø10 la un pas de 200 mm (fig. 9.5) şi s-a obţinut un moment încovoietor
capabil de 33630 kNm.

MEd = 28469 kNm ≤ MRd = 33630 kNm

Coeficientul mecanic de armare pentru zonele de capăt este:

ωv = [(As/Ac) ⋅ (fyd/fcd)] = {[(10 ⋅ 201 mm2)/(300 mm ⋅ 600 mm)] ⋅ (434 N/mm2/40 N/mm2)} = 0,121 ≥ 0,12

Coeficientul de armare pentru armătura verticală din câmp este:

96
ρv = (As/Ac) = [(2 ⋅ 78,5 mm2)/(300 mm ⋅ 200 mm)] = 0,26% > 0,25%

Verificarea necesităţii bulbilor sau armăturii speciale de confinare


Din calcul: xu = 1,33 m sau ξu = 0,222 < ξmax = 0,1 ⋅ (Ω + 0,2) = 0,135 ⋅ (1,1 + 0,2) = 0,418
Deci nu sunt necesari bulbi sau armătură specială de confinare.
• Calculul la forţă tăietoare
Forţa tăietoare de proiectare a fost calculată în conformitate cu P 100-1, rezultând următoarea valoare:

VEd = 2597 kN

Determinarea armăturii transversale:


Barele orizontale de pe inimă trebuie să satisfacă următoarea expresie:

VEd ≤ VRd,c + ΣAsh⋅ fyd,h

în care ΣAsh se treferă la toate barele interceptate de o fisură la 45°; în cazul de faţă pe o înălţime egală cu l w = 4,0 m,
iar VRd,c este contribuţia betonului, egală cu:

VRd,c = 0,5 ⋅ σcp ⋅bwo ⋅lw

în care σcp este efortul unitar mediu de compresiune în inima peretelui.


Rezultă:

σcp = NEd/bwo⋅ lw = 10229/(0,30 ⋅6,0) = 5683 kPa


VRd,c = 0,5⋅ σcp ⋅ bwo⋅ lw= 0,5 ⋅ 5683 ⋅ 0,35 ⋅ 6,0 = 5115 kN
ΣAsh/m = (2597 - 5115)/0,434/4 < 0 deci armare constructivă

Armarea minimă este ρ = 0,2%; se aleg etrieri Φ10/250 mm. Coeficientul de armare este:

97
ρ = 2 ⋅ 78,5/(300 ⋅ 250) = 0,21% > ρh,min = 0,20%

Fig. 9.6 Armarea orizontală în zona B

Verificarea rosturilor de turnare


În zona B verificarea rosturilor de turnare nu este necesară.
Armarea transversală a zonelor de capăt
Armarea transversală a zonelor de capăt trebuie să fie:
- Cel puţin egală cu armarea orizontală de pe inimă: 2 ⋅ 78,5 mm2/250 mm = 0,628 mm2/mm;
- Cu diametrul ≥ dbl/4 = 16/4 = 4 mm, dar nu mai puţin de 6 mm, deci dbw ≥ 6 mm;
- Distanţa pe verticală: ≤ 12 dbL = 12 ⋅16 = 192 mm şi ≤ 200 mm, deci s ≤ 192 mm
- Să existe un colţ de etrier sau agrafă la fiecare bară longitudinală;
Se alege Φ8/125 = 0,805 mm2/mm, cu configuraţia din figura de mai jos:

Fig. 9.7 Armarea zonelor de capăt în zona B

98