Imobilizarea leziunilor osteoarticulare

Scolobiuc Emma Elena

Medic rezident Chirurgie Generala an II

Modul Ortopedie si Traumatologie

GENERALITĂȚI

Fracturile → leziuni ce apar în urma acţiunii unui traumatism puternic asupra osului, constând
în întreruperea continuităţii acestuia.

În funcţie de modul de acţiune a agentului vulnerant, de intensitatea lui fracturile pot fi de mai
multe feluri:

 fracturi închise – tegumentele în jurul focarului de fractură sunt intacte;

 fracturi deschise – focarul de fractură comunica cu exteriorul printr-o plaga;
 fracturi directe – agentul traumatizant acţionează chiar la locul de producere a fracturii;
 fracturi indirecte – traiectul de fractură apare la distanţă de la locul de acţiune al
agentului vulnerant.
De asemenea, traiectul fracturii poate avea aspecte foarte variate, după mecanismul de
producere: fracturi spiroide, fracturi cu înfundare, deplasate. La fel pot fi fracturi complete,
interesând întreaga circumferinţă a osului sau incomplete ( parţiale ). La bătrâni sau la persoane
cu diverse afecţiuni osoase pot apare fracturi în urma unor traumatisme minore, sau chiar la
efectuarea unui pas greşit.

Pentru recunoaşterea unor fracturi sunt două grupe de semne:

1. Semne de probabilitate:

• durere spontană sau într-un punct fix, exacerbata la palpare sau mobilizare;
• impotenţa funcţională a membrului afectat;
• deformarea şi scurtarea regiunii;
• echimoze tardive;
• tumefacţie, edem, creşterea temperaturii locale.
2. Semne de certitudine ( semne sigure ):

• mobilitate anormală în focar;

• perceperea palpatorie de crepitaţii osoase;
• netransmiterea mişcărilor distal de focarul de fractură;
• întreruperea evidenta ( la inspecţie sau palpare ) a continuităţii osoase.
 IMOBILIZAREA LEZIUNILOR OSTEO-ARTICULARE
Imobilizarea leziunilor osteo-articulare face referire la tratamentul ortopedic al acestora.
Principiul tratamentului ortopedic se realizează prin contenţie gipsată sau tracţiune-suspensie
conţine două noţiuni elementare: nu este necesară obţinerea unei imobilizări complete pentru ca
fractura să consolideze şi utilizează structurile adiacente fracturii (muşchi, aponevroze, articulaţii
supra- şi subiacente) pentru a obţine contenţia.

Tratamentul ortopedic se bazează pe cele 3 reguli de bază sistematizate de Bohier:

1. Reducerea fragmentelor

2. Imobilizarea fragmentelor reduse până la consolidare

3. Mobilizarea în limita posibilului a tuturor articulaţiilor rămase libere, neimobilizate, cu scopul

evitării tulburărilor circulatorii, atrofiilor musculare şiredorilor articulare. Tratamentul ortopedic
realizează reducerea fracturii şi imobilizarea ei prin mijloace nesângerânde. Reducerea este
necesară ori de câte ori există o deplasare a fragmentelor osoase.

Odată reducerea obţinută se procedează la imobilizare în atelă gipsată sau în aparat gipsat
menţinând tracţiunea şi poziţia de reducere până la întărirea aparatului gipsat.

În principiu, o fractură recentă nu se imobilizează de la început în aparat gipsat circular

întrucât acesta împiedică expansiunea edemului postraumatic şi poate da compresiuni vasculare
cu afectarea circulaţiei locale şi ischemie secundară, folosindu-se atela gipsata.

De asemenea, este absolut necesar să urmărim în cursul imobilizării gipsate:

→ pulsul periferic
→ culoarea şi temperatura tegumentelor
→ mobilitatea degetelor
→ apariţia paresteziilor pentru a preveni complicaţiile ischemice secundare imobilizării.
Avantajele tratamentului conservator:
-cost scazut de tratament;
-lipsa complicatiilor perioperatorii;
-lipsa riscului anestezic.
I. Fracturi clavicula
1 . Bandaj Watson - Jones, încrucişat în spate în formă de cifra „8".

În cazul fracturilor cu deplasare se practica reducere si apoi imobilizarea. Se aplică perniţe de

vată în axile şi pe faţa anterioară a umerilor, se trece vată în formă de 8 peste umeri apoi o faşă
lată de repetate ori peste umeri cu spica la spate între omoplaţi. Imobilizarea se menţine 4-6
săptămâni, timp în care bolnavul va merge pe cât posibil cu coatele în abducţie (cu „mâinile în
şolduri") şi va dormi în decubit dorsal, fără pernă sub cap, ci cu o perniţă între omoplaţi şi
coatele în abductie.

Bolnavul va fi supravegheat pentru a observa eventualele semne de compresiune vasculo-

nervoasă (se impune refacerea aparatului, căptuşit cu mai multă vată) sau de slăbire a bandajului;
caz în care va fi „retensionat cu alte ture de faşă simplă sau chiar cu ture de faşă elastică supra
adăugate.

Datorită faptului că mişcările în articulaţiile membrelor sunt destul de libere, rezultatele sunt
constant bune.

2. Imobilizarea în aparat gipsat Desault-Gerdy, mai ales pentru tineri, care suportă
destulde bine o imobilizare a umărului şi cotului cu braţul în adducţie, pentru o perioadă de 3-4
săptămâni.

3. Metoda Richet-Couteau, în care bolnavul este în decubît dorsal cu umărul în afara

pernei, cu membrul superior atârnând în afara patului, sprijinit pe un taburet mai scund decât
patul. Membrul superior face oficiul de „extensie continua asupra umărului şi menţine fractura
de claviculă redusă. Mai mult, unii autori adaugă şi un mic aparat gipsat antebrahiopalmar
pentru a face această extensie mai eficientă. Poziţia este greu de suportat si este aplicată de
necesitate "la politraumatizati cu leziuni toracice şi abdominale care sunt operaţi sau necesită
supraveghere permanentă a toracelui şi abdomenului". Practic este aplicată atunci când există
contraindicaţii pentru celelalte metode de tratament.

II. Fracturi omoplat

- corp omoplat : imobilizarea se realizeaza in bandaj Desault sau chiar numai esarfă timp de
10-20 zile.

-colului chirurgical → fara deplasare : imobilizare bandaj Desault sau in aparat toraco-brahial
2-3 saptamani cu bratul in abductie.

→ cu deplasare: dupa reducere se imobilizeaza cu aparat gipsat toraco-

brahial timp de 4-5 saptamani, iar la 3 saptamani se ridica o clapeta gipsata pe fata anterioara a
antebratului pentru mobilizarea cotului si prevenirea astfel a aparitiei redorii acestuia.
 -acromion sau coracoida: bandaj Desault timp de 2-3 saptamani.

III. Fracturi humerus

- Humerus proximal (col chirurgical, col anatomic, ): bandaj Velpeau sau Desault timp de
2-3 saptamani; gips de atarnare de tip Caldwell 2-3 saptamani.
- Diafiza humerala: gips de atarnare, aparat gipsat toraco-antebrahial cu epolet, , aparat
toraco-brahial in abductie timp de 6-8 saptamani; imobilizare functionala de tip
Sarmiento 10 saptamani.
- Cot (humerus distal, radius proximal, ulna proximal): atela gipsata brahi-antebrahi-
palmara cu cotul in unghi de 90 grade pentru 4-6 saptamani; orteza fixa/mobila pentru 21
zile.

IV. Fracturi diafizare oase antebrat (radius, ulna)

- In fracturile incomplete, complete fara deplasare sau cu minima deplasare este indicata
imobilizarea gipsata brahi-antebrahi-palmara cu cotul in flexie la 90 grade si mana in
pozitie neutra de prono-supinatie pentru 4-6 saptamani, cu control radiologic saptamanal
pentru depistarea eventualelor deplasari.

V. Fracturi extremitate distala radius si ulna

- tratamentul ortopedic este indicat in cazul fracturilor stabile sau la pacientii varstnici la care
beneficiul operator nu este evident si consta in imobilizare gipsata antebrahi-palmara (doar
radius) si brahi-antebrahi-palmara (fractura radius asociata cu farctura ulna) timp de 4-6
saptamani.

VI. Fracturi diafiza femurala:

- Tractiunea continua trans-scheletica prin introducerea in conditii de sterilitate si preparare

antiseptica tegumentara a unor brose percutan la nivelul extremitatii distale femurale
(supracondiliana) sau prin tuberozitatea tibiala, asigurand astfel forta necesara axarii
fragmentelor fracturate.
a. atela semi-circulara Thomas cu dispozitiv Pearson (tractiune transcheletica cu
balans): permite incarcarea usoara a coapsei si sustinerea mediodiafizara femurului,
prevenind prabusirea gravitationala a partilor moi si a osului din decubitul dorsal.
b.dispozitiv de tractiune Neufeld presupune incorporarea gambei si a cuiului
Steinmann intr-un aparat de imobilizare circular, tractiunea fiind asigurata printr-un
sistem de scripeti, ceea ce permite o mai buna mobilizare timpurie a genunchiului.
c. Tractiunea 90°-90° - aceasta tractiune este indicata in fracturile de diafiza
proximala cu extensie subtrohanteriana.
VII. Fracturi femur distal

- Imobilizarea se realizeaza cu ajutorul aparatului gipsat pelvi-podal timp de 6-8

saptamani;
- Tractiunea transcheletica transtuberozitar tibial pe atela Braun 4-6 saptamani (in
asteptarea tratamentului chirurgical).

VIII. Fracturile rotulei

-Indicatiile tratamentului conservator sunt reprezentate de fracturile fara deplasare

(aparat extensor integru) : aparat gipsat femuro-podal 4-6 saptamani.

IX. Fracturi platou tibial

-tractiune supramaleolara pe atela Braun sau cu orteze cu mobilitate controlata timp de

4-12 saptamani (indicatii: fracturi fara deplasare sau incomplete, fracturi stabile ale platoului
extern, osteoporoza avansata, fracturi sever contaminate Gustillo IIIB, fracturi infectate, asocieri
ale leziunilor vertebrale mielice).

X. Fracturi diafiza tibie si fibula

- aparat gipsat femuro-podal ;

- aparat gipsat cu sprijin patelar cu mentiunea ca acestea determina ulterior formare de
calus vicios, redoare articulara a gleznei;
- orteza functionala Sarmiento care permite mobilitatea genunchiului si a gleznei in
conditiile unei incarcari precoce.

XI. Fracturile gleznei (maleolar, pilon tibial)

Pilon tibial -fracturile marginale anterioare – se imobilizeaza piciorul in equin in aparat

gipsat gambo-podal timp de 3 luni;

-fracturi bimarginale: tractiune transcalcaneana continua.

Maleolare -atela gipsata gambo-podala →fracturi unimaleolare 4-6 saptamani cu sprijin la

2 saptamani; fracturi bimaleolare 6-8 saptamani cu sprijin dupa 4 saptamani.

-atela gipsata femuro-podala →fractura trimaleolara timp de 3 saptamani , apoi

gambo-podala pana la 12 saptamani cu sprijin la 6 saptamani.

XII. Fracturi talus: atela gambo-podala timp de 8-12 saptamani cu sprijin de la 6 saptamani, in
cazul fracturilor fara deplasare.

XII. Fracturi calcaneu : atela gipsata gambo-podala timp de 6 saptamani, cu sprijin la 12

saptamani, in cazul fracturilor fara deplasare sau la pacientii cu contraindicatii chirurgicale.
 XIII. Fracturi medio-picior :

- os navicular : atela gambo-podala 4-6 saptamani, cu mers de la 6 saptamani.

- os cuboid: atela gambo-podala 4- 6 saptamani.

- oase cuneiforme: atela gambo-podala 6-8 saptamani.

XIV. Fracturi antepicior

-metatarsian I: atela gambo-podala 4-6 saptamani;

-metatars II-III-IV : atela gambo-podala 4-6 saptamani sau orteza fixa de glezna.

-metatarsian V: cele mai frecvente fracturi la nivelul metatarsienelor. Aparat gipsat gambo-
podal 3 luni fara sprijin.

- falange: atele gipsate gambo-digitale sau sustinatori plantari rigizi.

BIBLIOGRAFIE

1. Klaus Dresing, Peter Trafton - AO Cast, splints and support bandages- Nonoperative
treatment and perioperativ protection, Editura Thieme, 2014

2. Dinu Antonescu , Irinel Popescu- Tratat de chirurgie volumul X Ortopedie si traumatologie,

Editura Academiei Romane, Bucuresti 2009

3. Dinu Antonescu – Elemente de ortopedie si traumatologie, Bucuresti 1999

4. Baciu C. – Aparatul locomotor, Editura medicala Bucuresti, 1981

5. Ovidiu Alexa – Ortopedie Traumatologie- Ghid de diagnostic si tratament, Editura „Gr. T.

Popa”, Iasi